Masuri de prim ajutor.

Homeostazie –Pastrarea echilibrului termic prin mecanismele proprii are corpului

pentru anihilarea temperaturii oscilante ale mediului.
⁃ Creşterea temperaturii interne (peste 37o C)– intensificarea
transpiraţiei care, prin evaporare, produce scăderea temperaturii corpului;
⁃ Scăderea temperaturii (sub 36oC) produce diminuarea proceselor
metabolice şi funcţionale;
⁃ Contracţia musculară – sursa de bază în producţia de căldură.

Oboseala cauzata de caldura

Caldura—>cresterea temperaturii corpului—>pierderea apei si sarurilor minerale din

organism prin transpiratie

Tratamentul oboselii cauzate de de caldura:

⁃ mutarea la umbra,culcarea pe spate a victimei si ridicarea membrelor

inferioare mai sus de suprafata de sprijin.
⁃ Înlăturarea imbracamintei in exces
⁃ Aplicarea de comprese reci sub axila si pe abdomen
⁃ Consumul de apa si/sau sucuri cu vitamine pentru a se anula deficitul
de lichide
⁃ Odihna 24 de ore

Netratarea duce la insolatie sau soc caloric

Arsuri:
Producerea de leziunilor distructive ale țesuturilor prin intermediul expunerii
îndelung la soare.

Clasificarea arsurilor-

1. Arsuri de gradul 1:
⁃ Arsuri superficiale
⁃ Roseata a pielii
⁃ Durerii de cap
⁃ Frisoane
⁃ Roseata si simptomele dispar dupa 3-4 zile
2. Arsuri de gradul 2:
⁃ Basici cu lichid
⁃ Afecteaza terminatiile nervoase(este cea mai dureroasa)
⁃ Basicile se spala cu saput moale,se tamponeaza usor fara sa se sparga
si se panseaza
3. Arsuri de gradul 3:
⁃ Distrugerea pielii in totalitate,terminatiile nervoase pot fii distruse
complet
⁃ Țesuturile devin cenusii-negre
⁃ Se merge de urgenta la spital

Insolatia:

⁃ Dezechilibru termic determinat de inflamația meningelor produsa de

expunerea îndelungata la soare in cazul disciplinelor sportive desfasurate in aer
liber(tenis,volei pe plaja,atletism)
⁃ Apare cand temperatura mediului inconjurator este foarte
ridicata,transpirație este abundenta si nu se consuma destule lichid
⁃ Simptome:temperatura peste 40 de grade,confuzie,delir,hipotensiune
arteriala
Tratament de urgenta:
⁃ Mutarea la umbra
⁃ Dezbracarea in proportie cat mai mare
⁃ Se pulverizează apa rece pe intregul corp
⁃ Se aplica pachete de gheata peste abdomen
⁃ Trebuie sa se aduca temperatura la 39 de grade cat mai repede
⁃ Daca victima este constienta,trebuie sa bea cat mai multa apa in 2
ore(intre un litru si 2 litrii)
⁃ Se introduce victima intr o baie cu apa rece
⁃ Se administrează aspirina sau paracetamol

Hipotermie:
⁃ Scaderea temperaturii sub 35 grade
⁃ Clasificata in functie de temperatura:
• Usoara(intre 35-32 grade)
• Medie(intre 32-28 grade)
• Grava(sub 28 grade)
⁃ Cel mai predispuși sunt batranii,copii
mici,traumatizatii,drogatii,alcoolici si persoanele inecate.

Primul ajutor:
⁃ Evaluarea functiilor vitale
⁃ Restabilirea temperaturii normale se face lent:
• Incalzirea pasiva:aducerea victimei intr un mediu cald,inlocuirea
hainelor ude cu unele uscate,învelirea cu paturi
• Incalzirea externa activa:afundarea in apa calda,acoperirea cu patura
electrica,paturi normale sau infansurarea in haine.
• Incalzirea interna activa:se face la spital

⁃ Nu se vor da băuturi alcoolice victimei

⁃ Hipotermicul nu poate fi declarat decedat până ce nu este reîncălzit

Degeraturile:
• Sunt provocate de expunerea îndelungată la frig
• 3 categorii de degeraturi:
• De gradul 1:
⁃ membrele inferioare devin albe,usor inflamate,se pierde mobilitate
articulatiilor
⁃ Segmentele afectate trebuie izolate de frig
⁃ Incalzirea lenta
⁃ Apar durerii si mancarimi in timpul reincalzirii
• De gradul 2:
⁃ Sunt afectate mai profund tesuturile
⁃ Apar basici pline cu lichid
⁃ La incalzire durerile sunt mari,portiunea se inroseste apoi se
invineteste
• De gradul 3:
⁃ Aparitia necrozelor
⁃ Zona se înnegrește
⁃ Zonele afectate trebuie amputate
⁃ Incalzirea treptata a intregului corp
⁃ Acoperirea cu paturii si introducerea intr o camera care se incalzeste
incet

Traumatisme grave:
- traumatismul – tulburare sau leziune locală/generală, produsă de forţe externe şi
interne care depăşesc posibilităţile de suportare a organismului.

• forţe interne (contracţii musculare bruşte);

• forţe externe (presiuni, tracţiuni, loviri).

Dicționar
- Hematom – tumoare care conţine o aglomerare de sânge ,provocat de ruperea
spontană sau traumatică a vaselor sangvine;
- Fibrozare – transformarea în fibre dure a ţesutului;
- Analgezic – medicament care calmează sau înlătură temporar durerea.
- Ganglioni limfatici – formaţiuni mici situate în jurul articulaţiilor.

1.Contuziile: traumatisme produse de forţe externe care determină leziuni locale

şi generale, dar care nu întrerup continuitatea segmentelor asupra cărora
acţionează forţele;

-grave – se formează hematoame , producerea de infecţii locale si fibroza

hematoamelor

Primul ajutor
⁃ aşezarea accidentatului într-o poziţie comodă şi imobilizarea
segmentului lezat urmată de aplicarea unui bandaj compresiv;
⁃ ştergerea pielii din centru contuziei cu un tampon de pansament,
înmuiat într-o substanţă dezinfectantă pentru a evita infecţia;
⁃ administrarea de analgezice
⁃ prezentarea urgentă la un centru medical.

2.Plagile: traumatisme in care leziunile sunt însoţite de întreruperea

continuităţii;
a. Tăiate – provocate de corpuri dure sau tăioase;
b. Înţepate – cauzate de corpuri ascuţite;
- Dureri şi sângerări în funcţie de întinderea şi profunzimea lor;
- Pot afecta muşchi, tendoane, articulaţii şi vase sangvine;
Complicaţii:
- Infecţia : plaga se inflamează, se irită, temperatura creşte, ţesutul se
umflă, se formează puroi
- Tăieturile nervilor, tendoanelor şi muşchilor au ca rezultat diminuarea
simţurilor şi a mişcărilor.

Primul ajutor:
• tratarea regiunilor din imediata vecinătate a plăgii prin dezinfectare
cu rivanol sau alcool;
• evitarea curăţării plăgii prin frecare cu tampoane;
• acoperirea cu pulbere conţinând antibiotice, aplicarea de comprese
sterile şi înfăşurare cu benzi adezive;
• evitarea înlăturării sângelui, a impurităţilor, a fragmentelor corpilor
străini, deoarece acestea pot provoca o sângerare şi mai mare, crescând pericolul
infectării;
• aşezarea picioarelor în poziţie ridicată şi evitarea administrării
vreunui lichid,
• transportarea de urgenţă la spital

3.Hemoragiile: ieşirea sângelui dintr-un vas sanguin, lezat parţial sau total.

După cantitatea de sânge pierdut hemoragiile grave pot fi:

a. Mari – când se pierd sute de mililitrii;
b. Mortale – când se pierde peste 1,5 l.
După locul producerii – hemoragiile grave pot fi:
❖ interne – sângele rămâne în interiorul corpului: hemoragii cerebrale, abdominale;
❖ exteriorizate – sângele provenit din vasele rupte se adună într-o cavitate din
interiorul corpului, de unde este apoi evacuat prin hemoragii gastrice şi renale.
– în funcţie de vasul rupt - hemoragiile arteriale sunt cele mai grave.

Hemoragiile arteriale – aspecte:

􏰀 sângele ţâşneşte cu putere şi sacadat;
􏰀 are culoare roşu aprins;
􏰀 artera ruptă se vede
􏰀 conduc la pierderi mari de sânge în timp scurt.

Primul ajutor:
⁃ oprirea hemoragiei, manevră care se numeşte hemostază;
⁃ comprimarea rapidă a arterei lezate
⁃ comprimarea arterei prin legarea segmentului cu faşă, cordon, aţă,
garou, într-un punct situat deasupra plăgii

4.Intinderile si rupturile musculare: Accidente produse de întinderea fibrelor

musculare mai mult decât permite ţesutul muscular;

Caracteristici:

au la bază tulburarea coordonării contracţiilor musculare;

necoordonarea acţiunii musculaturii

Forme de manifestare:

a. întinderi – produse de întinderea excesivă a ţesutului muscular,

b. rupturi fibrilare – durere violentă ,incapacitate de a efectua mişcări cu
membrul lezat
c. rupturi fasciculare;
d. rupturi totale.

Primul ajutor (a. şi b.)

⁃ imobilizarea membrului lezat într-o poziţie nedureroasă;
⁃ aplicaţii reci şi pansament compresiv,
⁃ vindecarea în 2-4 săptămâni;
⁃ tratament: căldură umedă (comprese, băi, împachetări), căldură
uscată(aer cald, raze infraroşii), fizioterapie, masaj uşor, unguente şi
medicamente antiinflamatorii.

Primul ajutor (c., d.)

▪ imobilizare;
▪ aplicaţii reci;
▪ pansament compresiv;
▪ transport rapid la ortopedie;
▪ tratament chirurgical.

5.Entorse: traumatisme articulare produse prin mişcări violente a căror amplitudine

depăşeşte limitele funcţionale, fără a scoate însă suprafeţele articulare din
poziţia lor anatomică normală ;

Entorsele de gradul III :

Caracteristici:

• ligamente rupte complet sau smulse din punctele lor

 • lărgirea evidentă a spaţiului articular şi apariţia de eventuale
fragmente osoase
• ligamentelor reieşite din examenul radiologic.

Efecte:
• Durere spontană, incapacitate de a efectua mişcările voluntare,
• echimoze intense,
• temperatura locală crescută

Primul ajutor :
– repaus articular, combaterii durerii cu analgezice; diminuarea hemoragiei cu
aplicaţii reci şi bandaj compresiv.
- Imobilizare în aparat gipsat 3-4 săptămâni

6.Luxatiile: traumatisme articulare produse prin acţiuni de suprasolicitare, care

scot suprafeţele articulare din poziţia lor anatomică normală;

- se pot produce în urma unei lovituri, a unei căderi sau bruscări

- această deplasare poate avea diferite grade de manifestare şi gravitate

Efecte:
⁃ apariţia unei dureri violente în zona respectivă,
⁃ producerea unei deformări şi poziţionarea anormală a segmentului.

Primul ajutor:
⁃ imobilizarea articulaţiei;
⁃ administrarea de analgezice,
⁃ limitarea hemoragiei cu gheaţă prin aplicaţii locale reci
⁃ solicitarea medicului ortoped.
⁃ NU se va încerca introducerea osului în articulaţie.

7.Fracturile: leziuni osoase caracterizate prin întreruperea continuităţii

ţesutului osos

-sunt produse de acţiunea unor forţe care depăşesc rezistenţa ţesutului os şi

determină ruperea acestuia fie la nivelul locului unde acţionează forţa, fie la o
oarecare distanţă de locul de contact în care a acţionat forţa.

Tipuri de fracturi:
✔ completă – ţesutul osos este întrerupt total
✔ incompletă – ţesutul osos este întrerupt parţial;
✔ închisă – fără perforarea pielii;
✔ deschisă – cu perforarea pielii şi a musculaturii, fiind însoţită de tăier
nervilor în două sau mai multe fragmente;

Efecte:
⁃ declanşarea unei dureri intense,
⁃ imposibilitatea mişcării,
⁃ apariţia unei umflături violacee cu inflamarea zonei în care s-a produs
⁃ palparea nedureroasă a osului la distanţa de fractură, dar foarte
intensă când se atinge linia de fractură.

Primul ajutor::
• evitarea deplasării capetelor osoase
• osul fracturat se imobilizează în poziţia în care se găseşte, fără a
încerca repunerea în poziţie normală;
• se utilizează atele (sau corpuri dure – beţe, scânduri, cartoane,
crengi)
• combaterea durerii prin administrarea de analgezice

8.Traumatismele craniene: tulburări neurologice şi leziuni provocate de lovituri

puternice la nivelul cutiei craniene;
- Impun o atenţie deosebită

Tipuri de traumatisme craniene:

⁃ gradul IV – conduc la pierderea cunoştinţei mai mult de 7 zile, iar

leziunile cerebrale apar în toate cazurile;
⁃ gradul III – contuzii cerebrale grave, pierderea cunoştinţei până la 7
zile, tulburările neurologice persistă şi în 3 săptămâni de la accident,
⁃ în e.f.s. – traumatisme craniene uşoare– comoţii cerebrale;

Primul ajutor:
⁃ se bandajează fractura dacă este deschisă;
⁃ dacă urechea sângerează, se va acoperi cu un bandaj curat, dar nu se
va încerca oprirea hemoragiei;
⁃ se va observa respiraţia;
⁃ accidentatul trebuie culcat pe o targă plană în timpul transportului,