DUCA ANDREI DATA:20.07.

2020

ANUL III A

PROBLEME DE DEPENDENTA SI DIAGNOSTICE DE

INGRIJIRE LA PACIENTII CU STARI AVANSATE SI
TERMINALE DE BOALA.

 Îngrijirea paleativă nu vindecă boala, dar ea menţine şi protejează demnitatea

pacientului. Asocierea îngrijirii medicale, a controlului durerii cu asistenţa psihologică, socială şi
spirituală, sunt esenţiale pentru asigurarea calităţii vieţii pacientului, dar şi a familiei lui. Acest tip
îngrijire vine în întâmpinarea bolnavului cât şi a familiei, îngrijire care poate fi acordată atât la dom
cât şi în instituţii specializate.

Aspecte importante în domeniul îngrijirilor paliative

Conceptul de “îngrijire paliativă”

      Oxford Textbook of Palliative Medicine defineşte îngrijirea paliativă ca fiind asistenţa

medicală a pacienţilor cu boli active, progresive şi avansate, pentru care prognosticul este
limitat, iar îngrijirea trebuie să se concentreze asupra asigurării calităţii vieţii.

      Organizaţia Mondială a Sănătăţii a definit medicina paliativă astfel: îngrijirea paliativă

este o abordare care îmbunătăţeşte calitatea vieţii bolnavului şi a familiilor acestora, care
se confruntă cu problemele asociate cu boala ameninţătoare de viaţă, prin prevenirea şi
înlăturarea suferinţei, prin identificarea precoce, evaluare corectă şi tratamentul impecabil
al durerii şi al altor probleme fizice, psiho-sociale şi spirituale.

      

Îngrijirea paliativă:

 este o îngrijire totală, activă a pacienţilor şi familiilor lor, de obicei atunci când boala
nu mai răspunde la tratamentul potenţial curativ, deşi poate fi aplicată timpuriu în
cursul bolii;
 sigură ameliorarea durerii şi a altor simptome;
 ţinteşte să atingă cea mai înaltă calitate a vieţii posibilă pentru pacienţi şi familiile lor;
 răspunde la nevoile fizice, psihosociale şi spirituale;
 se extinde când e necesar pentru a asigura suportul în perioada de doliu.

Îngrijirea paliativă are rolul de a ajuta persoana să-şi menţină calitatea vieţii cât mai bună şi
să-i fie alături în lupta cu cancerul sau alte boli fără speranţă de vindecare. Tocmai din acest
motiv, accentul îngrijirii paliative nu se pune asupra morţii sau asupra încercării de a găsi un
leac, ci tocmai pe calitatea vieţii de fiecare zi, aşa cum am arătat în acest aliniat.

      Totodată, îngrijirea paliativă presupune un parteneriat între persoana care are cancer,
familie şi prieteni şi membrii echipei de îngrijire a sănătăţii. Această echipă poate include
serviciile unui medic, asistent medical, asistent social, consilier şi consilier spiritual.
      Pacientul are dreptul să ştie adevărul, adică diagnosticul. Dilema este cum transmitem
acest adevăr, pentru că pacientul are de asemenea dreptul de a nu-şi dori să afle veşti
rele! Principiile cardinale care stau la baza practicii medicale în general, deci şi în
îngrijirea paliativă sunt:

 respectul autonomiei pacientului (alegerea pacientului); beneficienţa (de a face bine);

 non – maleficienţa (minimalizarea efectelor secundare); justiţia (utilizarea justă a
resurselor disponibile). Din ce în ce mai mult în ultimul timp, constatăm că şi alte
institiţii medicale (specialităţi) sunt nevoite să-l accepte pe pacient ca pe un partener,
ca parte integrantă a deciziilor medicale, excepţie făcând situaţiile de urgenţă. Apariţia
consimţământului informat dar şi al absolvenţilor care au cunoştinţe de etică, a început
să diminueze atitudinea paternalistă a medicului tradiţionalist care, prin atitudinea
binevoitoare, lua soarta pacientului în mâinile sale, considerându-se un „tutore” al
acestuia.

      Medicul poate avea tendinţa de a vedea doar interesul fizic al pacientului („binele
medical”). „Binele total” cuprinde nu doar această latură fizică care este cunoscută mai bine
de către medic, dar şi credinţele, valorile pacientului, care sunt cunoscute doar de pacient,
uneori nici chiar familia neştiind cât de profunde sunt trăirile celui care este pe patul de
suferinţă.

Obiectivele îngrijirii paliative

       Ca în orice domeniu sau activitate, şi îngrijirea paliativă se axează pe obiective.

Principalele obiective ale îngrijirii paliative sunt:

 de a ameliora durerea şi alte simptome;

 de a ajuta la îmbunătăţirea dimensiunilor emoţionale, mentale şi spirituale ale
bunăstării: de a sprijini moral membrii familiei persoanei care are cancer în timpul
bolii şi după moartea acesteia.

       În asistarea bolnavului aflat în fază terminală, este necesar ca aceste obiective să fie
urmărite şi îndeplinite în totalitatea lor, cu atât mai mult pentru că ele îl vizează nu numai pe
bolnav, cât şi familia acestuia.
 Principiile îngrijirii paliative

       Îngrijirea paliativă are ca scop, aşa cum am mai arătat, îngrijirea bolnavilor aflaţi pe
moarte. Chiar dacă denumirea încă nu exista, încă de la începuturile ei, îngrijirea acestor
bolnavi avea ca şi caracteristică principală, tocmai faptul că aceşti bolnavi erau aproape de
moarte, motiv pentru care, îngrijirea lor era aparte faţă de îngrijirea bolnavilor în general. De-
a lungul timpului, îngrijirea a cuprins şi familia.

 asigură controlul durerii şi al altor simptome;

 integrează aspectele psihosociale şi spirituale în îngrijirea pacientului;
 ameliorează calitatea vieţii şi poate influenţa pozitiv evoluţia bolii;
 utilizează o echipă interdisciplinară pentru a satisface nevoile complexe ale
pacientului şi familiei;
 afirmă valoarea vieţii şi consideră moartea ca un proces natural;
 nu intenţionează nici să grăbească, nici să amâne moartea;
 pacientul şi familia reprezintă de fapt unitatea de îngrijire;
 oferă un sistem de sprijin, dând pacientului posibilitatea să trăiască pe cât posibil
activ, până la sfârşitul vieţii;
 oferă sprijin familiei în timpul bolii pacientului şi în perioada de doliu;
 se aplică oricând în cursul evoluţiei bolii, concomitent cu alte modalităţi de tratament
specifice bolii respective care au ca scop eventual prelungirea supravieţuirii;
 include acele investigaţii care sunt necesare unei mai bune înţelegeri şi unui
tratament adecvat pentru complicaţiile clinic manifeste ale bolii.

       Beneficiarii îngrijirii paliative nu sunt doar bolnavii de cancer, ci şi pacienţii

geriatrici, cei cu boli neurologice, insuficienţe de organ, SIDA, malformaţii congenitale,
precum şi alte boli cronice care necesită o îngrijire continuă sau la care simptomatologia
are o evoluţie imprevizibilă. Îngrijirea pacienţilor pe moarte se extinde dincolo de controlul
durerii şi al simptomelor, incluzând spijinul: pacientului pe măsură ce el se adaptează la
scăderea abilităţilor fizice şi jeleşte anticipat pierderea familiei, prietenilor şi a tot ceea ce îi
este familiar; familiei, care se adaptează la faptul că cineva apropiat va muri.