EPIDEMIOLOGIA

ȘI PREVENIREA
INFECȚIILOR
DIGESTIVE

Diana Spătaru
doctor în științe medicale,
conf. univ., Disciplina de epidemiologie,
DMP, USMF ”N. Testemițanu”
 CLASIFICAREA BOLILOR INFECȚIOASE
(prof. E.N. Șleahov)

Principiul: - divizare în antroponoze și zooantroponoze

- repartizarea ecologică a zooantroponozelor
- evidențierea transmiterii verticale
1. Antroponoze
1.1 Antroponoze cu transmitere orizontală (în mediul generației existente)
1.1.1 Infecții digestive: febra tifoidă,shigelozele, amoebiaza, holera, poliomielita, hepatita virală A, etc.
1.1.2 Infecții ale căilor respiratorii: rujeola, variola, gripa, scarlatina, difteria,oreionul, tusea
convulsivă,etc.
1.1.3 Infecții sangvine: tifos exantimatic, malaria, hepatitele sangvine, infecția HIV, etc.
1.1.4 Infecții ale tegumentelor (percutane): scabia, sifilis, gonorea, trahoma, erizipel, dermatomicoze, etc.

1.2 Antroponoze cu transmitere verticală (transplacentar)

1.2.1 Infecții intrauterine: citomegalia, hepatita virală B, toxoplasmoza, rubeola, infecția HIV, gripa, etc.

2. Zooantroponoze
2.1 Zooantroponoze ale animalelor domestice și sinantrope: antrax, tetanos, bruceloza, iersinioza,
ornitoza.
2.2 Zooantroponoze ale animalelor xenantrope (cu focalitate naturală): pesta, tularemia, hidrofobia,
leptospiroza,
borrelioza Lyme, encefalitele transmisive, etc.
 ETIOLOGIA
INFECŢIILOR DIGESTIVE
Bacteriană
Virală
Parazitară
Fungică

Peste 2500 de tipuri de germeni pot determina boală diareică

acuta
condiţionat patogeni – E.coli, Salmonella non typhi
cert patogeni - bacilul dizenteric, vibrionul holeric
 BACTERII
Yersinia enterocolitica

Salmonella spp.
Shigella spp.
E. coli spp.
Y. enterocolitica
Clostridioides difficile
Campylobacter jejuni, C. coli
Listeria monocytogenes
V. cholerae
Campylobacter jejuni
Shigella spp.

Salmonella spp. E. coli Clostridioides

difficile
 VIRUSURI

Rotavirusuri Adenovirusuri enterice Norovirusuri

ECHO virusuri Coxsackie B Polio virusuri

 PARAZIŢI - FUNGI

Entamoeba histolytica Cyclospora cayetanensis

Giardia lamblia

Candida albicans Cryptosporidium parvum

 Particularitățile epidemiologice ale
grupului de infecții digestive
• Distribuția globală (ubicuitare)
• Tropismul agenților cauzali – sistemul digestiv;
• Modul de transmitere al agenților cauzali – fecal-oral;
• Căile principale de transmitere a genților cauzali – alimentară, hidrică;
• Calea secundară – contact habitual (se manifestă mai frecvent în condiții sanitare
nefavorabile atunci când sursa de infecție nu este izolată și poate contamina diferite
obiecte gospodărești folosite în comun de multe persoane: membri ai familiei, copii
din orfelinate, grădinițe).
• Rezistența înaltă a agenților cauzali în mediul extern;
• Eterogenitatea manifestărilor clinice;
• Sezonalitatea – vară-toamnă;
• Principalele măsuri antiepidemice îndreptate la neutralizarea mecanismului de
transmitere a agenților cauzali;
• Un rol important în prevenirea infecțiilor digestive constituie formarea cunoștințelor
 PERSPECTIVA GLOBALĂ

• Boala diareică este a doua cauză principală de deces la

copiii cu vârsta sub cinci ani.
• Aceasta poate fi atât prevenită, cât și tratată.
• În fiecare an, boala diareică ucide aproximativ 525 000 de
copii sub cinci ani.
• 2-3 episoade/copil/an (ţări dezvoltate)
• 10-18 episoade/copil/an (ţări în curs de dezvoltare)
• Număr decese anual estimativ la copii 1,7 milioane (4,5 mil.
în urmă cu 20 de ani)
Grupul de populație cu risc înalt
• Copii sub 5 ani
• Populație cu acces limitat la apă potabilă sigură și produse alimentare
• Personalul unităților comunale (sisteme centralizate de alimentare cu apă și
canalizare, eliminarea deșeurilor)
• Persoanele care trăiesc în condiții de situații excepționale (zone de conflict,
în tabere de refugiați etc.)
 FACTORII FAVORIZANŢI pentru aparitia bolii
diareice ÎN ŢĂRILE ÎN CURS DE DEZVOLTARE

• Absenţa apei potabile

• Alimente contaminate
• Igiena precară
• Supraaglomeraţia
• Lipsa de educatie

• Alimentaţia naturală –
factor de protecţie
pentru sugari
FACTORII FAVORIZANŢI pentru aparitia
bolii diareice ÎN ŢĂRI DEZVOLTATE

Călători
Infecţia cu HIV
Colectivităţi închise
Tratamente prelungite cu antibiotice
Tratamente cu IPP
Dinamica multianuală a morbidității prin infecții instinale, RM
Enterite, colite, gastroenterite provocate de agenti determinati
Intoxicatii si toxicoinfectii alimentare provocate de agenti determinati
Botulizm
Intoxicatii si toxicoinfectii alimentare, provocate de agenti nedeterminati
300.00
Infectii intestinale acute provocate de agenti nedeterminati
283.06

256.88
248.85
250.00 241.31
229.67 225.45 226.65
219.11
202.25
200.00

156.06
151.68
150.00 142.62
136.38 136.00 132.14
128.94
123.36
118.36
112.50

100.00
81.90 81.58

63.29
55.09 56.87
48.11 48.51
50.00 40.16 42.71
35.86 37.04
27.01
12.19 12.03 11.28 13.55 12.36 11.59 12.39 11.32 14.32 15.56
10.35
0.32 0.12 0.20 0.20 0.22 0.22 0.07 0.10 0.20 2.59
0.02 3.74
0.07
0.00
2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017 2018 2019 2020 2021
Febra tifoidă
 Particularitățile epidemiologice ale agentului
cauzal – Salmonella typhi

1. Structura antigenică complicată:

• antigenul „O” somatic, de natură lipopolizaharidică (termostabil);
• antigenul „H” flagelar, de natură proteică (termolabil);
• antigenul „Vi”, de suprafață (capsular), glucido-lipidic.

2. Sensibilitatea față de diferite tipuri de bacteriofagi (peste 100 de

fagovariante (fagotipuri, lizotipuri).
3. Rezistența/sensibilitatea la factorii mediului extern (apa curgătoare -
până la 2 săpt., în apele din lacuri – până la 4 săpt., în fântâni – până la 3 luni,
în gheață – până la 6 luni, pe legume și zarzavaturi – până la 10-12 zile, în
unt și brânzeturi – până la 3 luni, pe mâinile contaminate – 48 h. Sensibil la:
razele ultraviolete, temperaturi înalte - la 60°C persistă până la 30 de min., la
100°C piere momentan).
 Sursele de agenți patogeni
în febra tifoidă

1. Bolnavii (din 8-10 zi de boală – fecale, urină)

2. Purtătorii de germeni (S. typhi)
• purtători reconvalescenți (temporari, cronici);
• purtători sănătoși (contagiozitate temporară 7-14 zile).
Starea de portaj este mai frecventă la persoanele de sex
feminin, de vârstă medie și înaintată, cu litiază biliară.

Perioada de incubație 3-21 zile

 Căile de transmitere a agenților cauzali
în febra tifoidă

• Hidrică (apele bazinelor naturale, apa din

fântâni, apa păstrată în rezervoare și vase, apa de
distribuție centralizată)
• Alimentară (legume, zarzavaturi, fructe; laptele,
brânzeturile, carnea, ouăle, moluștele)
• Habituală (prin obiectele casnice contaminate de
bolnav sau purtător – în focare)
 Semnele erupțiilor hidrice:
• sursa comună de alimentare cu apă;
• creșterea bruscă a numărului de îmbolnăviri;
• cazuri de îmbolnăviri prin shigeloze și alte BDA precedate de o
perioadă de incubație mai scurtă (atunci când apa este poluată și cu
alți germeni intestinali);
• forme clinice relativ mai ușoare;
• ponderea nesemnificativă a copiilor în totalul de îmbolnăviri și, invers,
ponderea înaltă a adolescenților în erupțiile cu sursă de apă deschisă;
• fagotipuri variate ale agentului patogen (în erupțiile prin apa din
fântâni – monofagotipuri);
• legătura dintre erupție și accidentele în sistemele de apeduct sau
canalizare.
Manifestările unei erupții hidrice,
ca rezultat al avariei apeductului

ADD outbreak including

dysentery
typhoid fever outbreak

viral hepatitis A outbreak

 Semnele erupțiilor alimentare:
• apariția pe un fond epidemiogen favorabil pentru febra tifoidă;
• apar pe neașteptate;
• erupția nu este precedată de îmbolnăviri prin shigeloze sau alte
BDA;
• creșterea și descreșterea bruscă a morbidității);
• ponderea crescută a cazurilor grave, monofagotipia;
• vârsta diferită a bolnavilor;
 Grupe de risc:
• vârsta de până la 3-4 ani - foarte rar;

• incidență în creștere la grupele de vârstă activă 20-29 și 30-39 de ani;

• risc de contaminare:

- persoanalul serviciilor de salubrizare și de deservire a rețelelor

de canalizare;
- persoanalul laboratoarelor bacteriologice care lucrează cu
culturi vii de S. typhi;
- personalul din spitalele de boli infecțioase care acordă îngrijiri
bolnavilor cu infecții intestinale.
 Dinamica multianuală a morbidității prin febră
tifoidă în RM

100
90
Incidența la 100 mii populație

80
70
60
50
40
30
20
10
01 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 2 2 2 2 2 2 2
9 9 9 9 9 9 9 9 9 9 9 0 0 0 0 0 0 0
4 5 5 6 6 7 7 8 8 9 9 0 0 0 0 0 1 1
5 0 5 0 5 0 5 0 5 0 5 0 5 5 0 5 0 5
 Incidența prin febră tifoidă în funcție de
structura de vârstă
100
90
Nr. cazuri la 100 000 populație

80
70
60
50
40
30
20
10
0
0-2 3-6 7-14 15-19 20-29 30-39 40-49 >50

Vârsta (ani)
Sezonalitatea morbidității prin febră tifoidă
%
16

14

12

10

0
I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII

Lunile anului
Măsuri de control în febră tifoidă

• măsuri profilactice
• măsuri antiepidemice
 Măsuri profilactice în febra tifoidă
1. Măsuri îndreptate spre neutralizarea sursei de agenți patogeni:
• supravegherea și investigarea unor grupuri populaționale pentru depistarea stării de
purtător cronic: persoanele din sectoarele de alimentație publică, de aprovizionare cu
apă, de îngrijire din unitățile de copii etc.

2. Măsuriîndreptate spre neadmiterea mecanismului fecal-oral de

transmitere a agentului patogen:
• respectarea regulilor de igienă personală;
• respectarea regulilor de igienă alimentară;
• asigurarea populației cu apă potabilă;
• asigurarea măsurilor igienice la întreprinderile de alimentație publică;
• formarea cunoștințelor epidemiologice și a deprinderilor igienice în rândul populației;
• măsurile de dezinfecție și dezinsecție profilactică;

3. Măsuri îndreptate spre neutralizarea receptivității populației:

• vaccinarea profilactică a grupurilor populaționale cu risc sporit pentru febra
tifoidă(v. viu și omorît, durata 2-2,5 ani).
Măsuri antiepidemice în febra tifoidă
• Raportarea cazului suspect sau confirmat în febra tifoidă (f-058e);

• Spitalizarea obligatorie a persoanelor suspecte sau bolnave de febra tifoidă;

• Tratamentul eficace al bolnavilor de febră tifoidă;

• Externarea reconvalescenților după dispariția semnelor clinice și trei
rezultate negative ale copro – și uroculturii;
• Evidența de dispensar a convalescenților;
• Identificarea sursei de agenți patogeni, a factorilor și căilor de transmitere;
• Identificarea, investigarea și supravegherea persoanelor contacte (suprav.
21 de zile);
• Profilaxia de urgență a persoanelor de contact (utilizat bacteriofagul tific,
vaccinarea);
• Efectuarea dezinfecției terminale.
Shigelozele
Particularitățile epidemiologice ale agentului cauzal

Familia Enterobacteriaceae, genul Shigella, 4 grupuri:

grupul A – Shigella dysenteriae – include 16 serovariante;
grupul B – Shigella flexneri – include 8 serotipuri;
grupul C – Shigella boydii – include 18 serovariante;
grupul D – Shigella sonnei – include un singur serotip,
dar care se diferențiază în 68 de fagovariante și 15 variante
biochimice.
 Corelația dintre virulență, activitatea biochimică
și rezistență a diferitor biovariante de Shigella

Index S.dysenteriae S.Flexneri S.sonnei S.boydi

Virulența +++ ++ + +
Activitatea
biochimică și
rezistența în
+ ++ +++ +++
mediu și la
dezinfectante
 Sursele de agenți patogeni
în Shigeloză

• omul bolnav (contagiozitate: 7-10 zile în

perioada de stare și 2-3 spt. perioada de
recovalescență).
• cronicizarea procesului (Sh. flexneri și mai rar
Sh. Sonnei).
• Perioada incubație 1-6 zile.
 Transmiterea
• Mecanism fecal-oral;

• Căile de transmitere – hidrică, alimentară, contact-

habitual.
 Sh. Grigoriev-Shigae - contacte habituale,

 Sh. flexneri – cale hidrică,

 Sh. sonnei – pe cale alimentară, în special prin lapte și

alte produse lactate.
 Factori favorizanți

• nivelul economic scăzut al populației (condițiile de viață

precare),
• insuficiența alimentației cu apă potabilă,

• utilizarea produselor alimentare necalitative,

• condițiile precare de sanitație, nivelul redus de cultură

sanitară a populației,
• situațiile excepționale: acțiuni militare, inundații, accidente
în sistemul centralizat de asigurare cu apă potabilă etc.
 Incidența îmbolnăvirilor prin shigeloze în
funcție de grupa de vârstă
0/0000
250

200

150

100

50

0
0-2 ani 3-6 ani 7-17 ani >17 ani
 Sezonalitatea morbidității prin febră tifoidă, shigeloze și HVA

%
14

12

10

0
I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII

Dizenteria Febra tifoidă HVA

 Măsuri de control
Măsuri profilactice
 asigurare a populației cu apă potabilă de calitate,

 extindere a sistemului centralizat de apeducte și canalizare,

 respectare a regulilor igienice la întreprinderile alimentare,

 respectare a regimului igienic și antiepidemic în instituțiile de copii,

 creștere a nivelului de cultură sanitară a populației,

 efectuarea sistematică a dezinfecției în instituțiile de copii, unități

militare, aziluri, cămine, locuri aglomerate, fântâni, conductele de
apă
 Măsuri antiepidemice

• Raportarea cazului suspect sau confirmat de Shigeloză (f-058e);

• Spitalizarea bolnavului este efectuată conform indicațiilor clinice și
epidemiologice.
• dezinfecția curentă în focar (izolare la domiciliu), terminală (spitalizare).
• Externarea din spital după 3 zile după normalizarea scaunului și a
temperaturii corpului și 1 rezultat negativ în investigarea bacteriologică.
• Lucrătorii instituțiilor alimentare 2 examinări bacteriologice negative, iar
admiterea la lucru se va face numai cu avizul medicului. Dispensarizarea 1
lună, iar cu infecție cronică – 3 luni.
• După expirarea termenului de dispensarizare și însănătoșire deplină aceste
persoane pot fi admise la lucru.
Curba epidemică pentru cazurile de Shigeloză
într-un focar epidemic școlar
Salmoneloza
Particularitățile epidemiologice ale agentului cauzal
Familia Enterobacteriaceae, genul Salmonella
R. Moldova: S. typhimurium, S. enteritidis, S. virchov, S. java, S. newport, S.
anatum
Rezistență sporită în mediul extern:
• sol - 4,5 luni,
• carne congelată, în ouă – 1 an,
• apă, cașcaval, unt până – la 4 luni,
• lapte – până la 10 zile,
• mezeluri – 75-80 de zile,
• praf, gunoiul de grajd - până la 3 luni,
• excrementele animalelor până la 4 luni.
• la temperatura de 70°C pier în 5-10 minute, însă rezistă la fierberea într-o bucată de carne de
dimensiuni 10-11 cm. La fierberea în ouă rezistă 4 minute.
• Rezistență înaltă în mediul extern, la antibiotice și dezinfectante - tulpinile spitalicești de
salmonele.
 Rezervorul și sursele de agenți patogeni

Rezervorul natural:
 animale agricole (păsări, suine, bovine),
 animale sălbatice (vulpi, urși, căprioare, rozătoare),
La animale infecția se dezvoltă în formă de portaj intestinal, ca rezultat al
dereglării funcțiilor de protecție a organismului (mânat îndelungat, istovire,
stresuri etc.) salmonelele pătrund din tractul intestinal în țesuturile și organele
animalului, producând salmoneloză septică.

 Omul bolnav sau purtător (sursă de inf.).

 Modul de transmitere fecal-oral

 calea alimentară (carnea, produsele din carne,

ouăle, produsele alimentare din cremă).

!!! ouăle păsărilor (transmiterea transovariană)

 calea hidrică (scurgeri de reziduuri comunale sau industriale)

 calea habituală (salmoneloza nosocomială)

 Structura de vârstă a morbidității prin
salmoneloze
60

50

40

30

20

10

0
<1 1-2 3-6 7-14 15-19 20-24 25-29 30-39 40-49 50-59 60->

Vârsta (ani)
Distribuţia factorilor probabili de transmitere
în salmoneloze
 Măsuri de control

Măsuri profilactice
 măsuri în sectorul zootehnic, unitățile economice de
fabricare a produselor alimentare de origine animală, comerț
alimentar, alimentație publică, piețe agroalimentare;
 măsuri de profilaxie a salmonelozelor în condiții habituale;
 măsuri de prevenire a salmonelozelor intraspitalicești.
 Măsuri antiepidemice

• Notificarea cazului F 058-e;

• Izolare (spitalizare sau domiciliu);
• Spitalizare obligatorie lucrătorii de la întreprinderile
alimentare, instituțiile pentru copii, staționarele medicale;
• supravegherea medicală timp de 7 zile, care include:
chestionarea, examinarea, măsurarea temperaturii,
urmărirea după aspectul scaunului;
• dezinfecția (vesela, lenjeria, obiectele de îngrijire, de toaletă,
instalațiile sanitare, jucăriile, suprafețele încăperii, excrețiile
și vesela pentru excreții).
Infecția rotavirală
 Clasificarea rotavirusurilor
A
Familia Grupuri B
(7) C, D, E, F, VP6
Reoviridae G,

Tipuri

VP7 VP4
G P
(1-23 ) (1-31)

Cele mai frecvente tipuri

G1P[8] G2P[4] G3P[8] G4P[8] G9P[8]

Modified from 1Parashar UD et al, Emerg Infect Dis 1998;4(4):561–570; 2 Santos N, Hoshino Y. Rev Med Virol 2005;15:29-56
Raspunsul imun dupa infectia naturala
 Proteinele VP7(G) si VP4(P) induc productia de:
 anticorpi neutralizanti serici IgG si IgA nu asigura protectie
indelungata
 anticorpii IgA intestinali sunt protectori temporar
 Dupa prima infectie naturală:
 38% dintre copii sunt protejati fata de orice alta infectie rotavirala
 77% sunt protejati fata de o alta enterită
 87% sunt protejati fata de un alt episod cu manifestari grave
 reinfectia poate apare la orice varsta (asimptomatica sau simptomatica
fără gravitate)
 infectiile consecutive cresc nivelul protectiei

Rotavirus infections. In:Pickering LK, Baker CJ, Long SS, eds. RedBook: 2009 Report of the Committee on Infectious Diseases. 28th
ed. Elk Grove Village, IL: American Academy of Pediatrics, 2009:576–9.
Desselberger U, Huppertz H-I. Immune Responses to Rotavirus Infection and Vaccination and Associated Correlates of Protection JID
2011;203:188–195
 Epidemiologie

• GERV acopera ~70% dintre GE in timpul sezonului rece

(clima temperata) si 30% in afara sezonului
• In SUA si Europa epidemiile incep in noiembrie
/decembrie dureaza pana in aprilie
• In zonele cu clima calda nu exista sezonalitate
• Adultii dezvolta boala ușoară sau infecție asimptomatică
• Persoanele imunosupresate pot face boala grava si
eliminare prelungita a virusului
 GERV nosocomiale
In Europa
• GERVn la varsta de sub 5 ani reprezinta 31-87% din diareea pediatrica
asociată asistenței medicale
• GERVn – predomina la varsta de 0-5 luni, in anotimpul rece/GERV
comunitara – la varsta de 6-23 luni
• Subraportate
Meta-analiza (27 studii)
• Incidenta GERVn – 2,9 per 100 spitalizari (95% [CI]: 1.6–4.4) mai
frecventa la copii <2 ani
• Incidenta GERVn - 0,7/100 spitalizari <5 ani (95% CI: 0.0–1.8) 8,1/100
in sezonul epidemic

Gleizes O et al. Nosocomial rotavirus infection in European countries: a review of the epidemiology, severity and economic burden of
hospital-acquired rotavirus disease. Pediatr Infect Dis J 2006;25(1 Suppl):S12-21.
Bruijning-Verhagen P et al.. Nosocomial Rotavirus Infections: A Meta-analysis. Pediatrics 2012: 1111-1119.
Ogilvie I. Burden of community-acquired and nosocomial rotavirus gastroenteritis in the pediatric population of Western Europe: a
scoping review. BMC Infectious Diseases 2012, 12:62
 Transmiterea
• Eliminarea virusului incepe cu 2 zile anterior
aparitiei diareii si continua 10 zile
• Persoanele imunosupresate elimina virusul până la 30
de zile
• Transmiterea este intrafamiliala, in colectivitati de
copii si servicii medicale
Modul predominant de transmitere este fecal – oral
prin obiecte si maini “murdare”:
– eliminare masiva 1012 particule virale/gram de
materii fecale
– doza infectanta – mică 10-100 particule virale
– obiectele contaminate (ex. jucării) rămân
contaminate mai multe zile/săptămâni
– alimente si apa contaminata fecal
– picaturi de secretii

Fischer TK et al Vaccine 2004; 22S:S49-S54, 2Dennehy PH Pediatr Infect Dis J, 2000;19:S103–5;

Linhares AC and Bresee JS, Pan Am J Public Health 2000;8(5):305–330; 4Parashar UD et al, Emerg Infect Dis 1998:4(4):561–570;
Image: Ross Whitaker/Getty Images
 Rezistenta in mediul inconjurator si
inactivarea RV
• Supravietuieste săptămâni in apa potabila si ape recreationale
• Supravietuieste 4 ore pe maini
• Supravietuieste pe suprafete in mediu relativ uscat cel putin cateva zile
(pana la 60 de zile)
• Distrus de:
– Fierbere -1-3 minute
– Filtrele de apa nu sunt eficace datorita dimensiunii mici ale particulelor
virale
– 79% etanol
• Clorigene

Ojeh CK, Cusack TM, Yolken RH. Evaluation of the effects of disinfectants on rotavirus RNA and infectivity by the polymerase
chain reaction and cell-culture methods. Molecular Cell Probes 1995:341–346
Estes, M. K., & Kapikian, A. Z. (2007). Rotaviruses. In D. M. Knipe, P. M. Howley, D. E. Griffin, R. A. Lamb, M. A. Martin, B.
Roizman & S. E. Straus (Eds.), Fields Virology (5th ed., pp. 1917-1958). Philadelphia, USA: Lippincott Williams & Wilkins.
 Vaccinuri utilizate
• RotaTeq – vaccin viu • Rotarix - vaccin viu
atenuat uman-bovin atenuat monovalent uman
reasortant pentavalent G1, cu specificitatea tulpinei
G2, G3, G4 si P1A[8] in G1P[8], cea mai frecventa
flacoane de 2 ml. tulpina circulanta.
– 4 virusuri reasortante
exprima capsida externa
VP7 de la virusurile rota
umane G1, G2, G3, si G4 • Nici unul din vaccinuri nu
si contine prezervanti sau
– proteina VP7 de la thiomersal
tulpina bovina

WHO Weekly epidemiological record Relevé épidémiologique hebdomadaire, 2013, 88th year No. 5, 2013, 88,
49–64 http://www.who.int/wer
 Prevenirea gastroenteritei cu rotavirus

• Masurile profilactice
– alimentatia naturala
• Pentru copiii din
colectivitati/spitale:
– dezinfectie sistematica a locurilor
de joaca si a jucariilor
– spalarea frecventa a mainilor
– practici igienice riguroase in
servicii medicale

1.Linhares AC and Bresee JS, Pan Am J Public Health 2000;8(5):305–330; 2. Dennehy, Pediatr Infect Dis J, 2000;19:S103-105
Image Credit: pd-usgov-usda
 Obiectivele vaccinării antirotavirus

 Să genereze protecţie timpurie comparabil cu cea oferită

de infecţia naturală cu RV

 Să induca protectie fata de GERV moderata/grava

 Să prevină spitalizările generate de GERV

 Să reducă morbiditatea şi impactul socio-economic

MULȚUMESC PENTRU ATENȚIE!