CURS CHIRURGIE Nr。 3

TRAUMATISMELE PARTILOR MOI

EXTRASCHELETICE

Definitie: Traumatismul( T ) este o agresiune asupra organismului,reprezentand un

transfer al energiei(mecanica,termicarelectrica,etc.)agentului vulnerant asupra
acestuia.
Ansamblul consecintelor locale si generale caracterizeaza sindromul lezional al
organismului agresionat.

Traumatismele mecanice (ce fac obiectul acestui capitol) se pot clasifica dupa pastrarea
sau nu a integritatii tegumentelor, in T. inchise si T. deschise.

Traumatismele inchise

Traumatismele inchise se mai numesc si contuzii si pot fisg-perficiate(usoare) si

profunde (grave).

Contuziile superficiale
Contuziile superfi ciale pot imbraca urmatoarele aspecte anatomo-clinice:
. Escoriatia
. Impregnari
. Flictenaposttraumatica
, Necroza cutanataposttraumatica
, Echimoza si sufuziunea
. Hematomul
. Seromul
. Edemul dur posttraumatic

Escoriatia superficiala este o pierdere de epiderm panala str cornos,fara

sangerare,forma pIofulda_fiind definita prin pierderea de epiderm dincolo de str
cornos cu sangerare.
 Impregnarile sunt retineri de microparticule de pamant,nisip,metale etc. in tegument
care trebuie indepartate prin spalare sau instrumentar;

Flictena posttraumatica rezulta prin decolarea dermo-epidermica,are continut sero-

hematic.Tratamentul consta in puntie sau excizie chirurgicala.

Necroza cutanata posttraumatica se produce prin intreruperea circulatiei in zona

tegimentara interesata de traumatism sau prin compresiunea interna rcalizata de un
hematom sau de fragmente osoase ale unui focar de fractura.In aceasta forma intra si
necroza cutanata de decubit care se produce prin compresiunea partilor moi de planul
osos dur,la bolnavii ce sunt imobilizati la pat timp indelungat si incorect ingrijiti.

Echimoza este cea mai frecvecventa si mai simpla forma de contuzie.

Anatomo clinic se defineste ca o pata bine delimitatade culoare rosie-bruna
initial,determinata de leziuni si ruptiri ale vaselor mici intradermice cu acumularea de
revarsat sanguin subdermic.
Sufuziunea prezinta aceleasi caracteristici anatomo clinice ,avand in schimb
marginile sterse.
Aparitia precoce a echimozei este caracteristica contuziilor superficiale pe cand cele
ce se instaleazatardiv,denota o leziune profunda si de mare amploare.
Topografia echimozelor poate prezenta un element de diagnostic al focarului lezional
astfel:- echimozele care apar sub conjunctiva oculara cu extensie spre
ploape,impreuna cu cele dezvoltate sub mucoasafaringiana. atesta o fractura debaza
de craniu;-ech in reg mastoidiana semnifica fractura osului temporal;-echimoza
regiunii pectorale poate reprezenta o fractura a colului humeral.
Evolutiv revarsatul sangvin se resoarbe progresiv dupa degradareacaracteristica
,traducindu-se clinic prin modificarea lenta a coloratiei initiale ,catre o coloratie
albastru -violacee,galben-verzuie si apoi disparitia fara urme a acesteia.

Hematomul reprezinta acumularea de sange in tesuturi,prin ruperea unor vase de calibru

mai mare.Manifestarea clinica initiala este cea a unei echimoze,care creste rapid in
suprafata si in volum,devenind apoi o formatiune tumorala cu aspect vascular.In functie
de topografia regiunii afectate,hematomul poate fii circumscris sau difuz.
Calibrul vaselor afectate de agentul vulnerant este raspunzator direct proportional cu
dimensiunile hematomului.
Clinic,hematomul,apare ca o formatiune tumorala ,mai mult sau mai putin
delimitata,dureroasa,uneori cu o zona centrala fluctuenta.Coloratia tegumentelor respecta
stadializarea temporala descrisa la echimoze.Daca sursa este un vas arterial se pot
percepe pulsatii ale hematomului.
Evolutie.Hematomul poate fi stabilizat sau se poate continua alir-nentarea acestuia .mai
ales cand este vorba de un vas de calibru important"iar spatiiie in care se fbrmeaza sunt
usor decolabile.ln acasta situatie .interventia chirurgicala cu scop hernostatic are un
caracter de urgenta.
Compresiunea exercitata de un hematom evolutiv asupra tesuturilor din.iur .antreneaza
tulburari ischernice ale acestora .in functiie de caracteristicile lor nretabolice.(tesut
nervos-4 ore.muschi striat -6 ore.tegumentele -48 de ore)

Seromul reprezinta un re\arsat limfatic. situat intre hipoderm si aponerroza.produs prin

actiunea tangentiala a agentului vulnerant.Aceasta leziune traurnaticn poal'te numele si de
"serom Morel-Lavallee".dupa numele celui care l-a descris.Acesta este intalnit rnai
frecvent pe fata laterala a coapsei si abdominal,acolo unde tegumentul are raporturi
intime cu formatiuni aponevrotice.Prin disocierea acestor planuri anatomice,se creeaza un
spatiu ce va fi umplut cu lichid serocitrin,rezultat in urma ruperii vaselor limfatice din
aceea zona. are evolutie Ienta. spre resorbtie totala.

Edemul dur posttraumatic apare in urma traumatismelor periarticulare ale membrelor

cu sau fbra fracturi.Evolutia este imprevizibila.de la disparitie totala ,pana la persistenta
indelungata cu tulburari trofice majore si impotenta functionala.Apare fiecvent in urma
leziunilor traumatice ale articulatiilor radiocarpiene si falangocarpiene ,precum si la
nivelul articulatiilor distale ale membrelor inferioare.
Clinic se manifesta prin extremitati edematiate, de consistenta dura .elastica.neinf-luentate
de pozitia decliva. cu tegumente calde. cu tenta cianotica.

Tratamentul contuziilor superficiale

ln cazul echimozelor si seroamelor.simpla supraveghere medicala periodica,si un
tratam ent anti i n fl amator nespeci fi c sunt sufi ci ente.
Hematoamele stabilizate au acelasi regim terapeutic "fara interventie
chirurgicala,adaugandu-se aplicatiile locale cu agenti de liza ai cheagurilor.
Hematoamele evolutive voluminoase si pulsatile.necesita tratament chirurgical de urgenta
cu scopul evacuarii continutului si al hemostazei.este obligatorie anbioterapia.
Edemul dur posttraumatic necesita infiltratii cu novocaina.xilina.tratament antiinflamator
nespecific cat si gimnastica medicala recuperatorie.dupa depasirea perioadei acute.
Contuziile profunde

Prototipul acestiu tip de leziune traumatica(exceptand pe cele traumatice cu interesare

vasculara)il reprezinta contuzia prin strivire.
Contuzia prin strivire ,sau sindromul de strir ire.a fost descris de Bywaters in 1941
la ranitii prinsi sub daramaturile bombardamentelor asupra Londrei.
Sindromul se caracterizeaza fiziopatologic prin instalarea unei forme particulare de
soc,cu oevolutie specifi ca.
Sindromul de strivire evolueaza in doua etape:-compresiune;-decompresiune.
1 .Etapa de compresiune sau strivire,trebuie sa dureze in medie intre 8 si I 0 ore,timp

necesar pentru producerea leziunilor musculare scheletice.Rapiditatea instalarii

sindromului este direct proportionala cu masele musculare afectate.
2.Etapa de decompresiune incepe din momentul suprimarii compresiunii si cuprinde
trei faze: -edem ;-soc; -anurica.
a.Faza de edem se instaleaza la cateva ore dupa degajarea accidentatului si se
caracterizeaza prin aparitia la nivelul membrelor ,a unui edem masiv ,dur .
Fiziopatologic ,edemul se instaleaza in urma revascularizatiei rapide a membrelor
afectate,concomitent cu cresterea permeabilitatii capilare,indusa de substante vasoactive
eliberate in conditiile anaerobiozei prelungite.
Edemul dureaza 4-5 zile ,iar daca bolnavul supravietuieste acestei perioade,se resoarbe
lent.
b.Faza de soc incepe cu constituirea edemelor,ducand la aparitia unui soc
hipovolemic,determinata prin stagnarea unei parti importante din masa circulanta,la
nivelul zonelor edematiate.
Compensarea hipovolemiei duce la inchiderea circulatiei periferice (extremitati
reci,palide)dar cu TA mentinuta la valori cvasinormale.
Paraclinic s-a constatat tulburari electrolitice(hiponatremie,hiperkalemie) si cresterea
azotemiei,ce anunta instalarea urmatoarei etape.
c.Etapa anurica reprezentata clinic prin aparitia insuficientei renale acute.
Debutuleste insidios cu diminuareatreptata adrurezei ,care in2-3 zile ajunge laanurie.
Datele de laborator arata:
-hiperazotemie;
-hiperkaliemie;
-m iohemoglobinurie.
Patogenia anuriei este explicata prin mai multe fenomene:
-colapsul vascular initial;
-tulburari vaso-motorii ale parenchimului renal;
-depozitarea si blocarea tubilor renali prin miohemoglobina.
Tratamentul sindrornului de strivire vizeaza urmatoarele ob i et i r e m a.j ore :

o Tratamentul starii de soc;

o Tratamentul leziunilor traumatice in ordinea gravitatii:
o Prevenirea si tratarea insuficientei renale acute.

TRAUⅣ IATISⅣ IELE DESCHISE

Def.Traumat deschise prezinta la nivelul tegumentului o soluti de continuitate ce

a aparut in urma actiunii unui agent vulnerant.
Clasificare in functie de aspectul morfopatologic si specificul agentului mecanic
vulnerant,plagile se impart in:

Plagi prin intepare,produse de corpuri contondente,ascutite si subtiri,caracteizate

prin orificiu de intrare mic,punctifor,margini netede si profunzime variabila.
Riscul acestor leziuni este dat de suprainfectie si de aspectul "benign" ,ce poate
masca leziuni grave profunde.
O forma particulara de plaga intepata este cea produsa prin gheare de pisica,numita
ooboala ghearelor de pisica".Intepatura este minima,4u depaseste dermul,suficient pt
a constitui paorta de intrare pt o infectie virala,cu manifestari locale si generale.
Local apar initial papule care se transforma in pustule si o adenopatie regionala cu
tendinta la abcedare.
Starea general a e ste mod i fi cata,febr a,cefalee, obo s eala.

Plagile taiate sunt produse de obiecte taioase,cutite,geam,sticla etc.

Marginile plagii au tendita sa se indeparteze ,lasand sa se vada structurile
profunde,de cele mai multe ori existand si o hemoragie locala.
Plagile taiate ,ca si cele intepate pot fi superficiale sau profunde,unice sau
multiple,simple sau complexe,recente sau vechi.
Plagile situate la nivelul toracelui sau/si abdomen se pot clasifica in raport cu seroasa
astfel :
-plagi nepenetrante,cele superficiale,ce nu afecteaza seroasa ;
-plagi penetrante,daca traverseaza seroasa ;
-plagi perforante,dacatraverseaza seroasa si patrunde intr-un organ cavitar;
-plagi transfixiante,daca intra si iese din cavitatea seroasa sau organ cavitar,avand
doua orificii.
Plagile contuze sunt cele mai grave prin complexitatea lor,fiind produse de
proiectilele armelor de foc. Proiectilele sunt agenti vulneranti de dimensiuni
mici(calibrul armei) ,metalici,ce se deplaseaza cu viteza mare.Forta de penetratie a
proiectilului depinde de :masa si viteza proiectilului si distanta fata de corpul
agresionat.
Astfel, sub 500 m,efecte explozive,intre 500 si 2000 m-plagi bipolare cu traiect
relativ regulat,iar peste 2000 m,plagi unipolare cu distructii minime.

Plagile prin impuscare pot fi clasificate in bipolare (orificiu de intrare si iesire) si

unipolare(orificiu de intrare).
Plagile bipolare prezinta orificiul de iesire mai mare decit cel de intrare si un traiect
la care se descriu in ordine centrifuga urmatoarele zone anatomopatologice:
-zonl de distructie tisulara-ce cuprinde tunelul format de trecerea proiectilului;
-zona de contuzie, cu tesuturi devitalizate prin ischemie si apoi infectie si care
formeaza ulterior un canal secundar ,ce -l circumscrie pe primul;
-zonr de comotiercu tesuturi ce prezinta modificari anatomopatologice si functionale
reversibile.
Doua elementa domina evolutia acestor plagi:
-distructia tisulara;
-infectia.
O forma particulara de plaga contuza o reprezinta plagile muscate,care pe langa
distructi tisulare exista si riscul trasmiterii de boli infecto- contagioasa cum ar
fi:turbare(caine,pisica ,vulpe) spirochetoza ictero-hemoragica(sobolan).
Orice plaga impune un examen clinic comlpet,chirurgical.Acesta este de preferat sa
se desfasoare sub anestezie.
Anamnezava completa examenul clinic local,cu date despre natura agentului
vulnerant,orintarea si directia de actionare,pozitia corpului victimei,timpul scurs de la
producerea accidentului,factorii septici ,sugerati de conditiile in care s-a produs
evenimentul.
Examenul clinic local va cuprinde:
-explorarea instrumentara a orificiului de iesire;
-explorarea instrumentara a traiectului leziunii;
-explorarea instrumentara a orificiului de iesire.
Traumatismele muschilor

Ruptura musculara se produce in doua circumstante etiologice,prin actiunea

directa a agentului vulnerant sau prin contractia brutala a muschilor.Rupturile
musculare prin contractie pot surveni pe un muschi sanatos sau pe un muschi
patolo gi c(gri pa. febra ti fo i da,tetan os etc.)
Indiferent de cauza.rupturile pot fi:
-complete-capetele muschiului se retracta si se pierde total fuctia de contractie;
-incomplete --capetele muschiului nu se retrag total iar functia de contractie se
pastreaza,insa di m inuata.
Intre capetele muschiului rupt se dezvolta un hematom ca urmare a leziunii vaselor
sanguine musculare.
Examenul clinic local constata deformarea reliefului muscular la nivelul rupturii,cu o
zona depresiva centrala, corespunzatoare hematomului,acompaniat de echimoza
regiunii datorata difuziunii sangelui din hematom.
Pacientul acuza o durere brutala in momentul ruperii,durere ce persista ,insa are o
intensitate moderata.Se constata impotenta funcionala totala sau partiala a muschiului
lezat.
Diagnosticul diferential se face cu hernia musculara sau cu o tumora.
Tratamentul rupturilor musculare consta in imobilizarea in pozitie de relaxare a
muschiului ,in rupturile incomplete si din sutura muschiului si a fasciei in cele
complete

Hernia musculara este rezultatul leziunilor aponevrotice sau fasciale ce invelesc

grupuri de muschi intens solicitati.Este intalnita mai frecvent la
sportivi(atleti,biciclisti)si este localizata,de regula,pe muschiul tibial
anterior,cvadriceps femural. Examenul clinic local pune in evidenta o tumora
moale.prezenta in repaus si reductibila partial in contractii.ln pozitia de relaxare a
muschiului se poate palpa orifrciul herniar. Tratamentul este conservator,indicatiile
chirurgicale fiind doar pentru cele dureroase sau cele cu tendinta de crester.
TRAUⅣ IATISⅣ IELE TENDOANELOR

Leziunile tendoanelor sunt de regula rezultatul plagilor prin taiere sau rupturile
acestora in timpul unui efort violent(activitati sportive,tetanos,intoxicatie cu
stricnina).Cele mai expuse plagilor sunt tendoanele din treimea inferioara a
antebratului,tendoanele flexorilor si extensorilor degetelor la nivelul mainii ,tendonul
lui Ahile.
Traumatismele tendoanelor se impart in plagi taiate si plagi contuze.Plagile taiate pot
fi complete sau incomplete.ln plagile contuze se constata devitalizari pe intinderi
variabile ale tendonului,determinand necroza si supuratia acestuia in timp.
Examenul clinic pune in evidenta doua sindroame:
- sindromul de intrerupere in plagile recentel
- sindromul de blocaj tendinos in plagile vechi
Tratamentul plagilor tendinoase trebuie sa respecte urmatoarele particularitati :
-momentul operator trebuie sa fie cat mai precoce pentru plagile neinfectate fara risc
de necroza si distructii cutanate,al caror debut este de pana la 12 ore.
-conditii tehnice de explorare a plagilor corespunzatoare( anestezie buna,instrumentar
si material de sutura corespunzator)
- acoperirea tendoanelor cu parti moi.
Metodele folosite pentru tratamentul chirurgical sunt :sutura tendoanelor,grefa de
tendon,transplant tendino muscular.
Postoperator ,obiectivele principale constau in: imobilizarea in aparat gipsat, in
pozitie de relaxare a muschiului ,ca si recuperarea progresiva a functiei motorii.
Biologia cicatrizarii plagilor

In urmarirea evolutiei unui bolnav chirurgical, vindecarea plagii operatorii sau

accidentale ocupa un loc central.
Din punct de vedere histologic, histochimic si electrono-microscopic se poate vorbi de o
anumita secventiere a mecanismelor biologice ce intervin in procesul de cicatrizare dupa
cum urmeaza:
1. Faza de inflamatie incepe la cateva secunde dupa producerea plagii. Apare o acidoza
locala (prin acumulare de acid lactic, acid piruvic-reztltati din glicoliza anaeroba)
care genereaza degranularea mastocitara cu eliberare de histamina ceea ce se traduce
prin aparitia vasodilatatiei si cresterea permeabilitatii capilare. Se elibereaza o serie
de substante vasoactive dintre care cele mai importante sunt serotonina si kininele
plasmatice (kalicreine, leucokinine, prostaglandine). Se produce edem local ce
stanjeneste fluxul venos. In medie, la2 ore de la producerea plagii incepe autoliza
tesutului lezat si separatia de tesutul sanatos (procesul este activat de hidrolaze acide,
fosfataze, nucleaze, catepsine-generate prin distrug ere lizozomala)
2. Faza de proliferare incepe la aproximativ 2 zile si se caracterizeaza printr-o
producere rapida de fibroblaste. Acestea produc procolagen care se transforma in
colagen (in prezenta vitaminei C) si care este esential si indispensabil procesului de
cicatrizare. Concomitent cu cresterea productiei de colagen, numarul fibroblastilor
scade pana la disparitie, marcand inceputul fazei de organizare sau diferentiere a
plagii.
3. Faza de organizare (de maturatie/de diferentiere) a plagii este dominata de
schimbari pronuntate in forma, dimensiune si rezistenta a cicatricei. Microscopic
ahitectonica fibrelor de colagen se modifica spre o forma mai organizata, orientatape
directiile liniilor de forta care solicita cicatricea.
Varietati anatomo-clinice de vindecare a plagilor

Vindecarea unei plagi poate imbraca mai multe aspecte evolutive:

1. Vindecarea primara "per primam intentionem"- reprezinta vindecarea
obisnuita si de dorit a oricarei plagi si se produce prin diminuareapana la absenta
a spatiului dintre versantii plagii, in absenta unei devitalizari importante si in
absenta infectiei locale.
2. Vindecarea secundara-se datoreaza de regula prezentei infectiei si a tesuturilor
devitalizate intre versantii plagii. Exista mai multe faze prin care o astfel de plaga
trece. [n prima instanta apare procesul de autodeterjare, determinat de enzimele
tisulare si microbiene.. O a2-a faza este cea de reparare a solutiei de continuitate
printr-un intens proces de granulatie. Plaga isi modifica dimensiunile suferind un
proces de contractie prin strangerea concentrica a marginilor sale (poate reduce cu
pana Ia 7}Yo dimensiunile plagii). Dirijarea corecta a procesului de granulatie
permite desavarsirea procesului de vindecare prin ultima etapa, cea a epitelizarii,
care decurge normal, sub crusta naturala de la suprafata plagii, numai dupa
constituirea platoului de inmugurire si in absenta focarului septic.
3. Vindecarea tertiara reprezinta vindecarea unei plagi cu evolutie secundara si
ulterior suturata (scurteaza timpul de vindecare).

Tratamentul plagilor implica doua aspecte: unul chirurgical si unul medical general.
Tratamentul chirurgical vizeaza realizarca unor cat mai bune conditii de vindecare per
primam a leziunii. Acesta realizeaza indepartarea tesuturilor devitalizate, a corpurilor
straine, alinierea versantilor plagii. reducerea pe cat posibil a spatiului dintre acestia. Nu
se neglijeaza niciodata hemostaza si aseptizarea leziunilor. Se respecta pe cat posibil
structurile nervoase, vasculare si tendinoase la nivelul regiunii afectate.
Alaturi de deterjarea chirurgicala, de mare utilitate s-a dovedit cea mecanica si chimica,
prin irigatia plagii cu solutii antiseptice. Se poate recurge la un sistem de irigatie
continua.
Tratamentul medical general este de regula concomitent instituit cu cel chirurgical si
consta in antibioterapie tintita conform examenului bacteriologic si antibiogramei,
vaccinare nespecifica generala, vitaminoterapie (in special vitamina C). Pentru orice
plaga se va face obligatoriu profilaxia antitetanica.

TRAUMATISMELE NERVILOR

Un nerv se considerattaumatizal daca se constata afectarea functiei sale motorii sau

senzitive ca urmare a unui traumatism. Aceasta intrerupere nu implica neaparat o leziune
anatomica a nervului.
 ￢

Leziunile la nivelul nervului sunt de trei feluri:

l. Neurotmesis-leziunea traumatica provoaca intreruperea completa, anatomica a
nervului, fara revenire functionala spontana, ci numai, eventual, dupa tratament
2. Axonotmesis-traumatismul provoaca intreruperea anatomica a axonilor, insa
epineuriul si uneori perineuriul raman intacte. Revenirea functionala (prin regenerare)
are loc si fara tratament (saptamani/luni)
3. Neuropraxia-exista o intrerupere functionala fara intrerupere anatomica.
Tratamentul leziunilor nervoase
In cazul tratamentului chirurgical, rezolvarea per primam a leziunii nervoase este
temporizata deoarece:
. Nervul nu poate fi expus optim in plaga traumatica
o Exista portiuni de nerv contuzionat adiacente intreruperii
o Exista delabrari tisulare care trebuie lasate sa se delimiteze
o Riscul infectiei
o Rezistenta scazula imediat dupa traumatism la sutura a epineurinomului
. lmperativele desocarii in caz de politraumatism
La primul contact capetele nervoase sunt doar fixate intre ele pentru a preveni retractia si
inchiderea plagii.
Refacerea chirurgicala a nervului se incearca prin sutura per secundam ideal la 2l-30 de
zile dupa traumatism sau la 6-8 saptamani (se poate tenta o neurorafie si la 20-24luni).

TRAUMATISMELE VASELOR

Traumatismele pot interesa atat vasele de tip venos cat si cele de tip arterial..
Traumatismele pot fi inchise, de tip contuzie, sau deschise-plagi.
Contuzia arterelor cuprinde ansamblul leziunilor parietale ce se produc in structura
arterelor, fara a realiza o solutie de continuitate a acestora, dar cu consecinte functionale
uneori disproportionale fata de amploarea leziunilor.
Contuziile pot fi realizate prin:
o Traumatism direct asupra vasului
o Traumatism indirect, secundare luxatiilor sau fracturilor
Contuziile arteriale imbraca doua aspecte anatomo-clinice:
o Contuzia adventiciala-intereseaza adventicea si mai ales structurile nervoase din
structura ei; se produce spasm al segmentului lezat si arterioconstrictie a
colateralelor regionale. Fenomenele pot dura ore sau zile, pot retroceda spontan
sau la infiltrare cu novocaina
 o Contuzia parietala-reprezinta ansamblul leziunilor ce intereseaza fie endoteliul
vascular, fie tunica medie, fie ambele structuri. In contuzia parietala, prin ruperea
endoteliului, acesta proemina in lumenul vasului blocand fluxul sangvin si
generand conditiile necesare procesului de tromboza. Ruperea tunicii medii face
ca sangele sa patrunda in grosimea ei. constituindu-se in timp un hematom
intramural ce stanjeneste circulatia la randul lui.
Plagile arteriale implica acele leziuni care genereaza o solutie de cntinuitate. Ele pot fi
intepate sau sectionate partial sau total.
Clinic o plaga arteriala se exteriorizeazaprin hemoragie cu caracter pulsatil insotita sau
nu de semne generale (care pot merge pana la soc hemoragic).
Tratamentul este chirurgical si are doua obiective majore: hemostaza directa si
tratamentul socu lui hemoragic.
Hemostaza chirurgicala se face prin:
o ligatura capetelor arteriale
. sutura
o patch la nivelul defectului parietal (safenaisintetic)
o rezectie cu anastomoza terr-nino-terminala
. grefare(auto/heterogrefa).

Traumatismele venelor

Mai frecvent sunt traum atizaLe venele superficiale.

Contuzia venoasa se intalneste mai frecvent in cazul venelor superficiale, putand fi
insotite de complicatii de tipul trombozei sau flebitelor extensive.
Plagile venelor superficiale se manifesta prin hemoragii externe a caror gravitate este
direct proportionala cu calibrul vasului afectat. Gravitatea plagilor venose este data de
importanta hemoragiei, de pericolul emboliei gazoase (mai mare pentru plagile venelor
superficiale cervicale, ai caror pereti sunt fixati la fascia cervicala si unde se manifesta
intermitent presiune negativa) si de flebita posttraumatica, uneori cu caracter extensiv.
TratamentuI este chirurgical si se face prin ligatura lenei lezate. Nu exista interdictii
majore pentru ligaturile venoase cu exceptia venei cave inferioare deasupra arterelor
renale si a venelor jugulare interne bilateral. Se poate incerca reconstructia chirurgicala a
peretelui venos afectat.