Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Definitii
Ingrijirea paliativa este ingrijirea activa si totala acordata pacientilor care sunt
confruntati cu problemele asociate unei boli amenintatoare de viata si care are ca scop
imbunatatirea calitatii vietii bolnavilor si a familiilor acestora,prin prevenirea si
inlaturarea suferintei.
Îngrijirea Paliativă
Hospice
Beneficiarii
Pacienti cu boli progresive maligne sau non-maligne care produc disconfort, limiteaza
activitatea zilnica şi au un prognostic rezervat.
Populatia de pacienti vizata include:
Copii sau adulti cu boli sau leziuni congenitale care duc la dependenta de
tratamente de sustinere a vietii sau ingrijire de lunga durata pentru realizarea activitatii
cotidiene.
Copii sau adulti cu boli acute severe care ameninta viata (traumatisme severe,
leucemii acute, accidente vasculare) unde vindecarea este un scop realist, dar boala
insasi sau tratamentele asociate aduc cu sine o suferinta semnificativa.
Copii sau adulti cu boli cronice progresive (cancer, boala vasculara periferica,
insuficiente renale sau hepatice, boli cardiace sau pulmonare avansate, boli
degenerative neurologice).
Copii sau adulti cu sechele care limiteaza speranta de viata, rezultate in urma
unor accidente sau traumatisme severe.
Medic
As.medicali
Asistent social
Preot/Pastor
Psiholog
Kinetoterapeut
Logoped
Dietetician
Case de Asigurari
Autoritati locale
Donatii, sponsorizari
Chiar şi la începutul secolului XXI, circa 1/2 din pacienţii diagnosticaţi cu cancer
vor deceda datorită bolii în decurs de câţiva ani.
Durerea
Alte simptome din stările terminale vor fi tratate pe măsură ce survin, ţinând cont
în permanenţă că principalul scop este promovarea confortului pacientului şi nu
ameliorarea supravieţuirii / vindecarea.
Simptomele trebuie evaluate şi tratate rapid, intervenţiile optime fiind cele care
prezintă un impact minim asupra calităţii vieţii.
Se vor evita acele măsuri care nu sunt neapărat necesare, scad confortul
pacientului şi pot contribui fie la creşterea suferinţei acestuia, fie la grăbirea evoluţiei
nefavorabile.
Hidratarea si nutriţia
-Această stare se poate manifesta prin mâhnire, suferinţă profundă, agitaţie fizică (până
la punctul în care pacientul doreşte să coboare din pat); dacă agitaţia se prelungeşte,
pacientul manifestă dispnee şi trebuie sedat în mod adecvat.
-În acest moment, familia trebuie avertizată că această stare este un eveniment final,
componentă a bolii
Importanţa comunicării
Cea mai frecventă întrebare care i se pune oncologului înaintea morţii este: „Cât
timp mai are de trăit pacientul?”
Cel mai bun răspuns este explicarea în termeni simpli a semnificaţiei fiecărui
semn care apare (modificările respiratorii, modificarea culorii pielii, slăbirea pulsului,
starea de somnolenţă etc.), care poate ajuta şi ghida familia în decizia asupra timpului
de petrecut împreună cu pacientul şi a dorinţei de a-şi lua rămas-bun.
Cel mai important indice al fazei terminale este rata de deteriorare clinică.
Concluzii