Definitie

Ingrijirea paliativa este ingrijirea activa si totala acordata pacientilor care sunt confruntati
cu problemele asociate unei boli amenintatoare de viata si care are ca scop imbunatatirea calitatii vietii
bolnavilor si a familiilor acestora,prin prevenirea si inlaturarea suferintei.
Ingrijirea terminala este parte integranta a ingrijirii paliative.
Principii de baza ale ingrijirii paliative
Asigura terapia durerii si a altor simptome
Afirma valoarea vietii si considera moartea ca un proces natural
Amelioreaza calitatea vietii si poate influenta pozitiv evolutia bolii
Nu intentioneaza nici sa grabeasca,nici sa amane moartea
Integreaza aspectele psiho-sociale si spirituale in ingrijirea pacientului
Ofera un sistem de sprijin,dand pacientului posibilitatea sa traiasca pe cat posibil activ,pana la
sfarsitul vietii
Ofera sprijin familiei in timpul bolii pacientului si in perioada de doliu
Utilizeaza o echipa interdisciplinara pentru a satisface nevoile complexe ale pacientului si
familiei
BENEFICIARI
Pacienti cu boli progresive maligne sau non-maligne care produc disconfort,limiteaza
activitatea zilnica si au un prognostic rezervat.
Populatia de pacienti vizata include:
Copii sau adulti cu boli sau leziuni congenitale care duc la dependenta de tratamente de
sustinere a vietii sau ingrijire de lunga durata pentru realizarea activitatii cotidiene.
Copii sau adulti cu boala terminala
Copii sau adulti cu boli acute severe care ameninta viata (traumatisme severe,leucemii
acute,accidente vasculare)unde vindecarea este un scop realist,dar boala insasi sau tratamentele
asociate aduc cu sine o suferinta semnificativa.
Copii sau adulti cu boli cronice progresive(cancer,boala vasculara periferica,insuficiente renale
sau hepatice,boli cardiace sau pulmonare avansate,boli degenerative neurologice).
Copii sau adulti cu sechele care limiteaza speranta de viata rezultate in urma unor accidente sau
traumatisme severe.
Ingrijirea paliativa se realizeaza la doua nivele:
1.Abordarea paliativa prin servicii ne-specializate de ingrijire paliativa.Ea este acordata de personal
medical cu o pregatire minima in ingrijiri paliative-medici de familie,spital,as.medicale,care au in
afara pregatirii de baza,un curs introductiv de 40 ore in ingrijire paliativa.
2.Servicii specializate de ingrijiri paliative
o
o
o
o
o
o
o

Unitati specializate de ingrijire paliativa(Hospice).

Sectii cu paturi de ingrijiri paliative
Ingrijire paliativa la domiciliu
Centre de zi
Ambulatorii de ingrijire paliativa
Echipe mobile specializate de ingrijiri paliative in cadrul spitalului
Unitati specializate tip HOSPICE
Unitati care imbina rigorile unei unitati spitalicesti cu paturi cu ambientul familial,apropiat de
cel casnic,si ofera asistenta complexa a pacientilor eligibili.
0

ECHIPA INTERDISCIPLINARA
Ingrijirea paliativa este o munca de echipa.Componenta minima:
Medic
As.medicali
Asistent social
Preot/Pastor
Alti membri recomandati:
Psiholog
Kinetoterapeut
Terapeut prin joc
Logoped
Dietetician
Infiintarea serviciilor de ingrijiri paliative
Este necesara infiintarea si organizarea unei retele nationale de servicii paliative care se va face sub
coordonarea ,monitorizarea si cu avizul MSP,MMSSF si a organismelor nationale din domeniul
ingrijirilor paliative.
Finantarea serviciilor de ingrijire paliativa
Case de Asigurari
Programul national de ingrijiri paliative
Autoritati locale
Donatii,sponsorizari
Autofinantare in conditiile legii.
In ultimele zile de viata pacientii vor primi tratamente in scopul controlarii si ameliorarii
simptomelor. Aceste tipuri de tratamente sunt denumite ingrijiri paliative. Tratamentele paliative pot fi
aplicate si pacientilor care nu prezinta boli incurabile ca in cazul artritei reumatoide.
Scopul tratamentelor paliative urmareste mentinerea confortului si calitatii vietii,
indiferent daca boala este tratabila sau nu. In functie de preferinte, tratamentul paliativ poate fi asociat
altor tratamente care prelungesc viata sau vindeca boala. Ingrijirea pacientilor muribunzi poate fi
facuta acasa, la spital sau intr-un sanatoriu. O alta alternativa o constituie ingrijirea in cadrul unui azil,
care asigura ingrijiri paliative sau suport emotional si spiritual pacientilor cu boli in stadiu terminal.
Medicul specialist poate continua ingrijirea pacientilor si orientarea lor catre alte alternative
terapeutice. Familia, prietenii si medicul specialist sunt cei care pot asigura ingrijirile necesare
pacientilor muribunzi.
In mod ideal ar trebui sa ne gandim la mai multe aspecte legate de sfarsitul vietii, atat timp cat suntem
activi si capabili sa ne comunicam dorintele. Facand aranjamente din timp, se poate folosi timpul
ramas pentru alte chestiuni mai importante ca: petrecerea timpului cu persoanele dragi, influentarea
(orientarea catre) sau dirijarea altor relatii.
Se recomanda luarea in considerare a urmatoarelor:
- modalitatea de ingrijire si procedurile medicale folosite
- scrierea unor instructiuni cu anticipatie (in avans) care includ un testament si o imputernicire legala
medicala: un testament este un document legal, care exprima dorintele in ceea ce priveste modalitatea
de ingrijire in cazul in care pacientul nu poate vorbi sau nu poate lua decizii singur; o imputernicire
medicala legala (sau o imputernicire pe termen lung asupra modalitatii de ingrijire) ii permite
pacientului sa numeasca o persoana care sa ia decizii in locul lui asupra tipului de tratament, nu numai
1

pentru persoanele muribunde, ci si in cazul in care pacientul nu poate vorbi singur

- daca se doreste donarea de organe: in acest caz se completeaza un card pentru donare de organe, un
document care atesta dorinta pacientului de a dona anumite organe in momentul decesului; multe
dintre state permit editarea acestor dorinte pe permisul de conducere.
Atitudinile unei societati asupra mortii ajuta la conturarea sentimentelor oamenilor despre
moarte si despre diversele tratamente pe care ei vor sa le urmeze catre sfarsitul vietii. In societatile
dezvoltate atitudinea despre moarte a evoluat, de la un eveniment comun la unul pe care multi oameni
incearca sa-l evite sau sa scape. In trecut moartea unei persoane era privita deschis si acceptata ca
atare. O persoana muribunda era aproape intotdeauna ingrijita acasa. Progresele in tehnologiile
medicale au facut ca procesul mortii sa dispara din ce in ce mai mult din viata de zi cu zi. Persoanele
aflate catre sfarsitul vietii sunt acum ingrijite in spitale sau in azil. In consecinta multi oameni sunt mai
putin familiari sa mai putin obisnuiti cu moartea.
Ingrijirea sanatatii
Alcatuind din timp niste instructiuni care cuprind preferintele despre ingrijirea sanatatii, o
persoana se poate asigura ca dorintele ii vor fi respectate atunci cand nu le mai poate comunica. Aceste
instructiuni pot fi modificate pe masura ce se schimba scopurile si nevoile personale.
Aceste instructiuni pot include :
- un testament lasat in timpul vietii, care este un document legal, ce exprima dorintele de
ingrijire medicala ale unei persoane, in cazul in care este incapabila sa vorbeasca sau sa ia decizii
pentru ea; acest document ii permite sa pastreze controlul asupra deciziilor asupra tratamentului
medical pe care sa-l urmeze la sfarsitul vietii; trebuie verificate legile despre testamentul facut in
timpul vietii, existente pe teritoriul respectiv;
- o imputernicire medicala (o imputernicire pe termen lung asupra modalitatii de ingrijire la
sfarsitul vietii) este un document care permite numirea legala a unui agent de ingrijire medicala, pentru
a lua el deciziile asupra modalitatii de ingrijire medicala, nu numai la sfarsitul vietii dar si oricand
persoana este incapabila de a lua o decizie; se poate si ar trebui sa se ia decizii ci privire la tratamentul
medical, atat timp cat persoana este capabila sa le comunice. Cu toate acestea, cand nu este posibil,
agentul de ingrijire a sanatatii poate folosi atat informatiile din testament cat si ceea ce cunoaste despre
pacient, pentru a lua personal decizii despre modalitatea de ingrijire.
Alegerea tratamentului dorit
Cand cineva este diagnosticat cu o boala incurabila, este dificil de stiut daca ar trebui sa se
concentreze asupra tratamentului curativ sau incercarii de prelungire a duratei vietii, sau asupra
tratamentului paliativ care urmareste diminuarea durerii sau mentinerea confortului fizic.
Mai multi factori pot avea impact asupra deciziilor despre tipul de ingrijire dorita si anume:
- tipul de boala: in cazul diagnosticarii unei boli severe, exista posibilitatea unui tratament curativ;
anumite boli ca, cancerul de piele, testicular si cervical sunt tratate cu tratament medical potrivit; alte
boli grave ca diabetul sau infectia cu HIV, nu pot fi vindecate, dar pot fi controlate timp de mai multi
ani; din contra, unele boli sunt mai agresive si limiteaza posibilitatile vietii
- optiuni terapeutice: multe optiuni de tratament medical ofera sansa vindecarii bolii cu putin impact
asupra calitatii vietii; totusi alte tratamente pot prelungi viata, dar se asociaza cu efecte secundare care
scad mult calitatea vietii
- varsta si alte afectiuni asociate: spre deosebire de oamenii mai tineri si mai sanatosi, este mai
probabil ca persoanele varstnice, cu multiple probleme de sanatate, sa aleaga o ingrijire care se
concentreaza asupra confortului decat asupra prelungirii duratei de viata.
Atunci cand este pus un diagnostic de boala incurabila, este important sa se comunice
medicului specialist fara echivoc, preferintele si preocuparile pacientului. De asemenea, este de
2

asteptat ca medicul specialist sa comunice deschis si intr-o maniera sensibila cu pacientul si rudele
sale. Acesta poate oferi informatii, raspunsuri la intrebari si sfaturi. Totusi, deciziile apartin in
intregime persoanei. Se recomanda informarea cat mai detaliata asupra bolii, iar in cazul unor
nelamuriri, trebuie puse toate intrebarile necesare. Poate fi de folos redactarea intrebarilor importante
inaintea intalnirii.

Intrebarile importante care pot fi puse medicului specialist sunt urmatoarele:

Care este diagnosticul?
Care sunt optiunile de tratament?
Care sunt efectele secundare ale tratamentului?
Ce se poate intampla in cazul in care pacientul refuza tratamentul?
Cat timp mai are de trait?
Cat de repede trebuie sa se ia o decizie, asupra tipului de tratament care trebuie sau nu folosit?
Cum ii va afecta boala pe cei apropiati?

Trebuie explorate toate posibilitatile impreuna cu specialistul si cu rudele. Exista

posibilitatea unei ameliorari fizice si psihice a pacientului comparativ cu alti pacienti.Pot fi momente
cand sunt dificultati in intelegerea medicului specialist. Cateodata este dificil de efectuat o buna
comunicare, mai ales cand este vorba despre chestiuni legate de sfarsitul vietii. Atunci cand
specialistul nu comunica deschis sau evita intrebarile, persoana se poate simti frustrata. Intelegerea
faptului ca aceste probleme apar cateodata, pot diminua frustrarea persoanei si sa ajute la gasirea unor
moduri de imbunatatire a comunicarii.
Comunicarea vestilor proaste unei persoane este totdeauna dificila. Poate ca medicul
specialist a oferit ingrijire indelungata persoanei, poate ca se simte apropiat de aceasta. Trebuie sa ne
amintim ca si acesta este o fiinta umana si desi se doreste cunoasterea a cat mai multe despre boala, nu
se poate prezice cand se va termina viata pacientului. Un studiu recent arata ca, cu cat un medic isi
cunoaste mai bine pacientul, este probabil ca acesta sa supraestimeze speranta de viata a pacientului si
sa intarzie momentul ingrijirii specifice ultimelor clipe de viata. Medicul specialist poate supraestima
timpul de supravietuire, pentru ca nu vrea sa creada ca un pacient care i-a fost apropiat, nu se simte
bine. Poate fi de ajutor consultarea unui alt medic care sa emita si o alta parere.
Pana recent scolile medicale nu predau despre ingrijirea pacientilor muribunzi. Prin urmare,
multi medici pot avea dificultati in a comunica cu oamenii despre moarte. Pe masura ce, din ce in ce
mai multe facultati de medicina, cuprind in programa ingrijirea acordata pacientilor la sfarsitul vietii,
medicii vor invata sa comunice cu mai mult tact cu pacientii aflati pe moarte. Cautand sprijin din
exterior, cum ar fi un grup de sprijin pentru pacientii cu boli incurabile, pot ajuta o persoana sa treaca
prin acest moment emotional dificil.
Nu trebuie evitata discutarea chestiunilor spirituale cu medicul, mai ales daca persoana are
credinte religioase care afecteaza optiunile de tratament. Desi nu te poti astepta ca medicul sa rezolve
problemele spirituale, discutarea acestora cu el poate face pacientul sa inteleaga mai bine problemele
emotionale. Timpul limitat petrecut cu un medic specialist a fost intotdeauna o preocupare pentru
pacienti, dar si pentru medici. Intalnirile trebuie pregatite prin consemnarea preocuparilor si
intrebarilor intr-un document si prezentarea acestora in cadrul intalnirii. Aceasta ajuta la amintirea
chestiunilor celor mai importante. Daca un membru al familiei sau un prieten insoteste o persoana la
intalnire, trebuie repetat cu aceasta persoana ce parti din discutie trebuie acoperite in cadrul intalnirii.
Pe masura ce boala avanseaza, persoana se poate afla in incapacitatea de a se deplasa la
spital sau sa-i vorbeasca la telefon. In cazul in care pacientul doreste sa ramana acasa in ultimele clipe,
este bine sa desemneze un singur membru al familiei care sa comunice cu medicul specialist. Alegerea
unei persoane de incredere pentru a transmite mesajele, va fi de ajutor pentru evitarea confuziei
provocata de mai multi oameni care ar incerca sa comunice cu medicul specialist.
a se poate afla in incapacitatea de a se deplasa la spital sau sa-i vorbeasca la telefon. In cazul in care
pacientul doreste sa ramana acasa in ultimele clipe, este bine sa desemneze un singur membru al
familiei care sa comunice cu medicul specialist. Alegerea unei persoane de incredere pentru a
3

transmite mesajele, va fi de ajutor pentru evitarea confuziei provocata de mai multi oameni care ar
incerca sa comunice cu medicul specialist
Resuscitarea cardio-respiratorie
O decizie dificila poate fi aceea de a hotara daca se doreste sau nu, efectuarea resuscitarii
cardio-respiratorii (CPR), in cazul in care apare stop cardio-respirator. In cazul in care apare stopul
respirator si este efectuata CPR, un ventilator sau un aparat de respiratie artificiala poate fi folosit
pentru respiratia mecanica. Desi respiratia mecanica poate prelungi viata, ultimele zile din viata pot fi
petrecute intr-o unitate de terapie intensiva a unui spital, conectat la un echipament de intretinere a
vietii. Persoana poate sa nu fie pe deplin constienta si poate fi incapabila sa vorbeasca.
Trebuie consultat medicul specialist despre boala, optiunile de tratament specifice si sansele
de recuperare. Familia este o parte integranta a acestui proces si trebuie exprimate in mod clar
dorintele fata de restul familiei. Unii pacienti care infrunta moartea, au sentimente precise si puternice
despre CPR si decizia pro sau contra asupra mentinerii vietii cu aparatura artificiala poate fi usor de
luat. In cazul altora, aceasta decizie este foarte dificila.
Alimentatia si hidratarea artificiala
O alta problema importanta a tratamentului este decizia daca se doreste folosirea cateterelor
intravenoase (IV) pentru alimentatia parenterala, in cazul in care persoana nu mai este capabila sa se
alimenteze singura. Acest lucru se numeste alimentatie si hidratare artificiala. Un IV este un ac plasat
la nivelul unei vene, prin intermediul caruia se administreaza lichide, suplimente nutritionale, lichide
sau medicamente. O sonda de hranire poate fi ori un tub inserat in stomac pe la nivelul orificiului nazal
(sonda nasogastrica) sau o sonda inserata chirurgical in stomac pe la nivelul abdomenului
(gastrostomie sau sonda perigastrica sau songa G). Cat despre o linie IV, suplimentele nutritive lichide,
lichide sau medicamente, pot fi administrate prin intermediul unui cateter. O a treia forma de hidratare
artificiala, hipodermatocliza, implica injectarea fluidelor direct la nivelul tesutului celular subcutanat.
Pacientul trebuie sa discute cu medicul daca este necesara alimentatia si hidratarea
artificiala. Stabilirea unui plan pentru administrarea fluidelor pe cale IV si pe calea sondei nasogastrice inca de la inceputul bolii, poate fi de folos mai tarziu in luarea deciziei de a continua sau a
abandona aceste tratamente. Nu trebuie uitata comunicarea in mod clar a dorintelor cu familia si
medicul.
OPTIUNI DE INGRIJIRE
Decizia unde sa se acorde ingrijirile pe masura ce boala progreseaza poate fi dificila, dar un
plan efectuat in prezent pentru ingrijire, iti poate diminua anxietatea mai tarziu. Trebuie discutat cu cei
apropiati despre tipul de ingrijire care va fi acordat la sfarsitul vietii.
Trebuie discutate atat asteptarile cat si dorintele, nevoile, finantele si nevoile familiei.
Alegerea se poate schimba pe masura ce se schimba si boala. Mai multe optiuni de ingrijire sunt
disponibile. Acestea includ ingrijirea in cadrul unui azil, ingrijirea la domiciliu, ingrijirea la domiciliu
asistata de sora medicala sau mentinerea vietii asistata artificial.
Ingrijirea in cadrul unui azil
Pe masura apropierii mortii, pacientul poate alege ingrijirea in cadrul unui azil. Aici se
poate pune accentul pe folosirea terapiilor paliative, cu scopul exclusiv de ameliorare a durerii si a
altor simptome, in cazul in care nu exista tratament curativ, iar sfarsitul se asteapta in urmatoarele 6
luni. Mare parte a acestui tip de ingrijire asigura mentinerea activa si confortabila a pacientului, intr-un
mediu familiar, inconjurat de familie si prieteni. In cazul alegerii azilului ca si modalitate de ingrijire,
pacientul va renunta la tratamentele curative sau la cele care mentin viata in mod artificial. Cu toate
acestea, pacientul isi poate modifica modalitatea de tratament in orice moment.
4

Ingrijirea in cadrul unui azil, este asigurata de catre o echipa de persoane ce includ
asistente, asistenti sociali, voluntari, consilieri si asistenti medicali personali. Medicul specialist care
l-a ingrijit inainte, poate continua sa ingrijeasca bolnavul si sa colaboreze cu pacientul si echipa de la
nivelul azilului. Ingrijirea de tip azil se desfasoara cel mai frecvent acasa, desi poate fi acordata si intrun azil, spital sau ospiciu. In cazul in care se desfasoara acasa, echipa de persoane specializate, va
sprijini familia in acordarea ingrijirii. Iar familia nu consta numai in sotie (partener) sau rudele de
sange. Prietenii de la servici, biserica, comunitate sau vecinii, pot fi considerati ca facand parte din
familie.
Ingrijirea de tip azil cauta sa amelioreze simptomele fizice si sa satisfaca nevoile
emotionale, sociale si spirituale, ca si nevoile persoanelor apropiate. Azilul ofera o sansa de rezolvare
a unor chestiuni dificile dar obisnuite, pe care pacientul si persoanele apropiate le pot avea, in legatura
cu moartea si disparitia unei persoane, ca durerea, chestiuni nerezolvate si nevoi de ingrijire. In cazul
alegerii suportului si sfaturilor oferite in cadrul unui azil, exista posibilitatea de rezolvare a unor
chestiuni spirituale importante si de reparare a unor relatii importante.
Echipa din cadrul azilului se poate ocupa de chestiunile legale si financiare, precum si de
editarea documentelor privind modalitatea de ingrijire. De asemenea, personalul sanitar poate
raspunde intrebarilor privind tratamentul si a ceea ce se intampla in timpul procesului de incetare a
functiilor vitale. Suportul este necesar si in ceea ce priveste nevoile fizice, ca spalarea si controlul
durerii.Serviciile azilului reprezinta un beneficiu al multor polite ale asigurarilor de sanatate private.
Ingrijirea la domiciliu
Pacientul poate alege sa fie ingrijit acasa, mai ales daca beneficiaza de ajutorul familiei si
prietenilor. Alt factor care poate determina pacientul sa ia aceasta decizie, o reprezinta existenta
resurselor financiare pentru angajarea unor persoane specializate, care vor contribui alaturi de familie,
la oferirea ingrijirii necesare pacientului. In acest caz ingrijirea pacientului acasa, inconjurat de un
mediu familiar, poate fi cea mai buna alegere facuta. Serviciile comunitatii sunt oferite familiei in
vederea ingrijirii pacientului acasa. Se recomanda consultarea medicului curant, in vederea obtinerii de
ajutor din parte unui azil sau a unui sanatoriu. Pacientul poate edita o lista cu persoanele care pot ajuta
familia pentru ingrijirea pacientului, incluzand persoane de la serviciu, de la biserica sau din cadrul
comunitatii. In cadrul comunitatilor numeroase, exista institutii private de management al serviciilor
necesare pentru ingrijirea pacientului acasa.
Ingrijirea in cadrul unui sanatoriu particular
Exista si situatia cand pacientul nu poate fi ingrijit acasa si in acest caz el poate alege sa fie
ingrijit intr-un sanatoriu particular. Un sanatoriu particular poate fi o optiune si in cazul in care se
doresc servicii mai avansate decat cele care exista acasa, sau in cazul in care celalalt membru al
familiei nu poate ingriji pacientul din cauza ca ea sau el, este fie bolnav(a), fie handicapat(a), fie este
prea invarsta.O lista sistematica a sanatoriilor, poate ajuta pacientul sa se decida asupra unuia dintre
acestea, in functie de serviciile oferite.
Ingrijirea in unitati de asistenta sociala
Unitatile de asistenta sociala sunt o alternativa a sanatoriilor particulare, in cazul
persoanelor care se pot ingriji singure. Ele ofera in general camere individuale, cu facilitati minime de
bucatarie in fiecare unitate. Persoanele care locuiesc in ele se intalnesc in sufragerie pentru a servi
masa. In general sunt oferite servicii de gospodarie si de spalatorie, activitati sociale si acces la
sistemul sanitar.
Unele unitati de asistenta sociala au legaturi cu un sanatoriu particular; in acest caz un pacient care nu
mai poate avea grija de el, poate fi transferat intr-un sanatoriu unde poate fi ingrijit adecvat. Se
recomanda ca pacientul sa-si exprime clar preferintele de ingrijire, in cazul in care el nu se mai poate
ingriji singur. Majoritatea unitatilor de asistenta sociala recomanda mutarea pacientului intr-un
5

sanatoriu sau angajarea unei persoane care sa ii ofere ingrijirea necesara. Regulamentele in cazul
serviciilor de asistenta sociala variaza de la stat la stat.
DIAGNOSTIC DE MOARTE
In cazul persoanelor muribunde, pot aparea o serie de intrebari si preocupari legate de ceea ce o sa se
intample, din punct de vedere fizic si emotional, la moartea unei persoane. Urmatoarele informatii pot
fi de ajutor pentru clarificarea acestor intrebari.
Semne ale mortii apropiate
Procesul mortii este la fel de instabil (variabil) ca si nasterea. Ora exacta a mortii nu poate fi precizata
ca si mecanismul exact prin care o persoana moare. Cu toate acestea, pacientii aflati in stadiul terminal
al bolii, pot prezenta o serie de simptome similare in ultimele momente ale vietii, indiferent de tipul de
boala.
O serie de modificari fizice si emotionale pot aparea la sfarsitul vietii, ca de exemplu:
- somnolenta si slabiciune excesiva pe masura ce perioadele de constienta devin tot mai rare si
energia generala scade
- disfunctii respiratorii: ca perioade de polipnee (respiratie rapida) alternand cu bradipnee
(respiratii rare)
- halucinatii vizuale si auditive: pacientul vede persoane sau lucruri pe care ceilalti nu le vad
- inapetenta, cu diminuarea metabolismului si pierderea apetitului
- disfunctii intestinale si urinare, ca hematurie sau urina neagra si tranzit intestinal diminuat
(constipatie)
- modificari ale temperaturii corpului, ca stari de hipertermie (febra), alternand cu stari de
hipotermie
- disfunctii emotionale, ca pierderea interesului pentru lumea din jur si scaderea comunicarii cu
persoanele din jur.
Persoanele muribunde pot prezenta simptome legate de boala specifica. Medicul poate fi
intrebat asupra acestor simptome. In cazul in care pacientul a ales azilul, ca si modalitate de ingrijire,
echipa de specialisti din cadrul acestuia poate oferi raspunsuri la intrebarile legate de procesul mortii.
Informarea asupra acestora va facilita intelegerea a ceea ce urmeaza sa se intample.
TRATAMENTUL DURERII
Tratamentul paliativ poate ameliora o serie de simptome legate de boala, ca greata sau
dispneea (respiratia dificila). Durerea si controlul simptomelor este o parte importanta a tratamentului
bolii si a imbunatatirii calitatii vietii.
Daca o persoana prezinta dureri in zilele dinaintea mortii, acest lucru se datoreaza tipului de
boala. Unele boli terminale ca si cancerul osos sau pancreatic, sunt mai frecvent acompaniate de dureri
decat alte boli terminale.
Durerea si alte simptome pot fi asa de importante, incat pacientul se poate gandi la
eutanasie. Cu toate acestea, durerea asociata mortii poate fi usor controlata. Orice durere trebuie
comunicata medicului. Multe medicamente si metode alternative (ca masajul) sunt disponibile pentru
tratamentul durerii aparuta inainte de procesul mortii. In cazul in care afectiunea impiedica pacientul
sa comunice cu medicul, se recomanda ca acesta sa comunice cu persoanele apropiate. Exista pacienti
care vor sa-si protejeze familia in legatura cu suferinta lor. Cu toate acestea, este indicat ca acestia sa
comunice gradul de tolerabilitate al durerii, pentru a putea fi informat medicul curant.
NGRIJIREA PALIATIV N ROMNIA
6

ngrijirea paliativ si controlul durerii n cancer sunt cteva dintre problemele actuale
nerezolvate ale snttii publice n Romnia, ca si n alte tri est-europene. Aceasta face ca gradul de
asistare si respectiv calitatea vietii bolnavilor incurabili n faz avansat sau terminal s fie
nesatisfctoare. Sunt probleme nc insuficient abordate la nivelul autorittilor sanitare cu putere de
decizie, n ciuda experientei internationale privind existenta unor metode de tratament eficace si costeficiente. Aplicarea Recomandrilor OMS4 privind introducerea n sistemele nationale de sntate
public a ngrijirilor paliative si a metodelor moderne de control al durerii n cancer ar avea un impact
considerabil asupra calittii vietii bolnavilor de cancer si a bolnavilor terminali.
Primul serviciu de ngrijiri paliative, "Hospice Casa Sperantei", s-a nfiintat la Brasov in 1992. 10 ani
mai trziu, conform unui studiu recent5, n Romnia exist 21 de centre de ngrijire paliativ care
includ: 1 unitate hospice cu paturi de sine stttoare, 1 centru de zi pentru adulti , 4 echipe mobile de
ngrijire la domiciliu, 10 servicii de ngrijiri paliative pentru copii, 5 servicii paliative n spital.
n Romnia serviciile de ngrijiri paliative sunt sporadice si nu au sustinere financiar din partea
autorittilor si a sistemului sanitar de stat. Legislatia medical nu confer nc ngrijirii paliative un
statut legal, care s i ndreptteasc accesul la fonduri bugetare si din asigurrile de sntate. Termenii
de "hospice" si "ngrijiri paliative" nu apar n actele normative care reglementeaz acordarea asistentei
medicale n Romnia, desi este stipulat dreptul bolnavului oncologic la tratamente gratuite. Enumerri
de tipul "profilaxie - diagnostic - tratament - recuperare" n legislatia medical pierd constant din
vedere realitatea bolilor incurabile si respectiv necesitatea moral si etic de a prevedea fonduri pentru
acordarea de servicii bolnavilor aflati dincolo de fazele curative ale bolii.
Un pas important ctre reglementarea acestei situatii l-a constituit recunoasterea n anul
2000 (OMSF nr. 254/9 iunie 2000) a ngrijirilor paliative ca supra-specializare medical (ulterior
transformat n competent prin OMSF nr. 418/9 iulie 2001). n prezent obtinerea competentei n
\ngrijire paliativ presupune absolvirea unui curs de 8 sptmni de teorie si 4 sptmni de practic
clinic la Centrul de Studii pentru Medicin Paliativ nfiintat n anul 1997 n cadrul Fundatiei
Hospice Casa Sperantei de la Brasov. Cursurile sunt acreditate de DGPPMFAM si MSF. Centrul
organizeaz de asemenea cursuri pentru asistenti medicali si pentru alte categorii de personal implicat
n acordarea ngrijirilor paliative. n prezent exist deja personal medical instruit si capabil de a crea
nuclee de ngrijiri paliative.Se estimeaz c n Romnia 90% din decesele prin cancer se produc la
domiciliu; dintre pacientii cu cancer 15% primesc analgezie cu opioide, iar 50% din pacienti au
durerea necontrolat. n conditiile n care incidenta cancerului este n crestere (n 1999 s-au nregistrat
37840 decese prin cancer, 168,2 la 100 000 de locuitori), iar majoritatea cazurilor noi sunt
diagnosticate n stadii incurabile, nevoia de ngrijire paliativ devine o necesitate de loc neglijabil6.
Initiativa Ministerului Snttii si Familiei de a numi o comisie de specialisti responsabil pentru
stabilirea obiectivelor unui plan national de ngrijiri paliative este salutar. Ea trebuie ns coroborat
cu recomandrile OMS7 pentru dezvoltarea de programe nationale: educatie, finantare prin programe
nationale si acces usor la medicatie.
SCOPUL NGRIJIRII PALIATIVE
Principiul 2. Scopul serviciilor paliative este oferirea unei ngrijiri complexe, orientat spre
nevoile pacientului si familiei, de ctre o echip interdisciplinar.
Standard 2.1. Serviciile de ngrijire paliativ sunt acordate att timp ct este nevoie si se
bazeaz pe o evaluare initial si reevaluri periodice sau de cte ori este necesar.
Standard 2.2. Serviciile paliative se acord de ctre o echip interdisciplinar de ngrijire.