EPIDEMIOLOGIA

ȘI
PREVENIREA
INFECȚIILOR DIGESTIVE
CLASIFICAREA BOLILOR INFECȚIOASE
(prof. E.N. Șleahov)
Principiul: - divizare în antroponoze și zooantroponoze
- repartizarea ecologică a zooantroponozelor
- evidențierea transmiterii verticale
1.Antroponoze
1.1 Antroponoze cu transmitere orizontală (în mediul generației existente)
1.1.1 Infecții digestive: febra tifoidă, shigelozele, amoebiaza, holera, poliomielita, hepatita virală A, etc.
1.1.2 Infecții ale căilor respiratorii: rujeola, variola, gripa, scarlatina, difteria, oreionul, tusea convulsivă,etc.
1.1.3 Infecții sangvine: tifos exantimatic, malaria, hepatitele sangvine, infecția HIV, etc.
1.1.4 Infecții ale tegumentelor (percutane): scabia, sifilis, gonorea, erizipel, dermatomicoze, etc.

1.2 Antroponoze cu transmitere verticală (transplacentar)

1.2.1 Infecții intrauterine: citomegalia, hepatita virală B, toxoplasmoza, rubeola, infecția HIV, gripa, etc.

2.Zooantroponoze
2.1 Zooantroponoze ale animalelor domestice și sinantrope: antrax, tetanos, bruceloza, iersinioza, ornitoza.
2.2 Zooantroponoze ale animalelor xenantrope (cu focalitate naturală): pesta, tularemia, turbarea,
borrelioza Lyme, encefalitele transmisive, etc.

3. Sapronoze
4.Saprozoonoze (Antraxul, iersinioza, listerioza )
5.Sapronoze acvatice (Legioneloza, holera, melioidoza, listerioza )
6.Sapronoze telurice (Clostridiozele, botulismul, actinomicoza)
Infecțiile digestive - cauzate de bacterii, virusuri,
protozoare, care afectează tractul gastrointestinal,
cu tablou clinic de intoxicație, dureri abdominale,
scaune lichide și vome repetate.
Acestea includ: dizenteria, febra tifoidă,
paratifoidele A și B, salmoneloza, holera,
toxiinfecțiile alimentare, hepatita virală A,
infecția rotavirală, norvovirus, poliomielita, ș.a.
 Particularitățile epidemiologice ale
grupului de infecții digestive
• Distribuția globală (ubicuitare)
• Tropismul agenților cauzali – sistemul digestiv;
• Modul de transmitere al agenților cauzali – fecal-oral;
• Căile principale de transmitere a genților cauzali – alimentară, hidrică;
• Rezistența înaltă a agenților cauzali în mediul extern;
• Eterogenitatea manifestărilor clinice;
• Sezonalitatea – vară-toamnă;
• Principalele măsuri antiepidemice sunt îndreptate la neutralizarea
mecanismului de transmitere a agenților cauzali;
• Un rol important în prevenirea infecțiilor digestive constituie formarea
cunoștințelor și aptitudinilor igienice ale populației.
 Dinamica multianuală a morbidității prin febră
tifoidă în RM
I n c id e n ța la 1 0 0 m ii p o p u la ție

100
90
80
70
60
50
40
30
20
10
0
1945 1950 1955 1960 1965 1970 1975 1980 1985 1990 1995 2000 2005 2005 2000 2005 2010 2015
 Manifestarea PE
Actualmente, endemice sunt considerate
țările situate în Asia, Africa, America de Sud,
precum și unele teritorii din Federația Rusă.
Prezența purtătorilor de S. typhi, precum și
migrația înaltă a populației fac posibilă
apariția îmbolnăvirilor prin febră tifoidă
practic în orice teritoriu și în orice timp al
anului.
 Particularitățile epidemiologice ale
agentului cauzal – Salmonella typhi
1. Structura antigenică complicată:
• antigenul „O” somatic, de natură lipopolizaharidică (termostabil);
• antigenul „H” flagelar, de natură proteică (termolabil);
• antigenul „Vi”, de suprafață (capsular), glucido-lipidic.

2. Sensibilitatea față de diferite tipuri de bacteriofagi (peste 100 de

fagovariante (fagotipuri, lizotipuri).
3. Rezistența/sensibilitatea la factorii mediului extern (apa curgătoare -până la
2 săpt., în apele din lacuri – până la 4 săpt., în fântâni – până la 3 luni, în gheață –
până la 6 luni, pe legume și zarzavaturi – până la 10-12 zile, în unt și brânzeturi –
până la 3 luni, pe mâinile contaminate – 48 h. Sensibil la: razele ultraviolete,
temperaturi înalte - la 60°C persistă până la 30 de min., la 100°C piere
momentan).
 Sursele de agenți patogeni
în febra tifoidă

1. Bolnavii (din 8-10 zi de boală – fecale, urină)

2. Purtătorii de germeni (S. typhi)
• purtători reconvalescenți (temporari, cronici);
• purtători sănătoși.
Starea de portaj este mai frecventă la persoanele de sex
feminin, de vârstă medie și înaintată, cu litiază biliară.

Perioada de incubație 3-21 zile

Căile de transmitere a agenților cauzali în
febra tifoidă

• Hidrică (apele bazinelor naturale, apa din

fântâni, apa păstrată în rezervoare și vase, apa de
distribuție centralizată)
• Alimentară (legume, zarzavaturi, fructe; lapte,
brânzeturi, carnea, ouăle, moluștele)
• Habituală (prin obiectele casnice contaminate de
bolnav sau purtător – în focare)
 Semnele erupțiilor hidrice:
• sursa comună de alimentare cu apă;

• creșterea bruscă a numărului de îmbolnăviri;

• cazuri de îmbolnăviri prin shigeloze și alte BDA precedate de o perioadă de

incubație mai scurtă (atunci când apa este poluată și cu alți germeni
intestinali);
• forme clinice relativ mai ușoare;

• ponderea nesemnificativă a copiilor în totalul de îmbolnăviri și, invers,

ponderea înaltă a adolescenților în erupțiile cu sursă de apă deschisă;
• fagotipuri variate ale agentului patogen (în erupțiile prin apa din fântâni –
monofagotipuri);
• legătura dintre erupție și accidentele în sistemele de apeduct sau canalizare.

• „Coada epidemică” este caracteristică.

 Semnele erupțiilor alimentare:
• apariția pe un fond epidemiogen favorabil pentru febra tifoidă;

• apar pe neașteptate;

• erupția nu este precedată de îmbolnăviri prin shigeloze sau alte BDA;

• creșterea și descreșterea bruscă a morbidității, ceea ce demonstrează

faptul contaminării comune a celor afectați (durata erupției poate să
crească în cazul nedepistării sursei și contaminării produselor
alimentare);
• ponderea crescută a cazurilor grave, monofagotipia;

• vârsta diferită a bolnavilor;

• „Coada epidemică” în aceste erupții nu este caracteristică.

 Grupe de risc:
• vârsta de până la 3-4 ani - foarte rar;
• incidență în creștere la grupele de vârstă activă 20-29 și 30-39 de ani;
• risc de contaminare:

- persoanalul serviciilor de salubrizare și de deservire a rețelelor

de canalizare;
- persoanalul laboratoarelor bacteriologice care lucrează cu
culturi vii de S. typhi;
- personalul din spitalele de boli infecțioase care acordă îngrijiri
bolnavilor cu infecții intestinale.
 Incidența prin febră tifoidă în funcție de
N r . c a z u r i la 1 0 0 0 0 0 p o p u la ție

structura de vârstă

100
90
80
70
60
50
40
30
20
10
0
0-2 3-6 7-14 15-19 20-29 30-39 40-49 >50

Vârsta (ani)
Sezonalitatea morbidității prin febră tifoidă
%
16

14

12

10

0
I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII

Lunile anului
Măsuri de control în febră tifoidă

• măsuri profilactice
• măsuri antiepidemice
 Măsuri profilactice în febra tifoidă
1. Măsuri îndreptate spre neutralizarea sursei de agenți patogeni:
• supravegherea și investigarea unor grupuri populaționale pentru depistarea stării de
purtător cronic: persoanele din sectoarele de alimentație publică, de aprovizionare cu
apă, de îngrijire din unitățile de copii etc.
2. Măsuri îndreptate spre neadmiterea mecanismului fecal-oral de
transmitere a agentului patogen:
• respectarea regulilor de igienă personală;
• respectarea regulilor de igienă alimentară;
• asigurarea populației cu apă potabilă;
• asigurarea măsurilor igienice la întreprinderile de alimentație publică;
• formarea cunoștințelor epidemiologice și a deprinderilor igienice în rândul
populației;
• măsurile de dezinfecție și dezinsecție profilactică;

3. Măsuri îndreptate spre neutralizarea receptivității populației:

• vaccinarea profilactică a grupurilor populaționale cu risc sporit pentru febra tifoidă.
Măsuri antiepidemice în febra tifoidă
• Raportarea cazului suspect sau confirmat în febra tifoidă (f-058e);

• Spitalizarea obligatorie a persoanelor suspecte sau bolnave de febra tifoidă;

• Tratamentul eficace al bolnavilor de febră tifoidă;

• Externarea reconvalescenților după dispariția semnelor clinice și trei
rezultate negative ale copro – și uroculturii;
• Evidența de dispensar a convalescenților;

• Identificarea sursei de agenți patogeni, a factorilor și căilor de transmitere;

• Identificarea, investigarea și supravegherea persoanelor contacte (suprav. 21
de zile);
• Profilaxia de urgență a persoanelor de contact (utilizat bacteriofagul tific,
vaccinarea);
• Efectuarea dezinfecției terminale.
 Shigelloze
• S. disenteriae (16 serovariante)
• S. flexneri (8 serovariante)
• S. boydii (18 serovariante)
• S. sonnei (68 fagovariante)

• Per. incub. 1-6 zile;

• Surse: bolnavii acuți și cronici;
• Afectați: copii, pop. urbană, populații sărace.
 Salmoneloze

• Ag. Patogen: peste 100 variante serologice,

S.typhimurium, S. Enteritidis, S. Virchov,
S.anatum, ș.a. Rezistență înaltă în mediul
extern;
• Per. incub 6-72 ore;
• Surse: - păsări, suine, bovine
- omul bolnav și purtător.
 Structura da vârstă a morbidității prin
salmoneloze
60

50

40

30

20

10

0
<1 1-2 3-6 7-14 15-19 20-24 25-29 30-39 40-49 50-59 60->

Vârsta (ani)
Distribuţia factorilor probabili de transmitere
în salmoneloze
 HVA

• ag.patogen: fam. Picornoviridae;

• per. incub.: 15-45 zile;

• Sursă: bolav acut (sf. per. incub, prodrom,

6-7 zile manifestări clinice).
 Sezonalitatea morbidității prin febră tifoidă, shigeloze și HVA

%
14

12

10

0
I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII

Dizenteria Febra tifoidă HVA

 Toxiinfecția alimentară

TIA - intoxicație bacterienă alimentară, este o boală acută, cauzată de

bacterii oportuniste care pot produce exotoxine în afara corpului uman (în
alimente). Multe toxine pot persista timp îmdelungat în produsele
infectate, iar unele pot rezista la diferite tipuri de prelucrare, inclusiv
fierberea timp de câteva minute.
Mulțumesc pentru atenție!!!