ESCARELE DE DECUBIT

Definiţie:
Escara este o leziune profundă a ţesuturilor prin irigarea
insuficientă datorită compresiunilor lor mai îndelungate,între
proeminenţele osoase şi un plan dur.
Escarele pot să apară în câteva ore sau în câteva zile în funcţie de
factorul de risc şi de toleranţa pielii la tensiune îndelungată.
Cauzele escarelor:
Escarele sunt cauzate de: umezeală, căldură excesivă, cutele
lenjeriei, resturi alimentare sau de aparat gipsat.
Cauzele escarelor pot fi: generale, locale, favorizante.
Escara apare la vârstnici cu afecţiuni neuro-psihice sau la bolnavii
cu accidente vasculare cerebrale repetate.
Regiunile predispuse la escare sunt:
În decubit dorsal:
Regiunea occipitală. Regiunea omoplaţilor.
Regiunea sacrală. Regiunea fesieră.
Regiunea coatelor. Regiunea călcâielor.
În decubit lateral:
Regiunea temporală şi retroauriculară. Umăr.
Regiunea trohanteriană.
Regiunea internă şi externă a genunchilor. Regiunea maleolară
internă şi externă.
În poziţie decubit ventral:
Regiunea claviculară. Regiunea sternală. Crestele iliace. Genunchi.
Haluce.
În poziţie şezând:
Regiunea ischiatică.
Metode de prevenire a escarelor:
Toaleta zilnică a regiunilor predispuse escarelor. Spălarea zilnică
cu apă şi săpun, masarea şi ungerea regiunilor
predispuse escarelor, deoarece pielea unsă se macerează mai greu
decât pielea umedă sau uscată.
Fricţionarea cu alcool a regiunilor predispuse. Pudrarea cu talc,
local.
La bolnavii cu incontinenţă de urină, inconştienţă, se foloseşte
sondajul à demeure cu sonda Foley. Se schimbă lenjeria
ori de câte ori este necesar.
Schimbarea poziţiei bolnavului la un interval de 30 minute 1 oră,
succesiv: decubit dorsal, decubit lateral drept şi
stâng, decubit ventral.
Se face la 2-3 ore sau mai des, întorcându-se o foaie de
supraveghere a escarelor în care se notează orele de schimbare
şi poziţia. În foaie se mai notează aspectul tegumentelor şi Zona de
masaj.
Folosirea materialelor complementare necesare pentru prevenirea
escarelor.Se folosesc colaci de cauciuc,
înveliţi în tifon, la nivelul zonelor tegumentare predispuse la
escare.
Saltele speciale, antidecubit, perne de diverse dimensiuni şi forme
pentru regiunile predispuse escarelor (exemplu
pentru genunchi), colaci de cauciuc, colăcei de vată (exemplu
pentru călcâie).
Pentru ungerea pielii se foloseşte oxid de zinc, vitamină A+D2 şi
talc.
Se va întinde perfect şi se va schimba lenjeriei la nevoie. Se are în
vedere evitarea cutelor lenjeriei de pat şi lenjeriei
de corp.
Îndepărtarea din pat a resturilor alimentare şi a obiectelor ce ar
putea provoca prin comprimare tulburări locale
circulatorii (nasturi, medicamente, firimituri etc.).
Favorizarea vascularizaţiei în zonele comprimate
Masajul favorizează vascularizarea profundă şi superficială,
îndepărtează celulele descuamate, destupă glandele
sebacee. Rehidratarea pielii se face cu un unguent hidratant
masând uşor regiunile respective. În timpul masajului în
cameră trebuie să fie cald, geamurile închise şi nu se circulă pe
uşă.
Masajul este contraindicat în febră, infecţii ale pielii, septicemie.
Tratamentul curativ este descurajant.
Diminuarea presiunii planurilor dure.
Îndepărtarea detritusurilor necrotice.
Combaterea infecţiei cu sterilizare cu soluţie alcoolică 1% sau
rivanol 1%, fenosept, raze ultraviolete, pudră,
îndepărtarea puroiului, administrare de Gentamicină.
Observaţii:
Asistenta intervine în evitarea apariţiei.
Apariţia escarelor reprezintă o catastrofă la bolnavii vârstnici.
În profilaxia şi tratamentul escarelor, rămâne programul rotaţiei
continue care presupune îngrijire continuă.
Alimentaţia trebuie să fie bogată în proteine şi vitamine pentru a
favoriza cicatrizarea. Hidratarea se va face cu 1,5-2 litri zilnic .
CIRCUITELE FUNCŢIONALE ALE SPITALULUI

Definiţie:

Circuitul funcţional este sensul de circulaţie în interiorul unităţii

sanitare a unor materiale şi instrumente.

Segmentele componente ale circuitelor funcţionale:

Circuit septic – sensul de circulaţie care indică introducerea
germenilor patogeni generatori de infecţii, în interiorul
unităţii sanitare.

Circuitul aseptic – sensul de circulaţie ce asigură condiţii de

protecţie împotriva infecţiilor, în interiorul unei unităţi
sanitare.

Circuite funcţionale în spital:

Circuitul de intrare şi ieşire al personalului.
Circuitul bolnavului.
Circuitul lenjeriei.
Circuitul alimentelor şi veselei.
Circuitul materialelor şi instrumentelor.
Circuitul de sterilizare.
Circuitul medicamentelor.
Circuitul vizitatorilor.

Condiţii:
Circuitele funcţionale nu trebuie să se întretaie.
Nu se încrucişează circuitul septic cu circuitul aseptic.
Circuitele septice sunt separate de circuitele aseptice

Tratamentul escarelor
ESCARA (ulcerul de decubit)– este o necroza tisulara localizata la nivelul
zonelor unde se realizeaza o compresie indelungata a tegumentelor si
tesuturilor moi intre planul osos si planul de sprijin.

Locul de aparitie difera de la un caz la altul, cel mai frecvant apar la nivelul
cocisului (noada), crestelor iliace (oasele bazinului), calcaielor dar mai pot
aparea si la nivelul genunchilor intre picioare, la nivelul gleznei, la nivelul
gambei de-a lungul tibiei, pe coloana, de-a lungul coastelor, omoplatilor,
umerilor, coatelor, etc.

Clasificare escarelor cuprinde 4 stadii:

• GRAD I - eritem (roseata) stabil mai mult de 2 ore leziune

superficiala
• GRAD II - flictena ( vezicula cu ser)
• GRAD III - ulceratie profunda pana la nivelul fasciei
• GRAD IV - leziuni profunde inclusiv muschi si os

Preventie:

Este foarte important ca imediat cum pacientul nu se mai poate ridica din pat
sa incepem manevrele si tratamentul profilactic. Astfel costurile vor fi mult
reduse iar observarea in faza incipienta a declansarii unei escare va duce la o
vindecare rapida. O escara de grad IV, de marime medie, bine tratata, se
vindeca complet in peste 90 zile!

Deoarece escarele apar la persoanele imobilizate indelung, prima conditie si

cea mai importanta pentru prevetia aparitiei acestora este mobilizarea
pacientului. Aceasta se realizeaza prin invatarea acestuia in cazul in care se
poate mobiliza singur in pat sa se roteasca la intervale de timp de 30 min - o
ora de pe o parte pe alta ( pe lateral, pe spate, pe cealalta parte). In multe
cazuri pacientii refuza mobilizarea din teama de a nu cadea din pat, tema care
poate fi invinsa prin pozitionarea acestora in pat, prin punerea unui fotoliu,
scaun la marginea patului care sa impiedice caderea din pat. Daca patul este
suficient de mare se pot pune perne pe pat la margine acestuia. Aceasta poate
deveni pentru unii pacienti si o terapie ocupationala. Astfel se stabileste un
interval orar, se poate pune un ceas sa sune, sau cineva sa ii anunte cand sa isi
schimbe pozitia.
Pentru pacientii care nu se mobilizeaza singuri, aceste lucruri trebuiesc facute
de catre apartinatori. In cazul in care pacientii nu se pot sustine intr-o anumita
pozitie, acestia pot fi sprijiniti cu rulouri sau perne, de obicei sprijinind usor
spatele acestora.
In cazul in care escarele sunt pozitionate la nivelul picioarelor, acestea trebuie
ridicate cu ajutorul unor rulouri, sau bagate aceste rulorui intre picioare pentru
a nu lua contact cu planul de sprijin ( cearsaful).
Mobilizarea mai poate fi ajutata si prin saltelele antiescara. Nu orice saltea
antiescara este eficienta. O saltea antiescara ideala trebuie sa realizeze un
masaj adecvat fiecarui pacient si o ventilatie buna a acestuia care sa impiedice
transpiratia.
Mobilizarea este cel mai important moment al preventiei si al terapiei.
Indiferent de tratamentul aplicat plagile unui bolnav nemobilizat nu se vor
vindeca!
Profilactic pentru calcaie exista botosei speciali antiescara care reduc un pic
din presiunea exercitata de membrele inferioare in punctul de sprijin.
Pacientul trebuie sa aiba un aport hidric si proteic corespunzator. In lipsa
acestuia tegumentele se degradeaza, isi pierd elasticitatea si devin susceptibile
pentru formarea ulcerelor. De aceea este foarte utila masarea usoara cu
ungvente trofice pentru piele. Acest lucru devine total contraindicat in zonele
in care pielea are discontinuitati – inceput de plaga.

• NU se recomanda folosirea talcului sau a altor preparate sub forma de

pudra! Pacientii transpira si efectul pudrei va fi ca cel al rumegusului
sau al hartiei abrazive.
Trebuie utilizate asternuturi din bumbac , cu tesatura densa, bine
intinse. Tesaturile putin dense devin rugoase, iar orice pliu creste
graudul de frecare intre piele si asternut.
Se mai pot utiliza ungvente de protectie impotriva urinii, care prin pH-
ul sau este nociva in contact cu pielea. Am utilizat cu succes
Menalind.

Ca si mijloace absorbante se pot folosi pampersi, paturici absorbante si in

unele cazuri sondajul vezical. Noi recomandam paturicile: sunt mai usor de
schimbat odata cu deprinderea tehnicii, pacientul este mai aerisit, se observa
repede cand este umeda si se poate reactiona. Atentie la pozitionarea acesteia!
In general exista tendinta de a o pozitiona foarte sus. Paturica este facuta ca sa
absoarba urina si sa retina materiile fecale, nu sa tina de cald la spate
pacientului. De aceea trebuie pozitionata in asa fel incat sa poata absorbii cele
de mai sus si sa vina in contact cat mai putin cu tegumentul pacientului. O
pozitie foarte buna este, orientativ, ca marginea superioara a acesteia sa nu
depaseasca marginea superioara a bazinului.
Pacientul trebuie mentinut intr-un mediu curat, asternuturi curate, schimbat
cand este nevoie, spalat, sa se evite intrarea in contact cu animale etc. Spalarea
pacientului se face in mod ideal cu servetele de unica folosinta speciale pentru
acest lucru. Se mai pot spala si cu apa calduta intr-un lighean, cu un burete
moale si prosop. Nu se utilizeaza sapun obisnuit ci sapun cu pH neutru.
Pacientii in general sunt slabiti imunitar si pot avea diverse reactii in special
alergice la sapunuri si creme. In zonele intime se recomanda folosirea in
exclusivitate a servetelelor umede, curatarea facandu-se de la interior spre
exterior, si de la marginea plagii spre exterior.

• NU se recomanda folosirea colacilor. Acestia nu fac decat sa creasca

presiunea pe alte zone, unde va apare escara.
Daca doriti sa utilizati alte mijloace de preventie este bine sa apelati la
un medic pentru consiliere. In general comerciantii de materiale
sanitare (inclusiv cele antiescara) nu fac parte din personalul medical
si nu va pot consilia intr-un mod profesional.

Tratament

Tratamentul efectiv al escarelor incepe din momentul in care avem o

discontinuitate a tegumentului.
In acel moment trebuie avute in vedere trei lucruri. Primul este contiunarea
preventiei asa cum a fost descrisa mai sus. Cel de al doilea este urmarirea
prezentei infectiei in plaga, respectiv tratamentul antibiotic iar cel de al treilea
tratamentul plagii pentru refacerea tesuturilor.
Cel mai bine este ca in aceasta faza sa apelati la un ajutor specializat
pentru evaluarea situatiei clinice si stabilirea planului de tratament!
Va recomandam ceea ce nu trebuie facut.

• NU aplicati tratamente fara recomandarea medicului! Cea mai

frecventa greseala a apartinatorilor este aplicarea de Baneocin pudra.
Asa cum am descris mai sus acesta nu va face altceva decat sa creasca
si mai mult conditiile de frecare si sa mareasca leziunea!
• NU aplicati ungvete in plaga! Acestea nu se pot elimina usor din plaga
si devin un mediu de cultura pentru bacterii!
• NU aplicati/ NU spalati cu ceaiuri, ungvente sau alte extrase plafar sau
facute acasa. Acestea nu sunt suficient de bine sterilizare/purificate. Pe
langa substantele active mai pot contine excipienti, care nu sunt
cunoscuti sau au ajuns din greseala in mixtura si pot da diverse reactii,
chiar soc anafilactic!
• NU se pun comprese sterile obijnuite pe plaga! Prin textura lor nu fac
decat sa creasca eroziunea.
• NU se lipeste leucoplat obijnuit! Acesta se dezlipeste greu, poate
declansa reactii alergice sau iritatii locale care pot complica sau
extinde escarele.
Măsurarea şi notarea respiraţiei
Definitie : A respire reprezinta nevoia finite umane de a capta O2
din mediul inconjurator, necesar procesului de oxigenare din
organism , si de a elimina CO2 rezultat din arderile celulare .
Scop – evaluarea funcţiei respiratorii a copilului fiind un indiciu al
evoluţiei bolii, al apariţiei unor complicaţii şi al prognosticului.
Materiale necesare – ceas cu secundar, creion de culoare verde,
foaia de temperatură.
Tehnica:
- se realizează prin inspecţie, de regulă în timpul somnului;
- se dezbracă faţa anterioară a abdomenului şi a toracelui şi se
aplică o mână pe toracele copilului;
- se realizează numărarea respiraţiilor timp de un minut;
- respiraţia se măsoară în mod obişnuit, dimineaţa şi seara, la
orele la care se măsoară temperatura şi pulsul, dar se măsoară
ori de câte ori este nevoie, la indicaţia medicului.
Valorile normale ale respiraţiei:
- la nou-născut: 40-45 respiraţii/minut
- la 1 an:
30-40 respiraţii/minut
- la 2 ani:
25-35 respiraţii/minut
- la 12 ani:
15-25 respiraţii/minut
În plus se vor urmări:
- simetria mişcărilor respiratorii;
- frecvenţa şi ritmul respirator;
- amplitudinea mişcărilor respiratorii;
- tipul respiraţiei – care la copii este de tip abdominal.
Se consemnează valoarea obţinută şi celelalte caracteristici în foaia
de temperatură (cu culoarea verde).
Notarea: se consemnează valoarea obţinută printr-un punct pe
foaia de temperatură (fiecare linie orizontală a foii reprezintă două
respiraţii). Se uneşte apoi valoarea prezentă cu cea anterioară
pentru obţinerea curbei. În alte documente medicale se poate nota
cifric .