ÎNGRIJIREA DE URGENŢĂ A VICTIMELOR TRAUMATIZATE

• Condiţiile în care se produc accidentele sunt foarte diferite:

– accidente de circulaţie pe marile şosele
– accidentele în halele şi atelierele întreprinderilor industriale
– pe şantierele de construcţii
– pe poduri, tunele
– în munţi
– în subteran, în întreprinderile miniere

• Cu ocazia unor calamităţi naturale (inundaţiile / cutremurele de pământ) 

victimele rămân izolate sub dărâmături

• Accidentele sportivilor / turiştilor / alpiniştilor / schiorilor  apar adesea în

locuri izolate, în munţi, peşteri etc. departe de unităţile sanitare de specialitate

• Măsurile de urgenţă care trebuie luate concomitent, fără întârziere sunt

următoarele:

– Mobilizarea (printr-o terţă persoană) prin:

• Telefon
• Aparat de emisie-recepţie
• Curier
a echipei de salvare cu mijloc de transport antişoc, asistenta rămânând
lângă victimă

– Degajarea accidentatului
• sub îndrumarea asistentei
• evitând sustragerea forţată a victimei, ceea ce ar putea provoca noi
traumatisme, sau agravarea celor existente
• degajarea accidentatului fără cunoştinţe şi experienţă poate produce
leziuni traumatice mult mai grave decât cele iniţiale care pot fi cauza
pierderii unui bolnav, care a suferit iniţial un accident mai puţin grav
• astfel în cursul degajării neadecvate, o fractură închisă, poate fi
transformată într-una deschisă, cu poartă larg deschisă pentru infecţii,
sau o fractură de coloană vertebrală poate să se soldeze cu ocazia
unei degajări necorespunzătoare cu ruperea măduvei spinării

– Degajarea trebuie făcută cu foarte mult menajament, ţinând cont

totdeauna de posibilitatea unor leziuni cranio-cerebrale, ale coloanei vertebrale
sau ale membrelor

– Din acest motiv, degajarea accidentatului trebuie începută numai după ce

au fost asigurate ajutoarele necesare pentru menajarea şi siguranţa maximă a
victimei

1
– Bolnavul va fi aşezat (prin alunecare) de trei sau patru persoane pe targa
sau pe o scândură, fără să se modifice poziţia coloanei vertebrale din aceea în
care a fost găsită, poziţie care se va menţine şi în timpul transportului în extensie

– Menajarea membrelor se face prin imobilizarea lor provizorie, chiar cu

mijloace improvizate, încă înainte de-al încărca în mijlocul de transport

– Aşezarea şi transportul victimelor traumatizate în autoturisme în poziţie

şezândă este dăunătoare şi deci interzisă

– Asigurarea permeabilităţii căilor respiratorii superioare

• prin îndepărtarea din cavitatea bucală şi faringe a cheagurilor,
protezelor dentare (eventual zdrobite) sau a altor corpi străini
• aducerea capului cu foarte mare grijă în poziţie de hiperextensie
• şi a gâtului în poziţie orizontală
• este bine ca mandibula să fie luxată înainte, pentru a evita căderea
limbii înapoi şi obstruarea laringelui
• limba poate fi trasă înainte cu o pensă şi la nevoie, fixată în aceeaşi
poziţie
• se va verifica obligatoriu integritatea danturii, căci dinţii rupţi pot cădea
în căile respiratorii

– Asigurarea unei bune oxigenări

• prin respiraţie artificială
• ţinând cont de posibilitatea unor traumatisme toracice
• asigurarea unei bune aerisiri în timpul transportului
• oxigenoterapie imediat după sosirea echipei de salvare

– Supravegherea funcţiei cardiace

• la nevoie aplicarea masajului cardiac extern

– Supravegherea pierderilor de sânge

• aplicarea măsurilor de hemostază provizorie
• la nevoie, autohemotransfuzie prin dirijarea sângelui din membrele
inferioare spre organele vitale

– Imobilizarea provizorie a segmentelor găsite traumatizate după degajarea

bolnavilor
– reverificarea mijloacelor de imobilizare aplicate înainte şi în timpul
degajării victimei

– Începerea măsurilor de prevenire a şocului, protejarea bolnavului de

pierderea de căldură şi aplicarea măsurilor de deşocare, la nevoie

• Dacă victima este conştientă, durerile pot fi calmate cu analgezice minore

2
• Până la stabilirea exactă a tuturor leziunilor suferite de bolnav, nu se vor
da opiacee sau alte analgezice puternice, care ar putea masca unele
traumatisme interne, iniţial neobservate

• Este foarte important ca măsurile de mai sus să se aplice concomitent şi

nu succesiv

• Până la sosirea echipei de salvare, dacă asistenta a rămas singura

persoană calificată, ea trebuie să dirijeze ajutoarele ocazionale în aşa fel, încât
sâ poată fi de folos pentru salvarea victimei

• Este de dorit ca transportul să se facă cu autosalvări antişoc, în care se

pot continua măsurile de deşocare:
– umplerea patului vascular
– transfuzie de sânge
– oxigenoterapie
– respiraţie asistată
– hemostază
– protejarea segmentelor traumatizate

• Victimele, care au fost degajate şi asistate corect la locul accidentului şi

transportate la spital în condiţii optime cu posibilităţi de deşocare încă în timpul
transportului, au şansă de supravieţuire mult mai mare faţă de restul
accidentaţilor

• Mulţi dintre acestia se pierd din cauza primelor măsuri luate în mod
neadecvat de voluntari binevoitori, dar neinstruiţi