CONTUZIILE

Definitie:modificarile produse in tesuturi in urma

actiunii unui agent traumatic, cu respectarea
integritatii tegumentului.
Clasificare dupa profunzime:
- superficiale
- profunde
- mixte
CONTUZIILE SUPERFICIALE

 echimoza
 hematomul supraaponevrotic
 seromul
 edemul dur posttraumatic
 Echimoza
 rezultatul unei forte vulnerante de mica intensitate
 mecanism: produce leziuni ale capilarelor subtegumentare
Clinic: echimoza, apare ca o pata vinetie cu margini relativ bine delimitate
 pot furniza informatii privind gravitatea traumatismului
 aparitia precoce a echimozei este caracteristica contuziilor superficiale
 cele instalate tardiv semnifica leziuni profunde si de mai mare amploare
 topografia echimozelor poate fi utila in diagnosticul focarului lezional
(echimoza brahio-pectorala sugereaza fractura colului humeral,
echimoza perioculara si palpebrala sugereaza o fractura de baza de
craniu, echimoza retromastoidiana indica o fractura a stancii
temporale).
Evolutie: resorbtie spontana in aproximativ 21-24 de zile, parcurgand
modificari caracteristice ale culorii cu implicatii medico-legale
Tratament: nu necesita un tratament specific
Echimoza consecutiva purtarii Echmoza in flanc datorita
centurii de siguranta sangerarii interne
 Hematomul supraaponevrotic (revarsatul
Morel-Lavalle)

 rezultatul unui traumatism mai puternic

 mecanism: acumulare de sange in tesuturi datorita ruperii unor vase
de calibru mai mare.
 natura vaselor afectate (arteriale sau venoase) induce caracteristici de
volum, modalitate de aparitie (cele din surse arteriale isi maresc rapid
volumul)
Forme clinice:
- hematom difuz – clinic: deformare + edem + durere
- hematom circumscris (compresiv) – clinic: deformare + ischemie
acuta + pulsatilitate (daca sursa este arteriala)
Evolutia este conditionata de calibrul vasului lezat si de abundenta
revarsatului sangvin
Tratament: imobilizare, conservator + chirurgical (evacuare si drenaj)
 Seromul

 actiune tangentiala a agentului vulnerant

 mecanism: leziuni limfatice datorate clivarii
tesutului subcutanat de aponevroza
 se formeaza lent si nu umple niciodata cavitatea
formata
Clinic: colectie nedureroasa, relativ bine delimitata
ce nu bombeaza la suprafata tegumentului, de
regula indemn. La percutie poate produce o unda
oscilanta de propagare lichidiana.
Evolutie: catre resorbtie spontana
Tratament: punctie + chirurgical
 Edemul dur posttraumatic
 apare in urma traumatismelor periarticulare ale membrelor, asociate
sau nu cu fracturi
 apare mai frecvent in urma leziunilor traumatice ale articulatiilor
radio-carpiene, ale carpului sau digito-carpiene, precum si la nivelul
articulatiilor distale ale membrului pelvin.
 evolutia este imprevizibila de la remisie totala, pana la persistenta
indelungata ce asociaza leziuni trofice cu implicatii functionale
Clinic: edem, tegumente calde, cianotice. Pozitia degetelor in flexie
foarte dureroasa la mobilizare.
 asocierea acestor leziuni cu decalcifierea oaselor articulatiei
respective poarta numele de sindrom Sudeck- Leriche sau osteoporoza
algica posttraumatica.
Tratament: infiltratii cu novocaina, antiinflamatorii, gimnastica
medicala.
 CONTUZIILE PROFUNDE

 contuzia musculara
 lezarea structurilor anatomice de la nivelul
regiunii topografice traumatizate
 contuziile prin strivire (crush syndrom)
 sindromul compartimental
 Contuzia musculara

 hematomul profound subaponevrotic dezvoltat in interiorul unei loje

musculare
 apare prin strivirea si/sau ruperea partiala a fibrelor musculare si
lezarea vaselor sangvine
Clinic : - edem+ durere locala + tardiv echimoza uneori la distanta de
sediul contuziei
- se pot dezvolta supuratii profunde (flegmoane ale lojelor musculare,
leziunide fasceita necrozanta, gangrena gazoasa).
- hematoamele voluminoase pot produce fenomene de compresie
venoasa sau arteriala cu consecinte severe (tromboflebita profunda,
ischemie periferica acuta,
Diagnostic: punctie exploratorie
Evolutie: - in cursul proceselor reparatorii se formeaza un tesut
conjunctivo-fibros nefunctional, la nivelul caruia contractilitatea nu se
produce, rezistenta mecanica este diminuata si poate fi sediul unei
eventratii posttraumatice (in cazul dreptilor abdominali).
- pana la sindrom de compartiment
Lezarea structurilor anatomice de la
nivelul regiunii topografice
traumatizate
 consecinte: fracturi costale, pneumo/hemotorax,
rupturi de ficat, splina, rinichi, organe caviare
 investigatii: HLG, biochimie, Rx toraco-
pulmonara/ abdominala, echografie
abdominala, CT.
 Contuzia prin strivire (Bywaters) – crush-
syndrome
 gravitate deosebita datorata dezechilibrelor sistemice induse de traumatism
Evolueaza in doua etape:
 - etapa de compresiune sau de strivire dureaza pana la 12 ore si se
caracterizeaza prin devitalizari intinse ale maselor musculare strivite (mioglobina)
 - etapa de decompresiune reprezinta etapa clinica a acestui sindrom si se
caracterizeaza prin succesiunea a trei faze:
1. faza de revascularizare – edem, dureaza 4-5 zile
2.faza de soc – incepe odata cu constituirea edemelor, la aparitia
socului contribuind hipovolemia. Bolnavul este palid, cu extremitati reci, dar cu TA
normala. Apare IR potential reversibila.
3. faza anurica ce reprezinta instalarea IRA. Gradul insuficientei
renale depinde de amploarea distrugerilor tisulare.
Biologic se constata: hiperazotemie, hiperkalemie si mioglobinurie.
 Exista trei tipuri de nefropatie: mioglobinurie simpla, nefropatie mioglobinurica,
nefropatie maligna)
Tratament:
- combaterea socului
- tratamentul leziunilor traumatice
- prevenirea si tratarea IRA
 Sindromul compartimental

 mecanism: compromiterea fluxului sangvin cu

afectare musculara si nervoasa
 clinic: durere, parestezii/hipo/hiperestezii
 tratament: chirurgical - fasciotomii
 PLAGI

Definitie: lipsa de continuitate a tesuturilor

produsa prin actiunea unor agenti traumatici.
 Clasificare
 dupa timpul scurs de la producerea accidentului:
- recente (<6 - 8 h) – neinfectate
- vechi (>8 h)
 in functie de natura agentului traumatic:
- mecanic
- termic
- chimic
- electric
 dupa profunzime:
- nepenetrante – ce nu deschid cavitati seroase
- penetrante – ralizeaza o comunicare cu exteriorul a cavitatii pleurale,
peritoneale sau pericardice.
Pot fi : simple
complexe – sunt insotite de leziuni ale unor organe cavitare sau
parenchimatoase
 Dupa caracterele morfopatologice:
- plagi prin impuscare
- plagi prin muscare
- plagi intepate
- plagi taiate
- plagi contuze
 PLAGI PRIN IMPUSCARE
 mecanisme implicate:
- formarea cavitatii definitive – reprezinta traiectoria glontului prin organism
si se produce prin zdrobirea tesuturilor. Depinde de calibrul si viteza
glontului, de unghiul de impact si de densitatea tesuturilor implicate.
- “ciupercizarea” – expandarea tesuturilor adiacente orificiului de intrare
- fragmentarea glontului
- aparitia de “proiectile secundare” – care actioneaza ca adevarate proiectile
- cavitatia temporara – reprezinta extinderea axiala a plagii pornind de la
peretii traiectuli initial
 potential infectant cu risc tetanigen
 PLAGI MUSCATE

 frecventa crescuta a complicatiilor septice

 nu se sutureaza niciodata
 PLAGI PRIN INTEPARE

 orificiu tegumentar mic, punctiform

 potential infectant crescut, in special cu
germeni anaerobi sau infectare
specifica ,generala, in cazul intepaturilor de
insecte
 PLAGI TAIATE

 marginile sunt regulate, nete

 versantii au tendinta sa se indeparteze, lasand
sa se vada structurile subiacente lezate sau nu
 distrugerile se produc prin sectionarea unor
elemente anatomice
 risc infectios mai redus
 PLAGI CONTUZE

 margini tegumentare neregulate, anfractuoase

 zone devitalizate
 sunt cele mai grave
 exista mai multe mecanisme de producere: strivire,
torsiune, tractiune
 risc infectios major: profunde, devitalizari tisulare mari
 doua elemente domina evolutia acestor plagi: factorul
septic si distructia tisulara
 CICATRIZAREA NORMALA SI
PATOLOGICA

 Etape
- faza inflamatorie (imediata, exudat inflamator)
- faza proliferativa (la 48 h, fibroblasti)
- faza de organizare (poate dura saptamani, luni,
ani; proces inflamator cronic)
 Faza inflamatorie
 Implica stabilirea hemostazei si aparitia inflamatiei.
 Vasoconstrictie locala si initierea cascadei coagularii cu transformarea
protrombinei in trombina, fibrinogenului in fibrina, cu formarea
cheagului stabil necesar hemostazei.
 Faza inflamatorie reprezinta raspunsul organismului la injurie
(dureaza 1-4 zile).
 Apar semnele inflamatiei: rubor, calor, tumor,dolor, ca urmare a
afectarii microcirculatiei.
 Leucocitele migreaza la locul leziunii, iar PMN domina celularitatea
locala in primele 24-48 de ore si fagociteaza bacteriile, corpii straini si
tesuturile necrozate.
 PMN elibereaza deasemeni citokine
 Faza inflamatorie continua cu infiltrarea monocitelor la nivelul plagii,
care se vor tranforma in macrofage
 Faza proliferativa
 Dureaza aproximativ4-5 saptamani
 Implica migrarea celulara, proliferarea, angiogeneza si
epitelizarea.
 2-4 zile de la producerea ranii, citokinele chemotactice
influenteaza migrarea fibroblastilor la nivelul plagi
 Angiogeneza – restabilirea vascularizatiei intrerupte prin
dezvoltarea unei retele capilare de neoformatie (asigura
necesarul de oxigen
 Epitelizarea este al treilea aspect ce restabileste bariera
dintre plaga si mediul extern (prin migrarea celulelor
epiteliale dinspre marginile plagii si din insulele de tesut
integru, peste lipsa de substanta)
 Migrarea are o rata de 1mm/zi la plagile deschise
 Faza de organizare
 Se caracterizeaza prin procese de remodelare a
structurilor fibrilare
 Reteaua capilara initiala si abundenta fibroblastilor
regreseaza semnificativ.
 Colagenul “nou”confera forta si faciliteaza mobilitatea
celulara la nivelul plagii. Se organizeaza pe traseul liniilor
de forta.
 Contractia plagii implica apropierea marginilor plagii spre
centrul acesteia sub actiunea miofibroblastilor
 Etapa finala consta in formarea cicatricii.
 La 6 luni plaga castica 80% di rezistenta anterioara
 Este important de retinut ca o plaga vindecata, niciodata
nu atinge rezistenta tesutului initial.
 Factori generali care influenteaza
vindecarea plagilor

 starea de nutritie – hipoproteinemia (scade colagenul,

scade apararea)
 varsta – sistem imunitar: incomplet sau epuizat
 tulburari metabolice: carenta de albumina (catabolism
crescut, aport insuficient)
 tulburari hormonale: glucocorticoizi exogeni, diabet
zaharat
 Fumatul, bolile de colagen, traumatismele repetate,
boli hepatice si renale, afectiuni hematologice.
 Factori locali

 plaga lineara – risc infectios mai scazut

 plaga contuza – risc infectios major
 sepsisul local – intarzie vindecarea
 Prezenta corpilor straini si a tesutului necrotic
 Insuficienta venoasa cronica
 hemoragia
 Factori tehnici

 manevre chirurgicale
 vascularizatie – cu cat tesuturile perilezionale
sunt mai bine irigate, cu atat cicatrizarea este
de mai buna calitate
 respectarea pliurilor

Alti factori
 iradierea – intarzie vindecarea

 medicatia citostatica
 Modalitati de cicatrizare
 cicatrizare per primam – reprezinta modelul de vindecare al plagilor
chirurgicale sau al celor taiate simple.
Conditii necesare unei astfel de vindecari:
- diminuarea pana la absenta a spatiului dintre versantii plagii
- devitalizare minima
- absenta infectiei
 cicatrizare per secundam – este determinata de prezenta infectiei alaturi
de tesut devitalizat si are trei etape:
 autodeterjarea plagii
 repararea – strangerea si umplerea spatiului dintre versantii plagii
 etapa epitelizarii numai in absenta factorului septic
 cicatrizare tertiara – reprezinta vindecarea unei plagi cu evolutie
secundara si ulterior suturata.
 Complicatiile si evolutia plagilor

 imediate
- hematom
- serom
- infectie
Pot aparea in functie de gravitatea si caracterul plagii: socul
traumatic, anemia grava, stari toxemice sau anafilactice,
transmiterea unor boli grave (turbarea).
 tardive
- cheloide - sunt rezultatul unei hiperproducţii de fibre de
colagen la nivelul plăgii
 TRAUMATISME MUSCULARE
 RUPTURA MUSCULARA
se poate produce:
- prin actiunea directa a agentului vulnerant
- prin contractia brutala a muschilor
Rupturile musculare pot fi:
- complete (capetele musculare se retracta si se formeaza un hematom)
- incomplete (se mai pastreaza functia contractila)
- Clinic – durere brutala la momentul producerii incidentului
- impotenta functionala a muschiului lezat
- deformarea reliefului la nivelul rupturii cu o zona depresiva centrala
- echimoza regiunii respective ca urmare a difuziunii sangelui din hematom
- Diagnostic diferential: hernia musculara sau tumora
- Complicatii:
- supuratia pana la abcedare
- flebita tardiva
- atrofia musculara
- miozita osifianta
- Tratament
- in rupturile incomplete – imobilizare in pozitia de relaxare
- in rupturile complete – sutura muschiului si a fasciei
 PRINCIPII DE TRATAMENT

 Toaleta locala a plagii

 Excizia tesuturilor devitalizate
 Indepartarea corpilor straini
 Explorarea atenta a plagii
 Hemostaza chirurgicala
 Antibioterapie parenterala
 Profilaxie antitetanica si antirabica in functie de situatie
 Sutura plagii:
 - per-primam in plagile recente, putin profunde, fara tesuturi
zdrobite, cu contaminare minima
 - per-secundam pentru plagile deja infectate sau puternic
contaminate microbian. Vor fi lasate deschise pana obtinem
granularea plagii, dupa care se poate efectua sutura.
 TRAUMATISMELE
ABDOMINALE
 Traumatismul – ansamblul manifestarilor locale si generale produse de un
agent vulnerant asupra organismului.
Inchise (contuziile) – se produc leziuni tisulare sau viscerale fara a exista o
solutie de continuitate a tegumentului.
- lipseste factorul microbian de contaminare
Deschise – exista solutie de continuitate la nivelul tegumentului
 Traumatismele abdominale – totalitatea leziunilor locale si generale
induse de agentul traumatic asupra abdomenului (perete abdominal si
organele intraabdominale).

NB: frecventa traumatismelor abdominale izolate fiind rara, notiunea de

traumatism abdominal capata un sens mai general, incluzandu-se de
cele mai multe ori in tabloul clinic al politraumatismelor.
 TRAUMATISMELE
ABDOMINALE
ETIOPATOGENIE-FIZIOPATOLOGIE
 Contuzii – traumatisme inchise
 Plagi – traumatisme deschise, ce pot fi penetrante sau
nepenetrante
 Cheia supravietuirii in traumatismele abdominale,
NU consta in a pune un diagnostic precis, ci mai
degraba in a recunoaste cand exista o leziune
inraabdominala ce impune interventie chirurgicala.
 CLASIFICARE

In functie de mecanismul de producere:

1. Traumatisme abdominale inchise (contuzii abdominale)
 cele mai frecvente, se produc leziuni tisulare sau viscerale fara
a exista o solutie de continuitate a tegumentului.
 lipseste factorul microbian de contaminare
 se produc prin :

● mecanism direct: lovire

● mecanism indirect: prin contra-lovitura, prin mecanism de
accelerare - decelerare
2. Traumatisme abdominale deschise (plagi):
 cu solutie de continuitate la nivelul tegumentului
 Etiologia leziunilor abdominale
 Contuzii
 Prin lovire
 Prin presiune/ comprimare
 Prin contralovitura
 Prin efectul de suflu
Mecanismul de producere:
- La organele cavitare:
zdrobire, explozie, smulgere
- La organele parenchimatoase:
zdrobire, smulgere prin
contralovitura
 Plagi penetrante
- Prin injunghiere
- Prin arme de foc
Implica atitudine terapeutica
diferita!!!
SE CONTUREAZA 2 TABLOURI
CLINICE (IZOLATE SAU
COMBINATE):
 Soc hipovolemic (lez. org.
parenchimatoase, vase)
 Peritonita (lez. org. cavitare, cai
biliare, VU)
 Contuziile abdominale
 Presupun existenta unei
echimoze sau pot fi
suspectate prin
mecanismul lezional
 Semnele vizibile nu
reflecta gravitatea
leziunilor
 Apar in contextul
politraumei Echimoza consecutiva purtarii
centurii de siguranta
 Dupa adancimea lor, plagile se
clasifica in
1. nepenetrante:
 nu depasesc peritoneul parietal ;
 sunt in general fara lezare viscerala
 exceptie fac plagile posterioare abdominale ce
implica organe retroperitoneale: rinichi, colon
ascendent, pancreas
2. penetrante:
 intereseaza peritoneul
3. perforante:
 traverseaza si peritoneul visceral interesand un organ
cavitar sau plin.
 După gradul contaminării şi
prognoza ratei de infecţii:
1. PLĂGI CURATE: incizii chirurgicale pe
tegumente dezinfectate, fără pătrundere în
tractul digestiv (hernii, etc.)
2. PLĂGI CU CONTAMINARE MINIMĂ (din
tractul digestiv, respirator sau genitourinar)
3. PLĂGI CONTAMINATE - contaminare
majoră a plăgii: toate plăgile traumatice;
4. PLĂGI INFECTATE - presupun o infecţie
preexistantă: peritonită apendiculară;
Dupa timpul scurs de la trauma:

1. PLAGI RECENTE - pana la 6 ore de la

accident, fara semne de infectie
2. PLAGI VECHI – peste 6 ore de la
accident
 FRECVENTA LEZIUNILOR
VISCERALE

 Organele mai frecvent interesate sunt:

ficatul, splina (arie de proiectie mai mare, sunt
organe fixe).
 Mai rar afectate sunt: intestinul subtire
(mobil, depresibil, „fuge” din calea agentului
vulnerant).
 TABLOUL CLINIC

 Mecanismul producerii leziunilor viscerale este diferit pentru organele

parenchimatoase fata de cele viscerale.
 Astfel, viscerele parenchimatoase pot fi lezate prin:
- Strivire (corpului pancreatic de coloana vertebrala, a rinichiului de
coaste)
- Mecanism direct (lezare directa a splinei sau ficatului)
- Mecanism indirect (leziuni mediate de fragmente osoase, smulgeri de
pediculi vasculari prin contralovitura, de cresterea presiunii
intraabdominale).
 Leziunile viscerale cavitare se produc prin:
- Strivirea (anselor intestinale, in special a unghiului duodeno-jejunal pe
coloana vertebrala)
- Explozia (stomac, vezica urinara cand sumt pline cu continut)
- Mecanism indirect (smulgerea pediculilor vasculari si dezinsertia
mezourilor in cursul caderii si opririi bruste).
 Semne si simptome ale
traumatismelor abdominale
 Contuziile  Plagile penetrante
 Durere abdominala  Leziune vizibila

 Durere abdominala
 Distensie
 Sangerare
 Echimoze
 +/-Evisceratie
 Stare de soc
 Soc
 Evaluare clinica a contuziilor
abdominale
Poate fi nesatisfacatoare din urmatoarele cauze:
 Politraumele pot masca afectiunile abdominale ( ex.
fracturi, afectiuni la nivelul capului)
 Hipotensiunea arteriala poate fi datorata altor cauze
extraabdominale (fracturi, hemotorax, cauze cardiace –
tamponada cardiaca)
 Sensibilitatea abdominala poate fi rezultatul afectarii
peretelui abdominal mai degraba decat existenta unei
injurii intraabdominale.
 In cazul leziunilor viscerale intraabdominale
socului traumatic ii pot succeda trei tipuri
fiziopatologice de complicatii:
● Sindromul de hemoragie interna
(intra/retroperitoneala – prin lezarea organelor
parenchimatoase, vaselor mari, mezourilor).
● Sindromul peritoneal (prin lezarea organelor
cavitare)
● Sindrom mixt prin intricarea celor de mai sus
●Sindromul de hemoragie interna (apar semnele clinice ale socului
hemoragic):
- semne de anemie acuta (tegumente si mucoase palide, transpirate,
extremitati reci, sete, anxietate, dispnee)
- Obiectiv:
- tahicardie si scaderea tensiunii arteriale)
- oligoanurie
- examen local: abdomen meteorizat, dureros difuz, cu matitate decliva
- TR – Douglas sensibil
● Sindromul peritoneal
- abdomen cu contractura si aparare musculara
- la percutie – timpanism, disparitia matitatii hepatice
INVESTIGATII DE LABORATOR

 HLG (Hb, Ht scazute, leucocitoza)

 Grup sangvin si Rh
 Biochimie - LDH, transaminazele cresc in
leziuni parenchimatoase hepatice
 - amilazemie in leziuni
pancreatice, duodenale
 Teste de coagulare
 Sumar de urina
INVESTIGATII PARACLINICE

 ECHOGRAFIA ABDOMINALA

 RADIOGRAFIA ABDOMINALA SIMPLA (PE GOL)

- pneumoperitoneu
- semnele ileusului paralitic (nivele hidroaerice, aerocolie
marcata)
- prezenta corpilor straini
- aspectul cupolelor diafragmatice (hernii diafragmatice
posttraumatice)
 Radiografia toracica: fracturi ale ultimelor coaste pot
sugera existenta unor eventuale leziuni hepatice, splenice,
ale diafragmului
 LAVAJUL PERITONEAL
-metoda sensibila si specifica utilizat in
investigarea pacientilor traumatizati
 TOMOGRAFIA COMPUTERIZATA
 ANGIOGRAFIA SELECTIVA
- este invaziva, intarzie momentul interventiei
- pret ridicat
- identifica sursa hemoragiei (in cazul leziunilor splinei, ficatului).
 SONDAJUL GASTRIC SI VEZICAL
- precizeaza existenta sangelui in stomac/ vezica.
 LAPAROSCOPIA
- evita laparatomiile exploratorii
 LAPARATOMIA EXPLORATORIE
- la pacientii socati cu hipotensiune persistenta in ciuda masurilor de reechilibrare
- hemoragie intraperitoneala
- semne de peritonita
- plagi impuscate abdominale
- ruptura de diafragm
- prezenta de pneumoperitoneu la Rx abdominala pe gol
- evisceratii posttraumatice
 Metode de investigare in
contuziile abdominale
 In centrele moderne, CT abdominal ramane
investigatia de electie pentru pacientul stabil
 LP si echografia abdominala raman utile
pentru pacientii instabili sau in centrele in care
nu exista acces facil la CT
 Metode de investigare in contuziile
abdominale – ECHOGRAFIA ABDOMINALA
 Obiectivul – detectarea prezentei lichidului:
- in sacul pericardic – tamponada
- spatiul Morisson
- recesul spleno-renal
- pelvis
In centrele moderne are rol numai la pacientii
instabili!!!
Laparatomia e indicata la pacientii hipotensivi cu
cantitate mare de lichid intraperitoneal .
 Metode de investigare in contuziile
abdominale – CT ABDOMINAL
 A devenit o parte importanta a managementului modern a
pacientului stabil politraumatizat
 Valoare diagnostica incontestabila deoarece evidentiaza:
- cavitatea intra si retroperitoneala
- integritatea structurilor osoase
- organele parenchimatoase intra si retroperitoneale
- lichidul liber in absenta afectarii organelor solide sugereaza
leziune mezenterica
INDICATIILE INTERVENTIEI CHIRURGICALE
IN CONTUZIILE ABDOMINALE
 pacient instabil hemodinamic cu hemoperitoneu demonstrat de LP/
Echo abdominala sau in cazul unui pacient cu hipoTA cu distensie
abdominala si fara alte leziuni extraabdominale
 Pacient cu hernie hiafragmatica demonstrata de RX/CT
 Pacient cu/fara semne peritoneale dar cu pneumoprietoneu demonstart
de Rx/CT
 Pacient cu leziune de organ cavitar (intestin, VU,VB) demonstrata la
CT/clinic
 Pacient cu leziune pancreatica evidentiata la CT
 Pacient cu hemoperitoneu important in absenta leziunii organelor
parnachimatoase demonstrata la CT. Se ridica suspiciunea unei leziuni
mezenterice cu potentiala ischemie intestinala
 Pacient cu semne de sepsis si aparare abdominala in prezenta unor
imagini CT echivoce
 Pacient cu leziuni hepatice/splenice la care managementul conservator
a esuat
 Diagnosticul plagilor abdominale
prin injunghiere
 Prezenta plagii
abdominale
 Evaluarea clinica-
primordiala
 Teste necesare pregatirii
eventualei laparatomii: HLG, Grup
sgv. +Rh, EKG)
 In functie de
circumstante pot fi
necesare masuri
suplimentare de
diagnostic
 Atitudinea in fata pacientilor
asimptomatici cu plagi abdominale
prin injunghiere
 Statistic in 1/3 din situatii nu este interesata
cavitatea peritoneala
 1/3 din situatii este interesata, insa viscerele
intraperitoneale sunt integre.
 Atitudinea in fata pacientilor
asimptomatici cu plagi abdominale
prin injunghiere
 Lavajul peritoneal
 Explorarea traiectului plagii sub anestezie
locala
 Laparoscopia necesita AG si nu este accesibila
urgentelor dpdv logistic in toate centrele (nu
poate exclude o mica laceratie intestinala sau
interesarea retroperitoneala)
Managementul plagilor abdominale
prin injunghiere
 Exista 2 atitudini complementare in fata acestor
pacienti asimptomatici:
- reevaluarea clinica
internare
hidratare iv
monitorizarea semnelor vitale+ diureza
- efectuarea CT abdominal (de rutina in unele
centre ) nu evidentiaza perforatiile intestinale precoce
Managementul plagilor abdominale
prin injunghiere
 Reexaminarea abdominala pentru descoperirea
eventualelor semne de peritonita
 Analgezia, antibioterapia si SNG – NU sunt
necesare.
 Daca dupa 18-24h de observatie nu apare
hipovolemie/peritonita pacientul poate fi
externat
 INDICATII PENTRU INTERVENTIE
CHIRURGICALA IMEDIATA IN PLAGILE
PRIN INJUNGHIERE
 Instabilitate hemodinamica in absenta
leziunilor extra-abdominale asociate
 Peritonita: semnele de peritonita tb cautate la
distanta de plaga si cu VU golita
 Pneumoperitoneul (Rx)
 Evisceratia
 Retentia de corp strain
 Evisceratie

Evisceratie consecutiva unei plagi

abdominale penetrante
 PLAGILE ABDOMINALE PRIN
IMPUSCARE

 atitudinea fata de pacientii asiptomatici – CA

IN PLAGILE PRIN INJUNGHIERE
 CT abdominal si toracic este indicat la toti
pacientii stabili
 PLAGILE ABDOMINALE
PRIN IMPUSCARE
 Atentie impun plagile ce intereseaza diafragmul,
flancurile si cele perineale
 Plagile diafragmatice- toraco/laparoscopie

 Plagile flancurilor – pot afecta dd, colon, aparat

genito-urinar
- CT foarte util. UIV
Plagile perineale: TR, CT, rectosigmoidoscopie