Traumatologia veterinara

TRAUMATOLOGIA VETERINARA:

Leziunile traumatice sunt circumscrise, accidentale produse de agenti

mecanici cu forta de vatamare mai mare decat rezistenta tesuturilor. Acesti
agenti actioneaza prin

1. presiune aparand intepaturi, taieturi, striviri care stau la baza:

-leziunilor traumatice inchise: -contuzii;
-hematoame;
-chistul sero-sangvinolent.
-leziunilor traumatice deschise (plagi).
2. tractiune producand alungiri, spintecari, desprinderi.
3. mixt.
In urma conflictului agentului traumatic si tesut apare focarul traumatic cu un
continut reprezentat de cheaguri de sange, corpi straini, tesuturi strivite
devitalizate, lichide exsudate si un perete alcatuit din 3 structuri: -zona
mortificata (in centru) cu continut mortificat;
-zona ischemiata unde se produce necrobioza
revitalizanta;
-zona hiperemiata, edematiata, tumefiata,
dureroasa unde se produce congestie vasculara facilitand aglomerarea
leucocitelor, diapedeza necesara procesului de vindecare prin resorbtie,
scleroza sau transformarea in abces, flegmon, gangrena gazoasa.
Se indeparteaza continutul (mediu favorabil dezvoltarii unor bacterii).
Limfocitul: -fagocit (rol plastic);
-trefocit (factori trefocitari).
Evolutia depinde de starea de intretinere, igiena, lumina, caldura,
alimentatie.
Regenerarea, vindecarea se realizeaza greu la animalele malnutrite,
cahectice, adapostite in grajduri friguroase, fara lumina (lumina stimuleaza

regenerarea).

CLASIFICAREA LEZIUNILOR INCHISE:

Contuziile (strivirile) se numesc asa pentru ca se produc striviri profunde

fara ca focarul traumatic sa afecteze pielea (nu exista comunicare focar
exterior). Sunt produse de agenti traumatici ce actioneaza perpendicular sau
tangential si pot fi in functie de distrugerea tisulara de 3 feluri:

1. contuzia de grad I (echimoza, vanataie) consta in striviri ale capilarelor,

revarsarea sangelui in tesuturi (de obicei, in tesuturile superficiale) piele,
tesut conjunctiv subcutanat- care se carcterizeaza prin tumefactie usoara,
coloratia plecand de la negru brun violaceu masliniu albastrui verzui
pana la galben. Tratamentul consta in hidroterapie antiflogistica (comprese cu
apa rece, cuburi de gheata). Edemul si nevralgia posttraumatica influenteaza
evolutia.

2. contuziile de gradul II: se produc mici hematoame intradermic,

subcutanat, supraaponevrotic, intramuscular, sufuziuni insotite de durere
mare, tumefactia si defornarea regiunilor care sunt susceptibile infectarii pe
cale endogena. Ele se pot complica cu tulburari functionale mai mari sau mai
mici. Tratamentul: cura antiflogistica, ungvente de baza de anticoagulante
(lasonil, troxebazin sunt extracte din lipitoare ce elimina chirudina cu
proprietati anticoagulante), imobilizarea regiunii, hidroterapie rece; cand
hematoamele conflueaza, ele se dreneaza , se aplica ungvente cu antibiotice,
pudre, antibioticoterapie si chimioterapie pe cale generala.
Daca contuziile de gradul I se vindeca prin rezolutie (fara urma), vindecare
ad-integrum, in cazul contuziilor de gradul II, cavitatea hematomului se
umple cu tesut de granulatie (fibroblaste fibrocite) si se vindeca prin
scleroza de grade diferite (cicatricile cu fibrociti neelastici, nepigmentate, fara
melanocite.

3. contuziile de gradul III sunt caracterizate prin striviri grave ale pielii,
musculaturii, tendoanelor, ligamentelor, vaselor, nervilor de cele mai multe
ori ajungandu-se la amputatie.; cu reactie generala pana la soc dureros (se

recomanda anestezia, tranchilizarea).

Structurile mortificate devin mediu favorabil pentru dezvoltarea
bacteriilorproducand soc septico-toxic care se complica cu septicemie
(patrunderea multiplilor microbi in sange); pentru a preveni septicemia se
recurge la amputare, indepartarea tesuturilor mortificate, cheagurilor de
sange si a corpilor straini.
Tratamentul local se completeaza obligatoriu cu tratament pe cale generala
cu antibiotice, chemioterapice, terapie anti-soc cu seruri rehidratante, solutii
de aminoacizi, vitamina C, vitamina B, alimentatie bogata in proteine si
vitamine.

Hematomul: este o colectie sangvina circumscrisa, net delimitata, usor mai

calda decat tesuturile din jur, usor dureroasa, cu senzatie de crepitatie
amidonata (ca si cum ai strange in mana un gel de amidon). Oprirea
hemoragiei se face in hematom cand presiunea din vasul de sange este cea
din cavitatea neoformata. Apar oriunde in urma loviturilor, cazaturilor,
alunecarilor, rupturilor de vase mari; se constata paloarea mucoaselor lovite,
soc hipovolemic, soc traumatic, tahicardie (cresterea strake-ului). In cazul
traumatismului venei mamare apar hematoeme gigante. Tratamentul: pe cale
generala se administreaza coagulante (ce cresc viteza de coagulare) ce au
eficacitate in functie de marimea vasului. Se combate socul hipovolemic prin
administrarea de hidratante, vitamina C, Ca, vitamina K, etamsilat. Se
intervine chirurgical pentru ligaturarea vasului.
Principiul: nici un hematom nu se deschide inainte de 12 14 zile (timp
necesar formarii coagulului obturator fibrinos, urmata de exprimarea serului
din hematom); apoi cu termocauterul se deschide in zona cea mai decliva
formandu-se o plaga eliptica sub forma de lambou; marginile se cauterizeaza
(evitarea lipirii), se elimina coagulul de fibrina, serul. Cicatrizarea se
realizeaza prin inmugurire (cavitatea) in 10 12 zile.
Etapele cicatrizarii rpin inmugurire:
-preinmugurire;
infectiei

burjeoni carnosi acoperiti de exsudat fibrinos, susceptibili

-inmugurire

astfel ca se face antibioticoterapie protectoare 5 6 zile.

-epitelizarea (cicatrizarea propriu-zisa): se dezvolta muguri de cicatrizare; in

jurul vaselor in deget de manusa se aglomereaza leucocite, histiocite,
fibroblaste, vase de neoformatie extrem de fragile.
Complicatii septice: -in regiunile musculare poate apare gangrena gazoasa
datorita infectarii cu anaerobi, astfel ca se recomanda repausul; datorita
mersului apare emfizemul traumatic (aer in cavitate, apoi in structurile

inconjuratoare) insotit de senzatia de crepitatie;

-in zona pectorala, zonele cu pliuri, emfizemul se extinde
mai rapid.

Chistul sero-sangvinolent: forma circumscrisa de consistenta moale, similara

hematomului; usor dureros. Particularitate: vazut din lateral, portiunea
superioara (este goala) a cavitatii formate de lovituri tangentiale pe zonele
musculare, cu desprinderea pielii de tesuturile subiacente, se umple partial
cu lichid, astfel ca la palpatie se percepe o miscare vibratorie, de steag
(hematomul este ferm). !!!!!!!!!!! Nu se deschide inainte de 2 saptamani.
Cand se deschide se face in zona decliva; se introduc pesarii cu antibiotice,
pulberi de antibiotice, iar marginile se cauterizeaza si se recomanda drenajul.

Leziunile deschise (plagile):

Sunt produse de corpuri ascutite, taioase ce actioneaza prin presiune si
tractiune.
Plagile prezinta mai multe componente: -buzele plagii;
-peretii plagii;
-fundul plagii cu sau fara continut.
Dupa agentul etiologic, se clasifica in : -plagi operatorii;
-plagi taiate;
-plagi intepate;
-plagi contuze (cu marginile
neregulate);
-plagi prin arme de foc;
-plagi veninoase;
-plagi prin muscatura;
-plaga de vara complicata cu miaze
(ex: Habronema) ce produc hemoragii, complicate septic.
D.p.d.v. clinic, pot fi: -plagi superficiale -simple;
-compuse (cu mai multe traiecte);
-plagi profunde, complicate (infectate).

D.p.d.v. al fenomenelor petrecute in plagi, pot fi: -primare: -fenomene ca

durerea, hemoragia, indepartarea buzelor plagii, contaminarea (antisepsie
mecanica, sutura sub dren mentinut 48 ore);
-distale: din
plaga se desprind tesuturi rezultand tromboze, embolii, nevralgie traumatica,
limfangita, nevrite;
-fenomene generale: febra ridicata, in platou,
aseptica 48 ore, apoi septica (datorita complicatiilor bacteriene);
-dezechilibru umoral in plagile mari, contuze, modificari ale echilibrului acidobazic (hipocloremie, hiponetremie, hipopotasemie, hipocalcemie,
hiperglicemie, hiperproteinemie ce vor duce la instalarea socului traumatic);
-deshidratare: transpiratie, plagi, agitatie, anorexie;
-secundare: cicatrizari
normale, cicatrizare prin adeziune, inmugurire; cicatrizarea mixta este
caracteristica plagilor suturate si drenate; cicatrizare sub crusta hematica sau
limfatica (in cazul plagilor superficiale).
Fenomene secundare: -cancerizarea (burjeonare excesiva);
-plagi atone cu cicatrizare intarziata;
-plagi nervoase, dureroase;
-plagi retractile (stelate), chiuretate sau in arsuri;
-cheloidul.
Evolutia este conditionata de igiena, alimentatie, lumina, caldura, starea
septica a agentului traumatic, modul de tratare. Frigul, corpii straini, coagulii,
microbii sunt factori ce complica evolutia plagilor, intarziind-o sau producand
burjeonari excesive rezultand cheloide , mai ales in zonele in care muschii
lipsesc sau sunt slab reprezentati (in regiunea membrelor). La cal apare la
nivelul membrelor existand predispozitie spre burjeonare excesiva sau in
urma tratamentului cu solutii iritante: KmnO4, H2O2 aplicate repetat, rivanol
rezultand formatiuni mari (cat un cap de copil), cu umplantare larga,
inoperabile.

Cheloidul nu este o forma tumorala, asfel dupa indepartarea lui, zona

se acopera cu piele, iar plaga nu recidiveaza (predominant celule
conjunctive), nu da metastaze. Pentru tratarea lui se pot face tamponari
repetate cu diferite substante: lotagenul si pansamentul compresiv distrug
cheloidul, iar colchicina blocheaza multiplicarea.

Complicatii aseptice: -sincopa traumatica reprezinta oprirea respiratiei si

cordului datorita excitatiilor supraliminale (inhibitie corticala ca urmare a
violentei actiunii agentului traumatic, foarte dureros); se trateaza prin
cardioexcitante (miofilin), respiratie artificiala manuala sau cu aparatura;
-socul traumatic;
-hemoragia, anemia traumatica insotite de paloarea
mucoaselor, adinamie, tahicardie, polipnee, retentie urinara tratate prin
administrarea de seruri, aminoacizi, plasma sau substituenti de plasma,
vitamina C, B si o alimentatie bogata in proteine, vitamine, Fe.
-embolia si tromboza; ex: in fracturi se observa embolii
grasoase din maduva spinarii;
-emfizemul traumatic reprezinta patrunderea aerului in
tesutul conjunctiv subcutanat ca urmare a miscarii animalelor, insotita de
tumefactie difuza, crepitanta, dureroasa. In urma tratarii plagii , aerul se
resoarbe.
Complicatii septice: -tetanosul;
-erisipelul;
-flegmonul;
-gangrena gazoasa.
Terapia plagilor: -locala prin aspesie mecanica, drenaj, repaus, pudrari cu
antibiotice, chemioterapice sau amestecuri in fazele de preinmugurire si
inmugurire; ungvente cu antibiotice; miscare in faza de epitelizare (pentru
evitarea formarii de cicatrici retractile);
-generala cu antibiotice, chemioterapice, helioterapie,
actinoterapie, vitaminoterapie, furaje verzi si proteine de buna calitate.

Infectiile chirurgicale:
Sunt rezultatul actiunii agresive a microbilor.
Reprezinta ansamblul de manifestari locale si generale anatomo-clinice
urmate de reactii de aparare si compensare a organismului.
Etiologie:
Apar datorita florei bacteriene diverse -aeroba si anaeroba-