ÎNGRIJIREA BOLNAVILOR DEGERAŢI

• Degeraturi = tulburările locale şi generale ale organismului produse sub

acţiunea temperaturii scăzute

• Factor determinant = frigul

– conteaza si perioada de timp in care a actionat asupra organismului

• Factori favorizanţi:
– din mediul înconjurător: umezeala, vântul, îmbrăcămintea şi încălţămintea
strâmtă, umedă

– din partea organismului: debilitatea generală, starea de denutriţie, anemia,

tulburările de circulaţie, bolile infecţioase şi de nutriţie, starea de ebrietate

• Agresiunea prin frig poate să intereseze:

– numai anumite părţi ale organismului, de obicei suprafeţele descoperite
ale feţei precum şi extremităţile, mai ales degetele (= degeraturi propriu-zise)
– întregul organism (= hipotermie)

• După profunzimea ţesuturilor atinse se deosebesc patru grade de

degeraturi

Degerătura de gradul I
• Începe cu vasoconstricţie:
– Paliditate
– Răcirea pielii
– Senzaţia de furnicătura
– Dureri

• Urmeaza vasodilataţie:
– Eritemul şi edemul
– Coloraţia se schimbă în roşu-violaceu
– Pielea rămâne pe mai departe rece şi îşi pierde sensibilitatea

• Fenomenele cedează de obicei în 10-12 zile, rămânând numai o

sensibilitate crescută faţă de temperatura scăzută

Degerătura de gradul al ll-lea

• Se caracterizează prin:
– modificări circulatorii şi
– modificări de troficitate mai accentuate

• In câteva zile apar:

– flictene cu conţinut apos, sanguinolent
– (ca urmare a stazei sanguine care permeabilizeaza pereţii capilarelor)

1
• Transsudatul se acumulează sub formă de:
– flictene sau
– se infiltrează în ţesuturi, producând edeme locale

Degeraturile de gradul al lll-lea

• Se caracterizează prin posibilitatea apariţiei gangrenei

• La început, porţiunea degerată poate să prezinte acelaşi aspect ca în

gradele I şi al ll-lea

• Peste câteva zile, datorită secreţiei abundente de adrenalină  se

agravează spasmul vaselor sanguine
–  insuficienţa circulatorie
–  nu se pot desfăşura procesele enzimatice
–  apare tromboza vaselor
–  mortificarea ţesuturilor

• Regiunea degerată se colorează în gri-albastru închis şi se instalează

gangrena uscată.

Degeraturile de grad IV
• Se caracterizează prin apariţia gangrenei în câteva ore

• Regiunile degerate se colorează în negru-cafeniu

• Infectia transforma gangrena uscată în gangrena umedă (emana un miros

fetid)

• Desprinderea părţilor necrozate lasă ulceraţii dureroase, a căror vindecare

durează timp îndelungat

• La toate gradele de degerătură:

– dupa încetarea acţiunii frigului şi dezgheţarea segmentului lezat, bolnavul
acuză dureri violente, care se menţin şi în zilele următoare

• In afară de provocarea leziunilor locale, frigul acţionează şi asupra

organismului în întregime, dacă acesta nu poate elabora cantitatea suficientă
de căldură necesară compensării pierderilor de căldură pricinuite de temperatura
scăzută a mediului înconjurător

• Ca urmare, temperatura corpului scade până sub 26°C, survenind

congelarea sau îngheţarea totală

• Accidentatul prezintă:

2
– la început frisoane
– apoi se instalează o oboseală, somnolenţă şi bolnavul adoarme
– moartea survine în timpul somnului

Problemele ridicate de bolnavii degeraţi sunt următoarele:

• Degeraturile neîngrijite la timp în mod corespunzător se vindecă cu
sechele:
– sensibilitate crescută faţă de frig
– tulburări de circulaţie
– impotenţă funcţională
– mutilări etc.

• Leziunile produse sub acţiunea frigului rămân în evoluţie şi după

sustragerea organismului de sub acţiunea acestuia
– Astfel, o degerătură de gradul I poate să evolueze în zilele următoare într-
o degerătură de gradul al ll-lea sau al III-lea

• Lăsate fără îngrijire corespunzătoare, degeraturile se pretează la

complicaţii foarte grave:
– infecţii (abcese, flegmoane, gangrene, limfangită, tetanos)
– tulburări de circulaţie etc.

Îngrijirea bolnavilor degeraţi:

• Prevenirea şocului şi reîncălzirea bolnavului
– Transportul la spital - cu cel mai mare menajament, acoperit cu pături,
paltoane, pentru a preveni pierderea de căldură în continuare

– In spital - va fi reîncălzit
• Reîncălzirea întregului organism este importantă şi în cursul degeraturilor
locale, acestea fiind însoţite totdeauna şi de un oarecare grad de hipotermie

– Reguli pentru reîncălzire:

• Într-o baie ascendentă, pornind de la temperatura apei de 32°C şi
ajungând treptat până la 42°C
• Ridicarea temperaturii apei se va face sub controlul termometrului
• Daca nu se poate asigura baia ascendentă, bolnavul degerat va fi introdus
într-un salon neîncălzit, cu temperatura maximă de 6-8°C
• Temperatura salonului se va ridica treptat, controlat cu termometrul, căci
trecerea bolnavului în mod brusc la o temperatură mai ridicată poate declanşa
şocul

• Pentru înviorarea circulaţiei, suprafaţa corpului va fi fricţionată cu o forţă

moderată, fără să se provoace leziuni asupra tegumentelor mai fragile

• Dacă există leziuni locale, se va evita fricţiunea sau masajul din cauza
posibilităţilor de infecţie

3
• Bolnavul trebuie ferit de orice traumatism supraadăugat, căci poate ajunge
foarte uşor în stare de şoc
– Din acest motiv se va calma durerea şi starea de agitaţie pe cale
medicamentoasă

• Asistenta, la dispoziţia medicului, va pregăti:

– Instrumentele şi materialele necesare pentru infiltraţia plexului lombar cu o
soluţie de novocaină 1% - în cazul degeraturilor de la membrele inferioare
– Instrumentele şi medicamentele necesare pentru reanimare - dacă
bolnavul ajunge la spital în stare de şoc
– Medicamentele necesare: cardiotonice şi analeptice - pentru
îmbunătăţirea circulaţiei, asistenta pregăteşte

• Pe măsură ce bolnavul îşi recapătă capacitatea de termoreglare este

învelit şi încălzit din ce în ce mai mult, până ce temperatura sa corporală ajunge
la valori normale

• Dacă starea sa o permite va fi hidratat cu lichide calde stimulante: ceai,

cafea

• Supravegherea bolnavului
– Bolnavul rămâne sub supraveghere atentă până ce iese din perioada
pericolului de şoc
– Se urmaresc:
– Pulsul şi tensiunea arterială
• din 15 în 15 minute
• este bine dacă aceste valori se urmăresc cu aparate înregistratoare
– Temperatura corporală
• se controlează din 30 în 30 de minute
– Frecvenţa şi amplitudinea mişcărilor respiratorii
– Sistemul nervos:
• stările de depresiune, de somnolenţă sau de agitaţie se raportează
imediat medicului

• Îngrijirea leziunilor locale

– Îngrijirile locale sunt în funcţie de gradul degerăturii
– Regiunea degerată se curăţă şi apoi se reîncălzeşte treptat cu foarte mare
precauţie
– Dacă regiunea degerată prezintă leziuni superficiale de stază după
reîncălzirea bolnavului:
• se va face un masaj local, cu mănuşi sterile de cauciuc
• masajul trebuie făcut blând, cu o forţă moderată, pentru a nu accentua
spasmul vascular
• circulaţia regiunii degerate se favorizează prin medicamente
vasodilatatoare şi prin iradiaţii cu raze ultraviolete şi raze Roentgen

4
– Dacă există leziuni locale:
• regiunea se pansează uscat sau cu substanţe antiseptice şi
vasodilatatoare
• flictenele se deschid chirurgical şi se pansează steril
• pentru îmbunătăţirea circulaţiei de întoarcere, membrele inferioare se
aşază în poziţie ridicată
– Dacă degeraturile au provocat gangrene:
• acestea vor fi pansate uscat şi steril, având grijă să nu se transforme în
gangrene umede
• îngrijirea bolnavului degerat în continuare se va adapta măsurilor de
tratament preconizate de medic (tratament conservator sau amputaţie)

• Prevenirea complicaţiilor
– Leziunile locale vor fi îngrijite în condiţii de asepsie perfectă, pentru a nu le
infecta
– Dacă infecţia s-a produs încă din momentul degerării sau al acordării
primului ajutor, bolnavul va fi tratat cu antibiotice
– In cazul degeraturilor de gradul al III-lea şi al IV-lea se administrează cu
scop profilactic şi ser antitetanic şi antigangrenos
– Pansamentele uscate vor fi efectuate de asemenea cu substanţe
antibiotice sau chimioterapice, nealergizante

• După ce bolnavul se găseşte în afara pericolului de şoc şi leziunile locale

sunt pe cale de vindecare, pentru menţinerea amplitudinii mişcărilor articulaţiilor
se va practica gimnastică terapeutică

– Pe lângă rolul ei preventiv asupra anchilozelor, gimnastica ameliorează

circulaţia în ţesuturile degerate şi contribuie astfel la accelerarea ritmului de
vindecare

– Gimnastica terapeutică constă din mişcări active, executate sistematic cu

ocazia schimbării pansamentelor sau în afara acestora, de 1-2 ori pe zi

– În caz de contracturi musculare se va recurge şi la mişcări pasive

– La sfârşitul tratamentului, pentru restabilirea forţei musculare, se va

completa programul de gimnastică al bolnavului cu exerciţii care interesează
grupurile musculare respective

• După vindecarea leziunilor locale, pentru restabilirea circulaţiei normale a

extremităţilor, se vor executa băi alternante

• Cu tot tratamentul şi îngrijirile acordate foarte des, unele segmente ale

membrelor degerate trebuie amputate: de cele mai multe ori degetele, dar
adesea şi părţi mai extinse ale membrelor inferioare

5
• Amputaţiile se efectuează numai după delimitarea definitivă a zonei
devitalizate