Complicaţiile imobilizării la pat

Sindromul de imobilizare
 Definiţie:
 Ansamblul manifestărilor patologice cauzate de
imobilizarea prelungită la pat
 Cauze:
 Factori favorizanţi: vârsta, afecţiuni neuropsihice
(tulburări anxios-depresive, demenţa)
 Factori determinanţi: afecţiuni invalidante, afecţiuni
psihice, imobilizare autoimpusă (teama de accidente),
refugiul de boală
 Tablou clinic:
 Fenomene psihice: anxietate, depresie, dezinteres,
negativism, episoade de plâns, stări revendicative
 Atrofii musculare
 Dureri articulare şi musculare- mai ales la primele
tentative de imobilizare
 Leziuni cutanate- ulcere de presiune = ESCARE
 Tablou clinic:
 Complicaţii urinare: infecţii, incontinenţă
 Tulburări circulatorii: hipo/hiper TA, insuficienţă cardiacă
 Constipaţie
 Embolii pulmonare
 Infecţii pulmonare de decubit
 Demineralizare osoasă, Osteoporoză
Tratament
 Mobilizare precoce
 De la primele ore post intervenţie chirurgicală, fractură etc.
 Masaj şi mişcări pasive (de către o altă persoană)- membre
inferioare, superioare, torace.
 Schimbarea poziţiei în pat: întoarcerea de pe o parte pe alta la
fiecare 3-4 ore
 Mişcări active ale membrelor inferioare
Tratament
 Etapele mobilizării:
 Mobilizarea la pat: se spală pe faţă, pe mâini, picioare,
serveşte singur masa la pat
 Mobilizarea în fotoliu
 Mobilizarea în încăpere
 Mobilizarea în afara casei
Tratament

 Prevenirea tromb-embolismului:
 Tratament anticoagulant profilactic:
 Heparină cu greutate moleculară mică
 Enoxaparin (Clexane), Fraxiparin,

 Subcutanat, periombilical,
 Ulcerul de decubit (de presiune)
ESCARA
 Definiţie:
 necroză ischemică a ţesuturilor comprimate între planul
osos şi planul dur al patului sau fotoliului
Ulcerul de decubit (de presiune)
ESCARA
 Ulcerul de decubit (de presiune)
ESCARA
 Cauzele escarelor:
 Imobilizări prelungite prin boli grave (neurologice)
 Imobilizări prin terapii cu neuroleptice şi tranchilizante
 Aparate gipsate
 Stări hipoxemice: şocul, anemia, febra, insuficienţa
cardiacă gravă
 Vârsta- scade regenerarea tisulară
 Ulcerul de decubit (de presiune)
ESCARA
 Tablou clinic:
 FAZELE DISTRUCTIVE:
 Eritemul
 Flictena
 Dezepidermizarea
 Placa de necroză
 FAZELE REPARATORII:
 Faza de granulaţie
 Faza de epitelizare
 Ulcerul de decubit (de presiune)
ESCARA
 Consecinţele escarelor:
 La nivel fiziologic:
 Creşterea spasticităţii

 Creşterea durerii neurologice

 Retracţii musculo-tendinoase

 Dezechilibru vezico-sfincterian

 Septicemia şi şocul septic

 La nivel psiho-social:
 Prelungirea procesului de recuperare şi readaptare

 Repercusiuni pe plan economic, psihic şi social

 Ulcerul de decubit (de presiune)
ESCARA
Prevenirea escarelor:
 În pat:
 Schimbarea poziţiei la fiecare 20 minute
 Folosirea saltelelor speciale-antiescară
 Atenţie la lenjeria de pat: să nu se creeze cute
 Schimbarea imediată a lenjeriei umede
 Folosirea unui rulou pentru gambe → prevenirea flictenelor calcaneene
 Ulcerul de decubit (de presiune)
ESCARA
Prevenirea escarelor:
 În pat:
 Se îngrijeşte meticulos pielea:
 se spală cu apă caldă şi săpun,

 se usucă

 se aplică loţiuni, creme,

 pudră fină de talc în zonele umede,

 masaje uşoare şi frecţii zilnic.

 Ulcerul de decubit (de presiune)
ESCARA
 Alimentaţia:
 Complexă
 Vitamine
 Transfuzii
 Anabolizante
 Antianemice
 Ulcerul de decubit (de presiune)
ESCARA
Prevenirea escarelor:
 În baie:
 Colacul de WC şi scaunul de la duş trebuie să fie căptuşite,
 Folosirea unei perne în cadă, în timpul băii,
 Risc de cădere, alunecare şi accidentare,
 Măsurarea temperaturii apei, nu se va folosi apă fierbinte.
 Ulcerul de decubit (de presiune)
ESCARA
Prevenirea escarelor:
 Vestimentaţia:
 Lenjerie de calitate- schimbare frecventă, îndepărtarea cutelor şi firimiturilor
de pâine
 Golirea buzunarelor
 Evitarea hainelor strâmte
 Eliminarea nasturilor, butonilor
 Ciorapii şi pantofii să nu fie strâmţi
 Evitarea hainelor de nylon sau materiale textile.
 Ulcerul de decubit (de presiune)
ESCARA
Prevenirea escarelor:
 Alte reguli:
 Unghiile de la picioare tăiate zilnic
 Pungile de colectare a urinii- să nu fie prea strănse pe corp
 Ulcerul de decubit (de presiune)
ESCARA
 Mijloace tehnice de prevenire a escarelor:
 Saltea medicină
 Colac pentru zona sacrată
 Pansamente cu antibiotice şi epitelizante
 Tratament chirurgical:
 Debridare, îndepărtarea ţesuturilor necrozate, dezinfectare, prafuri
epitelizante,
 Chirurgie plastică: acoperirea escarei cu piele sănătoasă
 Ulcerul de decubit (de presiune)
ESCARA
 Reguli de bază în timpul spitalizării şi postspitalizare:
 OBLIGATORIU: schimbarea poziţiei la fiecare 2 ore
 IGIENĂ CORPORALĂ:
 Zilnic: apă caldăşi săpun
 Limpezit
 Şters- nu frecat, TAMPONAT
 Folosirea unor uleiuri
 Îndepărtarea cutelor, firimiturilor
Escara in stadiul I

 Pielea este intacta, de culoare rosie, escara fiind localizata,

de regula, deasupra unei proeminente osoase.
 Culoarea rosie sau modificarea culorii nu dispare in decurs
de 30 de minute de la indepartarea presiunii.
 Zona poate fi dureroasa, ferma sau moale, mai calda sau
mai rece decat zona inconjuratoare.
Escara in stadiul II

 Epidermul sau stratul de suprafata al pielii este

deteriorat, formandu-se o rana deschisa, superficiala,
de culoare roz-rosiatica.
 Aceasta se poate prezenta si sub forma unei
vezicule/flictene intacte sau sparte, cu sau fara secretii.
Escara in stadiul III

 Plaga este mai adanca, afectand dermul și ajunge in

profunzime pana la hipoderm.
 In acest stadiu poate aparea necroza (tesut mort, de
culoare neagra sub forma de crusta) si se pot forma
extensii subcutanate profunde ale plagii. 
Escara in stadiul IV

• Leziunea se extinde pana la nivelul muschilor sau

chiar pana la os, expunandu-le.
• In acest caz, rana are deseori secretie si tesut
necrozat din abundenta, iar extensiile subcutanate
profunde sunt frecvente.
4. Îngijirea escarei:
Toaletarea
 Pansamentele se schimba cu manusi de unica folosinta, cate o pereche pentru
fiecare manevra (indepartarea pansamentului vechi, spalarea ranii, aplicarea
pansamentului nou).
 Spalarea ranii se face cu compresa sterila si solutie Prontosan.
 Daca plaga este infectata curatarea se poate face cu solutie Betadina.
 Pentru spalarea regiunii din jurul ranii se foloseste o alta compresa decat cea cu
care s-a spalat rana pentru a se evita raspandirea germenilor.
 Nu sunt indicate apa oxigenata, acidul boric sau cloramina pentru spalare,
aceste solutii avand efect de ardere a tesuturilor atunci cand sunt folosite timp
indelungat.
 La fiecare schimbare de pansament indepartarea tesuturilor moarte, depozitelor
de fibrina (depunerile galbui, aderente) si a eventualelor necroze (coji de
culoare neagra) se face prin frecarea suprafetei ranii cu o compresa sterila.
Selectarea pansamentului
 Se alege pansamentul potrivit in functie de aspectul si
caracteristicile ranii.
 Utilizarea unui pansament neadecvat poate sa nu amelioreze
starea ranii sau chiar sa o inrautateasca.
Faza de curatare sau exsudativa

 debridarea autolitica ce presupune inmuierea necrozelor, indepartarea

exsudatelor fibrinoase, a celulelor moarte si a germenilor.
 Procedura este selectiva, deoarece numai tesutul devitalizat este
inlaturat, in timp ce tesutul sanatos este pastrat intact, nefiind
traumatizat.

Pansamentele cele mai folosite in faza de curatare sunt: TenderWet
24 si Sorbalgon acestea putand fi aplicate chiar si pe plagi infectate.
Faza de granulatie
 In momentul in care plaga este curata se creeaza conditiile necesare
formarii de tesut nou.
 O atentie deosebita trebuie acordata bazei plagii ce trebuie mentinut
in permanenta intr-un mediu umed echilibrat. In cazul in care plaga se
usuca, celulele ce contribuie la formarea tesutului nou si a vaselor de
sange mor, procesul de vindecare regresand sau stagnand.

In aceasta faza de evolutie, in functie de cantitatea de secretii din

plaga, se recomanda utilizarea pansamentelor 
PermaFoam (secretii abundente), 
Hydrocoll (secretii moderate) sau 
Hydrosorb respectiv HydroTac (secretii minime sau plaga fara secretii).
 Aceste pansamente nu se vor aplica direct pe plaga daca aceasta
este infectata!
Faza de granulatie
PermaFoam (secretii abundente)
 Faza de epitelizare
 In faza de epitelizare, pansamentele intretin
mediul umed echilibrat, protejand epiteliul
nou format impotriva desprinderii celulare si
accelerand procesul de cicatrizare.
 In acest stadiu al plagii unul din principalele
beneficii ale pansamentelor hidroactive il
reprezinta schimbul atraumatic, fara
lezarea tesutului nou format.
Fixarea pansamentului
 Nu se folosesc pansamente autoadezive pe pielea sensibila din
imediata vecinatate a ranii (aprox. 2 cm in jurul plagii sau in
zonele care prezinta modificari ale pielii ca de ex. roseata,
vezicule etc.)
 Pansamentele care nu au margine autoadeziva se acopera cu
comprese sterile si se fixeaza, de preferinta, in zonele care
permit, cu o fasa de fixare.
 Alternativ, se pot folosi plasturi hipoalergeni pe suport de hartie
sau de material netesut lipiti cat mai la distanta de rana.
 In cazul pansarii unei escare in zona sacrala sau fesiera se
recomanda fixarea cu compresa si plasturi chiar si a
pansamentelor autoadezive pentru a oferi o protectie
suplimentara impotriva scurgerilor de urina si materii fecale.
Tratarea ranilor infectate
 Daca rana prezinta semne de infectie (secretii purulente,
miros urat, piele inconjuratoare umflata, rosie, dureroasa
si mai calda) trebuie consultat de urgenta un medic
pentru a se stabili un tratament cu antibiotice pe langa
tratamentul local cu pansamente hidroactive;
 Antibioticele se administreaza doar in urma unei culturi
din plaga cu antibiograma (test in baza caruia se
identifica antibioticele la care sunt sensibili germenii din
plaga).
Poziționarea pacientei
 Pana la vindecarea completa a escarei este de evitat
pozitionarea pacientei pe zona unde este localizata rana;
 In momentul vindecarii, reaplicarea presiunii pe zona
vindecata se va face progesiv, pe perioade de maximum
15 minute.
 Pe masura ce pielea capata rezistenta si nu se mai
inroseste, se poate prelungi timpul de aplicare a presiunii
pe zona afectata cu cate 30 de minute in fiecare zi.
 Osteoporoza
 Definiţie:
 Atrofie osoasă, afectând ambele componente (organică şi minerală)
→ rarefierea osului
 Femeile afectate mai preoce, mai frecvent şi mai sever
 Cauze:
 Diminuarea activităţii fizice
 Tulburări circulatorii
 Nutriţionali: carenţe proteice, calorice, vitaminice
 Hormonali: ↓ nivelului estrogenilor, funcţiei testiculare
 Osteoporoza
 Diagnostic:
 Radiografie standard
 Osteodensitometrie: Scorul T- o abatere DMO (densitate mineral
osoasă) faţă de media femeii adulte, tinere de 30 ani.
 Scorul T:
 Normal: > - 1
 Osteopenie: - 1 şi - 2,5
 Osteoporoză: < -2,5
 Osteoporoză severă: < -2,5 + fractură patologică

 Complicaţii: Fracturi (mână, col femural)

 Osteoporoza
 Profilaxie
 Limitarea Osteoporozei:
 Exerciţii fizice
 Calciu, lactate
 Vitamine, inclusiv vitamina D
 Evitarea imobilizării prelungite, mobilizare precoce
 Evitarea alcoolului, fumatului
 Evitarea excesului de cofeină
 Fracturile
 Definiţie:
 Întreruperea continuităţii unui os rezultată în urma unui traumatism
sau a unei suprasolicitări
 Incidenţa creşte după vârsta a III-a
 Pot decompensa alte afecţiuni coexistente
 Complicaţii
 Trombembolism pulmonar

 Necroză aseptică de cap femural

 Pseudoartroza
 Fracturile
 Profilaxia
 A. Prevenirea osteoporozei:
 Alimentaţie adecvată
 Exerciţii fizice
 Combaterea imobilizării prelungite
 B. Prevenirea căderii:
 Limitarea şi ajustarea efortului fizic
 Amenajarea spaţiului, în fcţ de nevoi
 Fracturile
 Profilaxia
 C. Alte modalităţi:
 1. Adaptarea locuinţei:
 Iluminare adecvată
 Sisteme de iluminat cu senzori de mişcare
 Sisteme de balustrade
 Mascarea cablurilor, întrerupătoarelor
 Mochete şi covoare fixe, netede

 2. Stil de viaţă sănătos:

 Exerciţii fizice regulate
 Alimentaţie săsătoasă: fructe, legume, calciu
 Testarea vederii
 Fracturile
 Recuperarea fracturilor:
 Kinetoterapie:
 Obiective:
 Tonifiere musculară
 Creşterea mobilităţii articulare
 Mersul
 Recuperarea poate începe la 8-10 zile postoperator
 Pernă între membrele inferioare în decubitul lateral