Sunteți pe pagina 1din 61

CONTUZIILE

Definitie:modificarile produse in tesuturi in urma actiunii unui agent traumatic, cu respectarea integritatii tegumentului. Clasificare dupa profunzime: - superficiale - profunde - mixte

CONTUZIILE SUPERFICIALE

echimoza hematomul supraaponevrotic seromul edemul dur posttraumatic

Echimoza
rezultatul unei forte vulnerante de mica intensitate mecanism: produce leziuni ale capilarelor subtegumentare Clinic: echimoza, apare ca o pata vinetie cu margini relativ bine delimitate pot furniza informatii privind gravitatea traumatismului aparitia precoce a echimozei este caracteristica contuziilor superficiale cele instalate tardiv semnifica leziuni profunde si de mai mare amploare topografia echimozelor poate fi utila in diagnosticul focarului lezional (echimoza brahio-pectorala sugereaza fractura colului humeral, echimoza perioculara si palpebrala sugereaza o fractura de baza de craniu, echimoza retromastoidiana indica o fractura a stancii temporale). Evolutie: resorbtie spontana in aproximativ 21-24 de zile, parcurgand modificari caracteristice ale culorii cu implicatii medico-legale Tratament: nu necesita un tratament specific

Echimoza consecutiva purtarii centurii de siguranta

Echmoza in flanc datorita sangerarii interne

Hematomul supraaponevrotic (revarsatul Morel-Lavalle)


rezultatul unui traumatism mai puternic mecanism: acumulare de sange in tesuturi datorita ruperii unor vase de calibru mai mare. natura vaselor afectate (arteriale sau venoase) induce caracteristici de volum, modalitate de aparitie (cele din surse arteriale isi maresc rapid volumul) Forme clinice: - hematom difuz clinic: deformare + edem + durere - hematom circumscris (compresiv) clinic: deformare + ischemie acuta + pulsatilitate (daca sursa este arteriala) Evolutia este conditionata de calibrul vasului lezat si de abundenta revarsatului sangvin Tratament: imobilizare, conservator + chirurgical (evacuare si drenaj)

Seromul
actiune tangentiala a agentului vulnerant mecanism: leziuni limfatice datorate clivarii tesutului subcutanat de aponevroza se formeaza lent si nu umple niciodata cavitatea formata Clinic: colectie nedureroasa, relativ bine delimitata ce nu bombeaza la suprafata tegumentului, de regula indemn. La percutie poate produce o unda oscilanta de propagare lichidiana. Evolutie: catre resorbtie spontana Tratament: punctie + chirurgical

Edemul dur posttraumatic


apare in urma traumatismelor periarticulare ale membrelor, asociate sau nu cu fracturi apare mai frecvent in urma leziunilor traumatice ale articulatiilor radio-carpiene, ale carpului sau digito-carpiene, precum si la nivelul articulatiilor distale ale membrului pelvin. evolutia este imprevizibila de la remisie totala, pana la persistenta indelungata ce asociaza leziuni trofice cu implicatii functionale Clinic: edem, tegumente calde, cianotice. Pozitia degetelor in flexie foarte dureroasa la mobilizare. asocierea acestor leziuni cu decalcifierea oaselor articulatiei respective poarta numele de sindrom Sudeck- Leriche sau osteoporoza algica

posttraumatica.
medicala.

Tratament: infiltratii cu novocaina, antiinflamatorii, gimnastica

CONTUZIILE PROFUNDE

contuzia musculara lezarea structurilor anatomice de la nivelul regiunii topografice traumatizate contuziile prin strivire (crush syndrom) sindromul compartimental

Contuzia musculara
hematomul profound subaponevrotic dezvoltat in interiorul unei loje musculare apare prin strivirea si/sau ruperea partiala a fibrelor musculare si lezarea vaselor sangvine Clinic : - edem+ durere locala + tardiv echimoza uneori la distanta de sediul contuziei - se pot dezvolta supuratii profunde (flegmoane ale lojelor musculare, leziunide fasceita necrozanta, gangrena gazoasa). - hematoamele voluminoase pot produce fenomene de compresie venoasa sau arteriala cu consecinte severe (tromboflebita profunda, ischemie periferica acuta, Diagnostic: punctie exploratorie Evolutie: - in cursul proceselor reparatorii se formeaza un tesut conjunctivo-fibros nefunctional, la nivelul caruia contractilitatea nu se produce, rezistenta mecanica este diminuata si poate fi sediul unei eventratii posttraumatice (in cazul dreptilor abdominali). - pana la sindrom de compartiment

Lezarea structurilor anatomice de la nivelul regiunii topografice traumatizate


consecinte: fracturi costale, pneumo/hemotorax, rupturi de ficat, splina, rinichi, organe caviare investigatii: HLG, biochimie, Rx toracopulmonara/ abdominala, echografie abdominala, CT.

Contuzia prin strivire (Bywaters) crushsyndrome


gravitate deosebita datorata dezechilibrelor sistemice induse de traumatism Evolueaza in doua etape:

- etapa de compresiune sau de strivire dureaza pana la 12 ore si se caracterizeaza prin devitalizari intinse ale maselor musculare strivite (mioglobina) - etapa de decompresiune reprezinta etapa clinica a acestui sindrom si se caracterizeaza prin succesiunea a trei faze: 1. faza de revascularizare edem, dureaza 4-5 zile 2.faza de soc incepe odata cu constituirea edemelor, la aparitia socului contribuind hipovolemia. Bolnavul este palid, cu extremitati reci, dar cu TA normala. Apare IR potential reversibila. 3. faza anurica ce reprezinta instalarea IRA. Gradul insuficientei renale depinde de amploarea distrugerilor tisulare. Biologic se constata: hiperazotemie, hiperkalemie si mioglobinurie. Exista trei tipuri de nefropatie: mioglobinurie simpla, nefropatie mioglobinurica, nefropatie maligna) Tratament: - combaterea socului - tratamentul leziunilor traumatice - prevenirea si tratarea IRA

Sindromul compartimental

mecanism: compromiterea fluxului sangvin cu afectare musculara si nervoasa clinic: durere, parestezii/hipo/hiperestezii tratament: chirurgical - fasciotomii

PLAGI

Definitie: lipsa de continuitate a tesuturilor produsa prin actiunea unor agenti traumatici.

Clasificare

dupa timpul scurs de la producerea accidentului:


- recente (<6 - 8 h) neinfectate - vechi (>8 h)

in functie de natura agentului traumatic:


- mecanic - termic - chimic - electric

dupa profunzime:
- nepenetrante ce nu deschid cavitati seroase - penetrante ralizeaza o comunicare cu exteriorul a cavitatii pleurale, peritoneale sau pericardice. Pot fi : simple complexe sunt insotite de leziuni ale unor organe cavitare sau parenchimatoase

Dupa caracterele morfopatologice:


- plagi prin impuscare - plagi prin muscare - plagi intepate - plagi taiate - plagi contuze

PLAGI PRIN IMPUSCARE


mecanisme implicate: - formarea cavitatii definitive reprezinta traiectoria glontului prin organism si se produce prin zdrobirea tesuturilor. Depinde de calibrul si viteza glontului, de unghiul de impact si de densitatea tesuturilor implicate. - ciupercizarea expandarea tesuturilor adiacente orificiului de intrare - fragmentarea glontului - aparitia de proiectile secundare care actioneaza ca adevarate proiectile - cavitatia temporara reprezinta extinderea axiala a plagii pornind de la peretii traiectuli initial potential infectant cu risc tetanigen

PLAGI MUSCATE

frecventa crescuta a complicatiilor septice nu se sutureaza niciodata

PLAGI PRIN INTEPARE

orificiu tegumentar mic, punctiform potential infectant crescut, in special cu germeni anaerobi sau infectare specifica ,generala, in cazul intepaturilor de insecte

PLAGI TAIATE

marginile sunt regulate, nete versantii au tendinta sa se indeparteze, lasand sa se vada structurile subiacente lezate sau nu distrugerile se produc prin sectionarea unor elemente anatomice risc infectios mai redus

PLAGI CONTUZE

margini tegumentare neregulate, anfractuoase zone devitalizate sunt cele mai grave exista mai multe mecanisme de producere: strivire, torsiune, tractiune risc infectios major: profunde, devitalizari tisulare mari doua elemente domina evolutia acestor plagi: factorul septic si distructia tisulara

CICATRIZAREA NORMALA SI PATOLOGICA


Etape - faza inflamatorie (imediata, exudat inflamator) - faza proliferativa (la 48 h, fibroblasti) - faza de organizare (poate dura saptamani, luni, ani; proces inflamator cronic)

Faza inflamatorie

Implica stabilirea hemostazei si aparitia inflamatiei. Vasoconstrictie locala si initierea cascadei coagularii cu transformarea protrombinei in trombina, fibrinogenului in fibrina, cu formarea cheagului stabil necesar hemostazei. Faza inflamatorie reprezinta raspunsul organismului la injurie (dureaza 1-4 zile). Apar semnele inflamatiei: rubor, calor, tumor,dolor, ca urmare a afectarii microcirculatiei. Leucocitele migreaza la locul leziunii, iar PMN domina celularitatea locala in primele 24-48 de ore si fagociteaza bacteriile, corpii straini si tesuturile necrozate. PMN elibereaza deasemeni citokine Faza inflamatorie continua cu infiltrarea monocitelor la nivelul plagii, care se vor tranforma in macrofage

Faza proliferativa

Dureaza aproximativ4-5 saptamani Implica migrarea celulara, proliferarea, angiogeneza si epitelizarea. 2-4 zile de la producerea ranii, citokinele chemotactice influenteaza migrarea fibroblastilor la nivelul plagi Angiogeneza restabilirea vascularizatiei intrerupte prin dezvoltarea unei retele capilare de neoformatie (asigura necesarul de oxigen Epitelizarea este al treilea aspect ce restabileste bariera dintre plaga si mediul extern (prin migrarea celulelor epiteliale dinspre marginile plagii si din insulele de tesut integru, peste lipsa de substanta) Migrarea are o rata de 1mm/zi la plagile deschise

Faza de organizare

Se caracterizeaza prin procese de remodelare a structurilor fibrilare Reteaua capilara initiala si abundenta fibroblastilor regreseaza semnificativ. Colagenul nouconfera forta si faciliteaza mobilitatea celulara la nivelul plagii. Se organizeaza pe traseul liniilor de forta. Contractia plagii implica apropierea marginilor plagii spre centrul acesteia sub actiunea miofibroblastilor Etapa finala consta in formarea cicatricii. La 6 luni plaga castica 80% di rezistenta anterioara Este important de retinut ca o plaga vindecata, niciodata nu atinge rezistenta tesutului initial.

Factori generali care influenteaza vindecarea plagilor

starea de nutritie hipoproteinemia (scade colagenul, scade apararea) varsta sistem imunitar: incomplet sau epuizat tulburari metabolice: carenta de albumina (catabolism crescut, aport insuficient) tulburari hormonale: glucocorticoizi exogeni, diabet zaharat Fumatul, bolile de colagen, traumatismele repetate, boli hepatice si renale, afectiuni hematologice.

Factori locali

plaga lineara risc infectios mai scazut plaga contuza risc infectios major sepsisul local intarzie vindecarea Prezenta corpilor straini si a tesutului necrotic Insuficienta venoasa cronica hemoragia

Factori tehnici
manevre chirurgicale vascularizatie cu cat tesuturile perilezionale sunt mai bine irigate, cu atat cicatrizarea este de mai buna calitate respectarea pliurilor Alti factori iradierea intarzie vindecarea medicatia citostatica

Modalitati de cicatrizare
cicatrizare per primam reprezinta modelul de vindecare al plagilor chirurgicale sau al celor taiate simple. Conditii necesare unei astfel de vindecari: - diminuarea pana la absenta a spatiului dintre versantii plagii - devitalizare minima - absenta infectiei cicatrizare per secundam este determinata de prezenta infectiei alaturi de tesut devitalizat si are trei etape: autodeterjarea plagii repararea strangerea si umplerea spatiului dintre versantii plagii etapa epitelizarii numai in absenta factorului septic cicatrizare tertiara reprezinta vindecarea unei plagi cu evolutie secundara si ulterior suturata.

Complicatiile si evolutia plagilor

imediate

- hematom - serom - infectie Pot aparea in functie de gravitatea si caracterul plagii: socul traumatic, anemia grava, stari toxemice sau anafilactice, transmiterea unor boli grave (turbarea).

tardive

- cheloide - sunt rezultatul unei hiperproducii de fibre de colagen la nivelul plgii

RUPTURA MUSCULARA se poate produce: - prin actiunea directa a agentului vulnerant - prin contractia brutala a muschilor Rupturile musculare pot fi: - complete (capetele musculare se retracta si se formeaza un hematom) - incomplete (se mai pastreaza functia contractila) - Clinic durere brutala la momentul producerii incidentului - impotenta functionala a muschiului lezat - deformarea reliefului la nivelul rupturii cu o zona depresiva centrala - echimoza regiunii respective ca urmare a difuziunii sangelui din hematom - Diagnostic diferential: hernia musculara sau tumora - Complicatii: - supuratia pana la abcedare - flebita tardiva - atrofia musculara - miozita osifianta - Tratament - in rupturile incomplete imobilizare in pozitia de relaxare - in rupturile complete sutura muschiului si a fasciei

TRAUMATISME MUSCULARE

PRINCIPII DE TRATAMENT

Toaleta locala a plagii Excizia tesuturilor devitalizate Indepartarea corpilor straini Explorarea atenta a plagii Hemostaza chirurgicala Antibioterapie parenterala Profilaxie antitetanica si antirabica in functie de situatie Sutura plagii:

- per-primam in plagile recente, putin profunde, fara tesuturi zdrobite, cu contaminare minima - per-secundam pentru plagile deja infectate sau puternic contaminate microbian. Vor fi lasate deschise pana obtinem granularea plagii, dupa care se poate efectua sutura.

TRAUMATISMELE ABDOMINALE
Traumatismul ansamblul manifestarilor locale si generale produse de un agent vulnerant asupra organismului. Inchise (contuziile) se produc leziuni tisulare sau viscerale fara a exista o solutie de continuitate a tegumentului. - lipseste factorul microbian de contaminare Deschise exista solutie de continuitate la nivelul tegumentului Traumatismele abdominale totalitatea leziunilor locale si generale induse de agentul traumatic asupra abdomenului (perete abdominal si organele intraabdominale).

NB: frecventa traumatismelor abdominale izolate fiind rara, notiunea de

traumatism abdominal capata un sens mai general, incluzandu-se de cele mai multe ori in tabloul clinic al politraumatismelor.

TRAUMATISMELE ABDOMINALE
ETIOPATOGENIE-FIZIOPATOLOGIE

Contuzii traumatisme inchise Plagi traumatisme deschise, ce pot fi penetrante sau nepenetrante

Cheia supravietuirii in traumatismele abdominale, NU consta in a pune un diagnostic precis, ci mai degraba in a recunoaste cand exista o leziune inraabdominala ce impune interventie chirurgicala.

CLASIFICARE
In functie de mecanismul de producere:
1. Traumatisme abdominale inchise (contuzii abdominale) cele mai frecvente, se produc leziuni tisulare sau viscerale fara a exista o solutie de continuitate a tegumentului. lipseste factorul microbian de contaminare se produc prin : mecanism direct: lovire mecanism indirect: prin contra-lovitura, prin mecanism de accelerare - decelerare 2. Traumatisme abdominale deschise (plagi): cu solutie de continuitate la nivelul tegumentului

Etiologia leziunilor abdominale

Contuzii

Prin lovire Prin presiune/ comprimare Prin contralovitura Prin efectul de suflu

Plagi penetrante - Prin injunghiere


- Prin arme de foc

Implica atitudine terapeutica diferita!!!

SE CONTUREAZA 2 TABLOURI CLINICE (IZOLATE SAU - La organele cavitare: COMBINATE): zdrobire, explozie, smulgere Soc hipovolemic (lez. org. parenchimatoase, vase) - La organele parenchimatoase: Peritonita (lez. org. cavitare, cai zdrobire, smulgere prin biliare, VU) contralovitura

Mecanismul de producere:

Contuziile abdominale

Presupun existenta unei echimoze sau pot fi suspectate prin mecanismul lezional Semnele vizibile nu reflecta gravitatea leziunilor Apar in contextul politraumei

Echimoza consecutiva purtarii centurii de siguranta

Dupa adancimea lor, plagile se clasifica in


1. nepenetrante: nu depasesc peritoneul parietal; sunt in general fara lezare viscerala exceptie fac plagile posterioare abdominale ce implica organe retroperitoneale: rinichi, colon ascendent, pancreas 2. penetrante: intereseaza peritoneul 3. perforante: traverseaza si peritoneul visceral interesand un organ cavitar sau plin.

Dup gradul contaminrii i prognoza ratei de infecii:


1. PLGI CURATE: incizii chirurgicale pe tegumente dezinfectate, fr ptrundere n tractul digestiv (hernii, etc.) 2. PLGI CU CONTAMINARE MINIM (din tractul digestiv, respirator sau genitourinar) 3. PLGI CONTAMINATE - contaminare major a plgii: toate plgile traumatice; 4. PLGI INFECTATE - presupun o infecie preexistant: peritonit apendicular;

Dupa timpul scurs de la trauma:


1. PLAGI RECENTE - pana la 6 ore de la accident, fara semne de infectie 2. PLAGI VECHI peste 6 ore de la accident

FRECVENTA LEZIUNILOR VISCERALE

Organele mai frecvent interesate sunt: ficatul, splina (arie de proiectie mai mare, sunt organe fixe). Mai rar afectate sunt: intestinul subtire (mobil, depresibil, fuge din calea agentului vulnerant).

TABLOUL CLINIC

Mecanismul producerii leziunilor viscerale este diferit pentru organele parenchimatoase fata de cele viscerale. Astfel, viscerele parenchimatoase pot fi lezate prin: - Strivire (corpului pancreatic de coloana vertebrala, a rinichiului de coaste) - Mecanism direct (lezare directa a splinei sau ficatului) - Mecanism indirect (leziuni mediate de fragmente osoase, smulgeri de pediculi vasculari prin contralovitura, de cresterea presiunii intraabdominale). Leziunile viscerale cavitare se produc prin: - Strivirea (anselor intestinale, in special a unghiului duodeno-jejunal pe coloana vertebrala) - Explozia (stomac, vezica urinara cand sumt pline cu continut) - Mecanism indirect (smulgerea pediculilor vasculari si dezinsertia mezourilor in cursul caderii si opririi bruste).

Semne si simptome ale traumatismelor abdominale

Contuziile Durere abdominala Distensie Echimoze Stare de soc

Plagile penetrante Leziune vizibila Durere abdominala Sangerare +/-Evisceratie Soc

Evaluare clinica a contuziilor abdominale


Poate fi nesatisfacatoare din urmatoarele cauze: Politraumele pot masca afectiunile abdominale ( ex. fracturi, afectiuni la nivelul capului) Hipotensiunea arteriala poate fi datorata altor cauze extraabdominale (fracturi, hemotorax, cauze cardiace tamponada cardiaca) Sensibilitatea abdominala poate fi rezultatul afectarii peretelui abdominal mai degraba decat existenta unei injurii intraabdominale.

In cazul leziunilor viscerale intraabdominale socului traumatic ii pot succeda trei tipuri fiziopatologice de complicatii:

Sindromul de hemoragie interna

(intra/retroperitoneala prin lezarea organelor parenchimatoase, vaselor mari, mezourilor). Sindromul peritoneal (prin lezarea organelor cavitare) Sindrom mixt prin intricarea celor de mai sus

Sindromul de hemoragie interna (apar semnele clinice ale socului hemoragic):


- semne de anemie acuta (tegumente si mucoase palide, transpirate, extremitati reci, sete, anxietate, dispnee) - Obiectiv: - tahicardie si scaderea tensiunii arteriale) - oligoanurie - examen local: abdomen meteorizat, dureros difuz, cu matitate decliva - TR Douglas sensibil

Sindromul peritoneal - abdomen cu contractura si aparare musculara - la percutie timpanism, disparitia matitatii hepatice

INVESTIGATII DE LABORATOR

HLG (Hb, Ht scazute, leucocitoza) Grup sangvin si Rh Biochimie - LDH, transaminazele cresc in leziuni parenchimatoase hepatice - amilazemie in leziuni pancreatice, duodenale Teste de coagulare Sumar de urina

INVESTIGATII PARACLINICE

ECHOGRAFIA ABDOMINALA
RADIOGRAFIA ABDOMINALA SIMPLA (PE GOL) - pneumoperitoneu - semnele ileusului paralitic (nivele hidroaerice, aerocolie marcata) - prezenta corpilor straini - aspectul cupolelor diafragmatice (hernii diafragmatice posttraumatice) Radiografia toracica: fracturi ale ultimelor coaste pot sugera existenta unor eventuale leziuni hepatice, splenice, ale diafragmului

LAVAJUL PERITONEAL -metoda sensibila si specifica utilizat in investigarea pacientilor traumatizati TOMOGRAFIA COMPUTERIZATA

ANGIOGRAFIA SELECTIVA - este invaziva, intarzie momentul interventiei - pret ridicat - identifica sursa hemoragiei (in cazul leziunilor splinei, ficatului). SONDAJUL GASTRIC SI VEZICAL - precizeaza existenta sangelui in stomac/ vezica. LAPAROSCOPIA - evita laparatomiile exploratorii LAPARATOMIA EXPLORATORIE - la pacientii socati cu hipotensiune persistenta in ciuda masurilor de reechilibrare - hemoragie intraperitoneala - semne de peritonita - plagi impuscate abdominale - ruptura de diafragm - prezenta de pneumoperitoneu la Rx abdominala pe gol - evisceratii posttraumatice

Metode de investigare in contuziile abdominale


In centrele moderne, CT abdominal ramane investigatia de electie pentru pacientul stabil LP si echografia abdominala raman utile pentru pacientii instabili sau in centrele in care nu exista acces facil la CT

Metode de investigare in contuziile abdominale ECHOGRAFIA ABDOMINALA

Obiectivul detectarea prezentei lichidului: - in sacul pericardic tamponada - spatiul Morisson - recesul spleno-renal - pelvis

In centrele moderne are rol numai la pacientii instabili!!! Laparatomia e indicata la pacientii hipotensivi cu cantitate mare de lichid intraperitoneal.

Metode de investigare in contuziile abdominale CT ABDOMINAL

A devenit o parte importanta a managementului modern a pacientului stabil politraumatizat Valoare diagnostica incontestabila deoarece evidentiaza: - cavitatea intra si retroperitoneala - integritatea structurilor osoase - organele parenchimatoase intra si retroperitoneale - lichidul liber in absenta afectarii organelor solide sugereaza leziune mezenterica

INDICATIILE INTERVENTIEI CHIRURGICALE IN CONTUZIILE ABDOMINALE

pacient instabil hemodinamic cu hemoperitoneu demonstrat de LP/ Echo abdominala sau in cazul unui pacient cu hipoTA cu distensie abdominala si fara alte leziuni extraabdominale Pacient cu hernie hiafragmatica demonstrata de RX/CT Pacient cu/fara semne peritoneale dar cu pneumoprietoneu demonstart de Rx/CT Pacient cu leziune de organ cavitar (intestin, VU,VB) demonstrata la CT/clinic Pacient cu leziune pancreatica evidentiata la CT Pacient cu hemoperitoneu important in absenta leziunii organelor parnachimatoase demonstrata la CT. Se ridica suspiciunea unei leziuni mezenterice cu potentiala ischemie intestinala Pacient cu semne de sepsis si aparare abdominala in prezenta unor imagini CT echivoce Pacient cu leziuni hepatice/splenice la care managementul conservator a esuat

Diagnosticul plagilor abdominale prin injunghiere

Prezenta plagii abdominale Evaluarea clinica-

primordiala Teste necesare pregatirii eventualei laparatomii: HLG, Grup sgv. +Rh, EKG)

In functie de circumstante pot fi necesare masuri suplimentare de diagnostic

Atitudinea in fata pacientilor asimptomatici cu plagi abdominale prin injunghiere

Statistic in 1/3 din situatii nu este interesata cavitatea peritoneala 1/3 din situatii este interesata, insa viscerele intraperitoneale sunt integre.

Atitudinea in fata pacientilor asimptomatici cu plagi abdominale prin injunghiere


Lavajul peritoneal Explorarea traiectului plagii sub anestezie locala Laparoscopia necesita AG si nu este accesibila urgentelor dpdv logistic in toate centrele (nu poate exclude o mica laceratie intestinala sau interesarea retroperitoneala)

Managementul plagilor abdominale prin injunghiere

Exista 2 atitudini complementare in fata acestor pacienti asimptomatici: - reevaluarea clinica internare hidratare iv monitorizarea semnelor vitale+ diureza - efectuarea CT abdominal (de rutina in unele centre ) nu evidentiaza perforatiile intestinale precoce

Managementul plagilor abdominale prin injunghiere


Reexaminarea abdominala pentru descoperirea eventualelor semne de peritonita Analgezia, antibioterapia si SNG NU sunt necesare. Daca dupa 18-24h de observatie nu apare hipovolemie/peritonita pacientul poate fi externat

INDICATII PENTRU INTERVENTIE CHIRURGICALA IMEDIATA IN PLAGILE PRIN INJUNGHIERE Instabilitate hemodinamica in absenta leziunilor extra-abdominale asociate Peritonita: semnele de peritonita tb cautate la distanta de plaga si cu VU golita Pneumoperitoneul (Rx) Evisceratia Retentia de corp strain

Evisceratie

Evisceratie consecutiva unei plagi abdominale penetrante

PLAGILE ABDOMINALE PRIN IMPUSCARE


atitudinea fata de pacientii asiptomatici CA IN PLAGILE PRIN INJUNGHIERE CT abdominal si toracic este indicat la toti pacientii stabili

PLAGILE ABDOMINALE PRIN IMPUSCARE


Atentie impun plagile ce intereseaza diafragmul, flancurile si cele perineale Plagile diafragmatice- toraco/laparoscopie Plagile flancurilor pot afecta dd, colon, aparat genitourinar - CT foarte util. UIV Plagile perineale: TR, CT, rectosigmoidoscopie