Sunteți pe pagina 1din 227

Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu”

Catedra Epidemiologie

Șef catedră: Prisăcaru Viorel

Prof. univ., dr. habilitat, Om emerit

Epidemiologia
în tabele
Autorii: Nastas Aliona, asistent universitar
Studenții facultății Sănătate publică, grupa 2503:
Rața Vadim
Ciornea Alesea
Zaporojan Aculina
Cara Olga
Țurcan Nadejda
Cereteu Ana
Toma Ecaterina
Ceaglei Marina
Savciuc Victor
Balabanova Elina

Chișinău 2014

1
Lista de abrevieri

HVA-Hepatita virală A
HVB-Hepatita virală B
HVC-Hepatita virală C
HVD-Hepatita virală D
HVE-Hepatita virală E
SIDA-Sindromul Imunodeficienței Dobândite
HIV-Virusul Imunodeficienței Umane
RUV-Raze Ultraviolete
OMS-Organizația Mondială a Sănătății
BM-Banca Mondială
UNICEF-Fondul Internațional pentru Urgențe ale
Copiilor al Națiunilor Unite
ARN-Acidul ribonucleid
DTP-vaccinul Diftero-Tetano-Pertusis
ADPA-Anatoxină difterică purificată și absorbită
dT-Difterie Tetanos vaccin
TB-Tuberculoza
BCG-Bacilul Calmette Guerin vaccin
MRG-Microradiofotografia
VPO-Vaccin antipoliomielitic
STI-Infecții sexual transmisibile
ROR-trivaccinul împotriva rujeolei-oreion-rubeolei
IPV-Vaccin polio inactivat
ULV-ultra low volume(pulverizator cu ceață rece)
UV-ultraviolete

2
Epidemiologia—este știința care se ocupă de
studierea cauzelor, condițiilor și mecanismului de
formare a morbidității în populația umană, de
elaborarea metodelor și mijloacelor de studiere,
prevenire și combatere, urmărind în permanență
promovarea sănătății.

Obiectul de studiu al epidemiologiei—este


morbiditatea populației (nivelul populațional de
organizare a vieții) în special prin boli infecțioase.

Prin focalitate naturală se înțelege particularitatea


unor microorganisme patogene, de regulă, agenți
cauzali ai zooantroponozelor xenantrope, de a
circula permanent în arealuri naturale cu
configurații geografice specifice, numite biotopuri,
în care în procesul evoluției s-au format anumite
relații între diverse specii de agenți patogeni,
animale sălbatice și artropode hematofage.

Prin noțiunea de biotop se înțelege mediul biologic sau un


sector al acestui mediu care reprezintă un anumit tip de
condiții de viață și care găzduiește o biocenoză.

Prin noțiunea de biocenoză se înțelege o totalitate a


organismelor vegetale și animale care coexistă într-un
anumit biotop și sunt strîns legate atât între ele, cât și de
mediul înconjurător specific.

3
Structura procesului epidemic
(Gromasevschi)

Sursa de Mecanismul Receptivitatea


agenți de organismului
patogeni transmitere

Sursa de agenți patogeni

Antroponoze: Zooantroponoze: Zoonoze


-bolnavii
infecțioși -animale domestice
-purtătorii de și sinantrope Sapronoze
germeni (bruceloza, febra -animele + mediul
infecțioși aftoasă, ornitoza, extern (antrax,
(convalescenți, iersinioza,
tricofiția,socodu)
imuni, sănătoși, listerioza)
tranzitori). -apa (legioneloza,
-animale xenantrope
Exemplu:febra listerioza,
tifoidă, (pesta, tularemia,
rabia, boreliozele, melioidoza)
poliomielita, -solul, plantele
rujeola, riketsiozele). (botulismul,
rubeola, clostridiozele,
difteria, rezervor- lup, vulpe,
actinomicoza,
varicela, câine, pisica. histoplasmoza,
parotidita, micoze profunde).
HVA. Rezervor- bovine,
rezervor- omul cabaline, suine,
bolnav. solul.

4
Fazele mecanismului de transmitere a
agenților patogeni

Mediul
extern

Organis-
Sursa de mul
agenți receptiv
patogeni

1 3

1- Eliminarea agenților patogeni


2- Aflarea agenților patogeni în mediul extern
3- Pătrunderea agenților patogeni în
organismul receptiv

5
Tipul Factorii de Calea de Exemple de
mecanism transmitere transmitere boală
ului
Fecal-oral Alimente, Alimentară, Febra
apa,sol,mâini hidrică tifoidă,holera,
contamninate, salmoneloza,
obiecte shigelozele,
de uz casnic. HVA,
HVE, infecția
rotavirală.
Respira- Aerul aerogenă Gripa, rujeola,
tor atmosferic(aeroso parotidita,
li lichizi, solizi). scarlatina,
tusa
convulsivă,
TBC.
Parentera Purici, păduche Sangvină Pesta,
l vestimentar, Lichide tularemia,
flebotomi, biologice/ malaria,
căpușe, mușcătură febra Q,
muște tifos
hematofage, exantematic,
instrumente HIV/SIDA,
medicale hepatitele
virale.
Prin Act sexual, Lichide Sifilis,
contact mușcătura, biologice blenoree,
mâini și haine (sânge, Antrax,
contaminate ,apa saliva) tetanos,
din bazin erizipel,
dermatomicoze
Transpla- Sarcina/ Laptele Toxoplazmoza,
centar graviditatea matern, sifilis, rubeola,
calea herpes, febra
sangvină Q, gripa, HVB,
HIV, listerioza.
6
Sistemul de măsuri antiepidemice în
boli contagioase

Măsuri îndreptate spre Măsuri îndreptate spre


neutralizarea sursei de neutralizarea
agenți patogeni: mecanismului de
transmitere:
1. Deratizarea.
2. Izolarea. 1. Dezinfecția.
3. Tratament. 2. Sterilizarea.
4. Dispensarizare. 3. Dezinsecția.

Dezinfecția

Dezinfecţia poate fi:

Profilactică: De focar :

1. Permanentă 1. Curentă

2. Periodică 2. Terminală

3. Ordinară

7
Clasificarea dezinfecției
(după spectru de acțiune și timp de
contact):

Nivel înalt: Nivel mediu: Nivel scăzut:


 Distrugerea  Distrugerea  Distruge
tuturor M. forme
formelor de Tuberculosis, vegetative
microorga- fungilor, dar nu
nisme cu viruși și distruge
excepția unor formelor formele
spori. vegetative cu rezistente M.
 Timp de excepția Tuberculosis
contact cel sporilor și spori.
puțin 20  Timp de  Timp de
minute. contact 10 contact sub
minute. 10 minute.

Criterii de alegere a dezinfectanților:

Economi
ci Lipsa
tate corozivită
Eficacitate Cunoaște Simplitate ții și
rea în efectelor
toxicității preparare, distructive
dezinfec aplicare și
tantelor stocare

8
Chimică: Fizică:
-fenolii -ventilarea
-halogenii -filtrarea
-compușii cuaternari de -fierberea
amoniu -prelucrarea cu aer
-hexachlorofen fierbinte -
-alcoolii prelucrarea cu abur
-aldehide -iradierea gama
-peroxidul de hidrogen -iradierea cu RUV-
-cloroxilenol. tratarea cu ultrasunet

Dezinfecția

Mecanică: Biologică:
-ventilare naturală
-aerisirea -biofiltre
-curățirea -biocamere
-scuturatul -compostarea
-aspiratul
-spălatul
-clătitul
-filtrarea apei.

9
Factorii ce influențează calitatea
dezinfectanților și eficacitatea
dezinfecției:

Ce țin de Proprietăț
Ce țin de suportul
dezinfectanț ile Structura
tratat: microorga mediului
i:
-concentrația -temperatura nizmelor: ambiant:
-pH -pH -spectrul -temperatura
-forma -umiditatea -rezistența -umiditatea
-solubilitatea -prezența -puterea -insolația
-stabilitate materialelo germicidă -mișcarea
-gradul de r organice - aerului
poluare -stuctura sensibilitat
microbiană obiectului ea

Reguli fundamentale în
utilizarea dezinfectantelor:

Prepararea soluției de lucru


Selectarea dezinfectantului - prepararea soluțiilor în con-
- formei (soluție, aerosol,
formitate cu cerințele instru-
etc.).
- necesității de dezinfectare. cțiunii preparatului elaborate de
- spectru de acțiune. producator și aprobata de orga-
- sensibilitatea nele de resort.
microorganismelor. - instruirea personalului
- starea obiectului responsabil de pregatire a sol.
- toxicitatea dezinfectantului dezinfectante.
- conditiile în care se
-utilizarea sol. în ziua preparării
desfăşoară dezinfecția.
pentru a evita degradarea și
inactivarea lor.
-controlul chimic și
10 bacteriologic al sol.
dezinfectante.
Obiectivele în care se realizează măsuri de
dezinfecţie profilactică:
1. Staţiile de epurare a apei
potabile
2. Apeductele
3. Sistemele de canalizare
4. Întreprinderi de alimentaţie
publică
5. Instituţiile medicale (IM)
6. Instituţii preşcolare
7. Gari auto, feroviare,
aerogări
8. Piscine, saune
9. WC publice
10. Alte locuri, localuri
populate de oameni

Responsabili de efectuearea
dezinfecției în spitale sunt:

Medicul Asistenta Medicul


şef, şefă , epidemiol
Şeful asistenta og de
secției. medicală. spital.

11
Sterilizarea
Factori ce influenţiază sterilizarea:

- Calitatea -Starea sanitar - Timpul de


prestelizării. igienică a expunere.
încăperilor
- Calitatea
unde se petrece - Proprietăţile
aparatelor de agentului
sterilizarea şi
sterilizare. chimic
păstrarea
sterilizant.
obiectelor
sterilizate.

Etapele presterilizării
instrumentului medical:

1.Clătirea 3.Spălatul
2.Cufundare
prealabilă în fiecărui instru-
a detergent ment cu perie şi
apă 15 minute. detergent 30
curgătoare. sec.

5.Clătitul cu
4. Сlătirea apă distilată
în apă 30 sec si
curgătoare uscarea în
10 minute. vacum.

12
Condiţii de sterilizare:

Încăpere Toate Personal


izolată pentru condiţiile instructat şi
presterilizare pentru să posede
îndeplinirea
şi sterilizare. cunoştinţe
astfel de
proceduri în profunde în
condiţii domeniul
aseptice. sterilizării.

Împachetarea materialului
sterilizant:

Pentru sterilizarea cu Pentru sterilizarea cu


aer cald: abur sub presiune:
1. Cutii metalice
1. Cutii metalice. perforate.
2. Pungi/role hârtie. 2. Casolete perforate
plastic fabricate cu colier.
special pentru 3. Hârtie specială
pentru
sterilizarea cu aer
împachetarea
cald sau oxid de instrumentarului
etilenă cu indicatori sau materialului
fizico-chimici de textil fabricată
temperatură. special pentru
sterilizarea cu abur
sub presiune.

13
Clasificarea instrumentelor medicale în
funcţie de riscul de transmitere a
infecţiilor:

Instrumente Instrumente Instrumente


critice: semi-critice: non-critice:
care vin în con- instrumente care sunt instrumente
tact cu ţesuturile vin în contact cu care vin în con-
sterile sau siste- mucoasele, cu tact doar cu
mul vascular care excepţia mucoa- pielea intactă
penetrează pielea sei periodontale, necesită dezin-
sau mucoasele sau cu soluţii de fecţia de nivel
necesită continuitate ale intermediar până
sterilizare între pielii: endoscoa- la scăzut: steto-
utilizări: bisturie, pe flexibile, la- scoape, suprafaţa
ace, catetere ringoscoape, meselor, pavi-
vasculare, tuburi mente, ploşti,
implanturi. endotraheale. mobilier.

Reguli generale de sterilizare:


 A nu se pune niciodată obiectele de sterilizat în cutii închise.
 Timpul trebuie fixat începînd cu momentul în care presiunea a
fost atinsă şi nu de la începutul încălzirii.
 Pentru a se asigura o bună circulaţie a aburului în timpul
sterilizării este recomandabil ca seringile şi cutiile cu
instrumente sau materiale de cauciuc să fie în autoclav pe
rafturi sau în navete de sîrmă.
 Respectarea timpului ciclului de sterilizare (încălzire,
sterilizare, uscare) protivit cărţii tehnice a fiecărui aparat.
 Închiderea imediată a colierelor casoletelor şi orificiilor
cutiilor cu mănuşi imediat la scoaterea lor din autoclav.

14
Standartizarea încărcăturii
sterilizatoarelor:

Materialele de
Materialele
sterilizat se Nu se admit
de sterilizare
așează astfel pachete cu
se
dimensiuni
încît contactul împachetează
mai mari de
cu agebtul lejer pentru a
30/30/50
sterilizant sa permite
centimetri și
fie cît mai pătrunderea
greutate mai
agentului de
ușor de mare de 5 kg.
sterilizare în
realizat . pachete.

Controlul sterilizării:

1.Tehnic 2.Termic 3.Biologici


(examinarea (temperatura (bucatele de
etuvei și în interior) batist
registrul a)termometru 0,5x1cm
tehnic: maxim. impregnate
a)starea b)indicatori cu):
aparatelor de chimici:sulf-1200, a)bacillus
control. naftalina 800. stereothermo
b)funcționarea c)teste control phyllus
ventilelor care-și modifică b)stafilococu
robinetelor. culoarea la 1200. l aureus.

15
Gestionarea deșeurilor rezultate din activitățile
medicale
(GDAM)-reprezintă un sistem de măsuri îndreptate spre
supravegherea și realizarea modului de colectare,
ambalare, depozitare temporară, transportare și
neutralizare a deșeurilor rezultate din activitățile medicale.

Clasificarea deșeurilor medicale

Deșeuri Deșeuri
nepericuloase periculoase

1. Menajere: I. Deșeuri anatomo-


resturi patologice și părți anatomice:
alimentare, placente, cadavre, etc.
frunze, etc
2. Tehnico-
medicale: II. Deșeuri infecțioase:
pungi de la seringe, ace, catetere,
seringi, comprese, mănuși, ect.
flacoane de
sticlă, etc.
III. Deșeuri înțepătoare-
3. Admini-
tăietoare: ace, seringi,
strative:
branule, pipete, ect.
hârtia,
4. De
cazare: IV. Deșeuri chimice și
pungi, cutii, farmaceutice: seruri,
etc. vaccinuri, dezinfectante, etc.

16
Dezinsecția
Măsurile de dezinsecție se împart:

Profilactice: De combatere:
Crearea condițiilor Nimicirea totală, parțială
nefavorabile pentru sau selectivă a vectorilor
viață și îmulțirea biologici de transmitere
artropodelor, prevenirea activă sau pasivă a
pătrunderii și menținerii agenților cauzali în boli
lor în mediul ambiant infecțioase și invazive.
al omului.

Obiectivele dezinsecției medicale:


 Efectuarea monitoringului bioecologic privind
circulația vectorilor agenților cauzali ai bolilor
infecțioase în teritoriul deservit;
 Elaborarea sistemelor de prevenire, protective și
combatere a infecțiilor cu transmitere prin vectori
biologici;
 Elaborarea și implementarea metodelor, procedeelor,
mijloacelor stiițific argumentate în combaterea
artropodelor cu semnificație epidemiologică;
 Elaborarea programelor de prevenire și combatere a
infecțiilor convenționale, extrem de contagioase, cu
focalitate naturală și raspîndire largă în rândurile
populației umane, cu transmitere a agenților cauzali prin
vectori biologici.

17
Factori ce determină regimul, frecvenţa
prelucrărilor, selectarea insecticidelor:
 Specia insectelor (tipul insectei), biologia;
 Gradul, nivelul de infestare;
 Starea sanitaro-igienică a obiectivului sau focarului;
 Coeficientul de complexitate a obiectului (1,0-4,5)
tratat;
 Substanţa activă utilizată în cazul concret;
 Metodele şi mijloacele tehnico-tehnologice de
aplicare;
 Tipul infecţiei care determină specificul căilor de
transmitere.

Metode de aplicare a insecticidelor:

Ceaţă Gazare,
termică
Aerozo fumiga-
ULV, li re
UV

Gel
punctat Prăfuire

18
Ciuma febra toxiinfecţiile
bubonică, tifoidă, alimentare,
tifosul murin, dizenteria, febra tifoidă,
tenia câinelui. holera, holera, oxiuri.
trahomul.

Puricii Muștele Gândacii

Artropodele

Acarienii Țânțarii Păduchii Căpușele

scabia, malaria, tifosul encefalita


alergia la febra exantema de
praf, galbenă, -tic, căpuşă,
conjuctiv febra tifosul febra Q,
-ite, Dengue, recurrent, febrele
rinite. tularemia, pediculo- hemoragi
encefalita za. -ce,
japoneză. tularemia

19
Chimice:
I.după natura vectorului biologic:
* insecticide
* acaricide
* larvicide;
* ovocide.
II.în dependenţă de substanţa activă:
* clororganice; * fipronil;
* fosfororganice; * carbamaţi;
* ptiroizi de sinteză; * ptiroizi extractive;
* imidacloprid * metomil;
III.în dependenţă de mecanismul de acţiune:
* de contact (carbofosul, clorofosul, etc.);
* digestive (borax, acid boric, etc.);
* respirator (metilbromat, compuşii cianici, etc.).

Metodele
de
dezinsecție

Mecanice: Fizice: Biologice:


-Barieră de -Sterilizatoare cu -Pești
pătrundere- aburi cald uscat; larvoatacanți;
plasă(geamuri,uși) -Sterilizatoare cu -Plante
-Căpcăni lipicioase, aburi sub presiune; acvatice;
-Sterilizatoare cu
lenți lipicioase; -Păsări;
gaz;
-Stații feromonale. -Ultrasunete; -Reptile;
-Stații Blakkhole.

20
Criteriile de apreciere a
calităţii insecticidelor:

Calități pozitive : Calități negative (trebu-


 Toxicitatea ie să fie cît mai mici):
(DL50).  Mirosul
 Spectrul de  Lasă urme
acţiune.  Proprietăţi alergice
 Stabilitatea pe  Irită sau nu mucoasele,
suporturi diverse. tegumentele
 Biodegradabil.  Efecte cumulative în
mediu
 Costul

Factorii ce influențează negativ asupra


calității măsurilor de dezinfecție și
formare a rezistenței la insecticide:

Starea Forma de Utilizare


suprafețelor utilizare a repetată a
supuse insecticidului unuia și
și repartizarea aceluiași
dezinfectării.
neuniformă a insecticide pe
lui pe toată parcursul a
suprafața 3-4 ani.
prelucrată.

21
Măsuri folosite pentru a
preveni formarea
rezistenței la insecticide:

Utilizarea Înlocuirea
insecticidelor numai în insecticidelor cu
teritoriile cu nivel înalt acțiune reziduală cu
de populare cu cele ce nu posedă
artropode. asemenea proprietăți.

Efectuarea rotației Schimbarea


insecticidelor , insecticidului în caz de
conform unei scheme formare a rezistenței la
panificate în prealabil. el.

Metode de apreciere a
calității și eficienței
măsurilor de dezinsecție:

OBIECTIVE ENTOMOLOGICE

CHIMICE BIOLOGICE

22
Deratizarea
Măsurile de deratizare se împart:

Profilactice: De exterminare:
 Sanitaro-igienice.  Mecanice.
 Sanitaro-tehnice.  Fizică.
 Agrotehnice.  Chimică.
 Biologică.
 Combinată.

Obiective de însemnătate
epidemiologică:

Obiectivele Obiectivele de
industriei alimentaţie
alimentare. publică.

Instituţii Instituţii
curativ- preşcolare,
profilactice. şcolare.

23
Rozătoarele ca rezervor de infecție

I. Sinantrope
erizipeloid,
1. șobolanul salmoneloza, pesta,
sur febra Q, tularemia,
leptospiroza, etc

2. șobolanul pesta, tularemia,


ricketsioza de
negru
sobolani, etc

3. șoarecele pesta, sodocu,


listerioza,
de casă trichineloza, boala
aftoasă, etc.

II. Semisinantrope

1. Șobolanul Febra butonoasă,


de apă schistosomiaza.

2. Șobolanul Leptospiroza,
brun sodocu, tularemia.

III. Sălbatice
Peste, tularemia,
febra Q,
1. Țâstarul
leshmaniloza

2. Hârciogul sodocu

3. Popândăul listerioza

24
Bazele organizării măsurilor de
deratizare:

Deratizarea de focar: Deratizarea profilactică:


Se efectuează conform Reprezintă un complex de
măsuri îndreptate spre
indicațiilor asigurarea bunăstării
epidemiologice și sanitar epidemiologice a
epizootologice în populației.
localitățile și teritoriile Ea poate fi:
unde se înregistrează a) Deratizare profilactică
o singură dată.
cazuri de îmbolnăvire b) Deratizare profilactică
cu boli transmisibile sistematică.
transmise de rozătoare.

Rozătoarele ca rezervor de infecție:

Leptos
Tula-
piroza
remia

Iersin-
Pesta
ioze An- Febra
trax Q

25
Măsuri profilactice în deratizare

Măsuri sanitaro- Măsuri Măsuri agro-


igienice: sanitaro- tehnice:
-menținerea în stare tehnice: -recoltarea
sanogenă a locuințelor, -montarea roadei la
depozitelor, teritoriului plaselor timp;
adiacent; metalice sub -aratul adânc
-respectarea cerințelor pardoseala de toamnă;
sanitaro-igienice la podelii; -treieratul
colectarea, depozitarea -instalarea imediat al
și utilizarea deșeurilor; zăbrelelor la cerealelor și
-respectarea condițiilor răsuflători sau depozitarea
sanitaro-igienice la ferestruici la lor în
păstrarea produselor înălțimea de 80 elevatore
alimentare. cm de la podea. eliberate de
rozătoare.

Chimice: Biologice:
1. Raticide cumulative- 1. animale;
zoocumarin; 2. păsări;
2. Raticide cu 3. microorganisme
acțiune toxică patogene pentru
spontană-indanfluid, rozătoare(bacterii,
ftorocetamid. virusuri).

Măsuri de
exterminare
Mecanice: Fizice:
1. Căpcăni mecanice; 1.Instalații ultarsonore;
2. spații de prindere; 2.Sistem de barieră
3. căpcăni lipicioase. electrică;

26
Factorii care condiţionează
selectarea măsurilor de
deratizare:

Specific Amplasar Coeficien Gradul de


ul ea tul de infestare
cu
obiectivu obiectivu complexi rozătoare.
-lui. lui. -tate.

Criterii de selectare a raticidelor:


 Substanţa activă.
 Stabilitatea în mediul extern.
 Biodegradabil.
 DL 50 (doza totală minimă) să fie cît mai mică.
 Să nu creeze rezistenţă.
 Să fie cumulativ.
 Timpul de apariţie a efectului toxic.

Indicatori de determinare a eficacității


deratizării:

1.Numărul de platouri 2. Numărul de


cu urme de rozătoare. rozătoare capturate la
1000 m2 (primăvara și
toamna).
27
Pentru asigurarea eficacității
deratizării este necesară soluționarea
problemelor:

Posibilitatea Extinderea
utilizării Întroducerea
spectrului de
rodenticidelor tehnologiilor și
rodenticide cu
în condiții de metodologiilor
casă,accesibili acțiune
dezinfectologi-
tatea sistemică
ce existente.
economică. universală.

Determinarea eficacității lucrărilor


de deratizare:

Eficacitate Eficacitate Eficacitate


înaltă: satistifăcătoare: nesatisfăcătoare:
 Oraș peste  Oraș 90- 80  Oraș pînă la
90  Rural 80-70 80
 Rural peste  Rural pînă la
80 70

28
Bacterie- Virale:
ne: VPO,
BCG, STI ROR
Vii
atenuate

Vaccinuri

Inactiva
-te
Corpusc Fracțio-
-ulare nate

Virale: Bacterie Proteice: Polizahar


IPV, ne:pertus anatoxine idice:
-is, febra Subunit. a pure
antirabi tifoidă,
c, HVA mi/o. conjugate
holera.

29
Rolul serviciului antiepidemic și a medicinei
curative în realizarea imunoprofilaxiei

Asistență Ministerul Procurări


externă de la
sănătății a
donatori: BM,
UNICEF, OMS RM

Centrul Național
Științifico-practic de
Sănătate Publică

Centrele raionale și
municipale de Sănătate
Publică

Centrele Maternită- Instituții


medicilor medicale
de familie țile departame
ntale

30
Bazele organizatorice și metodice de
realizare a imunoprofilaxiei

Legea Republicii Moldova privind supravegherea de


stat a sănătății publice nr. 10-XVI din 03.02.2009

1. Vaccinările se efectuează conform calendarului


național de vaccinări în vigoare.

2. Vaccinarea se realizează în cabinetele de vaccinări


din Centrele medicilor de familie și maternițăți.

3. Vaccinarea se realizează de către medicii de


familie:
-întocmesc planul anual de vaccinări
-mobilizează populația;
-programează vaccinările;
-păstrează și manipulează în condiții optime vaccinul;
-asigură instrumentarul necesar pentru administrarea
vaccinului;
-instruiește și atestează personalul medical mediu
care efectuează vaccinarea propriu zisă.

4. Personalul medical participant la vaccinarea


populației este instruit privitor la indicațiile,
contraindicațiile, precauțiile de vaccinare, sistemului
informațional de raportare a reacțiilor postvaccinale,
respectarea lanțului frig și valoarea imunizărilor.

31
Structura și conținutul metodei epidemiologice
de investigație.

Studii epidemiologice

I.Studii III.Studii IV.Studii


observaționale transversale longitudinale

1.Descriptive 2. Analitice 1.retrospective

a.individuale a. ecologice 2.prospective


sau
corelaționale
b.raport de
caz
b. caz-martor
c.seria de
cazuri
c. de cohortă
d.populațion
ale
V.Metanaliza
II. Studii
experimentale

1. controlate 2.necontrolate

a.randomizate a.experiment natural

b. de teren b.modelarea procesului epidemic

32
Diagnosticul epidemiologic

I. Evaluarea sistematică a dimensiunilor și modului de


manifestare a morbidității.

II. Evaluarea semnificației socio-economice și a


impactului formei nosologice asupra sănătății publice.

III. Determinarea caracterului evolutiv în dinamica


multianuală și anuală a procesului epidemic(„timpul
de risc”).

IV. Distribuția teritorială a cazurilor de


îmbolnăviri („teritoriul de risc”).

V. Determinarea contingentelor de risc.

VI. Dererminarea factorilor de risc.

VII. Analiza surselor de agenți patogeni și


identificarea modificărilor evolutive.

VIII. Analiza structurii agenților


patogeni și identificarea particularităților
lor.
IX. Evaluarea eficacității măsurilor
profilactice și antiepidemice în scopul
corijării lor.

33
ANCHETA EPIDEMIOLOGICĂ
Focar epidemic cu caz unic

Informația de urgență

Etapa I. Pregătirea pentru efectuarea anchetei epidemiologice.

Etapa II. Lucrul în focarul epidemic:


1. Culegerea anamnezei epidemiologice.
2. Examinarea focarului.
3. Corecții în măsurile antiepidemice efectuate.
Organizarea investigațiilor de laborator.

Etapa III. Studierea documentelor, rezultatelor


investigațiilor de laborator.

Etapa IV. Formularea diagnosticului epidemiologic.


Alcătuirea planului măsurilor de localizare și lichidare a
focarului.

Etapa V. Supravegherea focarului.

34
ANCHETA EPIDEMIOLOGICĂ
Focar epidemic cu cazuri multiple

Informația de urgență

Etapa I. Pregătirea pentru efectuarea anchetei epidemiologice.

Etapa II. Lucrul în focarul cu cazuri multiple:


1. Depistarea activă a tuturor bolnavilor.
2. Analiza dinamicii erupției epidemice.
3. Studierea situației epidemiologice și stării sanitaro-
igienice a teritotiului.

Etapa III. Studierea documentelor, rezultatelor


investigațiilor de laborator.

Etapa IV. Analiza epidemiologică a tuturor rezultatelor


obținute și formularea diagnosticului epidemiologic.

Etapa V. Elaborarea planului de lichidare a erupției și


consecințelor.

Etapa VI. Realizarea măsurilor antiepidemice și


supravegherea epidemiologică.

35
Bolile Infecţioase a Tractului Digestiv
Febra tifoidă
Boală infecţioasă acută, care face parte din
grupul infecţiilor intestinale, caracterizându-se
clinic printr-o evoluţie ciclică: semne de
Definiția intoxicaţie, bacteriemie, febră îndelungată,
erupţii cutanate, afectarea tractului digestiv şi
a altor sisteme .
Posibil: nu se aplică.
Probabil: izolarea ag. etiologic fără semne
clinice, sau caz compatibil cu descrierea
clinică și având o legătură epidemiologică,
Standardele de
sau caz compatibil cu descrierea clinică și
caz detectarea anticorpilor specifici anti-O, H
și/sau anti-vi.
Confirmat: un caz compatibil cu descrierea
clinică și confirmat în laborator.
Salmonella typhi este relativ rezistentă în diverse
condiţii ale mediului ambiant: în sol - 2
săptămâni; în apă, pe legume şi fructe - 5-10 zile;
Agentul în unt, brânză de vaci, carne - 3 luni; în gheaţă - 6
patogen luni. Însă este sensibilă la substanţe dezinfectante
şi la t0 ridicate: t0 de 1000 nimiceşte bacteriile
timp de 1 minut.

Sursa de Omul bolnav și purtătorii convalescenți.


infecție
Perioada de 7-25 zile
incubație
- Începe la a 2 săptămână de boală
Perioada de
- Durează până la sfârșitul perioadei de
contagiozitate convalescență, dacă nu trece în purtător.
Generală, mai frecvent copii ( 7-15 ani) și
Receptivitatea adulții (20-40 ani).
și imunitatea Imunitate postinfecțioasă tipospecifică de
până la 15-20 ani.
Sezonalitatea Vară-toamnă

36
Mecanism de transmitere fecalo-oral

-Apa

-Produse
alimentare
X Hidrică

Aeriană Alimentară

De contact Transmisivă

Transplacentară
- Mâini
murdare
- Obiecte de X
uz casnic

X
37
Măsuri antiepidemice

Îndreptate către Îndreptate către Îndreptate către


sursă mecanismul de receptivitatea
transmitere populației

 Depistarea  Dezinfecția  Imunizarea cu


precoce a terminală în focar. vaccin chimic
bolnavilor şi  Dezinfecția sis- planificată în
izolarea lor tematică a latri- conformitate cu
obligatorie în nelor și a WC din indicaţiile
staționar. locurile publice. serviciului
 Externarea  Combaterea epidemiologic.
bolnavilor se muștelor și pre-
efectuează după venirea înmulțirii
însănătoșire și lor prin
examinare dezinfecția
bacteriologică încăperilor
triplă negativă, destinate pentru
efectuate cu colectarea
interval de 5 zile. gunoiului,
 Contacții și expedierea
purtătorii cronici regulată și inacti-
sunt examinați varea lui prin
bacteriologic o compostare sau
singură dată și se ardere.
izolează din  Izvoarele să fie
colectivități până păstrate într-o
la primirea curăţenie strictă,
rezultatelor iar apa din
negative. bazinele deschise
şi fântânile să fie
consumată numai
după ce se fierbe.

38
Febrele paratifoide
Boli infecţioase acute, care fac parte din
grupul infecţiilor intestinale, caracterizate
prin implicarea în procesul inflamator a
Definiția
sistemului limfatic a intestinului subțire,
septicemie, intoxicație, febră,
hepatomegalie și splenomegalie.
Posibil: nu se aplică.
Probabil: izolarea ag. etiologic fără
semne clinice, sau caz compatibil cu
descrierea clinică și având o legătură
Standardele
epidemiologică, sau caz compatibil cu
de caz
descrierea clinică și detectarea anticorpilor
specifici anti-O, H .
Confirmat: un caz compatibil cu des-
crierea clinică și confirmat în laborator.
Salmonella paratyphi A,B – bacili gram
negativi, mobili din genul Salmonella,
fam. Enterobacteriaceae. La bacterii se
Agentul disting Antigenele O și H, dar nu
patogen antigenul Vi ca la Salmonella typhi. Sunt
rezistente în mediul ambiant: în sol se
păstrează pînă la cîteva luni, în lapte la t0
18-200C până la 10 zile.
- Omul bolnav și purtătorii convalescenți.
Sursa de
- La febra paratifoidă B – animalele
infecție
domestice ( bovinele, suinele, păsările)
Perioada de - La febra paratifoidă A – 3-14 zile
incubație - La febra paratifoidă B – 2-8 zile
- Începe din primele zile a bolii.
Perioada de
- Durează până la sfârșitul perioadei de
contagiozitate
convalescență (2-3 săptămâni)
Receptivitatea Generală. Imunitate postinfecțioasă
și imunitatea tipospecifică de până la 15-20 ani.
Sezonalitatea Vară-toamnă

39
Mecanism de transmitere fecalo-oral

-Apa
contami-
nată

-Produse
alimentare:
X Hidrică
lapte, carne,
fructe,etc.
.

Aeriană Alimentară

De contact Transmisivă

Transplacentară
- Mâini
murdare.
X
X
40
Măsuri antiepidemice

Îndreptate către Îndreptate către Îndreptate către


sursă mecanismul de receptivitatea
transmitere populației

 Depistarea  Dezinfecția  Imunizarea cu


precoce a terminală în focar. vaccin chimic
bolnavilor şi  Dezinfecția planificată în
izolarea lor sistematică a conformitate cu
obligatorie în latrinelor și a WC
staționar. indicaţiile
din locurile
 Externarea publice. serviciului
bolnavilor se  Folosirea în epidemiologic.
efectuează după alimentație numai
însănătoșire și a laptelui și cărnii
examinare fierte, a legumelor
bacteriologică și fructelor spălate
triplă negativă , riguros cu apa rece
efectuate cu și fierbinte
interval de 5 zile.  Izvoarele să fie
 Contacții și păstrate într-o
purtătorii cronici curăţenie strictă,
sunt examinați iar apa din
bacteriologic o bazinele deschise
singură dată și se şi fântânile
izolează din neamenajate să fie
colectivități până consumată numai
la primirea după ce se fierbe.
rezultatelor  Purtătorii trebuie
negative. să aibă obiecte de
folosință
individuale.

41
Holera
Boală infecţioasă acută, determinată de
vibrio cholerae, caracterizată prin diaree
Definiția apoasă, vărsături fără grețuri,
deshidratare acută cu oligurie și
hipotensiune arterială.
Posibil: caz clinic compatibil
Probabil: caz clinic cu tablou clinic cu
unul sau mai multe semne specifice.
Standardele
Confirmat: un caz compatibil cu
de caz descrierea clinică și confirmat în
laborator prin depistarea vibrionilor
holerici.
Vibrio holerae, Vibrio eltor, Vibrio
bengal-sensibil la căldură, aciditatea
sucului gastric, dezinfectante: fenol
Agentul 0,5%-10 min., clor, antibiotice-
patogen cloramfenicol, eritromicină. Rezistă în
apă 4-14 zile, pe fructe, legume-5 zile, în
lapte, brânzeturi-5 zile.
Omul bolnav și purtătorul de vibrioni
Sursa de care elimină vibrionii cu mase fecale și
infecție mase vomitive.
Perioada de 4 ore -7 zile( în medie 1-3 zile).
incubație
Bolnavul este contagios pe tot parcursul
manifestărilor clinice și câteva zile după
Perioada de însănătoșire, de obicei câteva zile. Este
contagiozitate posibilă instalarea portajului pentru
câteva luni.
Receptivitatea Generală. Copii sunt mai receptivi ca
adulții.
și imunitatea
Sezonalitatea Vara

42
Mecanism de transmitere fecal-oral
-Apa
contami-
nată

-Produse
alimentare:
X Hidrică
lapte, carne,
fructe,etc.
.

Aeriană Alimentară

De contact Transmisivă

Transplacentară
- Mâini
murdare.
X
X
43
Măsuri antiepidemice

Îndreptate către Îndreptate către Îndreptate către


sursă mecanismul de receptivitatea
transmitere populației

 Depistarea  Dezinfecția  Imunizarea


precoce a terminală în focar. activă, cu vaccin
bolnavilor şi  Dezinfecția inactivat,
izolarea lor sistematică a administrat
latrinelor și a WC
obligatorie în subcutanat, oferă
din locurile publice.
staționar. protecție redusă,
 Dezinfecție
 Declararea continuă și terminală 40%, cu durata
nominală, pentru lichidul de de 3-4 luni, fără
anunțarea imediat vărsătură, materii a oferi protecție
telefonică. fecale, obiectele față de starea de
 Externarea bolnavului, vesela, purtător, deci nu
bolnavilor se salon (sterilizare este indicată la
efectuează după umedă, căldura venirea dintr-o
însănătoșire și uscată, clor) țară cu endemie.
- dezinsecția cu
examinare
compuși DDT sau
bacteriologică HCH;
triplă negativă ,  în epidemii,
efectuate cu măsuri speciale
interval de 2 zile. privind circulația
 Chimioprofilaxi trenurilor,
a contacților avioanelor, care vin
direcți cu din zone endemice,
tetraciclină-2g/zi, măsuri speciale de
timp de 3 zile/4g igienă privind apa
potabilă, evacuarea
în total(2g odată
rezidurilor;
apoi câte 1g la 6-8
 Supravegherea
ore). bazinelor de apă cu
titrarea
nagvibrionului.

44
Salmoneloza
Boală infecţioasă acută din grupul
infecţiilor zooantroponoze şi intestinale,
caracterizându-se clinic printr-o
intoxicaţie pronunţată, febră, vome şi
Definiția
scaune lichide repetate, care duc mai
frecvent la o deshidratare pronunţată şi
dereglarea a mai multor sisteme ale
organismului.
Posibil: caz clinic compatibil
Probabil: caz clinic compatibil cu legătură
epidemiologică și/sau depistarea agentului
Standardele de
patogen/toxic suspect în produsul
caz alimentar/apă.
Confirmat: un caz compatibil cu descrierea
clinică și confirmat în laborator.
Salmonella typhi murium, S. heidelberg, S.
newport, S. Enteritidis ș.a. sunt foarte
Agentul
rezistente la acțiunea factorilor din mediul
patogen ambiant și sensibile la temperaturi înalte - la
70ºC - 5-10 min., la 1000C mor momentan.
Animalele domestice și sinantrope(bovine,
Sursa de porcine, ovine, păsări, șobolani, șoareci)
infecție bolnave sau purtătoare de salmonele, cât și
omul bolnav sau purtător de salmonele.
Perioada de De la 6-48 de ore, in mediu 12-24 de ore
incubație
Bolnavul este contagios pe tot parcursul bolii,
Perioada de
de obicei câteva zile. Este posibilă instalarea
contagiozitate portajului pentru câteva luni mai ales la copii.
Generală. Mai frecvent copii și
Receptivitatea adolescenții.
și imunitatea Imunitate postinfecțioasă tipospecifică de
scurtă durată.
Sezonalitatea Vara-toamnă

45
Mecanism de transmitere fecalo-oral

-Apa
contami-
nată

- Carnea
- Ouăle
X Hidrică - Produsele
din carne
.

Aeriană Alimentară

De contact Transmisivă

Transplacentară
- Mâinile
contaminate
X
X
46
Măsuri antiepidemice

Îndreptate către Îndreptate către Îndreptate către


sursă mecanismul de receptivitatea
transmitere populației

 Depistarea  Asigurarea
precoce a regimului sanitar
bolnavului si la abatorul de
izolarea lui. animale.
 Externarea  Respectarea
bolnavilor după cerințelor sanitare
însănătoșirea pentru stocarea,
deplină și examen transportarea,
dublu prelucrarea
bacteriologic cu culinară a
rezultat negativ. produselor
 Evidența alimentare.
contacților,  Dezinfecția
supravegherea lor terminală în focar.
timp de 7 zile.  Folosirea în
consum numai a
apei fierte.

47
Toxiinfecțiile alimentare
Boli acute din grupul infecţiilor
intestinale, care apar sporadic sau
epidemic în urma consumării de alimente
Definiția intens contaminate cu variate bacterii şi
toxinele lor, caracterizându-se clinic prin
disfuncţii intestinale acute cu debut brutal,
fenomene toxice generale.
Posibil: caz clinic compatibil.
Probabil: caz clinic compatibil cu legătura
Standardele epidemiologică și/sau depistarea agentului
de caz patogen/toxic suspect în produsul alimentar
Confirmat: un caz compatibil cu descrierea
clinică și confirmat în laborator.
Clostridium perfringens, Proteus vulgaris,
Proteus mirabilis, Bacillus cereus, Klebsiella,
Enterobacter, Citrobacter, Serratia,
Pseudomonas, Aeromonas, Edwardsiella,
Vibrio parahaemolyticus - elimină
enterotoxine termostabile. Klebsiella
Agenții
pneumoniae, Enterobacter cloacae,
patogeni Aeromonas hidrophila, Clostridium
perfringens de tip G şi dificile, Vibrio
parahaemoliticus – elimină citotoxine, ce
lezează membranele celulelor epiteliale,
ducând la dereglarea în ele a proceselor de
sinteză a proteinelor.
Sursa de - Omul și animalele bolnave.
infecție
Perioada de 30 min. – 24 ore (mai frecvent 2-4 ore).
incubație
Perioada de - Durează pe toată perioada eliminării în
contagiozitate mediul ambiant a agenților patogeni.
Receptivitatea Generală.
și imunitatea Imunitate postinfecțioasă nu se formează.
Sezonalitatea Primăvara – vara - toamnă

48
Mecanism de transmitere fecalo-oral

-Apa
contami-
nată

- Căi - Produse
aeriene alimenta-
re contami-
Hidrică nate
.

Aeriană Alimentară

De contact Transmisivă

Transplacentară
- Mîini
infectate.
-Alimente X
X
49
Măsuri antiepidemice

Îndreptate către Îndreptate către Îndreptate către


sursă mecanismul de receptivitatea
transmitere populației

 Depistarea  Dezinfecția
precoce a curentă și
bolnavilor şi terminală în focar.
izolarea lor  Interzicerea
la domiciuliu sau consumării ali-
în staționar după mentelor prepa-
indicații clinice rate şi menţinute la
sau temperatura came-
epidemiologice . rei mai mult de 4-5
 Supravegherea ore. Păstrate la fri-
contacților timp gider aceste
de 5 zile cu alimente vor fi
examinarea zilnică con-sumate până
a scaunului și la 24 ore de la
efectuarea preparare.
termometriei.  Păstrarea în
 Izolarea și frigider a cărnii,
tratarea persoa- laptelui, peștelui la
nelor bolnave de t0+2+40C conform
infecțiile care au termenilor de
produs păstrare.
toxiinfecția.  Examinarea
veterinară și
sanitară a cărnii de
la sacrificarea
animalelor şi până
la realizarea
produselor
fabricate din ea.

50
Botulismul
Face parte din grupul intoxicațiilor alimen
tare, provocate de bacilul botulinic şi toxi-
na lui, care pătrund în organismul uman
Definiția prin cavitatea bucală cu produsele alimen-
tare, mai ales a celor conservate şi se cara-
cterizează clinic prin afectarea tractului
digestiv şi a sistemului nervos central.
Posibil: nu se aplică.
Probabil: un caz compatibil cu descrierea
Standardele
clinică și avînd o legătură epidemiologică.
de caz Confirmat: un caz compatibil cu descrierea
clinică și confirmat în laborator.
Clostridium botulinum - un bacil strict
anaerob. Sporii sunt extrem de rezistenţi
la factorii chimici și fizici, ei rezistă la
fierbere obișnuită, pentru distrugere fiind
necesare peste 5-6 ore. Sporii sunt distruși
prin autoclavare la 120°C timp de 15-30
Agentul
min. Forma vegetativă elimină toxine
patogen
bacterio-microbiene. Sunt cunoscute 7
tipuri de clostridii botulinice (A,B,C,D,E,
F,G). În RM botulismul este determinat de
tipurile A,B și E, mai frecvent tipul B (65-
70%). Botulotoxina este termolabilă și la
fierbere este distrusă peste 10-15 minute.
Sursa de - Animalele domestice și salbatice, mai
infecție ales erbivorele. Omul bolnav
Perioada de 2 ore – 14 zile, mai frecvent 6-24 ore.
incubație
Perioada de Toată perioada de purtător, uneori toată
contagiozitate viața
Receptivitatea Generală. Mai frecvent adulții
și imunitatea Imunitate postinfecțioasă nu se formează
Sezonalitatea Primăvara

51
Mecanism de transmitere fecalo-oral

X
- Alimente
conservate:
X Hidrică
carne,
ciuperci
.

Aeriană Alimentară

De contact Transmisivă

Transplacentară

X X
X
52
Măsuri antiepidemice

Îndreptate către Îndreptate către Îndreptate către


sursă mecanismul de receptivitatea
transmitere populației

 Depistarea  Dezinfecția
precoce a curentă și
bolnavilor şi terminală în focar.
internarea lor
 Produsele
obligatorie în
staționar. conservate în
 Administrarea condiţii casnice
bolnavilor a înainte de utilizare
serului antitoxic trebuie prelucrate
polivalent (A, B, termic prin
C și E) fierbere sau prăjire
intramuscular.
timp de 15-20
 Supravegherea
contacților timp minute.
de 10 zile.  Produsele
conservate vor fi
păstrate în locuri
uscate şi la o
temperatură mai
joasă de +10°C
sau chiar la
temperatura
frigiderului.

53
Intoxicație alimentară Stafilococică
Intoxicație acută determinată de consumul
produselor alimentare ce conțin toxine
Definiția
bacteriene și care afectează tractul gastro-
intestinal
Posibil: caz clinic compatibil
Probabil: caz clinic compatibil cu
legătura epidemiologică sau depistarea
Standardele de
toxinei suspecte în produsul alimentar
caz
Confirmat: un caz compatibil cu
descrierea clinică și confirmat în
laborator.
Staphylococcus aureus – coci gram
pozitivi, imobili, ne sporulați,
necapsulați, care produc enterotoxine
(A,B,C,D,E, H;G,I) termostabile: ele nu se
Agentul
inactivează la temperatura de fierbere
patogen
(+100°C) timp de 30 minute (după unii
autori chiar şi până la 2 ore) şi îşi
păstrează însuşirea (în lipsa bacteriilor) de
a provoca boala.
- Omul bolnav (afecțiuni purulente ale
dermei, căilor respiratorii, etc.) și
Sursa de
purtătorii sănătoși.
infecție
- Mai rar animalele bolnave de mastite
(bovine, ovine, caprine, etc.)
Perioada de 2-6 ore
incubație
Bolnavii care au suportat intoxicație
Perioada de
stafilococică nu prezintă pericol pentru cei
contagiozitate
din jur.
Receptivitatea Generală.
și imunitatea Imunitatea postinfecțioasă nu se formează
Sezonalitatea Primăvara – vara - toamna

54
Mecanism de transmitere fecal-oral

X
- Lapte,
creme dul-
X Hidrică
ci, carne,
pește,legume

Aeriană Alimentară

De contact Transmisivă

Transplacentară
- Mâini
infectate.
X
X
55
Măsuri antiepidemice

Îndreptate către Îndreptate către Îndreptate către


sursă mecanismul de receptivitatea
transmitere populației

 Spitalizarea  Dezinfecția
bolnavilor după curentă și terminlă
indicații clinice și în focar.
epidemiologice.  Nu se vor
 Supravegherea consuma alimente
contacților timp preparate şi
de 5 zile cu menţinute la
examinarea temperatura
zilnică a camerei mai mult
scaunului și cu de 4-5 ore.
efectuarea Păstrate la frigider
termometriei. aceste alimente
 Izolarea și vor fi consumate
tratarea nu mai târziu de
persoanelor 24 ore de la
bolnave de preparare.
diverse infecții  Respectarea
stafilococice. igienei în timpul
mulsului
animalelor şi a
igienei personale
de către
mulgătoare.
 Efectuarea
examenului
veterinar și sanitar
al laptelui și cărnii.

56
Shigellozele
Boală infecţioasă acută sau cronică din grupul
infecţiilor intestinale, provocată de Shigelle,
care se caracterizează clinic prin simptome de
intoxicaţie şi de afectare a intestinului, mai cu
Definiția seamă a celui gros, exprimându-se prin dureri
colicative în abdomen, scaune lichide şi
frecvente, cu amestec de mucus şi striuri de
sânge.

Posibil: nu se atestă.
Probabil: un caz compatibil cu descrierea
clinică şi având o legătură epidemiologică,
Standardele de
şi/sau detectarea anticorpilor specifici în
caz RHAI în titre diagnostice.
Confirmat: un caz compatibil cu descrierea
clinică şi confirmat în laborator.
Shigella dysenteria, S. Flexneri, S. Boydii, S.
Sonnei sunt destul de viabile în mediul
ambient: în solul - 3 luni; în apă - 10 zile; în
Agentul
lapte -10-20 zile; pe pâine, unt, brânză - 10-15
patogen zile; pe pielea mâinilor - 3-5 zile.T01000C îi
distruge timp de 1 min., RUV-30 min., sol.
Acid fenic 5%-în câteva secunde.
- Omul bolnav cu forme clinice tipice și
Sursa de
atipice
infecție - Purtătorul de shigele.
Perioada de 1-7, mai frecvent 2-4 zile
incubație
La primele semne de boală, elimina încă 2-4
Perioada de
săptămâni.
contagiozitate Portajul postinfecțios de la câteva luni-ani.
Generală, mai frecvent copiii 6 luni–5 ani
Receptivitatea
Imunitatea postinfecțioasă tipospecifică
și imunitatea neîndelungată.
Sezonalitatea Vara-toamna.

57
Mecanism de transmitere fecalo-oral

- Apa
contami-
nată.

- Lactate
- Carne
X Hidrică - Ouă
- Legume
.

Aeriană Alimentară

De contact Transmisivă

Transplacentară
- Obiecte
de uz
casnic X
X
58
Măsuri antiepidemice

Îndreptate către Îndreptate către Îndreptate către


sursă mecanismul de receptivitatea
transmitere populației

 Depistarea  Dezinfecţia
precoce a curentă sau
bolnavului şi terminală în focar.
purtătorilor.  Întrebuinţarea
 Spitalizarea apei fierte, a
bolnavilor după fructelor şi
indicaţii clinice și legumelor
epidemiologice. minuţios spălate .
 Evidenţa şi  Controlul sanitar
supravegherea a surselor acvatice
contacților timp şi a
de 7 zile. întreprinderilor
alimentare atât de
stat cât şi private.
 Întreţinerea
igienică a
localurilor.

59
Esherichioze
Boală infecţioasă acută din grupul bolilor
intestinale, care se transmite omului sănătos
de la cel bolnav mai frecvent pe cale orală și
se caracterizează clinic prin sindroame de
Definiția intoxicaţie sau deshidratare, fiind însoțite de
afectarea tractului digestiv, ce se exprimă prin
semne de gastroenterită sau
gastroenterocolită.
Posibil: nu se aplică.
Probabil: izolarea agentului etiologic fără
semne clinice, sau caz compatibil cu
Standardele de
descrierea clinică şi având o legătură
caz epidemiologică.
Confirmat: un caz compatibil cu descrierea
clinică şi confirmat în laborator.
Escherichia coli: enteropatogenă,
enteroinvazivă, enterotoxigenă sunt gram
negative, cresc pe medii nutritive obişnuite şi
au o structură antigenică complicată. Ele
Agentul
conţin antigenul somatic central O, flagelat -
patogen H şi somatic superficial -K. Sunt rezistente la
factorii mediului ambiant. Pe suprafețele
jucăriilor și obiectelor se pot păstra până la 3-
4 luni.
Omul bolnav cu diverse forme clinice
Sursa de manifeste, însă mai frecvent cu cele uşoare,
infecție diminuate, şterse.
Perioada de 1-10 zile.
incubație
Bolnavul e contagios pe toată perioada
Perioada de
manifestărilor clinice.
contagiozitate Mamele care alăptează – purtători luni de zile
Generală, mai frecvent copiii, iar E.coli
Receptivitatea
enteropatogenă numai la copii până la 2 ani
și imunitatea Imunitatea postinfecțioasă lipsește
Sezonalitatea Vara-toamna

60
Mecanism de transmitere fecalo-oral
- Apa
contami-
nată.

- Produse
lactate.
X Hidrică - Lapte

Aeriană Alimentară

De contact Transmisivă

Transplacentară
- Mâini
contami-
nate X
- Jucării

X
61
Măsuri antiepidemice

Îndreptate către Îndreptate către Îndreptate către


sursă mecanismul de receptivitatea
transmitere populației

 Dezinfecţia
terminală sau
curentă în focar.
 Dereticarea
umedă a
încăperilor.
 Decontaminarea
și excluderea din
consum a
alimentelor
dovedite a fi
contaminate.
 Utilizarea
obiectelor sterile
individuale de
toaletă.
 Dezinfecția
mâinilor până și
după contactul cu
copilul bolnav.
 Pasteurizarea sau
fierberea laptelui.
 Spălarea mâinilor
cu apă curgătoare
și săpun.

62
Hepatita virală A
Boală infecțioasă acută, provocată de
virusul hepatic A, care pătrunde în
organismul uman mai frecvent pe cale
bucală, manifestându-se clinic prin
Definiția
fenomene de intoxicație generală,
dereglări ale tractului digestiv, mai cu
seamă dereglări hepatice, însoțite sau nu
de apariția icterului.
Posibil: nu se aplică.
Probabil: un caz ce corespunde definiției
cazului clinic și are o legătură
Standardele
epidemiologică cu cazuri confirmate.
de caz
Confirmat: un caz compatibil cu definiția
cazului clinic și este confirmat prin una
din metodele de laborator.
Virusul hepatitei A face parte din familia
Picornaviridae. El este rezistent la 600C -
1h, în apa contaminată – zile-luni. Este
Agentul distrus prin fierbere în 5 minute, prin
patogen autoclavare într-un minut, prin clorinare
intensă 1-2mg/l - în 30min., de
formaldehidă 2-4%, UV, glutaraldehidă
2%, etanol 70% - în 5 minute.
- Omul bolnav cu forme clinice manifeste,
Sursa de
atipice, șterse.
infecție
- Purtătorul de virus (2-3săptămâni).
Perioada de 7-50 zile
incubație
- Începe cu 1-2 săptămâni până la debutul
Perioada de
bolii
contagiozitate
- Durează 5-7 zile după debut.
Receptivitatea Generală, mai frecvent copii preșcolari
și imunitatea Imunitate postinfecțioasă de lungă durată
Sezonalitatea Toamna-iarna

63
Mecanism de transmitere fecalo-oral

- Apă
infectată

- Alimente
infectate
X Hidrică

Aeriană Alimentară

De contact Transmisivă

Transplacentară
- Mâini - Transfuzii
murdare de sînge
- Veselă,
jucării, etc.

X
64
Măsuri antiepidemice

Îndreptate către Îndreptate către Îndreptate către


sursă mecanismul de receptivitatea
transmitere populației

 Depistarea  Dezinfecția  Imunizarea cu


activă a cazurilor, curentă sau vaccin cu virus
inclusiv a celor terminală în focar. omorât după
atipice.  Igienizarea, indicații
 Izolarea salubrizarea și epidemiologice.
bolnavilor la decontaminarea
domiciliu sau la mediului.
spital.
 Supravegherea
contacților timp
de 35 de zile.
 Dispensarizarea
convalescenților,
asigurânduse
controlul clinic și
de laborator.

65
Hepatita virală E
Boală infecţioasă acută din grupul
infecţiilor intestinale şi antroponozelor,
provocată de virusul hepatic E, care
pătrunde în organismul uman prepon-
derent pe cale hidrică (prin apa infectată),
Definiția
manifestându-se clinic prin fenomene de
intoxicaţie generală, dereglări ale tractului
digestiv, îndeosebi ale funcţiei ficatului,
precum şi a altor sisteme, fiind însoţite
mai frecvent de apariţia icterului.
Posibil: nu se aplică
Probabil: nu se aplică
Standardele de
Confirmat: un caz ce corespunde definiției
caz
cazului clinic și este confirmat prin una
din metodele de laborator.
Virusul hepatitei E are dimensiunile de 27-37
nanometri, conţine acidul ribonucleic (ARN)
şi este mai puţin rezistent la acţiunea diferitor
factori ai mediului ambiant, în comparaţie cu
Agentul
virusul HVA. El se deteriorează mai rapid în
patogen condiţii de laborator, nefiind atât de rezistent
la temperaturi joase. Virusul hepatic E este
mai puţin virulent decât virusul A, ce necesită
cantităţi mai mari pentru a provoca boala.
Sursa de Omul bolnav cu forme clinice tipice și atipice.
infecție Nu se exclud rozătoarele sălbatice și pisicile.
Perioada de 30-60 zile (mai frecvent 30-42 zile)
incubație
Perioada de În primele săptămâni de boală
contagiozitate
Preponderent persoanele tinere (15-30 ani).
Receptivitatea
Imunitatea postinfecțioasă tipospecifică dură,
și imunitatea dar nu pe toată viața.
Sezonalitatea Toamnă-iarnă

66
Mecanism de transmitere fecal - oral
- Apă
contami-
nată

- Produse
alimentare
X Hidrică mai rar.

Aeriană Alimentară

De contact Transmisivă

Transplacentară
- Mâini - Transfuzii
murdare, de sînge
veselă mai
rar

X
67
Măsuri antiepidemice

Îndreptate către Îndreptate către Îndreptate către


sursă mecanismul de receptivitatea
transmitere populației

 Depistarea  Dezinfecţia
activă a cazurilor, curentă sau
inclusiv a celor terminală în focar.
atipice.  Igienizarea,
 Izolarea salubrizarea și
bolnavilor la decontaminarea
domiciliu sau la mediului.
spital.  Apa înainte de fi
 Supravegherea consumată trebuie
contacților timp să se fiarbă.
de 60 de zile.
 Femeile
gravide, care au
suportat HVE,
trebuie să fie
supravegheate
minuţios de
medicul
infecţionist şi
obstetrician.

68
Poliomielita
Boală infecţioasă acută din grupul bolilor
intestinale, provocată de virusuri, care se
transmit de la omul bolnav la cel sănătos,
prin intermediul mecanismului fecalo-oral,
caracterizându-se prin diferite forme
Definiția
clinice - de la cele mai uşoare (atipice,
purtători de virus) până la cele mai grave,
cu lezarea sistemului nervos central,
exprimată prin variante paralitice, spinale,
encefalitice şi cu tulburări respiratorii.
Posibil: nu se aplică
Probabil: un caz compatibil cu descrierea
Standardele
clinică.
de caz
Confirmat: un caz compatibil cu descrierea
clinică și confirmat în laborator.
Virusurile poliomielitice (tipurile I, II, III)
fac parte din genul Enterovirus, fam.
Picornavirus. Sunt rezistente în materii
Agentul
fecale, ape reziduale, lapte – 3-4 luni, la
patogen
t0+370C-50-65 zile, la t0+40C-câteva luni.
Sunt sensibile la t0 înalte, substanțe
dezinfectante, RUV, etc.
Sursa de Omul bolnav cu forme ușoare, subclinice,
infecție abortive, fruste, atipice sau purtătorii acuți.
Perioada de 7-14 zile
incubație
Perioada de 4-5 zile până la debutul bolii și 7-10 zile
contagiozitate după debutul bolii
Generală, mai frecvent copii până la vârsta
Receptivitatea de 15 ani
și imunitatea Imunitatea postinfecțioasă durabilă, dar
specifică de tip.
Sezonalitatea Vară- toamnă.

69
Mecanism de transmitere fecal – oral

- Apă
contami-
nată

-Aero-pică- - Lapte
turi: tusă, - Legume
strănut,
Hidrică - Fructe
vorbirea

Aeriană Alimentară

De contact Transmisivă

Transplacentară
- Mâini
murdare.
- Obiecte
contaminate
X
X
70
Măsuri antiepidemice

Îndreptate către Îndreptate către Îndreptate către


sursă mecanismul de receptivitatea
transmitere populației

 Depistarea  Dezinfecţia  Imunizarea cu


precoce a curentă sau vaccin cu virus
bolnavilor și terminală în focar. viu atenuat
internarea conform
obligatorie a lor în Calendarului
staționarul de boli Național de
infecțioase. imunizări în
 Bolnavii se viguare.
tratează nu mai  Contacților
puțin de 40 de pînă la 4 ani li se
zile. administrează
 Izolarea imunoglobulină
contacților, în 3 ml
special a copiilor intramuscular,
de vârstă până la iar adulților din
15 ani și a contingentele
persoanelor din periclitate – 1
contingentele doză de vaccin
decretate, timp de poliomielitic.
21 de zile din
momentul
contactului cu
bolnavul.

71
Enterovirozele
Fac parte din grupul infecţiilor antroponoze,
fiind provocate de mai multe tipuri de virusuri,
care pătrund în organismul uman prin
intermediul mecanismelor fecalo-oral şi
Definiția respirator, caracterizându-se clinic prin
multiple şi variate forme, ce decurg cu
afectarea sistemului nervos central, a
muşchilor, miocardului, pielii etc.
Posibil: un caz compatibil cu descrierea clinică
Probabil: caz posibil și/sau date de laborator
pentru meningită cu lichid clar, și legătura cu
cazuri similare sporadice sau epidemice
Standarde de
înregistrate în colectivități sau localități, sau cu
caz un caz de infecție enterovirală confirmată prin
metode de laborator.
Confirmat: un caz compatibil cu descrierea
clinică și confirmat în laborator.
Virusurile Coxackie şi ECHO se atârnă la fam.
Picornaviridae, genul Enterovirus. Ele au
Agentul dimensiuni mici şi conţin ARN . Sunt rezistente
patogen în mediul ambiant şi sensibile către
temperaturile ridicate, la uscăciune şi la
acţiunea soluţiilor dezinfectante.
Sursa de -Omul bolnav cu diverse forme clinice
infecție -Purtătorii de viruși și reconvalescenții
Perioada de 2-7 zile
incubație
Toată perioada manifestărilor clinice: din
Perioada de nazofaringe – 1-2 săptămîni, cu mase fecale –
contagiozitate cîteva săptămîni. Reconvalescenții – 5-15 luni.
Purtătorii sănătoși – 1-2 luni.
Generală, mai frecvent la copii și persoane
Receptivitatea
tinere.
și imunitatea Imunitate postinfecțioasă tipospecifică.
Sezonalitatea Vară- toamnă.

72
Mecanism de transmitere fecal – oral și
respirator
- Apă
contami-
nată

-Aero-pică- - Produse
turi: tusă, alimentare
strănut,
vorbirea Hidrică

Aeriană Alimentară

De contact Transmisivă

Transplacentară
- Mâini
murdare.
- Obiecte
contaminate
X
X
73
Măsuri antiepidemice

Îndreptate către Îndreptate către Îndreptate către


sursă mecanismul de receptivitatea
transmitere populației

 Depistarea  Dezinfecţia  Copiilor până


precoce a curentă, iar în la 3 ani din
bolnavilor și cazuri necesare și colective care au
izolarea lor pe un a celei terminale în contactat cu
termen de 2 focar. bolnavul,
săptămâni. organizatoric li
 În colective de se administrează
copii, unde sunt 1 doză de gama-
mai multe cazuri globulină
de boală, se placentară.
instalează
carantină pe 14
zile.
 Copiii care au
fost în contact cu
bolnavii se vor
examina de către
medic zilnic cu
măsurarea
temparaturii.

74
Geohelmintiazele
Ascaridioza
Helmintiază din grupul nematodozelor,
care se transmite la om prin intermediul
solului infestat, caracterizându-se clinic
Definiția printr-un tablou polimorf, fiind exprimat
prin afectarea sistemelor pulmonar,
cardio-vascular, nervos, digestiv etc.
Posibil: nu se aplică
Probabil: un caz compatibil cu descrierea
Standardele de clinică şi având o legătură epidemiologică
caz Confirmat: un caz compatibil cu
descrierea clinică şi confirmat de
laborator.
Ascaris lumbricoides - vierme nematod,
cu lungimea 20-44cm la femelă şi 12-
Agentul 25cm la mascul. Oușoarele lui ele se
patogen păstrează îndelungat în sol, apă, pe fructe,
legume etc, rămânând invazive până la 7
ani.
Sursa de - Omul infestat
infecție
Perioada de 2-3 săptămâni
incubație
- Începe peste 10-11 săptămîni de la
Perioada de
infestare
contagiozitate
- Durează pînă la 1 an de zile
Generală, mai des se îmbolnăvesc copii,
lucrătorii de la canalizare, de la câmpurile
Receptivitatea de curăţire şi filtrare a apei, persoanele
și imunitatea care se ocupă de îngrăşarea solului din
grădini cu materii fecale umane.
Imunitatea postinfecțioasă lipsește.
Sezonalitatea Primăvară, vară și toamnă

75
Ciclul de viață al Ascaris lumbricoides
*Gazda definitivă și intermediară – omul

76
Mecanism de transmitere fecal-oral

- Apa

-Legume,
Fructe.
X Hidrică

Aeriană Alimentară

De contact Transmisivă

Transplacentară
- Mâini
murdare.
X
X
77
Măsuri antiepidemice

Îndreptate către Îndreptate către Îndreptate către


sursă mecanismul de receptivitatea
transmitere populației

 Depistarea  Amenajarea
activă a per- sanitară a
soanelor infestate localităţilor în
printre bolnavii scopul prevenirii
spitalizaţi, contaminării
lucrătorii mediului extern cu
întreprinderilor ouă de helminţi
industriei (solului, apei,
alimentare, legumelor,etc.);
staţiilor de epurare  Nimicirea
a apelor reziduale, ouălor de helminţi
elevii şi copiii din pe factorii de
instituțiile transmitere
preşcolare, (dezinfecţia
persoanele din suprafeţelor,
focare. spălarea fructelor,
 Dehelmentiza- combaterea
rea bolnavilor muştelor)
 Dezinfectarea
obiectelor de uz
casnic (jucării,
lenjerie, veselă) la
temperaturi înalte,
dezinfectanţii
chimici pentru
helmintiaze de
contact.

78
Trichocefaloza
Helmintiază din grupul nematodozelor, ce
se transmite la om mai frecvent prin
intermediul solului infestat, care se află pe
legume, fructe, pomuşoare etc.,
Definiţia
caracterizându-se clinic prin simptome de
dereglare a tractului digestiv, inclusiv prin
afectarea intestinului gros, care decurge cu
semne de diaree, uneori şi hemocolită
Posibil: nu se aplică
Probabil: un caz compatibil cu descrierea
Standardele de clinică şi având o legătură epidemiologică
caz Confirmat: un caz compatibil cu
descrierea clinică şi confirmat de
laborator.
Trichocefalus trichiuris are o lungime de
30-55 mm femela şi 30-45 mm - masculul
. În mediul ambiant ouşoarele acestui
Agentul
parazit rămân viabile şi invazive timp de
patogen
1-2 ani, iar în ţările cu clima continentală
ele pot supravieţui chiar sub un strat gros
de zăpadă.
Sursa de - Omul infestat
infecţie
Perioada de Nu este determinată
incubaţie
- Începe de la 30-45 de la infestare
Perioada de
- Durează toată perioada aflării parazitului
contagiozitate
în organism (până la 5 ani)
Generală, mai frecvent la lucrătorii
Receptivitatea reţelelor de canalizare, la lucrătorii
şi imunitatea transportului de asenizare, la persoanele
de la prelucrarea câmpurilor, la vânzătorii.
Sezonalitatea Martie-octombrie

79
Ciclul de viaţă al Trichocefalus trichiuris
*Gazda definitivă și intermediară – omul

80
Mecanism de transmitere fecal-oral

- Apa

- Legume,
Fructe.
X Hidrică

Aeriană Alimentară

De contact Transmisivă

Transplacentară

- Mâini
murdare. X
X
81
Măsuri antiepidemice

Îndreptate către Îndreptate către Îndreptate către


sursă mecanismul de receptivitatea
transmitere populației

 Depistarea  Amenajarea
activă a persoa- sanitară a loca-
nelor infestate lităţilor în scopul
printre bolnavii prevenirii
spitalizaţi, contaminării
lucrătorii mediului extern cu
întreprinderilor ouă de helminţi
industriei (solului, apei,
alimentare, legumelor,etc.);
staţiilor de epurare  Nimicirea ouălor
a apelor reziduale, de helminţi pe
elevii şi copiii din factorii de
instituțiile pre- transmitere
şcolare, (dezinfecţia
persoanele din suprafeţelor,
focare. spălarea fructelor,
 Dehelmentiza- combaterea
rea bolnavilor muştelor)
 Dezinfectarea
obiectelor de uz
casnic (jucării,
lenjerie, veselă) la
temperaturi înalte,
dezinfectanţii
chimici pentru
helmintiaze de
contact.

82
Strongiloidoza
Parazitoză din grupul geohelmintiazelor şi
nematodozelor, care se transmite mai
frecvent pe cale percutană, caracterizându-
se clinic prin simptome alergice, de
Definiția
afectare a sistemelor castro-intestinal,
nervos, respirator etc., şi majorarea
numărului de eozinofile în sângele
periferic
Standardele de
caz
Strongyloides stercoralis este un parazit
facultativ, care poate să se dezvolte şi să
se multiplice completamente în mediul
Agentul ambiant, uneori parţial sau completamente
patogen în organismul uman. În sol larvele se
păstrează până la 3-4 săptămâni la
temperatura de +10-40°C şi umiditatea de
18-20%.
Sursa de - Omul infestat
infecție - Extrem de rar câinele şi pisica
Perioada de 1-3 săptămâni
incubație
- Începe peste 14-17 zile de la infestare
Perioada de
- Durează toată perioada aflării parazitului
contagiozitate
în organism ( până la 25 ani).
Generală, mai frecvent lucrătorii de la
mine, fabricile de cărămidă şi olane,
Receptivitatea
constructorii de tuneluri, lucrătorii la
și imunitatea
pământ , etc.
Imunitatea postinfecțioasă lipsește.
În perioada caldă a anului ( primăvară-
Sezonalitatea
vară).

83
Ciclul de viaţă al Strongyloides stercoralis
*Gazda definitivă și intermediară – omul

84
Mecanism de transmitere fecalo-oral, de
contact

X
- Legume
- Fructe
X Hidrică - Pomu-
șoare

Aeriană Alimentară

De contact Transmisivă

Transplacentară
- Percutan
(solul)
X
X
85
Măsuri antiepidemice

Îndreptate către Îndreptate către Îndreptate către


sursă mecanismul de receptivitatea
transmitere populației

 Depistarea  Prelucrarea
precoce a per- solului cu
soanelor infestate. dezinfectanți în
 Dehelmentiza- focare.
rea bolnavilor.  Spălarea
 Dezinfectarea mâinilor cu apă și
fecalelor săpun regulat.
bolnavilor.  Spălarea și
 Supravegherea curățirea riguroasă
medicală a a fructelor, legu-
bolnavilor - 6 luni, melor, pomu-
cu control de șoarelor înainte de
laborator periodic a fi consumate.
]n acest interval  Prelucrarea
de timp. regulată a
jucăriilor.

86
Anchilostomidoza
Geohelmintiază din grupul nematodozelor,
care pătrunde în organismul uman mai
frecvent pe cale orală, caracterizându-se
clinic printr-un tablou destul de polimorf
Definiția
ce se exprimă prin simptome alergice,
dispeptice, neurologice, de afectare a
tractului respirator, de asemenea prin
apariţia anemiei şi eozinofiliei.
Standardele
de caz
Ancylostoma duodenale - prezintă un
parazit cu dimensiuni mici obligat pentru
persoana umană. Larvele sunt mobile şi în
dependenţă de temperatura şi umiditatea
Agentul
solului, circulă în sus şi în jos la înălţimea
patogen
de 30 cm, agăţându-se chiar şi de diferite
plante. Datorită migraţiei larvele de
anchilostomă se pot păstra în sol, având
condiţii favorabile, până la 18 luni
Sursa de - Omul infestat
infecție
Perioada de 40-60 zile
incubație
- Începe peste 5-6 săptămâni după infestare
Perioada de
- Durează toată perioada aflării lor în
contagiozitate
organism (5-8 până la 10-15 ani).
Generală, mai des se molipseşte populaţia
Receptivitatea de la sate, îndeosebi copiii, care consumă,
și imunitatea de regulă, fructele, legumele, nespălate.
Imunitatea postinfecțioasă lipsește.
Sezonalitatea Primăvară, vară și toamnă

87
Ciclul de viaţă a Ancylostoma duodenale
*Gazda definitivă și intermediară – omul.

88
Mecanism de transmitere fecalo –oral, de
contact
- Apă
contami-
nată

- Legume
- Fructe
X Hidrică - Pomu-
șoare

Aeriană Alimentară

De contact Transmisivă

Transplacentară
- Percutan
(solul)
X
X
89
Măsuri antiepidemice

Îndreptate către Îndreptate către Îndreptate către


sursă mecanismul de receptivitatea
transmitere populației

 Depistarea  Dezinfectarea
precoce a diferitor obiecte de
bolnavilor și uz casnic care pot
izolarea lor. servi ca factori de
 Dehelmintiza- transmitere cu
rea bbolnavilor și ajutorul
dispensarizarea temperaturii înalte
lor pe un termen (apă clotită,
de 6 luni cu fierului de călcat)
efectuarea sau substanțelor
cercetărilor dezinfectante.
coprologice triple
în fiecare lună. În
caz de recidive
termenul de
dispensarizare
poate fi prelungit
până la 1-1,5 ani.

90
Helmintiazele de Contact
Oxiuraza/Enterobioza
Parazitoză din grupul nematodozelor,
antroponozelor şi a invaziilor de contact,
care se transmite, de regulă, pe cale orală,
caracterizându-se clinic prin simptome
Definiția dispeptice, neurologice, simptome de
afectarea altor organe, de asemenea prin
usturime şi prurit intens în regiunea
perianală.
Posibil: nu se aplică
Probabil: un caz compatibil cu descrierea
Standardele de clinică şi având o legătură epidemiologică
caz Confirmat: un caz compatibil cu
descrierea clinică și confirmat de
laborator.
Enterobius vermicularis. Larvele se
dezvoltă, având condiţii favorabile
(temperatura +35°-37°C, umiditatea 90-
Agentul
100%, devenind invazive peste 4-5 ore).
patogen
În astfel de condiții ouşoarele invazive în
mediul ambiant se pot păstra până la 3
săptămâni.
Sursa de - Omul infestat
infecție
Perioada de 12-15zile
incubație
Perioada de - Începe peste 15 zile de la infestare
contagiozitate - Durează până la vindecarea deplină
Generală, mai frecvent se întâlnește la
Receptivitatea copii.
și imunitatea Imunitatea –neprecizată, însă sunt posibile
reinvazii
Sezonalitatea Nu este caracteristică

91
Ciclul de viaţă al Enterobius vermicularis
*Gazda definitivă și intermediară - omul

92
Mecanism de transmitere fecalo –oral

- Apă
contami-
nată

- Pâine
- Lapte
X Hidrică - Alte
produse

Aeriană Alimentară

De contact Transmisivă

Transplacentară
- Mâini
murdare
- Lingeria X
de pat

X
93
Măsuri antiepidemice

Îndreptate către Îndreptate către Îndreptate către


sursă mecanismul de receptivitatea
transmitere populației

 Depistarea  Dezinfectarea
precoce a diferitor obiecte de
bolnavilor și uz casnic care pot
izolarea lor. servi ca factori de
 Dehelmintiza- transmitere cu
rea bolnavilor. ajutorul tem-
peraturii înalte
(apei clocotite,
fierului de călcat)
sau substanțelor
dezinfectante.
 Păstrarea strictă
a curățeniei
mâinilor și
unghiilor.
 Spălarea
obligatorie cu apă
și săpun seara și
dimineață a
regiunii perianale.
 De scăldat copii
cât se poate de
frecvent.

94
Himenolepidoza
Helmintiază din grupul cestodozelor, care
se transmite de la omul bolnav la cel
sănătos prin intermediul mecanismului
Definiția fecalo-oral şi se caracterizează clinic
printr-un tablou polimorf, fiind prevalat de
sindromul dispeptic.

Posibil: nu se aplică
Probabil: un caz compatibil cu descrierea
clinică şi având o legătură epidemiologică
Standardele de
Confirmat: un caz compatibil cu
caz
descrierea clinică și confirmat de
laborator.

Hymenolepis nana (tenia pitică) se atârnă


la cestodele de dimensiuni mici. El are
Agentul lungimea de 3-5 cm. În mediul ambiant pe
patogen diferite obiecte ouşoarele acestui parazit
se păstrează de la câteva minute până la 3-
4 săptămâni.

Sursa de - Omul infestat


infecție
Perioada de Până la 2 săptămâni
incubație
Perioada de - Începând cu ziua 20-22 de la infestare
contagiozitate - Durează pe toată perioada bolii
Generală, mai frecvent se înregistrează la
copiii de 3-14 ani, însă de multe ori se
Receptivitatea
îmbolnăvesc şi adulţii.
și imunitatea
Imunitatea postinfecțioasă este de lungă
durată.
Sezonalitatea Nu este caracteristică

95
Ciclul de viaţă al Hymenolepis nana
*Gazda definitivă și intermediară - omul

96
Mecanism de transmitere fecalo –oral

- Apă
contami-
nată

- Produse
alimentare
X Hidrică

Aeriană Alimentară

De contact Transmisivă

Transplacentară
- Mâini
murdare
- Jucării X
- Veselă

X
97
Măsuri antiepidemice

Îndreptate către Îndreptate către Îndreptate către


sursă mecanismul de receptivitatea
transmitere populației

 Depistarea  Dezinfectarea
precoce a diferitor obiecte de
bolnavilor și uz casnic care pot
izolarea lor. servi ca factori de
 Dehelmintiza- transmitere cu
rea bbolnavilor și ajutorul
dispensarizarea temperaturii înalte
lor pe un termen (apă clocotite,
de 6 luni cu fierului de călcat)
efectuarea sau substanțelor
cercetărilor dezinfectante.
coprologice triple
în fiecare lună. În
caz de recidive
termenul de
dispensarizare
poate fi prelungit
până la 1-1,5 ani.

98
Biohelmintiazele
Difilobotrioza
Biohelmintiază perorală, care se transmite
la om de la animale, mai cu seama în
rezultatul consumului în hrană a peştelui
sau a icrelor lui, fiind insuficiente
Definiția
prelucrate termic ori sărate,
caracterizându-se clinic prin simptome
dispeptice şi neurologice ori decurgând
asimptomatic.
Standardele de
caz
Diphylobotrium latum are dimensiuni
majore 2-20m. Pleurocercoizii se distrug
la t0de 500C peste 2-3 min, la fierberea
Agentul
peştelui momentan, la prăjirea lui peste
patogen
15min. La sărare rezistă 1-2 săptămâni, la
îngheţare la t0 de -270C – 9 ore, la t0 de -
40C – 9-10 zile.
- Omul bolnav
Sursa de - Mai rar animalele care consumă peşte:
infecție porcii, câinii, vulpile, urşii, etc.
Perioada de 8-15 zile.
incubație
- Începe din a 2 lună de la infestare.
Perioada de
- Durează pe toată perioada aflării
contagiozitate
parazitului în organismul omului bolnav.
Generală, însă mai frecvent se
îmbolnăvesc pescarii, lucrătorii industriei
Receptivitatea
piscicole, marinarii, gospodinele de casă,
și imunitatea
etc.
Imunitatea lipseşte
Sezonalitatea În perioada pescuitului

99
Ciclul de viaţă al Diphylobotriumului latum
*Gazda definitivă – omul şi mamiferele carnivore (
pisicile, câinii, urşii, vulpile);
*Gazda intermediară - 1. crustaceele (genul Cyclop,
Diaptomus, Dafni);
- 2. peştii.

100
Mecanism de transmitere fecalo-oral

X
- Peşte
- Icre
X Hidrică infestate

Aeriană Alimentară

De contact Transmisivă

Transplacentară

X X
X
101
Măsuri antiepidemice

Îndreptate către Îndreptate către Îndreptate către


sursă mecanismul de receptivitatea
transmitere populației

 Depistarea  Amenajarea
activă a per- sanitară a
soanelor infestate. localităților.
 Dehelmintiza-  Protecţia
rea bolnavilor, bazinelor de apă
supravegherea – 6 de impurificare cu
luni cu efectuarea mase fecale, ape
unui control reziduale.
coprologic triplu  Respectarea
în fiecare lună. regimului de
 Efectuarea prelucrare a
investigaţiilor peştelui.
helmintologice de  Neadmiterea
laborator a folosirii în hrana
lucrătorilor animalelor
întreprinderilor de (câinilor, pisicilor,
prelucrare a porcilor) a peştelui
peştelui de 2 ori în crud în focarele de
an. difilobotrioză.
 Efectuarea de
către serviciul
veterinar a
investigaţiilor
helmintologice de
laborator a
câinilor, pisicilor.

102
Teniarinchoza
Biohelmintiază perorală, care se transmite
la om de la bovine prin intermediul
consumului alimentelor şi produselor din
carne infestată, insuficient prelucrată
Definiția
termic, caracterizându-se clinic prin
simptome dispeptice şi prin eliminarea
periodică în mediul extern a segmentelor
(proglotelor) de parazit.
Standardele de
caz
Taeniarhychus saginatus – tenia boului
este un cestod ce poate atinge 4-7m în
lungime. Ouăle lui într-un mediu uscat,
Agentul
înafara organismului, se pot păstra până la
patogen
1 lună, pe când sol. Fenol 5% şi sol.
Formaldehidă 1% îi distrug foarte încet
timp de 2-3 săptămâni.
Sursa de - Omul bolnav şi infestat.
infecție
Perioada de 8-10 săptămâni
incubație
- Începe de la 3 luni de la infestare.
Perioada de
- Durează toată perioada aflării parazitului
contagiozitate
în organism – ani sau zeci de ani.
Generală, mai frecvent suferă adulţii –
vânzătorii de carne, bucătarii,
Receptivitatea gospodinele, persoanele care lucrează la
și imunitatea combinate, abatoare, depozitele de carne,
etc.
Imunitate nu se formează
Sezonalitatea Nu este caracteristică.

103
Ciclul de viaţă al Taeniarhychus saginatus
*Gazda definitivă – omul
*Gazda intermediară – vitele cornute (bovinele,
zimbrii, bivolii).

104
Mecanism de transmitere fecalo-oral

X
- Carne
- Produse
X Hidrică din carne
infestate

Aeriană Alimentară

De contact Transmisivă

Transplacentară

X X
X
105
Măsuri antiepidemice

Îndreptate către Îndreptate către Îndreptate către


sursă mecanismul de receptivitatea
transmitere populației

 Depistarea  Expertiza
activă a persoa- sanitaro-veterinară
nelor infestate şi permanentă cărnii
dehilmentizarea de bovine.
lor.  Evitarea
 Dispensarizarea consumării cărnii
persoanelor după de bovine nesu-
dehilmintizare puse expertizei
timp de 1 an. veterinare.
 Anchetarea  Prelucrarea
epidemiologică şi termică suficientă
epizootologică a a cărnii de bovine
microfocarelor şi consumate.
lichidarea lor.  Supravegherea
 Dezinfectarea sanitaro -
fecalelor bolna- epidemiologică a
vilor cu sol. fermelor de bovine
Clorură de var de şi sectorului
10-20% timp de 5- privat.
6 ore, sol. Acid
carbolic de 5% -
10-11 ore.
 Protecţia
mediului ambiant
de contaminare cu
mase fecale
(folosirea corectă
a latrinelor).

106
Opistorchoza
Biohelmintiază perorală, cu focalitate
naturală, transmisă omului de la animalul
bolnav, prin intermediul consumului
cărnii de peşte insuficient prelucrată
Definiția
termic şi caracterizându-se clinic prin
simptome de intoxicaţie, simptome
alergice şi de afectare a tractului digestiv,
îndeosebi a căilor biliare.
Standardele de
caz
Opistorchis felineus – trematode cu
dimensiuni mici, care elimină ouşoare cu
căpăcele. Larvele ei mor la t 08-120C peste
2-3 săptămâni, la fierberea bucăţilor de
Agentul
peşte peste 20 min, la sărarea peştişorilor
patogen
peste 3-4 zile, a peştelui mai mare peste
10 zile. La afumarea fierbinte se distrug
toţi metacercarii, ceea ce nu poate fi
realizat la afumarea rece.
Sursa de Omul, pisicile, vulpile roşii şi polare,
infecție câinii, porcii, dihorii, etc.
Perioada de 10-30 zile.
incubație
- Începe peste 1 lună de la infestare.
Perioada de
- Durează pe toată perioada aflării
contagiozitate
helmintului în organism (=10 ani).
Generală, însă mai frecvent se
îmbolnăvesc pescarii, lucrătorii industriei
Receptivitatea
piscicole, marinarii, gospodinele de casă,
și imunitatea
etc.
Imunitatea lipseşte.
Sezonalitatea În perioada pescuitului.

107
Ciclul de viaţă a Opistorchis felineus
*Gazda definitivă - omul, pisicile, vulpile roşii şi
polare, câinii, porcii, dihorii, etc.
*Gazda intermediară - 1. moluştele din genul
Bithynia;
- 2. peştii din familia Crapilor.

108
Mecanism de transmitere fecalo-oral

X
- Peşte
infestat
X Hidrică

Aeriană Alimentară

De contact Transmisivă

Transplacentară

X X
X
109
Măsuri antiepidemice

Îndreptate către Îndreptate către Îndreptate către


sursă mecanismul de receptivitatea
transmitere populației

 Depistarea  Protecţia
activă a persoa- bazinelor de apă
nelor infestate. de impurificarea
 Dehelmintiza- cu mase fecale,
rea bolnavilor, ape reziduale.
dispensarizarea –  Respectarea
1 an cu efectuarea strictă a cerinţelor
investigaţiilor sanitaro - igienice
helmintologice în de prelucrare şi
fiecare trimestru. realizare a peştelui
 Interzicerea în regiunile unde
folosirii ca hrană se înregistrează
pentru animalele opistorchoză.
domestice a  Controlul de
peştelui crud şi laborator siste-
deşeurilor de matic al pro-
peşte în regiunile ducţiei, obţinute
endemice de din peştele prins în
opistorchoză. focare endemice
de opistorchoză.

110
Trichineloza
Biohelmintiază perorală, din grupul
zooantroponozelor, transmisă la om prin
Definiția consumul cărnii infestate, ce se
caracterizează clinic prin simptome de
intoxicaţie, febră şi manifestări alergice.
Posibil: nu se aplică
Probabil: un tablou clinic compatibil cu
descrierea clinică şi având o legătură
Standardele de
epidemiologică.
caz
Confirmat: un caz compatibil cu
descrierea clinică și confirmat de
laborator.
Trichinella spiralis – vierme nematod.
Este foarte rezistent la acţiunea diverşilor
factori: la t 0120C – până la 2 luni; la
Agentul fierberea cărnii cu grosimea până la 8cm
patogen se distrug peste 2,5 ore; sărarea îi
nimiceşte numai în straturile de la
suprafaţă, în profunzime se păstrează 1 an,
afumarea nu nimiceşte agentul patogen.
Sursa de Porcii, mistreţul, ursul, lupul, vulpea,
infecție bursucul, câinii, pisicile.
Perioada de 2-28 zile.
incubație
Perioada de În organismul animalelor trichinella
contagiozitate spiralis se poate păstra luni sau ani de zile.
Generală, mai frecvent se îmbolnăvesc
Receptivitatea adulţii decât copii deoarece consumă mai
și imunitatea multă carne.
Imunitate nu se formează.
Nu este caracteristică. Evoluţie sporadică
Sezonalitatea
şi erupţii familiale mai frecvent.

111
Ciclul de viaţă a Trichinellei spiralis
*Gazdă definitivă şi intermediară: - Porcii, mistreţul,
ursul, lupul, vulpea, bursucul, câinii, pisicile.
*Gazdă accidentală: - Omul.

112
Mecanism de transmitere fecalo-oral

X
- Carne
infestată
X Hidrică

Aeriană Alimentară

De contact Transmisivă

Transplacentară

X X
X
113
Măsuri antiepidemice

Îndreptate către Îndreptate către Îndreptate către


sursă mecanismul de receptivitatea
transmitere populației

 Deratizarea  Trichinelosco-
sistematică la pia cărnii de porc la
abatoare, combinatele de
întreprinderile prelucrare a cărnii,
industriei abatoare, staţii de
alimentare, control a pro-
depozite, şi alte duselor alimentare.
obiecte.  Utilizarea
tehnică a cărnii în
care au fost
depistate chisturi
de trichinele.
 Îngroparea şi
nimicirea
resturilor
animalelor vânate.
 Prelucrarea
termică a cărnii
animalelor
sălbatice folosite
ca hrană pentru
animalele de blană
crescute la ferme
speciale.
 Prelucrarea
termică suficientă
a cărnii.

114
Echinococoza (hidatidoza)
Biohelmintiază perorală, din grupul
cestodozelor, care se transmite mai des de
la câini la om, caracterizându-se prin
Definiția
lezarea ficatului, plămânilor, creierului,
tabloul clinic fiind determinat de
localizarea şi mărimea chistului.
Posibil: nu se aplică
Probabil: nu se aplică
Standardele de
Confirmat: un caz compatibil cu
caz
descrierea clinică și confirmat de
laborator.
Echinococcus granulosus,cel mai mic
cestod – lungimea 2,5-9mm. Ouăle la
soare rezistă – 2 zile, la t01000C - 20 sec.,
Agentul la t0-180C-2-3sec., pe fân (la umbră) –
patogen până la 10 luni, pe suprafaţa solului la
t0+10-260C-pînă la 1 lună, în condiţii de
laborator la t 05-200C şi umiditate 60-80%
- până la 10 luni.
Sursa de Animalele din familia caninelor,
infecție preponderent câinii.
Perioada de Nu e stabilită (luni şi ani de zile)
incubație
- Începe peste 70-100 zile de la infestarea
Perioada de
câinelui.
contagiozitate
- Durează pe toată perioada bolii.
Generală, mai frecvent adulţii de ambele
sexe în vârstă de 20-50 ani:
Receptivitatea
ciobanii,văcarii, crescătorii de câini,
și imunitatea
vânătorii, veterinarii, lucrătorii de la
abatoare, etc.
Nu este caracteristică. Evoluţie sporadică
Sezonalitatea
şi endemică .

115
Ciclul de viaţă al Echinococcus granulosus
*Gazda definitivă – mamiferele carnivore (câinii,
lupii, şacalii, etc.);
*Gazda intermediară – omul, mamiferele erbivore şi
omnivore (animalele cornute mari şi mici, porcii, etc.)

116
Mecanism de transmitere fecalo-oral

- Apa
infestată

- Legume
- Fructe
X Hidrică infestate

Aeriană Alimentară

De contact Transmisivă

Transplacentară
- Mâini
murdare
X
X
117
Măsuri antiepidemice

Îndreptate către Îndreptate către Îndreptate către


sursă mecanismul de receptivitatea
transmitere populației

 În localităţile  Respectarea
endemice de igienei personale,
micşorat numărul inclusiv după
de câini, de contactul cu câinii.
organizat  Prelucrarea
controlul de pomuşoarelor,
laborator şi legumelor,
dehelmintizarea fructelor
lor.  Fierberea apei
 La combinatele de băut.
de carne, abatoare
organele de la
animalele bolnave
trebuie nimicite,
dar nu aruncate
câinilor.
 Interzicerea
hrănirii cânilor de
casă, serviciu şi
pază cu carne
necontrolată de
veterinar.
 Combaterea
câinilor
vagabonzi.

118
Tenioza
Biohelmintiază perorală, care se transmite
la om de la porcine prin intermediul
consumului în hrană a produselor
cărnoase infestate, insuficient prelucrate
Definiția termic, caracterizându-se clinic prin
simptome dispeptice şi neurologice mai
pronunţate, de asemenea prin eliminarea
periodică în mediul extern a segmentelor
parazitului împreună cu masele fecale .
Standardele de
caz
Taenia solium – tenia porcului este un
cestod ce poate atinge 3-4m în lungime.
Ouăle lui într-un mediu uscat, în-afara
Agentul
organismului, se pot păstra până la 1 lună,
patogen
pe când sol. Fenol 5% şi sol.
Formaldehidă 1% îi distrug foarte încet
timp de 2-3 săptămâni.
Sursa de - Omul bolnav şi infestat.
infecție
Perioada de 5-12 săptămâni
incubație
- Începe de la 2-4 luni de la infestare.
Perioada de
- Durează toată perioada aflării parazitului
contagiozitate
în organism – ani sau zeci de ani.
Generală, mai frecvent suferă adulţii –
vânzătorii de carne, bucătarii,
Receptivitatea gospodinele, persoanele care lucrează la
și imunitatea combinate, abatoare, depozitele de carne,
etc.
Imunitate nu se formează
Sezonalitatea Nu este caracteristică.

119
Ciclul de viaţă al Taenia solium
*Gazda definitivă – omul infestat
*Gazda intermediară –porcul şi mistreţul.

120
Mecanism de transmitere fecalo-oral

X
- Carne
- Produse
X Hidrică din carne
infestate

Aeriană Alimentară

De contact Transmisivă

Transplacentară

X X
X
121
Măsuri antiepidemice

Îndreptate către Îndreptate către Îndreptate către


sursă mecanismul de receptivitatea
transmitere populației

 Depistarea  Expertiza
activă a persoa- sanitaro-veterinară
nelor infestate şi permanentă cărnii
dehilmentizarea de porcine.
lor.  Evitarea
 Dispensarizarea consumării cărnii
persoanelor după de porcine
dehilminti-zare nesupuse
timp de 1 an. expertizei
 Anchetarea veterinare.
epidemiologică şi  Prelucrarea
epizootologică a termică suficientă
microfocarelor şi a cărnii de porcine
lichidarea lor. consumate.
 Dezinfectarea  Supravegherea
fecalelor sanitaro-
bolnavilor cu sol. epidemiologică a
Clorură de var de fermelor de
10-20% timp de 5- porcine şi
6 ore, sol. Acid sectorului privat.
carbolic de 5% -
10-11 ore.
 Protecţia
mediului ambiant
de contaminare cu
mase fecale
(folosirea corectă
a latrinelor).

122
Bolile Infecţioase a Căilor Respiratorii
Difteria
Boală infecţioasă acută, transmisibilă,
provocată de Corynebacterium diphteriae,
care rămâne la poarta de intrare, se multiplică
Definiția şi determină fenomene locale (edem şi
membrane false) şi elaborează o exotoxină
puternică, ce determină fenomene toxice la
distanţă, în diferite organe.
Posibil: nu se aplică
Probabil: un caz compatibil cu descrierea
clinică
Confirmat: un caz compatibil cu descrierea
Standardele de clinică care este confirmat prin depistarea de
caz laborator a corinebacteriilor toxigene, sau un
caz compatibil cu descrierea clinică, care are
o legătură cu descrierea clinică şi care a
legătură epidemiologică cu un caz clinic
confirmat.
Corynebacterium diphteriae, bacil gram
Agentul pozitiv, cu rezistenţă medie în mediul extern.
patogen Cunoaştem 3 tipuri de corznebacterii: gravis,
mitis, intermedius.
Sursa de - Bolnavul cu formă tipică, şi atipică.
infecție - Purtătorii sănătoşi.
Perioada de de la 2 la 6 zile, perioada maximă până la 10
incubație zile.
- Odată cu primele semne de boală, cu durata
Perioada de
2-4 săptămâni, în lipsa tratamentului 3-4 luni.
contagiozitate - Convalescenţii până la 6 luni.
- Generală, frecvent copii până la 5 ani.
Receptivitatea - Imunitatea, după boală nu este solidă, prin
și imunitatea imunizare este de 10-15 ani.
- Copii din mame imune primele 4-6 luni.
Sezonalitatea - Toamna-iarna, ciclitatea multianuală cu
periodicitatea de 5-10 ani.

123
Mecanism de transmitere respirator

X
- Aerosoli - Laptele
uscați contaminat
- Picături Hidrică
umede

Aeriană Alimentară

De contact Transmisivă

Transplacentară
- Jucării,
obiecte de
uz casnic. X
X
124
Măsuri antiepidemice

Îndreptate către Îndreptate către Îndreptate către


sursă mecanismul de receptivitatea
transmitere populației

 Depistare:  Dezinfecţia  Imunizare


epidemiologic, continuă, la patul activă a
clinic, laborator. bolnavului cu copilului, cu
 Declarare: cloramină 1-2%, vaccin (DTP),
nominală, orice detergenţi începută la vârsta
caz suspect va fi cationici1% şi de 2 luni.
imediat anunţat terminală, prin  Imunizare
de către medicul formolizare. activă a
care l-a depistat, adultului cu
 Izolare: 30 zile anatoxină
în formele uşoare, difterică
50 zile în cele purificată şi
grave, adsorbită
 Convalescenţii (ADPA) sau cu
se supraveghează vaccin (dT)
timp de 2-3 luni,  Chimioprofila-
 Contacţii, vor fi xie timp de 7 zile
supravegheaţi 10 cu Eritromicină
zile. 30-40 mg/kg./zi.
 Carantina în
colectivităţi
durează 14 zile.

125
Tusea Convulsivă
Boala infecto-contagioasă acută a
copilului, caracterizată prin tuse spastică,
Definiția apărută în accese paroxistice, repetitive,
mai frecvente în cursul nopţii, având o
evoluţie de câteva săptămâni.
Posibil: caz compatibil cu descrierea
clinică.
Probabil: un caz compatibil cu descrierea
Standardele de
clinică şi are legătură cu un caz confirmat
caz
Confirmat: un caz compatibil cu
descrierea clinică care este confirmat prin
datele de laborator.
Bordetella pertussis şi parapertussis,
cocobacil aerob, Gram negativ. Este
Agentul sensibil la factorii mediului extern, la raze
patogen ultraviolete se distruge timp de 1 oră. Se
distruge ușor sub acțiunea tuturor
dezinfectanților chimici și fizici.
- Bolnavul cu formă tipică.
Sursa de
- Bolnavul cu formă atipică (importanţă
infecție
epidemiologică).
Perioada de 7 - 14 zile, maxim 21 zile.
incubație
- Ultimele zile ale perioadei de incubaţie,
Perioada de
şi
contagiozitate
primele 2-4 săptămâni de la debutul bolii.
- Generală, din primele zile de la naştere.
Cele mai grave forme apar în primul an de
Receptivitatea viaţă.
și imunitatea - Imunitatea, durabilă, reîmbolnăvirile
sunt de obicei produse de Bordetella
parapertussis.
Sezonalitatea - Toamnă-iarnă.

126
Mecanism de transmitere respirator

X
- Aer
- Picături
umede Hidrică X

Aeriană Alimentară

De contact Transmisivă

Transplacentară

X X
X
127
Măsuri antiepidemice

Îndreptate către Îndreptate către Îndreptate către


sursă mecanismul de receptivitatea
transmitere populației

 Depistare: epi-  Aerisirea  Imunizare


demiologică, încăperilor. activă cu vaccin
clinică şi de  Dereticarea antidifterotetano
laborator. încăperilor. pertussis (DTP),
 Declarare: începută la vârsta
nominală, orice de 2 luni.
caz suspect va fi  Imunizare
imediat anunţat pasivă cu
de către medicul imunoglobuline
care l-a depistat. specifice la
 Izolare: 10 zile contacţi.
cu instituire de  Chimioprofila-
tratament. xie timp de 7 zile
 Contacţii, vor fi cu Eritromicină
supravegheaţi 21 30-40 mg/kg./zi
zile. Excluşi din sau Ampicilină
colectivitate 14 100 mg/kg/zi,
zile. timp de 7-10
 Carantina în zile.
colectivităţi
durează 14 zile.

128
Tuberculoza
Boală contagioasă cu caracter endemic,
produsa de microorganisme din genul
Definiția Mycobacterium, caracterizata prin formare
de granuloame, inflamație și destrucție
tisulară cu localizare obișnuita pulmonară.
Criterii clinice: opinia clinicianului
conform căreia semnele și/sau simptomele
clinice și/sau radiologice sunt compatibile
cu TB; decizia clinicianului de a aplica
Standarde de pacientului terapia completă împotriva TB.
caz Criterii de laborator: izolarea complexului
M.tuberculosis din orice probă clinică prin
cultură; evidențierea bacililor acido-
rezistenți la o examinare microscopică a
unor expectorații spontane sau provocate.
Mycobacterium Tuberculosis-bacili mici,
aerobi, imobili nesporulați. Cresc lent pe
mediile de cultură, fiind necesare minimum
Agentul 3 săptămână pentru apariția coloniilor.
patogen Sunt rezistenți la uscăciune, acizi, substanțe
alcaline, detergenți și sensibili la RUV,
alcooli, apă oxigenată, temperaturi înalte
de TB
- Bolnavul de TB pulmonară activă, TB
Sursa de
extrapulmonară daca exista cale de
infecție
eliminare a bacililor. Animalele bolnave.
Perioada de 0.5-12 luni.
incubație
Perioada de Numai pe perioada de forma deschisa de
contagiozitate TB (luni-ani)
Generală, mai frecvent copii până la 3 ani,
Receptivitatea
adolescenţi, adulţi tineri.
și imunitatea
Imunitate postinfecţioasă instabilă.
Sezonalitatea Perioada rece si umeda a anului.

129
Mecanisme de transmitere: respirator,
alimentar

X
- Aerosoli - Lapte
lichizi și infectat.
solizi. Hidrică

Aeriană Alimentară

De contact Transmisivă

Transplacentară
-Habitual.

X
X
130
Măsuri antiepidemice

Îndreptate către Îndreptate către Îndreptate către


sursă mecanismul de receptivitatea
transmitere populației

 Depistarea  Vaccinarea
precoce a populației cu
bolnavului și vaccin BCG
izolarea lui. conform
 Evidența calendarului
contacților,
naţional de
supravegherea
timp de 2 ani. vaccinări în
 Patronajul activ vigoare;
a focarelor.
 MRG în masă a
populaţiei;

131
Scarlatina
Boală infecțioasă acută din grupul
infecțiilor respiratorii şi antraponozelor,
Definiția
caracterizată clinic prin febră, angină,
exantem și enantem caracteristic.
Posibil: nu se aplică.
Probabil: un caz compatibil cu descrierea
Standarde de clinică.
caz Confirmat: un caz compatibil cu
descrierea clinică și confirmat de
laborator.
Streptococul β-hemolitic din gr.A
(streptococul pyogenes) este destul de
viabil în mediul ambiant: la t 1000 С-15
Agentul min., la t0 joase, uscăciune, dezinfectanți
patogen (cloramină, sublimat, etc.), tetraciclină; în
spută, puroi, pe obiecte, vestimentație a
bolnavului se păstrează luni de zile etc.
Este sensibil la penicilină.
- Bolnavul cu forme tipice și atipice de
Sursa de scarlatină. Purtătorii
infecție - Bolnavul cu diverse maladii
streptococice (angină, rinofaringită, etc.)
Perioada de 2-12 zile.
incubație
Bolnavul este periculos pe toată perioada
Perioada de evoluției bolii, în special în primele 7-10
contagiozitate zile, după care treptat contagiozitatea
scade.
Generală, mai frecvent copii de 2-7 ani,rar
Receptivitatea adulţii, excepțional sugarii.
și imunitatea Imunitatea postinfecțioasă de lungă
durată.
Sezonalitatea Toamnă-iarnă

132
Mecanisme de transmitere: respirator, prin
contact şi alimentar.

X
- Aerosoli - Lapte
lichizi. infectat.
Hidrică

Aeriană Alimentară

De contact Transmisivă

Transplacentară
- Prin
mâini
- Obiecte X
şi Plăgi

X
133
Măsuri antiepidemice

Îndreptate către Îndreptate către Îndreptate către


sursă mecanismul de receptivitatea
transmitere populației

 Depistarea pre-  Dereticarea


coce a bolnavului umedă și
și purtătorilor și cuarțarea
spitalizarea lor încăperilor.
după indicații  Dezinfecția
clinice sau
terminală în
epidemiologice.
focar.
 Izolarea conta-
cților timp de 7  Sterilizarea
zile din momentul inventarului
izolării medical/chirurgi
bolnavului. cal.
 Bolnavii se
externează după
însănătoșirea
clinică, dar nu mai
devreme decât
peste 10 zile de la
debutul bolii.
 Bolnavii se
admit în colective
nu mai devreme
decât peste 22 de
zile de la debutul
bolii.
 Dispensarizarea
bolnavilor timp de
1 lună după
externare.

134
Infecția meningococică
Boală contagioasă umană cauzată de
meningococi şi caracterizată clinic prin
meningită purulentă sau/şi
Definiția
meningococemie, cu redoarea cefei,
semne meningiene pozitive, tulburări de
conștiință.
Posibil: nu se aplică
Probabil: un tablou clinic compatibil cu
boala meningococică invazivă fără
confirmare de laborator sau cu o
Standardele de
identificare a N. meningitidis dintr-un loc
caz
nesteril sau cu niveluri înalte de anticorpi
meningococici.
Confirmat: un caz compatibil cu descrie-
rea clinică și confirmat de laborator.
Neisseria meningitidis, foarte sensibilă la
Agentul frig, t°C optimă 36°C-37°C. Sensibilă la
patogen uscăciune, clorură de var de 0,2%, soluție
de fenol de 1%, soluție cloramină de 1%.
- Bolnavul cu meningită,
Sursa de meningococcemie, sau cu rinofaringită
infecție meningococică.
- Purtătorul sănătos.
Perioada de 2-10 zile.
incubație
Perioada de - Începe cu 1-2 zi a incubației.
contagiozitate - Durează toată evoluția bolii
- Generală, sugari (2 luni - l an).
Receptivitatea
- Copii sub 4-5 ani.
și imunitatea
- Adulții mai rar.
Iarna - primăvara. Evoluție sporadică,
Sezonalitatea endemică sau epidemică (la intervale de 5-
10 ani).

135
Mecanism de transmitere respirator

X
- Aer
- Picături
umede Hidrică X

Aeriană Alimentară

De contact Transmisivă

Transplacentară

X X
X
136
Măsuri antiepidemice

Îndreptate către Îndreptate către Îndreptate către


sursă mecanismul de receptivitatea
transmitere populației

 Depistarea  Aerisirea  Vaccin


precoce a încăperilor mici și meningococic
bolnavului şi supraaglomerate. din grupele
izolarea lui.  Dereticarea serologice A și
 Evidența umedă. C.
contacților,  Ventilarea  Grupele
supravegherea - regulată a vaccinate: copii
10 zile. încăperilor. de la 1-7 ani;
 Culturi din  Fierberea Studenții anului I
rinofaringe - 2 veselei. de la facultăți,
pentru contacții  Interzicerea școli medii
din colectivitățile folosirii cănilor profesionale;
de copii, l din comune pentru Copii nou
focar familial. apă. înscriși în clasele
 Purtătorii de de copii, elevii
meningococ și claselor I în
bolnavii cu școlile internat.
rinofaringită se
tratează cu
cloramfenicol 5
zile, control
bacteriologic după
un interval de 3
zile. În caz de
portaj persistent -
eritromicină, sau
ampicilină în doze
de vârstă 5 zile.

137
Rujeola.
Boală infecțioasă acută din grupul
infecțiilor respiratorii și antroponozelor,
provocată de viruși, care se transmit pe cale
Definiția aerogenă, caracterizată prin febră, tusă,
conjunctivită, rinită, erupții cutanate
maculo-papuloase și exantemă specifică
(petele Koplik pe mucoasa bucală).
Posibil: un caz diagnosticat de medic ca
rujeolă.
Probabil:un caz compatibil cu descrierea
Standardele clinică.
de caz Confirmat:un caz confirmat în laborator
sau un caz compatibil cu descrierea clinică
și având o legătură epidemiologică cu un
caz confirmat.
Familia Paramyxoviridae, virusul polynosa
morbillivirus. Sensibil la acțiunea diferitor
factori de mediu (RUV, dezinfectanți,
Agentul
mediu acid); rezista la t 0+ 370C până la 2
patogen
ore, în picături de mucus la t 0+12+150C –
câteva zile, în sângele bolnavului congelat
la t0-720C – timp de 14 zile.
Sursa de Omul bolnav, mai frecvent cu forme
infecție ușoare, șterse, atipice și asimptomatice.
Perioada de 7-21 zile.
incubație
Perioada de - 4-5 zile până la debutul erupțiilor cutanate
contagiozitate -4-5 zile după debutul erupțiilor.
- Generală, afectează toate grupele de
Receptivitatea
vârstă, în special copii până la 7 ani.
și imunitatea
Imunitatea postiinfecțioasă de lungă durată.
Sezonalitatea Iarna - primăvara.

138
Mecanism de transmitere respirator

X
- Aer
- Aerosoli
lichizi. Hidrică X

Aeriană Alimentară

De contact Transmisivă

Transplacentară

X X
- Posibilă

139
Măsuri antiepidemice

Îndreptate către Îndreptate către Îndreptate către


sursă mecanismul de receptivitatea
transmitere populației

 Depistarea  În încăperi se  Vaccinarea


precocea practică curațenia populației cu
bolnavilor și curentă și vaccin ROR la
izolarea lor. aerisirea. vârsta de 12
 Declararea luni,6-7 ani și la
cazului de urgență 14-15 ani.
la CSP teritoriale.
 Evidența
contacților,
supravegherea -
21 zile.
 Vizitarea
focarului de un
lucrător medical
minimum o dată
la 3-4 zile.
 Administrarea
persoanelor
vaccinate cu 6 luni
în urmă a unei
doze suplimentare
de vaccin ROR în
primele 72 ore, de
la depistarea
bolnavului,
 Copii conctaţii
vaccinaţi de la
vârsta de 10 luni.

140
Rubeola.
Boală infecţioasă din grupul infecţiilor
respiratorii şi antroponoze, provocată de un
virus filtrant care se transmite de la omul
Definiția bolnav la cel sănătos mai des pe calea
aerogenă şi se caracterizează clinic prin
febră moderată, limfoadenopatie
generalizată şi apariţia erupţiei pe piele.
Posibil: un caz care corespunde definiției
cazului clinic.
Probabil: un caz care corespunde cu
Standardele
descrierea clinică și având o legătură
de caz
epidemiologică.
Confirmat: un caz compatibil cu descrierea
clinică și confirmat în laborator.
ARN – virus ce se referă la familia
Togaviridae şi genul Rubivirus. El rapid se
distruge la acţiunea RUV, a diferitor
Agentul dezinfectanţi, a temperaturilor ridicate, a
patogen mediilor acidice ori bazice. La temperatura
de cameră virusul rubeolic supravieţuieşte
numai câteva ore, însă destul de îndelungat
suportă temperaturile joase.
Omul bolnav cu forme manifeste și atipice
Sursa de
Nou- născutul cu formă congenitală de
infecție
rubeolă în primele 6 luni
Perioada de 14-21 zile.
incubație
Perioada de 5-7zile până la debutul erupțiilor cutanate şi
contagiozitat 5-7 zile după apariția erupțiilor.
e
Receptivitat Generală, afectează toate grupele de vârstă,
ea și în special copii de 3-6 ani.
imunitatea Imunitatea postiinfecțioasă de lungă durată.
Sezonalitate Iarna – primăvara.

141
Mecanism de transmitere respirator

X
- Aer
- Aerosoli
lichizi. Hidrică X

Aeriană Alimentară

De contact Transmisivă

Transplacentară

X X
- Vertical
de la
mamă la
făt

142
Măsuri antiepidemice

Îndreptate către Îndreptate către Îndreptate către


sursă mecanismul de receptivitatea
transmitere populației

 Depistarea pre-  În âncăperi se  Vaccinarea


coce a bolnavilor practică curațenia populației cu
și izolarea lor. curentă și vaccin ROR la
 Declararea aerisirea. vârsta de 12
cazului de urgență luni,6-7 ani și la
la CSP teritoriale. 14-15 ani.
 Evidența conta-
cților, suprave-
gherea 21 zile.
 Izolarea
femeilor în primul
simestru de
sarcină până la a
10 zi de la debutul
bolii.
 Vizitarea
focarului de un
lucrător medical
minimum o dată
la 3-4 zile.
 Admiterea în
colectivități a
bolnavilor se
permite după
însănătoșire, dar
nu mai devreme
de 5-7 zile de la
apariția erupțiilor.

143
Parotidita Epidemica(Oreionul)
Boală infecțioasă, antroponoză cu
tabloul clinic manifestat prin tumefacția
Definiția unilaterală sau bilaterală, dureroasă, cu
inflamarea glandei parotide, care
durează 2 zile.
Posibil: nu se aplică
Probabil: un caz care corespunde
Standardele de definiției cazului clinic și are o legătură
caz epidemiologică cu un caz confirmat,
Confirmat: caz care este comfirmat în
laborator.
Paromixovirusul, se păstrează la
temperaturi joase 10 luni, este puțin
rezistent la acțiunea factorilor fizici -
Agentul patogen chimici, soluţie lizol 1% se distruge în 3
- 4 minute, se inactivează la razele
ultraviolete.

- Omul bolnav,
- Omul bolnav cu forme șterse și
Sursa de infecție
asimptomatice.

Perioada de 12-26 de zile.


incubație
Bolnavul este contagios în perioada
Perioada de
prodromală și primele 6 zile de boală,
contagiozitate
maxim 9 zile.
- Copii de diferită vârstă (5-15 ani),
- Maturii neimunizați,
Receptivitatea și
- Cei care au fost bolnavi,
imunitatea
- Imunitate pe toată viața.

Sezonalitatea Iarnă-primăvară (ianuarie - martie).

144
Mecanism de transmitere respirator

X
- Aerosoli
lichizi.
Hidrică X

Aeriană Alimentară

De contact Transmisivă

Transplacentară

X X
X
145
Măsuri antiepidemice

Îndreptate către Îndreptate către Îndreptate către


sursă mecanismul de receptivitatea
transmitere populației

 Depistarea  Aerisirea  Vaccinarea


precoce a îcăperilor. populației cu
bolnavilor.  Deriticarea vaccin viu
 Depistarea umedă cu atenuat comform
substanțe calendarului de
activă a
dezinfectante vârstă.
contacților și a
(sol. Lizol de1%).
femeilor
însărcinate care
au fost în contact
cu bolnavii.
 Bolnavii
depistați sunt
izolați la
domiciliu, în
formele grave se
spitalizează.
 Izolarea se face
timp de 9 zile.
 În colectivități
pacientul pleacă
peste 21 de zile
după boală.

146
Gripa
Boală infecţioasă acută din grupul bolilor
respiratorii, provocată de mai multe
virusuri, ce se transmit de la omul bolnav
Definiția la cel sănătos, caracterizându-se clinic
prin simptome pronunţate de intoxicaţie şi
afectarea mucoasei căilor respiratorii
superioare, cu preponderenţă a traheii.
Posibil: nu se aplică
Probabil: unul sau mai multe simptome
specifice.
Standardele de Confirmat: caz probabil confirmat prin
caz determinarea variantei virusului gripal
circulant în actuala epidemie ori
determinarea anticorpilor antivirali în
serul bolnavului.
Mixovirusul influenzae este sensibil la
acţiunea diferitor factori ai mediului
Agentul ambiant. El se păstrează mai îndelungat la
patogen temperaturi joase, însă se distruge rapid la
temperaturi ridicate şi acţiunea
dezinfectanţilor.
Sursa de - Omul bolnav cu diverse forme de gripă.
infecție - Purtatorii de virus.
Perioada de De la câteva ore până la 3 zile, mai
incubație frecvent 1-2 zile.
- Bolnavul este foarte contagios în primele
Perioada de
2-3 zile de boală,apoi cotagiozitatea
contagiozitate
scade.
-Copiii mici şi de vârstă școlară. În
Receptivitatea perioadele de epidemii sunt atacate și
și imunitatea celelalte grupe de vârstă.
- Nu fac imunitate.
Sezonalitatea Toamna,iarna,primăvara.

147
Mecanism de transmitere respirator

X
- Aerosoli
umezi
(tuse, Hidrică X
strănut).

Aeriană Alimentară

De contact Transmisivă

Transplacentară

X X
X
148
Măsuri antiepidemice

Îndreptate către Îndreptate către Îndreptate către


sursă mecanismul de receptivitatea
transmitere populației

 Depistarea și  Încăperea, unde  Vaccinarea


izolarea precoce a se află bolnavul antigripală
bolnavilor. trebuie bine anuală.
 La domiciliu aerisită, dereticată  Vaccinarea se
bolnavul se regulat folosind efectuează în
izolează intr-o soluţii de instituţiile
cameră separată dezinfectanţi: medicale
sau patul se 0,5% clorură de persoanelor din
îngrădește cu un var sau cloramină. grupele de risc şi
paravan.  Ştergarele, doritorilor.
 Bolnavului i se băsmăluţele,
pune la dispoziție, vesela de care s-a
ștergar, băsmăluță folosit bolnavul se
individuală. fierb 15 min. în
soluţie de 2% de
bicarbonat de
natriu.
 În timpul
epidemiei de gripă
se evită locurile
aglomerate.
 În perioadele de
epidemii se
recomandă de
purtat măști din 4
straturi de tifon.

149
Bolile Infecţioase Transmisive
Tifosul exantematic
Tifosul exantematic este o antroponoză
din grupul infecţiilor transmisibile,
determinată de Rickettsia prowazekii
vehiculată de la omul bolnav la cel
sănătos prin intermediul păduchilor, mai
Definiția
frecvent a celor de corp, caracterizându-se
printr-o evoluţie ciclică cu febra, cefalee,
insomnie, afectarea sistemului nervos
central, cardiovascular, pulmonar etc. şi
apariţia erupţilor cutanate.
Posibil: nu se aplică
Probabil: un caz compatibil cu descrierea
Standardele de clinică.
caz Confirmat: un caz compatibil cu
descrierea clinică și confirmat în
laborator.
Rickettsia prowazeki. Sensibil la acţiunea
soluţiilor obişnuite de cloramină,
Agentul formalină, lizol, fenol, acizi. Rickettsia se
patogen păstrează un timp îndelungat în dejecţiile
uscate de păduchi şi în particulele de praf
uscat.
Sursa de Bolnavul de tifos exantematic și de boala
infecție bril.
Perioada de 6-23 zile, mai frecvent 10-12 zile.
incubație
- Bolnavul este contagios cu 2 zile înainte
Perioada de
de debutul bolii, şi toată perioada de stare,
contagiozitate
și 2 zile după scăderea temperaturii.
Receptivitatea Receptivitate generală.
și imunitatea Imunitatea specifică de lungă durată.
Sezonalitatea Iarna, primăvara.

150
Mecanism de transmitere parenteral

X Hidrică X

Aeriană Alimentară

De contact Transmisivă

Transplacentară
- Păduchele
de corp cu
X excremente
le.

X
151
Măsuri antiepidemice

Îndreptate către Îndreptate către Îndreptate către


sursă mecanismul de receptivitatea
transmitere populației

 Spitalizarea  Combaterea
obligatorie a păduchilor.
bolnavului  Depistarea
 În secția de pediculozei și
primire bolnavul organizarea
trece prelucrarea despăducherii.
sanitară cu  Dezinfecția și
utilizarea dezinsecția
dezinsectanților; terminală a
 Depistarea și focarului.
examinarea medi-
cală a contacților;
 Prelucrarea sa-
nitară a contacți-
lor cu pediculoză;
 Supravegherea
medicală a con-
tacților timp de
25 zile.
 Respectarea
igienei personale
corporale și a
localurilor;
 Fierberea și
spălarea lenjeriei
de pat și corp cu
călcarea ei
obligatorie;

152
Tifos recurent
Boală infecțioasă acută, caracterizată
prin perioade febrile cu febră de 39-
Definiția 400 C, urmate de perioade afebrile,
intoxicație generală, cu dureri musculare
și cefalee, sindromul hepatosplenic.
Standardele de
caz
Borrelia recurrentis - spirochetă mobilă,
gram - negativă, în afara organismului
Agentul patogen
moare imediat, la congelare se păstrează
8 zile, la t de0 C-30 min.

Sursa de infecție - Omul bolnav

Perioada de 7 zile
incubație
- Bolnavul este contagios de la 3 până la
Perioada de
15 zile, mai des 7-8 zile.
contagiozitate

Receptivitate generală.
Receptivitatea și
Imunitatea nespecifică. Posibile
imunitatea
recidive.
Sezonalitatea Sfârșitul iernii, lunile martie - aprilie.

153
Mecanism de transmitere parenteral

X Hidrică X

Aeriană Alimentară

De contact Transmisivă

Transplacentară
- Păduchele
de corp.
X
X
154
Măsuri antiepidemice

Îndreptate către Îndreptate către Îndreptate către


sursă mecanismul de receptivitatea
transmitere populației

 Spitalizarea  Combaterea
obligatorie a păduchilor;
bolnavului cu  Depistarea
transport special pediculozei și
care va fi supus organizarea
dezinsecției și despăducherii;
dezinfecției.  Dezinfecția și
 În secția de dezinsecția
primire bolnavul terminală a
trece prelucrarea focarului.
sanitară cu
utilizarea
dezinsectanților.
 Depistarea și
examinarea
medicală a
contacților.
 Prelucrarea
sanitară a
contacților cu
pediculoză.
 Supravegherea
medicală a
contacților timp
de 25 zile.
 Înregistrarea și
evidența focarelor
de pediculoză.

155
Borelioza Lyme
Boală infecţioasă din grupul
zooantroponozelor transmisibile cu focar
natural, caracterizându-se printr-un
polimorfism de simptome, ce se exprimă
Definiția
prin eritem, febră, lezarea sistemului
nervos central şi periferic, de asemenea
prin semne de afectare a cordului şi a
articulaţiilor mari.
Posibil:un caz compatibil cu descrierea
clinică.
Probabil: un caz compatibil cu descrierea
clinică și având o legătură cu descrierea
Standardele de epidemiologică, aflarea bolnavului într-o
caz zonă endemică la borelioză Lyme cu 10-
30 zile înaintea apariției semnelor clinice
de boală.
Confirmat: un caz compatibil clinic și
confirmat în laborator.
Agentul Borrelia Burgdorferi spirochetă. Se
patogen transmite prin căpușa Ixodes.
Animale sălbatice (şoarecii, şobolanii, alte
rozătoare, căprioarele, cerbii, diverse
Sursa de
păsări) şi unele domestice (câinii, pisicile,
infecție
caprinele, ovinele, bovinele), care elimină
agentul patogen prin urină.
Perioada de 3-32 zile
incubație
Perioada de - Bolnavul nu este contagios
contagiozitate
Receptivitatea Receptivitate generală.
și imunitatea Imunitatea nespecifică.
Sezonalitatea Vara-toamna.

156
Mecanism de transmitere parenteral

X Hidrică X

Aeriană Alimentară

De contact Transmisivă

Transplacentară
- Căpușa
Ixodes
X
X
157
Măsuri antiepidemice

Îndreptate către Îndreptate către Îndreptate către


sursă mecanismul de receptivitatea
transmitere populației

 Declararea la  Supravegherea
CSP a cazurilor de entomologică a
borelioză numărului de
diagnosticate. căpușe Ixodes.
 Efectuarea  Folosirea
educaţiei sanitare insecticidelor
a populaţiei, în pentru nimicirea
localităţile vectorilor
endemice de căpușelor Ixodes.
borelioză, privind  Folosirea
riscul infectant al plaselor contra
căpuşelor şi năvălirii căpușelor.
evitarea lor.

158
Malaria
Parazitoză tisulară și transmisibilă,
cauzată de protozoare din genul
Plasmodium, caracterizată prin evoluție
ciclică, accese febrile care se succed la
Definiția intervale de timp regulate,
splenohepatomegalie, anemie, uneori
leziuni grave ale sistemului nervos, ale
rinichilor si altor organe.

Posibil: nu se aplică
Probabil: unul sau mai multe
Standardele de simptoame specifice.
caz Confirmat: un caz suspect confirmat
prin determinarea plasmpodiilor în
sângele bolnavului.
Plasmodium vivax, plasmodium ovale,
Agentul patogen plasmodium malariae, plasmodium
falciparum.
- Bolnavul de malarie
Sursa de infecție - Purtătorul de plasmodii.
P. ovale-7-20 zile P. vivax-10-14 zile
Perioada de P. malarie-25-42 zile P. falciparum-8-16
incubație zile.
Perioada de - Bolnavul este contagios pe tot
contagiozitate parcursul manifestării bolii.
Receptivitate generală.
Receptivitatea și
Imunitatea nespecifică. Posibile
imunitatea
recidive.
Sezonalitatea Vara.

159
Mecanism de transmitere parenteral

X Hidrică X

Aeriană Alimentară

De contact Transmisivă

Transplacentară
-Ţânțarii
Anofeles
X - Sânge
transfuzat

X
160
Ciclu de dezvoltare a plasmodium malariae:
*Gazda definitivă – omul
*Gazda intermediară - ţânţarul

161
Măsuri antiepidemice

Îndreptate către Îndreptate către Îndreptate către


sursă mecanismul de receptivitatea
transmitere populației

 Depistarea pre-  Supravegherea


coce a bolnavului entomologică a
și izolarea lui. numărului de
 Tratarea țânțari Anofeles.
complet  Folosirea
bolnavilor cu insecticidelor
preparate pentru nimicirea
antimalarice. vectorilor-
 Externarea țânțarilor
bolnavilor se face Anopheles.
doar după 2-3 zile  Folosirea
de la eliberarea plaselor contra
sângelui de țânțarilor.
plasmodii.  Aplicarea pe
 Dispensarizarea haine sau pe piele
reconvalescenților a substanțelor
timp de 18 luni. insectifuge
 Evidența  Spray-uri
contacților, aplicate pe corp.
supravegherea -
45 zile
 Chimioprofila-
xia persoanelor
reântoarse din
zone endemice cu
malarie.

162
Hepatita virală B
Boală infecţioasă acută sau cronică din
grupul infecţiilor sangvine şi antroponoze,
provocată de virusul hepatic B, care
pătrunde în organismul uman pe diverse
Definiția căi, manifestându-se clinic prin intoxicaţie
generală, dereglări ale tractului digestiv,
îndeosebi ale funcţiilor ficatului, prin
sindroame asteno-vegetativ, colestatic,
fiind însoţite de apariţia icterului.
Posibil:nu se aplică
Probabil: unul sau mai multe simptome
specifice.
Confirmat: caz probabil confirmat prin
Standardele de
determinarea marcherilor hepatitei
caz
B:AgHBs,AcIgM ,antiAgHBc ,marcheri
de vindecare Ac anti AgHBs,sau marcheri
de cronicizare:AgHBe si Ac anti AgHBc
totali
Heparnavirusul B este rezistent la acţiunea
Agentul factorilor chimici şi fizici, sensibil la
patogen acţiunea t°+ 120°C timp de 45 min, și a
cloraminei de 3%.
Sursa de - Bolnavul cu diferite forme de HVB. Şi
infecție purtătorii cronici.
Perioada de 45-120-180 de zile.
incubație
- Virusul apare în sînge cu 15-30 zile
Perioada de inaintea apariției icterului. Se menține
contagiozitate toată perioada de manifestare. Deseori se
instaleaza portajul cronic.
Receptivitatea Toate vârstele.
și imunitatea
Sezonalitatea Anul împrejur.

163
Mecanism de transmitere parenteral

X Hidrică X

Aeriană Alimentară

De contact Transmisivă

Transplacentară
- Sexuală
- Sângele
X
- De la
mamă la
făt.

164
Măsuri antiepidemice

Îndreptate către Îndreptate către Îndreptate către


sursă mecanismul de receptivitatea
transmitere populației

 Bolnavii  În dependență de  Vaccinarea


depistați sunt calea de populației cu
spitalizați în transmitere vaccin contra
secțiile de boli determinată se HVB comform
infecțioase. efectuează calendarului de
 După externare dezinfecția vaccinări.
pacienții se află terminală.
sub supravegherea
de dispensar a
medicului
infecționist timp
de 1an.
 Convalescenții
sunt examinați
clinic, biochimic
și serologic peste
10 zile după
externare, apoi
după 1,3,6,9,12
luni.
 În caz de
cronicizare
examinarea se
continuă de 2 ori
pe an.

165
Hepatita virala C
Boală infecţioasă acută sau cronică din
grupul infecţiilor sangvine şi antroponoze,
provocată de virusul hepatic C, care
pătrunde în organismul uman pe diverse
Definiția
căi, manifestându-se clinic prin intoxicaţie
generală, dereglări ale tractului digestiv,
îndeosebi ale funcţiilor ficatului.

Posibil:nu se aplică
Probabil: unul sau mai multe simptome
Standardele de specifice.
caz Confirmat: caz probabil confirmat prin
determinarea marcherilor hepatitei C:
AgHVC și Ac anti AgHVC.
Heparnavirusul C are dimensiunile de 30-
50 nanometri este rezistent la acţiunea
Agentul
factorilor chimici şi fizici, sensibil la
patogen
acţiunea t°+ 120°C timp de 45 min, și a
cloraminei de 3%.
Sursa de - Omul bolnav de HVC, şi purtătorii de
infecție virus.
Perioada de 50-180 de zile.
incubație
- Virusul apare în sînge cu 20-30 zile
inaintea apariției icterului. Persistă toată
Perioada de perioada de evoluție a bolii. Este cea mai
contagiozitate cronicizantă din toate hepatitele virale
portajul durează mulți ani.

Receptivitatea Toate virstele, mai ales adulții.


și imunitatea
Sezonalitatea Fără creșteri sezoniere.

166
Mecanism de transmitere parenteral

X Hidrică
X

Aeriană Alimentară

De contact Transmisivă

Transplacentară
- Sexuală
- Sângele
X
- De la
mamă la
făt.

167
Măsuri antiepidemice

Îndreptate către Îndreptate către Îndreptate către


sursă mecanismul de receptivitatea
transmitere populației

 Bolnavii  În dependență de  Un vaccin


depistați sunt calea de efectiv contra
spitalizați în transmitere hepatitei virale C
secțiile de boli determinată se nu este elaborat.
infecțioase. efectuează
 După externare dezinfecția
pacienții se află terminală.
sub supravegherea
de dispensar a
medicului
infecționist timp
de 1an.
 Convalescenții
sunt examinați
clinic, biochimic
și serologic peste
10 zile după
externare, apoi
după 1,3,6,9,12
luni.
 În caz de
cronicizare
examinarea se
continuă de 2 ori
pe an.

168
Hepatita virala D
Boală infecţioasă acută sau cronică din
grupul infecţiilor sangvine şi antroponoze,
provocată de virusul hepatic D, care
pătrunde în organismul uman pe diverse
Definiția
căi, manifestându-se clinic prin intoxicaţie
generală, dereglări ale tractului digestiv,
îndeosebi ale funcţiilor ficatului.

Posibil:nu se aplică
Probabil: unul sau mai multe simptome
specifice.
Standardele de
Confirmat: caz probabil determinat prin
caz
determinarea marcherilor hepatitei D:
AgHVD și Ac anti HVD concomitent cu
marcherii hepatitei B .
Heparnavirusul D se păstrează destul de
îndelungat la temperaturi joase, este
Agentul rezistent la acţiunea factorilor chimici şi
patogen fizici, sensibil la acţiunea t°+ 120°C timp
de 45 min, şi a cloraminei de 3%.

Sursa de - Omul bolnav cu diferite forme de HVD,


infecție inclusiv şi purtătorii de acest virus.
-În coinfecţia acută delta (CAD) are o
Perioada de durată de 1,5-6 luni,
incubație -În suprainfecţia acută delta (SAD) poate
varia între 1 -2 luni.
Perioada de -Fiind un virus deficient își manifestă
contagiozitate patogenitatea numai în prezența AgHBs.
Receptivitatea Toate vârstele.
și imunitatea
Sezonalitatea Anul împrejur.

169
Mecanism de transmitere parenteral

X Hidrică X

Aeriană Alimentară

De contact Transmisivă

Transplacentară
- Sexuală
- Sângele
X
- De la
mamă la
făt.

170
Măsuri antiepidemice

Îndreptate către Îndreptate către Îndreptate către


sursă mecanismul de receptivitatea
transmitere populației

 Bolnavii  În dependență de  Un vaccin


depistați sunt calea de efectiv contra
spitalizați în transmitere hepatitei virale B
secțiile de boli determinată se rezolvă și
infecțioase. efectuează problema
 După externare dezinfecția hepatitei D.
pacienții se află terminală.
sub supravegherea
de dispensar a
medicului
infecționist timp
de 1an.
 Convalescenții
sunt examinați
clinic, biochimic
și serologic peste
10 zile după
externare, apoi
după 1,3,6,9,12
luni.
 În caz de
cronicizare
examinarea se
continuă de 2 ori
pe an.

171
HIV/SIDA
Sindrom care denumește totalitatea bolilor
asociate infecției cu virusul HIV, infecție
care duce la slăbirea, respectiv distrugera
sistemulului imun, caracterizată prin
Definiția infecții oportuniste, neoplasme, disfuncții
neurologice și o mare varietate de alte
sindroame. Aproape toate persoanele
netratate infectate cu HIV vor dezvolta în
cele din urmă SIDA.
Posibil:nu se aplică
Probabil:nu se aplică
Standardele de
Confirmat:un caz confirmat în laborator
caz
sau care corespunde definiției pentru
cazurile de SIDA.
Virusul HIV ( virusul imunodeficienței
umane HIV 1 și 2) din fam.Retroviridae,
genul Lentivirus.
Agentul Sensibil la mediu exterior. Se distruge
patogen ușor la aplicarea dezinfectanților chimici,
la iradierea ultravioletă. În plasma și
sperma congelată este viabil multi ani. La
30 0C se distruge peste 3 zile.
Sursa de Omul bolnav sau purtătorul de virus.
infecție
Perioada de 2-10 ani.
incubație
Perioada de Este contagios în toate perioadele
contagiozitate procesului infecțios ( ani de zile ).
Generală mai frecvent persoanele cu
Receptivitatea
vârsta cuprinsă între 15- 39 ani.
și imunitatea

Sezonalitatea Pe tot parcursul anului.

172
Mecanism de transmitere parenteral

X Hidrică
X

Aeriană Alimentară

De contact Transmisivă

Transplacentară
- Sexuală
- Transfuzii
X de sînge
-Instrumente
- Frecvent înțepătoare
de la
mamele
infectate.

173
Măsuri antiepidemice

Îndreptate către Îndreptate către Îndreptate către


sursă mecanismul de receptivitatea
transmitere populației

 Depistarea  Practicarea
precoce a relațiilor sexuale
bolnavilor și protejate.
izolarea lor la  Testarea
spital. sângelui şi ale
 Declararea organelor ce vor
cazului de urgență
urma să fie
la CSP teritoriale.
donate.
 Depistarea și
supravegherea  Testarea
contacților. donatorilor şi
 Tratamentul cu recipienților de
ARV a femeilor sânge.
gravide și a  În focar se
copiilor nou- efectuează
născuți. dezinfecția
terminală ,se
distrug seringele,
acele,
instrumentele
cosmetice de
care s-a folosit
bolnavul.

174
ZOONOZELE
Antraxul
Boală infecţioasă acută, ce se transmite de
la diferite animale bolnave la om,
Definiția caracterizându-se prin intoxicaţie, febră,
afectarea tegumentelor, mai frecvent a
celor descoperite şi a organelor interne.
Posibil: nu se aplică
Probabil: *un caz compatibil cu descrierea
clinică fără izolarea B.anthracis, sau cu alt
diagnostic cu evidențierea B.anthracis printr-un
Standartele test de confirmare în laborator.
de caz *un caz compatibil cu descrierea clinică legat
epidemiologic de o expunere la un mediu
confirmat, dar fără o evidențiere în laborator a
infecției B.anthracis.
Confirmat: un caz clinic confirmat în laborator.
Bacillus anthracis.Sub formă de spori aceşti
microbi sunt foarte rezistenţi la diferite
temperaturi ale mediului ambiant şi
Agentul
supravieţuiesc, în sol până la 20-30 şi chiar
patogen
80 de ani. Formele vegetative sunt sensibile
la temperatură, razele ultraviolete,
dezinfectante uzuale.
Animalele domestice și sălbatice ierbivore:
Sursa de caprinele, bovinele, cămilile, cabalinele, caii,
infecție măgarii, catârii, etc.
Perioada de De la câteva ore până la 6-8 zile, mai frecvent
incubație 2-3 zile.
Perioada de Omul bolnav poate fi contagios în toate
contagiozitate formele procesului infecțios
Generală, mai frecvent crescătorii de vite,
Receptivitatea
văcari, ciobani, porcari, veterinari,
și imunitatea
zootehnicieni, lucrători de la abatoare, etc.
Sezonalitatea Vară-toamnă.
175
Mecanism de transmitere fecal-oral,
respirator, parenteral, prin contact direct și
indirect

X
- Aerosoli - Carne
solizi - Produsele
ce conțin Hidrică din carne
spori - Lapte

Aeriană Alimentară

De contact Transmisivă

Transplacentară
- Plagă -Insectele
- Piele hemato-
- Lâna de fage
animale

X
176
Măsuri antiepidemice

Îndreptate către Îndreptate către Îndreptate către


sursă mecanismul de receptivitatea
transmitere populației

 Depistarea  Respectarea  Vaccinarea


precoce a cerințelor medico- grupelor de
bolnavului si sanitare și risc:specialițtii
izolarea lui. veterinare în zooveterinari și
 Evidența menținerea persoanele legate
contacților, animalelor, cu creșterea,
supravegherea lor colectarea, îngrijire,
timp de 8 zile. transportarea, sacrificarea
 Animalele prelucrarea și animalelor,
bolnave sunt utilizarea proprietarii de
sacrificate și se produselor vite în zonele
ard. animaliere. rurale cu focare
 Vaccinarea  Interzicerea telurice de
animalelor. sacrificării antrax.
animalelor în
condiții de casă.
 Pașaportizarea
focarelor telurice
și asanarea lor.
 Dezinfecția
focarelor telurice
cu clorură de var de
20%.
 Dezinfecția
terminală în focar
se efectuează cu
soluție activată de
cloramină de 4%.

177
Bruceloza
Boală infecţioasă din grupul
zooantroponozelor, provocată de diferite
bacterii cu denumirea de brucele, ce se
transmit omului pe diverse căi, de la animalele
Definiția bolnave (mai frecvent de la cele domestice),
caracterizându-se clinic prin afectarea multor
organe şi sisteme ale organismului, în special
prin afectarea aparatului locomotor, precum şi
prin manifestări alergice.
Posibil: nu se aplică
Probabil: un caz compatibil cu descrierea
Standartele de clinică și avînd o legătură epidemiologică sau
caz un caz cu un titru ridicat izolat.
Confirmat: un caz compatibil cu descrierea
clinică și confirmat în laborator.
Brucella melitensis, B.abortus, B.suis.Sunt
rezistente la temperaturi scăzute, pot rezista
pînă la 4 luni, în apă supraviețuiesc până la 90
Agentul
de zile.Sensibile la temperatură, la t0 60ºC
patogen mor în 30 min., la fierbere se distrug
momentan. Sensibile la sol.de fenol de 2%,
0,2% cloramină.
Sursa de Ovinele, caprinele, bovinele, porcinele.
infecție
Perioada de De la 1 la 7 săptămîni, mai frecvent 2-3
incubație săptămîni.
În focarele antropurgice contaminarea este
Perioada de
posibilă pe toată durata activizării procesului
contagiozitate epizootic.
Generală, mai frecvent la persoanele care
îngrijesc animalele, prelucrează produsele
Receptivitatea alimentare şi materia primă de la ele, printre
și imunitatea zootehnicieni, veterinari etc.
Imunitate postinfecțioasă tipospecifică
Sezonalitatea Primăvara-vara

178
Mecanism de transmitere fecalo-oral,
respirator, prin contact direct și indirect
- Apa
contamin-
nată

- Aerosoli - Lapte
solizi - Produsele
ce conțin din lapte
Hidrică - Carne
brucele

Aeriană Alimentară

De contact Transmisivă

Transplacentară
-Prin leziuni
cutante
X
X
179
Măsuri antiepidemice

Îndreptate către Îndreptate către Îndreptate către


sursă mecanismul de receptivitatea
transmitere populației

 Depistarea  Protecția  Vaccinarea


precoce a individuală, lucrătorilor din
bolnavului si prelucrarea sectorul
izolarea lui. laptelui, cărnii, zootehnic și a
 Evidența brânzei. proprietarilor de
contacților,  În focar se vite unde se
supravegherea lor. efectuează înregistrează
 Sacrificarea dezinfecția cazuri de
animalelor terminală bruceloză.
bolnave. minuțioasă.
 Vaccinarea  Utlizarea în
animalelor. consum numai a
apei fierte
 Tratarea
leziunilor cutanate.

180
Rabia umană (Turbarea)
Boală infecţioasă acută din grupul
zooantroponozelor provocată de virusuri,
care se transmit omului de la animalele
Definiția bolnave prin muşcături ori însalivări ale
tegumentelor lezate, ce se caracterizează
clinic prin afectarea sistemului nervos
central cu sfârşit letal.
Posibil: un caz compatibil cu descrierea
clinică fără confirmarea în laborator
Standarte de
Probabil: nu se atestă
caz
Confirmat: un caz compatibil cu descrierea
clinică și confirmat în laborator.
Virusul rabic supravieţuieşte numai în
organismul animalelor, fiind destul de
sensibil la temperaturi ridicate: la
temperatura de +60°C el se distruge timp
Agentul
de 10-15 min., iar la fierbere - momentan.
patogen
La temperaturi joase (-12°C), dimpotrivă se
păstrează câţiva ani. În cadavrele
animalelor descompuse virusul rabic este
inactivat destul de lent.
Vulpile, lupii, câinii vagabonzi, pisicile,
Sursa de liliacul zburător, bovinele, ovinele,
infecție caprinele, cabalinele, porcinele, etc.
Perioada de 10 zile – 6 luni, mai rar până la 1 an
incubație
- Începe din ultimele zile a perioadei de
Perioada de
incubaţie
contagiozitate
- Durează până la moartea animalului.
Generală, mai frecvent copii și populația de
Receptivitatea
la sate.
și imunitatea
Imunitate postinfecţioasă lipsește.
Sezonalitatea Primăvară-vară

181
Mecanism de transmitere prin contact direct

X Hidrică X

Aeriană Alimentară

De contact Transmisivă

Transplacentară
- Muşcătura
sau însaliva-
rea tegumen- X
telor lezate

X
182
Măsuri antiepidemice

Îndreptate către Îndreptate către Îndreptate către


sursă mecanismul de receptivitatea
transmitere populației

 Depistarea  Întrebuinţarea  Vaccinarea


precoce a cărnii şi a persoanei care a
bolnavului şi a produselor lactate fost muşcată în 3
sursei (animalului de la animalele doze
turbat) domestice turbate  Prelurarea rănii
 Nimicirea sau suspecte de cu soluţii
animalelor această maladie, antiseptice şi cu
turbate, a câinilor de asemenea antibiotice.
vagabonzi și sacrificarea şi  Administrarea
pisicilor jupoiatul pielii de pe locul
nesupravegheate. la ele este interzis. mușcăturii a
 Organizarea  Cadavrele imunoglobulinei
vânării vulpilor. animalelor turbate antirabice în
 Vaccinarea se recomandă mai primele 30 min.
câinilor și a bine de ars ori de
pisicilor contra îngropat la o
rabiei în mod adâncime nu mai
obligatoriu. puţin de 2 metri,
turnând în groapă
substanţe
dezinfectante .
 Încăperile şi
toate obiectele,
care au fost în
contact cu oamenii
bolnavi şi anima-
lele turbate, să fie
prelucrate cu
soluţii
dezinfectante.

183
Tularemia
Boală infecţioasă din grupul
zooantroponozelor, care se transmite de la
rozătoare la om pe diverse căi, caracterizându-
Definiția se clinic prin semne de intoxicaţie, febră,
afectarea ganglionilor limfatici, a pielii,
mucoaselor, pulmonilor şi altor organe
lăuntrice.
Posibil: nu se atestă
Probabil: un caz compatibil cu descrierea
clinică şi rezultate prezumtive de laborator:
Standarte titru unic de anticorpi specifici sau detectarea
de caz F.tularensis prin metoda imunofluorescentă;
sau legătură epidemiologică cu caz confirmat.
Confirmat: un caz compatibil cu descrierea
clinică și confirmat în laborator.
Francisella tularensis este puțin rezistentă la
acțiunea t0 înalte, însă se pastrează mult timp
în condiții de t 0 joasa și umiditate: în solul
Agentul patogen
umed și în apa la t° 0-14°C - până la 9 luni, la
t° 20-25° C – până la 2 1uni. Rezistă în carnea
congelată 100 de zile, în pâine-14 zile, etc.
Rozătoarele (şoarecii, şobolanii, popândăii,
ondatrele, hârciogii, iepurii, veveriţele etc.) și
Sursa de infecție
animalele domestice (bovinele, ovinele,
caprinele, porcinele etc).
Perioada de 3-21 zile
incubație
Rozătoarele bolnave – din stadiu de
Perioada de septicemie până la moarte; insectele
contagiozitate hematofage- 2 săptămâni, căpușele – toată
viața ( 9 ani). Omul bolnav nu este contagios.
Generală, mai frecvent populația rurală, la
Receptivitatea și orașe – vânătorii, pescarii, lucrătorii de la
imunitatea abatoare, combinate de carne, etc.
Imunitatea postinfecțioasă de lungă durată
Sezonalitatea Primăvara-toamna

184
Mecanismele de transmitere: respirator,
fecalo-oral, prin contact direct, parenteral
- Apa
contamin-
nată

- Prin inha- - Alimente


larea semin- infectate
telor infectate
de rozatoare Hidrică

Aeriană Alimentară

De contact Transmisivă

Transplacentară
- În timpul Insecte
macerării că- hematofage
rnii şi vînării și artropode:
animalelor. căpușe, etc.
- Muşcătură

X
185
Măsuri antiepidemice

Îndreptate către Îndreptate către Îndreptate către


sursă mecanismul de receptivitatea
transmitere populației

 Depistarea  Dezinsecţia  vaccinarea în


precoce a  În apropierea mod planificat
bolnavului şi bazinelor de apă se sau după
internarea lui în întreprind măsuri indicaţii
staționar. de nimicire a epidemiologice a
 Deratizarea șobolanilor, de populației cu
protecție a vaccin viu
fântânilor și liofilizat.
clorinarea apei
potabile sau
fierberea ei.
 Produsele
alimentare se
păstrează într-un
loc inaccesibil
pentru rozătoare și
sunt prelucrate
termic înainte de
folosire.
 Prelucrarea
pieilor cu
cloropicrină
 Curățarea
animalelor de
căpușe.

186
Leptospiroza
Boală infecţioasă acută din grupul
zooantroponozelor, provocată de mai mulţi
microbi cu denumirea de leptospire, care
pătrund în organismul uman pe diverse căi,
fiind transmise de la animale,
Definiția
manifestându-se clinic prin simptome de
intoxicaţie pronunţate, febră, cefalee,
mialgie, icter, sindrom hemoragic,
afectarea rinichilor, ficatului, sistemului
nervos şi a celui cardiovascular.
Posibil: un caz compatibil cu descrierea
clinică
Standardele de
Probabil: nu se aplică
caz
Confirmat: un caz compatibil cu descrierea
clinică și confirmat de laborator.
Leptospirele (pomona, gripptotyphosa,
hebdomadis, icterohaemorrhagiae)
supravieţuiesc în apă şi solul umed până la
Agentul
1 lună, în gheaţă – 3 luni, în carne – 5-10
patogen
zile, la fierbere se distrug momentan, sub
acţiunea RUV şi a sol. dezinfectante în
câteva minute.
Şobolanii, şoarecii, porcinele, bovinele,
Sursa de
ovinele, cabalinele, caprinele, păsările,
infecție
câinii, pisicile, etc.
Perioada de 2-30 zile.
incubație
Pe toată durata bolii.
Perioada de
Animalele purtătoare de leptospire le pot
contagiozitate
elimina toată viaţa.
Generală, copiii, veterinarii, fermierii,
Receptivitatea
măcelarii, etc.
și imunitatea
Imunitatea specifică de lungă durată.
Sezonalitatea Vara

187
Mecanisme de transmitere: prin contact
direct şi indirect, fecalo-oral, transplancetar
- Apa din
bazine
- Apa de băut
infectată
- Alimente
infectate
X Hidrică
- Lapte crud

Aeriană Alimentară

De contact Transmisivă

Transplacentară
- Solul
- Urina
animalelor
bolnave
X
- Posibilă

188
Măsuri antiepidemice

Îndreptate către Îndreptate către Îndreptate către


sursă mecanismul de receptivitatea
transmitere populației

 Deratizarea  Clorinarea  Imunizarea


 Animalele surselor de apă grupelor de risc
bolnave vor fi infectate, secarea cu vaccin omorât
izolate şi tratate bălţilor şi drenarea corpuscular la
cu antibiotic sau acumulărilor vârsta de 7 ani,
ser improvizate pentru subcutanat în
antileptospiric. scăldat. doză de 7 ml la
 Animalele  Apa de băut va început şi 2,5 ml
contactate vor fi fi consumată – peste 7 zile.
supravegheate şi numai după
imunizate cu fierbere.
vaccin  Solul se
antileptospiric. decontaminează
 Câinii vor fi prin acidifiere cu
depistați, izolaţi nitrat de calciu.
şi trataţi cu  Laptele de la
antibiotice. animalele bolnave
se fierbe şi se
foloseşte ca hrană
pentru animale.
 Adăposturile
unde au fost
animalele bolnave,
ustensilele,
dejectele, vor fi
decontaminate cu
var cloros 10-
20%.

189
Encefalita de căpuşă
Maladie infecţioasă virală, transmisivă, cu
focalitate naturală, din grupul
Definiția
zooantroponozelor, care afectează în
primul rând SNC.
Standardele de
caz
Virusul encefalitei de căpuşă este un ARN
- virus care face parte din grupul
arbovirusurilor a genului Flavivirus. Este
sensibil la acţiunea factorilor mediului
extern: la temperatura camerei moare
Agentul
destul de repede, la t 0600C – peste 10-20
patogen
min., la fierbere – peste 2 min. Repede se
distruge sub acţiunea substanţelor
dezinfectante. În lapte şi produsele lactate
se păstrează până la 2 luni. În stare uscată
se poate păstra ani de zile.
Rozătoarele, iepurii, insectele, animalele
Sursa de carnivore şi paricopitate.
infecție Vectorul – căpuşele Ixodes
Perioada de 8-23 zile.
incubație
Virusul se păstrează pe parcursul întregii
Perioada de vieţi a Căpuşelor (2-4 ani) şi se transmite
contagiozitate din generaţie în generaţie, ceea ce le face
sa fie un rezervor „preţios” de infecţie.
Generală:- Adulţii tineri
- Lucrătorii forestieri
Receptivitatea
- Vânătorii
și imunitatea
- Turiştii
Imunitate postinfecțioasă de lungă durată
Sezonalitatea Primăvară – vară

190
Mecanisme de transmitere: parenteral, prin
contact direct, fecalo-oral

X
- Lapte
infectat
X Hidrică

Aeriană Alimentară

De contact Transmisivă

Transplacentară
- Zdrobirea - Muşcătura
căpuşelor de căpuşă
pe piele

X
191
Măsuri antiepidemice

Îndreptate către Îndreptate către Îndreptate către


sursă mecanismul de receptivitatea
transmitere populației

 Deratizarea  Dezinsecție  Imunizarea


 Evitarea grupurilor de risc
locurilor de cu vaccin
răspândire a inactivat uscat ,
în special copii
căpuşelor.
mai mari de 4 ani
 Examinarea şi adulţii, în 2
minuţioasă a doze – primăvara
hainelor atât în şi toamna la un
pădure cât şi interval de 6
acasă la luni, urmata de
reîntoarcere. prima
 Pentru a evita revaccinare peste
fixarea căpuşelor 1 an şi a 2 peste
3 ani de la
în piele hainele
vaccinare.
trebuie spălate în
apă fierbinte.
 La
determinarea
unei căpuşe
fixate în piele, ea
trebuie imediat
extrasă pentru a
micşora riscul de
infectare.

192
Tetanosul
Boală infecţioasă acută din grupul
infecţiilor cu tegumentele lezate, ce se
transmite la om prin intermediul plăgilor,
în care sunt create condiţii anaerobe şi se
Definiția caracterizează clinic prin convulsii tonice
şi clonice ale muşchilor scheletici, ce duc
la dereglări motrice ale sistemului
respiratoriu, cardiovascular şi a altor
sisteme de importanţă vitală.
Posibil: nu se atestă.
Probabil: un caz compatibil cu descrierea
Standardele de clinică.
caz Confirmat: un caz compatibil cu
descrierea clinică şi confirmat în
laborator.
Bacilul tetanic sau Clostridium tetani -
bacil strict anaerob, mobil, sub forme
vegetative şi spori, sunt foarte rezistenţi la
Agentul temperaturi înalte (la fierbere pier după o
patogen oră) şi la acţiunea substanţelor
dezinfectante (se distrug timp de 12 ore),
iar în sol se păstrează circa 30 ani, uneori
şi mai îndelungat.
Animalele domestice şi sălbatice, mai
Sursa de
ales erbivore, în intestinul cărora se află
infecție
clostridium tetanic.
Perioada de Mai frecvent 5-14 zile, variind între 1-30
incubație zile.
Perioada de Animalele bolnave sunt contagioase o
contagiozitate perioadă îndelungată de timp.
Generală, mai frecvent populația rurală, în
Receptivitatea
special copii până la 14 ani
și imunitatea
Imunitatea postinfecțioasă lipsește
Sezonalitatea Vara-toamna.

193
Mecanism de transmitere prin contact direct

X Hidrică
X

Aeriană Alimentară

De contact Transmisivă

Transplacentară
- contact
direct a
plăgii cu X
solul.

X
194
Măsuri antiepidemice

Îndreptate către Îndreptate către Îndreptate către


sursă mecanismul de receptivitatea
transmitere populației

 Spitalizarea  Educația sanitară  Vaccinarea


obligatorie a pentru a populației
bolnavilor, cu îmbunătăți conform
vaccinarea adresabilitatea la calendarului
ulterioară a lor. medic în caz de național de
 Depistarea răniri, traume, etc. imunizări.
activa a  Prevenirea  La contacții
animalelor traumatismului în nevaccinați li se
bolnave. gospodăria administrează pe
 Vaccinarea sătească, la lângă vaccin și
animalelor lucrările în câmp şi ser antitetanic
domestice. în diverse conform schemei
 Incinerarea complexe de
animalelor animaliere (de stat desensibilizare
bolnave sau private), în fracționată.
timpul reparaţiei
tehnicii etc.
 Purtarea
încălţămintei în
timpul lucrărilor de
câmp, în grădini.

195
Legioneloza
Boală infecţioasă acută din grupul infecţiilor
căilor respiratorii, care se transmite mai des pe
cale aerogenă şi se caracterizează clinic prin
Definiția simptome de intoxicaţie, neurologice,
respiratorii, pneumonie severă şi afectarea
rinichilor în cazuri grave.
Posibil: nu se aplică
Probabil: un caz compatibil cu descrierea
clinică şi având o legătură epidemiologică,
sau un caz compatibil clinic cu un singur titru
ridicat de anticorpi serici specifici ai L.
Standardele de
pneumophila serogrup 1, alte specii de
caz Legionella; sau detectarea antigenului specific
al Legionella în secreții respiratorii sau țesut
pulmonar prin imunofluorescenșă directă.
Confirmat:un caz compatibil cu descrierea
clinică şi confirmat în laborator.
Sunt cunoscute 20 specii de legionele, însă
interesul medical este pentru genul
L.pneumophilla. Legionella prezintă un
microorganism mobil, gram negativ, care
Agentul
creşte pe mediile nutritive ce conţin embrion
patogen de găină şi extras din carne de cobai. El
elimină atât endotoxină cât şi exotoxină.
Rezistă în apa de apeduct - timp de un an, în
acea distilată - până la 140 zile .
Sursa de Nu se cunoaște
infecție
Perioada de 2-10 zile
incubație
Perioada de Nu se cunoaște. Omul nu este contagios.
contagiozitate
Generală, mai frecvent bătrânii, fumătorii,
Receptivitatea
alcoolicii, lucrătorii de la climatizoare, din
și imunitatea instituții acvatice, etc.
Sezonalitatea Vara-toamna

196
Mecanism de transmitere respirator

- Apa sub
formă de
aerosol

- Aerosoli
- Firicele
de praf Hidrică X
- Aerosoli

Aeriană Alimentară

De contact Transmisivă

Transplacentară

X X
X
197
Măsuri antiepidemice

Îndreptate către Îndreptate către Îndreptate către


sursă mecanismul de receptivitatea
transmitere populației

 Dezinfecția  Protecția cu
curentă a eritromicină a
încăperilor și persoanelor cu
sistemelor de imunodepresie.
ventilare a aerului
cu utilizarea
clorului, RUV,
bromului.
 Sterilizarea
riguroasă a
inventarului
spitalicesc,
îndeosebi a
aparatajului
utilizat în terapia
bolilor tractului
respiratoriu.
 Dezinfecția apei
utilizate în dușuri,
condiționere.
 Sistarea
temporară a
operațiilor,
hemodializei,
transplantului de
organe.

198
Yersinioza
Boală infecţioasă acută din grupul
infecţiilor zooantroponoze, care se
transmite de la animalele bolnave la om
Definiția
pe diverse căi, caracterizându-se clinic
prin preponderenta afectare a tractului
digestiv şi multiple simptome toxialergice.
Posibil:nu se aplică
Probabil:un caz compatibil cu descrierea
Standardele de
clinică şi având o legătură epidemiologică.
caz
Confirmat:. un caz compatibil cu
descrierea clinică confirmat în laborator.
Yersinia enterocolitică face parte din fam.
Enterobacteriaceae, genul Yersinia. Este
de dimensiuni mici şi are forma de
bastonaş, creşte pe medii nutritive
Agentul obişnuite. Conţine antigenii "O" şi "H".
patogen Microbul este sensibil la temperaturi
ridicate, la fierbere (+100°C) piere
momentan, de asemenea se distruge rapid
la acţiunea substanţelor dezinfectante în
concentraţii obişnuite.
Animalele domestice (bovinele, ovinele,
caprinele, cabalinele, catârii, măgarii,
Sursa de
cămilele, pisicile, câinii, găinile, gâştele
infecție
etc.) și rozătoarele sinantrope (şobolanii,
şoarecii, iepurii, cobaii etc.)
Perioada de 1-6 zile, mai frecvent 3-4 zile
incubație
Perioada de 2 ani de la începutul bolii
contagiozitate
Receptivitatea Generală. Mai frecvent la copiii mici
și imunitatea Imunitate postinfecțioasă de scurtă durată.
Sezonalitatea Primăvara - toamna

199
Mecanism de transmitere fecalo-oral

- Apa
contaminată

- Carnea
produsele
X Hidrică
lactate
- Fructe.

Aeriană Alimentară

De contact Transmisivă

Transplacentară

X X
X
200
Măsuri antiepidemice

Îndreptate către Îndreptate către Îndreptate către


sursă mecanismul de receptivitatea
transmitere populației

 Spitalizarea  Dezinfecția
bolnavilor şi a curentă şi
celor cu suspiciuni terminală
 Anchetarea  Controlul
epidemiologica în bacteriologic al
focar produselor
 Controlul alimentare
bacteriologic al  Spălarea
contacţilor în riguroasă a
familie mâinilor după
 Deratizarea contactul cu
încaperilor şi a rozătoarele
teritoriului  Spălarea
 Dezvăluirea obligatorie cu apă
activă a bolnavilor fiartă a fructelor şi
cu BDA şi legumelor înainte
yersinioze. de a fi consumate
în hrană
 Apa trebuie să se
consume numai
după fierbere.

201
INFECŢIILE NOSOCOMIALE

Definiţie caz standard:


Orice maladie infecţioasă, care afectează pacientul ca
rezultat al spitalizării sau adresării după asistenţă
medicală, precum şi maladiile ce afectează lucrătorii
medicali ca urmare a îndeplinirii obligațiunilor
funcţionale, indiferent de apariţia simptomatologiei, în
spital sau după externare, în limitele perioadei de
incubaţie.

Sursele de contaminare

 Pacienţi.  Echipamente
 Personal de şi suprafeţe
 Secreţii, excreţii,
îngrijire. probe de laborator, contaminate,
 Vizitatorii. răni/plăgi, ex. lenjerie de
pat, saltele,
 Materiale
toalete comune.
utilizate
contaminate;
 Alimentaţia.

202
Agenţii patogeni care produc Infecţiile
Nosocomiale

Bacteriile Virusurile Paraziţii care Ciupercile,


aerobe şi (hepatotro produc levurile care
anaerobe din pe, frecvent determină
genul cocilor neurotrop parazitoze micoze;
şi bacililor; e, etc.)

Deseori afecţiunile cauzate de aceşti agenţi


sunt rezistente la tratament, având o
evoluţie severă.

Principalele căi de transmitere a


infecţiilor sunt:
Transmiterea interumană, cea mai
frecventă este prin intermediul mâinilor;

Calea aeriană, prin tuse, strănut,


expectoraţie (picăturile lui Flugge);

Inoculare cu ace sau soluţii contaminate;

Penetrarea organismului cu sondajele


urinare, intubaţiei orotraheale, inciziei
operatorii.
203
Măsurile necesare pentru un management
eficient al Infecţiilor Nosocomiale

I. Măsuri III. Acţiuni


II. Control
Igienice preventive,
eficient al
profilactice
proceselor

Măsurile Igienice

Igiena Igiena spațiilor


personalului

Igiena Sterilizarea
pacientului instrumentarului

204
Măsuri de igienă - Igiena spațiilor

Identificarea Grafice Dezinfecția


fiecărui spa- zilnice și terminală
țiu existent săptămânale după fiecare
și încadrarea de curățenie pacient,
lor într-o și folosirea de
grupa de dezinfecție produse
risc adecvate dezinfectan
infecțios fiecărui te eficiente
(scăzut,me- spațiu. și alternan-
diu, crescut) ța lor.

Măsuri de igienă –Igiena Personal

Igiena echipa-
Screening-ul Igiena
mentului de
personalului mâinilor,
lucru și supli-
(la angajare spălarea și
mentar mănuși,
și periodic), halat de unică
prelucrarea
triajul corectă a
folosință,
epidemiolo mâinilor.
mască, ochelari
gic zilnic. de protecție etc. m
a
n
205 u
s
i
Momente obligatorii de utilizare a
dezinfectantului de către personal:
1. Înainte de contactul cu pacientul.
2. După contactul cu pacientul.
3. Înaintea unei manevre aseptice.
4. După contactul cu fluide biologice, patologice.
5. După contactul cu mediu ambiant
al pacientului.

Măsuri de igienă – Igiena Pacienților

Screening-ul Măsuri de izolare a


bacteriologic și pacienților conta-
Chimioprofilaxia gioși, respectarea
preoperatorie. circuitelor funcționale.

206
Protecția teritoriului de importul infecțiilor
convenționale. Organizarea și conținutul
măsurilor antiepidemice.

Protecția sanitară a teritoriului reprezintă un sistem de


măsuri îndreptate spre prevenirea importului în țară a
infecțiilor convenționale și altor maladii infecțioase, precum
și la localizarea și lichidarea focarelor epidemice în caz de
import. Măsurile de protecție sanitară a teritoriului se
întreprind la toate tipurile de transport internațional, la
punctele de trecere a frontierei și pe tot teritoriului țării.

Regulamentul de protecție
sanitară a teritoriului prevede:

Măsuri pentru Măsuri Organizarea


mijloacele de speciale de măsurilor de
transport prevenire a protecție
internațional și importului și sanitară a
la punctele de răspîndirii teritoriului
trecere a maladiilor; țării.
frontierei;

207
Măsurile pentru mijloacele de
transport prevăd:

Asigurarea pregătirii Efectuarea măsurilor


antiepidemice a mijloa- antiepidemice primare
celor de transport. pe transportul de rută.

Asigurarea cu apă pota- Protecția mijloacelor de


bilă și produse alimen- transport, obiectelor și a
tare calitative a mem- teritoriului porturilor de
brilor echipajelor și rozătoare și artropode.
pasagerilor.

Informarea de urgență a Efectuarea pregătirii


serviciului sanitar al speciale a membrilor
porturilor: despre echipajelor pe
depistarea cazurilor de problemele profilaxiei
infecții convenționale de prevenire a
printre membrii importului maladiilor
echipajului sau pasa- infecțioase și în special
gerilor cât și despre a celor convenționale
prezența rozătoarelor
pe transport;

208
Supravegherea epidemiologică a
mijloacelor de transport
include:

Supravegherea Supravegherea
medical a pasagerilor medical a pasagerilor
și echipajului; și echipajului;

Examinarea mijloa- Controlul


celor de transport și documentelor
încărcăturilor. sanitare;

Controlul pașapoa-rtelor și
biletelor, pentru concre-
tizărea rutei transportului;

Perioadele de incubație a maladiilor


convenționale:
Pesta – 6 zile
Febra galbenă – 6 zile
Holeră – 5 zile
Febra hemoragică de Marburg – 21 zile
Febrele hemoragice Lasa și Ebol – 21 zile.

209
Principiul de organizare și efectuare a
măsurilor antiepidemice primare în cazul
depistării bolnavului, suspectului la pestă,
holeră, febră galbenă, febră hemoragică
prevede:

Depistarea precoce a bolnavilor.


Concretizarea diagnosticului de către
specialiștii din instituțiile teritoriale.
Izolarea temporară a bolnavului la locul
depistării și efectuarea măsurilor primare
de restricție.
Amenajarea staționarelor medicale
special și spitalizarea în ele a bolnavilor
depistați.
Depistarea și izolarea persoanelor ce au
contactat cu bolnavul.
Spitalizarea provizorie a tuturor
bolnavilor cu clinic ce nu exclude pesta,
holera, febta galbenă sau febrile
hemoragice.
Efectuarea dezinfecției curente.

210
Schemă-model
de investigaţie epidemiologică planificată a instituţiilor de
copii
I. Date generale
1. Data efectuării controlului:___________________________
2. Cine a fost prezent în timpul controlului:
Numele, prenumele, funcția__________________________
3. Denumirea instituţiei, numărul________________________
4. Adresa obiectivului_________________________________
5. Numărul total de copii după proiect______ și real_________
6. Numărul de grupe: de creșă_______ și de grădiniță________
7.Numărul de copii în ziua efectuării supravegherii
epidemiologice_________, câți lipsesc______, cauzele
absențelor__________________________________________

II. Constatarea rezultatelor


Terenul:
1. Distanța faţă de casele de locuit şi alte blocuri____________
2. Suprafața lotului____________
3. Îngrădirea lotului cu gard____________________________
4. Gradul de înverzire ________m, _____________%
5. Sectoarelor izolate de joc pentru fiecare grupă: numărul
lor______, amenajarea________________, gropile cu nisip:
starea nisipului__________________, prezența capacelor____.
6. Sectorul de gospodărie: îngrădire____________, intrare
separată_______
7. Locul unde se află lada de gunoi ______________________
Caracteristica blocului instituţiei preşcolare.
1.Corespunde unui proiect Da/Nu
2. Tipul construcției
3. componența încăperilor fiecărui bloc___________________
4. Existenţa intrărilor separate pentru fiecare grupă(dormitorul,
lavaboul, WC, sala de primire sau vestiar, sala de
grupă)______________________________________________
5. Izolarea grupelor_____________

211
Caracteristica sanitaro-igienică a grupelor
1. Numărul de copii în grupă____________
2. Numărul de termometre______, păstrarea lor_____________
3. Numărul de spatule sterile____________________________
4. Numărul de dulapuri individuale pentru haine ____________
5. Numărul de şervete individuale marcate ____, păstrarea lor
6. Existenţa lenjeriei de pat marcate - Da/Nu, Condiţiile de
păstrare____________________________________________
7. Numărul de schimburi de albituri________, condiţiile de
păstrare a albiturilor curate_____________________________
8. Asigurarea copiilor cu oale de noapte marcate - Da/Nu
condiţiile de păstrare_____________, condiţiile de
prelucrare________________________________________
9. Asigurarea personalului tehnic cu îmbrăcăminte de lucru în
WC Da/Nu
10. Asigurarea grupelor cu veselă________________________
11. Prelucrarea şi condiţiile de păstrare a veselei
12. Asigurarea fiecărei grupe cu inventar marcat:
a) lighene pentru veselă - Da/Nu,
b) jucării - Da/Nu
c) mese de sufragerie - Da/Nu
d) vase pentru prelucrarea veselei - Da/Nu
e) vase pentru dezinfectarea jucăriilor - Da/Nu
f) saci pentru păstrarea lenjeriei - Da/Nu
g) căldări separate pentru spălarea pardoselii în grupă şi WC -
Da/Nu
Blocul alimentar
1. Mese marcate pentru prelucrarea producţiei crude şi gata -
Da/Nu
2. Marcarea utilajului - Da/Nu
3. Metodele de prelucrare
4. Condiţiile de păstrare
5. Existenţa maşinilor separate de tocat came pentru producţia
crudă şi fiartă - Da/Nu
6. Metode de prelucrare a lor____________________________
7. Numărul frigiderelor ______, temperatura la termometrul din

212
frigiderul pentru păstrarea produselor uşor alterabile prevăzute
pentru o zi________, temperatura din frigiderul de păstrare a
probelor_____________,existenţa probelor de 24 ore - Da/Nu
8. Examinarea personalului la afecţiuni purulente
9. Modul de păstrarea crupelor şi altor produse făinoase______
10. Termenii de realizare a produselor uşor alterabile________
Spălătoria
1.Transportul lenjeriei din grupe la spălătorie (asigurarea cu
saci de polietilenă şi dezinfectarea lor)____________________
2. Dezinfecţia lenjeriei________, substanța folosită__________
3. Existenţa căzilor marcate pentru lenjerie folosită şi curată -
Da/Nu
4. Metoda de spălare - mecanizată / manuală
5. Păstrarea lenjeriei curate__________________________

6. Repartizarea ei în grupe__________________________
7. Excluderea contactului lenjeriei curate cu cea folosită -
Da/Nu
Asigurarea instituţiei preşcolare cu substanţe dezinfectante
1. Substanţele dezinfectante prezente_____________________
2. Locul şi condiţiile de păstrare_________________________
3. Modul de pregătire_________________________________
4. Modul de păstrare__________________________________
5. Modul de folosire a substanţelor dezinfectante:
în grupe__________________________________________
la blocul alimentar__________________________________
spălătorie_________________________________________
6. Cunoaşterea regulilor de pregătire a soluţiilor dezinfectante
de clorură de var de bază şi de lucru de către personalul
medical__________________________________________
7. Cunoaşterea regulilor de pregătire a soluţiilor dezinfectante
de clorură de var de bază şi de lucru de către personalul inferior
în grupe____________________________________________
Măsuri de prevenire a importului bolilor infecţioase în
instituţia preşcolară
1. Ordinea de primire a copiilor

213
a) extras din fişa dezvoltării copilului de la policlinică
b) prezenţa rezultatelor examinării bacteriologice la infecţii
intestinale şi difterie
c) examen coprologic la helminţi
d) pașaportul vaccinărilor
2. Modul de primire zilnică a copiilor
culegerea informaţiei de la părinţi despre starea sănătăţii
copilului - Da/Nu
termometria - Da/Nu
examinarea copilului - Da/Nu
3. Evidenţa frecventării instituţiei preşcolare - Da/Nu
4. Modul de primire a copiilor absenţi timp îndelungat(5 zile şi
mai mult)
5. Informaţii despre personalul instituţiei preşcolare
6. Ordinea de înscriere la lucru
a) Efectuarea controlului periodic la dispensarul
dermatovenerologic
b) controlul radiografic
c) certificat de trecere a cursului instructajului sanitar
7. Lucrul de educaţie sanitară cu personalul şi părinţii
a) Existenţa unui plan
b) Metodele şi formele de lucru
Măsurile de prevenire a bolilor infecţioase în instituţiile de
copii
1. Crearea rezistenţei nespecifice la bolile infecţioase
a) călirea organismului copilului: alimentaţia raţională /
calorică, vitaminizată/ plimbări la aer liber/somnul
copiilor.
2. Analiza morbidităţii infecţioase în instituţia preşcolară pe
parcursul unui anumit interval de timp /semestru, an. etc./ în
comparaţie cu acelaşi interval de timp din anii precedenţi
3.Boli infecţioase întâlnite______________________________
4. Numărul de cazuri______, în care grupe s-au înregistrat____
Existenţa erupţiilor epidemice______, cazuri repetate________
Cauzele apariţiei _____________________________________

214
Semnătura:
Medicul epidemiolog

Persoanele prezente în timpul efectuării investigaţiei


epidemiologice:

2
3.

III. Propuneri

Propunerea Termenul de realizare Responsabil


Propunerea Termenul de realizare Responsabil

215
216
Lista actelor normative:
1. Legea nr.10 din 03.02.2009 “Privind Supravegherea de
Stat a Sănătății Publice”.
2. Legea nr.1813-IV din 28.07.2008 “Cu privire la controlul și
profilaxia tuberculozei”.
3. Legea nr.23-XVI din 16.02.2007 “Cu privire la profilaxia
infecției HIV/SIDA”.
4. Hotărârea Guvernului RM nr.951 din 25.11.2013 “Pentru
aprobarea Regulamentului privind sistemul național de
supraveghere epidemiologică și control al bolilor transmisibile
și evenimentelor de sănătate publică”.
5. Hotărârea Guvernului RM nr.90 din 13.02.2012 “Privind
aprobarea Programului național de combatere a hepatitelor
virale B, C și D pentru anii 2012-2016”.
6. Hotărârea Guvernului RM nr. 1192 din 23.12.2010 “Cu
privire la aprobarea Programului Naţional de Imunizări pentru
anii 2011-2015”.
7. Hotărârea Guvernului RM nr.1171 din 21.12.2010 “Cu
privire la aprobarea Programului Național de control al
tuberculozei pentru anii 2011 – 2015”.
8. Hotărârea Guvernului RM nr.1143 din 16.12.2010 “Cu
privire la aprobarea Programului naţional de prevenire şi
control al infecţiei HIV/SIDA şi infecţiilor cu transmitere
sexuală pentru anii 2011-2015”.
9. Hotărârea Guvernului RM nr.663 din 23.07.2010 “Pentru
aprobarea Regulamentului sanitar privind condiţiile de igienă
pentru instituţiile medico-sanitare”.
10 . Hotărârea Guvernului RM nr.384 din 12.05.2010 ”Cu
privire la Serviciul de Supraveghere de Stat a Sănătății
Publice”.
11. Hotărârea Guvernului RM nr.824 din 15.12.2009 “Cu
privire la aprobarea Planului-cadru intersectorial gradual pentru
combaterea efectelor pandemiei cu virusul gripal nou A
(H1N1) în Republica Moldova”.
12. Hotărârea Guvernului RM nr.658 din 12.06.2007 “Cu

217
privire la Programul național de promovare a modului sănătos
de viață pentru anii 2007-2015”.
13. Hotărârea Guvernului RM nr.494 din 06.05.1998 “Privind
măsurile de combatere și profilaxie a rabiei“.
14. Hotărârea Guvernului RM nr.556 din 10.10.96 “Cu privire
la protecția sanitară a teritoriului Republicii Moldova de
importul și răspândirea bolilor infecțioase convenționale și
extrem de periculoase”.
15. Hotărârea MSSS nr.3 din 15.05.2012 “Cu privire la
aprobarea Indicațiilor metodice “Echinococoza (hidatioza):
etiopatogenie, evoluție clinică, tratament, diagnostic,
epidemiologie, măsuri de combatere și profilaxie”.
16. Hotărârea MSSS nr.2 din 13.03.2008 cu privire la
aprobarea modificărilor și completărilor ce se operează în
Hotărârea Medicului Șef Sanitar de Stat al RM nr.20 din
20.10.2006 “Cu privire la aprobarea Listei preparatelor
dezinfectante înregistrate și reînregistrate în RM”.
17. Hotărârea MSSS nr.12 din 26.07.2007 cu privire la
modificarea și completarea Hotărârii Medicului Șef Sanitar de
Stat al RM nr.20 din 20.10.2006 “Cu privire la aprobarea Listei
preparatelor dezinfectante înregistrate și reînregistrate în RM”.
18. Hotărârea MSSS nr.20 din 20.10.2006 “Cu privire la
aprobarea Listei preparatelor dezinfectante înregistrate și
reînregistrate în RM”.
19. Ordinul MS nr.376 din 05.05.2014 "Cu privire la aprobarea
Planului naţional de acţiuni, în scopul menţinerii statutului
Republicii Moldova ca ţară liberă de poliomielită pentru anii
2014-2015".
20. Ordinul MS nr.70 din 31.01.2014 “Cu privire la aprobarea
Protocolului clinic naţional „Pneumonia nosocomială la adult”
21. Ordinul MS nr.1438 din 12.12.2013 “Cu privire la
programarea vaccinărilor pentru anul 2014 și organizarea
efectuării lor”.
22. Ordinul MS nr.1265 din 11.11.13 ”Cu privire la aprobarea
formularelor de evidență a vaccinurilor și vaccinărilor”.
23. Ordinul MS nr.1249 din 06.11.2013 “Privind vaccinarea

218
contra gripei sezoniere către sezonul gripal 2013-2014”.
24. Ordinul MS nr.1190 din 23.10.2013 „Cu privire la
supravegherea epidemiologică sentinelă a pneumoniilor
comunitare la copii cu vârsta până la 5 ani”.
25. Ordinul MS nr.1022 din 25.09.2013 “Privind
implementarea vaccinării contra infecției pneumococice”.
26. Ordinul MS nr.652 din 06.06.2013 „Cu privire la
implementarea Strategiei de Gestionare a deșeurilor în RM
pentru anii 2013-2027”.
27. Ordinul MS nr.609 din 24.05.2013 „Privind examinarea
medicală a populației”..
28. Ordinul MS nr.322 din 28.03.13 “Cu privire la spitalizarea
temporară coercitivă și de supraveghere medicală a persoanelor
bolnave cu formă contagioasă a TB, care refuză tratamentul și
pun în pericol sănătatea celor din jur prin răspândirea
maladiei”.
29. Ordinul MS nr.164 din 21.02.2013 “Privind supravegherea
epidemiologică a tifosului exantematic, măsurile de combatere
și profilaxie a pediculozei”.
30. Ordinul MS nr.1306 din 22.12.12 “Cu privire la
implementarea modulului Sănătate a Sistemului Informatic
SIME TB”.
31. Ordinul MS nr.753 din 31.07.12 “Cu privire la examinarea
la tuberculoză a cetățenilor RM, ce solicită permis de ședere în
Marea Britanie”.
32. Ordinul MS nr.662 din 28.06.2012 “Cu privire la
implementarea vaccinării contra infecției rotavirale a copiilor în
Republica Moldova”.
33. Ordinul MS nr.301 din 30.03.2012 “Cu privire la
implementarea Programului național de combatere a hepatitelor
virale B, C și D pentru anii 2012-2016”.
34. Ordinul MS nr.922 din 30.11.2011 “Cu privire la aprobarea
Protocolului clinic naţional „Tusea convulsivă”.
35. Ordinul MS nr.824 din 31.10.2011 “Cu privire la
perfecționarea sistemului de supraveghere la gripă și infecții
acute ale căilor respiratorii în RM”.

219
36. Ordinul MS nr.744 din 05.10.2011 “Cu privire la
implementarea revaccinării contra rujeolei, oreionului, rubeolei
a copiilor cu vârsta de 15 ani”.
37. Ordinul MS nr.612 din 27.07.2011 “Cu privire la aprobarea
Ghidului naţional în managementul calităţii investigaţiilor de
laborator la infecţia HIV/SIDA în Republica Moldova”.
38. Ordinul MS nr.571 din 14.07.2011 “Cu privire la
implementarea Programului Național de control al tuberculozei
pentru anii 2011-2015”.
39. Ordinul MS nr.555 din 04.07.11 “Cu privire la
implementarea vaccinului pentavalent DTP-HepB-Hib pentru
imunizarea copiilor”.
40. Ordinul MS nr.539 din 30.06.2011 “Cu privire la aprobarea
Protocolului clinic naţional „Varicela la copil”.
41. Ordinul MS nr.465 din 02.06.2011 “Cu privire la instituirea
Centrelor Comunitare pentru suportul tratamentului pacienților
cu tuberculoză în condiții de ambulatoriu”.
42. Ordinul MS nr.277 din 07.04.2011 “Cu privire la raportarea
operativă a cazurilor de tuberculoză”.
43. Ordinul MS nr.179 din 14.03.2011 “Cu privire la
autorizarea vaccinurilor, serurilor și preparatelor
imunobiologice”.
44. Ordinul MS nr.104 din 16.02.2011 “Cu privire la realizarea
Programului Național de Imunizări pentru anii 2011 – 2015”.
45. Ordinul MS nr. 69 din 03.02.2011 "Cu privire la
implementarea Programului Naţional de prevenire şi control al
HIV/SIDA şi ITS pentru anii 2011 -2015".
46. Ordinul MS nr.54 din 28.01.2011 “Cu privire la măsurile de
profilaxie și organizare a asistenței medicale în caz de gripă”.
47. Ordinul MS nr.36 din 17.01.2011 “Privind aprobarea unor
acte normative care reglementează profilaxia şi controlul
infecţiei HIV/SIDA”.
48. Ordinul MS nr.30 din 17.01.2011 “Cu privire la aprobarea
Protocolului clinic naţional „Tuberculoza la adult”.
49. Ordinul MS nr.13 din 11.01.2011 “Cu privire la aprobarea
"Fișei de notificare urgentă despre depistarea cazului de boală

220
infecțioasa, intoxicație, toxicoinfecție alimentară și/sau
profesională acută, reacție adversă după administrarea
preparatelor imunobiologice".
50. Ordinul MS nr. 869 din 27.12.2010 ”Privind supravegherea
și controlul bolilor netransmisibile prioritare în Republica
Moldova”.
51. Ordinul MS nr.722 din 28.10.2010 “Cu privire la
vaccinarea contra infecției papiloma virusul uman”.
52. Ordinul MS nr.632 din 14.09.2010 “Cu privire la realizarea
Hotărârii Guvernului nr.663 din 23.07.2009 pentru aprobarea
Regulamentului sanitar privind condițiile de igienă pentru
instituțiile medico-sanitare”.
53. Ordinul MS nr.588 din 20.08.2010 “Cu privire la aprobarea
Protocolului clinic naţional „Mononucleoza infecțioasă cu
virusul Epstein-Barr la copil”.
54. Ordinul MS nr.316 din 12.05.2010 “Privind vaccinarea
împotriva gripei pandemice cu vaccinul PANENZA”.
55. Dispoziția MS nr.197-d din 03.05.2010 “Privind fortificarea
măsurilor de control al poliomielitei în scopul menținerii
statutului țării ca liberă de poliomielită”.
56. Ordinul MS nr.65 din 29.01.2010 “Cu privire la planul de
acțiuni al MS pentru realizarea Planului-cadru intersectorial
gradual pentru combaterea efectelor pandemiei cu virusul gripal
nou A (H1N1) în Republica Moldova”.
57. Ordinul MS nr.495 din 15.12.2009 “Privind vaccinarea
împotriva gripei pandemice a contingentelor cu risc sporit de
îmbolnăvire cu vaccinul CANTGRIP”.
58. Ordinul MS nr.397 din 13.11.2009 “Cu privire la aprobarea
„Ghidului practic de management al complicațiilor severe ale
Gripei pandemice cu virusul de tip nou A(H1N1)”.
59. Ordinul MS nr.394 din 11.11.2009 “Cu privire la
organizarea punctelor medicale în punctele de trecere a
frontierei”.
60. Ordinul MS nr.387 din 09.11.2009 “Cu privire la asigurarea
terapiei intensive înalt specializate pacienților cu forme grave
de gripă pandemică A(H1N1)”.

221
61. Ordinul MS nr.381 din 08.11.2009 “Cu privire la unele
măsuri de răspuns la gripa pandemică”.
62. Ordinul MS nr.340 din 02.11.2009 “Cu privire la aprobarea
Protocolului clinic standardizat pentru medicii de familie
„Gripa A(H1N1)”.
63. Ordinul MS nr.366 din 30.10.2009 “Cu privire la masurile
de vigilență și răspuns la pandemia cu noul virus gripal A
(H1N1)”.
64. Dispoziția MS nr.496 din 17.08.2009 “Privind lărgirea
contingentelor de copii protejați contra infecției cu
Haemophilus influenzae tip b prin vaccinare”.
65. Ordinul MS nr.277 din 12.08.2009 ”Cu privire la
organizarea examenului medical în scopul prevenirii infecției
gripale A (H1N1) în instituțiile de educație și instruire”.
66. Dispoziţia MS nr.420 din 15.07.09. “Cu privire la
optimizarea colectării, transportării mostrelor de sânge
destinate testării la infecţia HIV şi eliberării rezultatelor ”.
67. Ordinul MS nr.171 din 19.06.2009 “Cu privire la aprobarea
Protocolului clinic naţional „Hepatita virală D acută la adult”.
68. Ordinul MS nr.181 din 19.06.2009 “Cu privire la aprobarea
Protocolului clinic naţional „Boala diareică acută la copil”.
69. Ordinul MS nr.184 din 19.06.2009 “Cu privire la aprobarea
Protocolului clinic naţional „Rujeola la copil”.
70. Ordinul MS nr.51 din 16.02.2009 “Cu privire la
supravegherea și controlul infecțiilor nosocomiale”.
71. Ordinul MS nr.7 din 17.01.2009 “Cu privire la perfectarea
managementului tratamentului în serviciul ftiziopneumologic”.
72. Ordinul MS nr.505 din 25.12.2008 “Cu privire la unele
măsuri de prevenire și diminuare a infecțiilor respiratorii acute
și gripei”.
73. Ordinul MS nr.487 din 17.12.2008 “Cu privire la
implementarea vaccinării contra infecției cu Haemophilus
influenzae tip B”.
74. Ordinul MS nr.459 din 10.12.2008 “Cu privire la aprobarea
Protocolului clinic naţional „Hepatita virală B acută la adult”.
75. Ordinul MS nr.460 din 10.12.2008 “Cu privire la aprobarea

222
Protocolului clinic naţional „Hepatita cronică virală B la adult”.
76. Ordinul MS nr.461 din 10.12.2008 “Cu privire la aprobarea
Protocolului clinic naţional „Hepatita cronică virală C la adult”.
77. Ordinul MS nr.462 din 10.12.2008 “Cu privire la aprobarea
Protocolului clinic naţional „Oreionul”.
78. Ordinul MS nr.463 din 10.12.2008 “Cu privire la aprobarea
Protocolului clinic naţional „Infecția enterovirală la copil”.
79. Ordinul MS nr.528 din 29.12.2008 “Cu privire la aprobarea
Protocolului clinic naţional „Infecțiile respiratorii virale acute
(adenovirozele, paragripa și infecția cu virusul respirator
sincițial) la copil”.
80. Ordinul MS nr.509 din 29.12.2008 “Cu privire la aprobarea
Protocolului clinic naţional „ Hepatita virală C acută la adult”.
81. Ordinul MS nr.529 din 29.12.2008 “Cu privire la aprobarea
Protocolului clinic naţional „Scarlatina la copil”.
82. Ordinul MS nr.314 din 31.07.07 “Cu privire la regulile de
examinare și supraveghere medicală pentru depistarea
contaminării cu virusul imunodeficienței umane (maladia
SIDA)”.
83. Ordinul MS nr.289 din 18.07.2008 “Cu privire la aprobarea
Protocolului clinic național „Gripa la copii”.
84. Ordinul MS nr.290 din 18.07.2008 “Cu privire la aprobarea
Protocolului clinic național „Hepatita virală A la copii”.
85. Ordinul MS nr.248 din 19.06.2008 “Cu privire la aprobarea
Protocolului clinic naţional „Infecţia meningococică la copii”.
86. Ordinul MS nr.393 din 19.10 2007 “Privind vaccinarea
împotriva gripei sezoniere a unor contingente de populație cu
risc sporit de îmbolnăvire”.
87. Ordinul MS nr.385 din 12.10.2007 “Cu privire la aprobarea
definițiilor de caz pentru supravegherea și raportarea bolilor
transmisibile în RM”.
88. Ordinul MS nr.344 din 05.09.2007 “Cu privire la crearea
Serviciului de Consiliere și Testare Voluntară la infecția HIV și
hepatitele virale B și C”.
89.Ordinul MS nr.36 din 23.01.2006 “Cu privire la optimizarea
supravegherii epidemiologice şi sporirea eficienţii măsurilor de

223
prevenire şi combatere a helmintiazelor în Republica
Moldova”.
90. Ordinul MS nr.211 din 14.07.2004 “Privind măsurile de
profilaxie și combatere a hepatitei virale A în RM”.
91. Ordinul MS nr.264 din 21.09.1998 “Cu privire la
combaterea și profilaxia hepatitelor virale B,C și D în RM”.
92. Ghid Național “Toxocaroza”, aprobat la ședința Consiliului
de Experţi al Ministerului Sănătăţii al RM, proces – verbal
nr.2 din 26 iunie 2013.
93. Ghid Național de reglementări pentru transportul
substanțelor infecțioase, examinat şi aprobat spre editare şi
aplicare de Consiliul de Experţi al Ministerului Sănătăţii al
RM, proces – verbal nr.3 din 04 iunie 2010.
94. Ghid de supraveghere și control în infecțiile nosocomiale,
Ediția II, aprobat la ședința Consiliului de Experţi al
Ministerului Sănătăţii al RM, proces – verbal nr.2 din 5
iunie 2009.
95. Indicație metodică “Epidemiologia, diagnosticul,
combaterea si profilaxia malariei”, examinată şi aprobată spre
editare şi aplicare în practica instituţiilor medicale de
Consiliul de Experţi al Ministerului Sănătăţii al RM, proces –
verbal nr.3 din 27 noiembrie 2007.
96. Indicație metodică „ Epidemiologia, tabloul clinic,
diagnosticul, profilaxia febrei Q” din 22.12.1999.
97. Indicație metodică „Etiologia, epidemiologia, tabloul clinic,
diagnosticul şi supravegherea epidemiologică în antrax” din
16.08.1999.
98. Reguli şi norme sanitare “Igiena instituţiilor preşcolare”,
nr.06.7.3.21 din 01.11.1996
99. Recomandare metodică „Măsuri suplimentare în profilaxia
și combaterea bolilor diareice acute la copii” din 28.02.2005
100. Recomandare metodică „Criptosporidioza: etiopatogeneza,
tabloul clinic, diagnosticul de laborator, epidemiologia, măsuri
de combatere şi profilaxie” din 28.02.2005

224
Bibliografia
1. Cotelea Adrian, Prisăcaru Viorel, „Epidemiologia în situații
excepționale”, Chișinău, 2009.
2.Prisăcaru Viorel „Epidemiologie generală. Bazele medicine
prin dovezi.”, Chișinău, 2012, 380 p.
3. Prisăcaru Viorel Epidemiologie.Manual de lucrări practice,
Chișinău, Centru Editorial-Poligrafic Medicina al USMF
„Nicolae Testemițanu”, 1998, p354.
4.Ghid de supraveghere și control în infecțiile nosocomiale.
Ediția II. Coordonator științific: V.Prisăcaru, prof. univ., dr.
habilitat, Om emerit. Chișinău , 2009, 312 p.
5.Беляков В. Д., Яфаев Р. Х., Эпидемиология. Москва, 1989,
416 с.
6.Шляхов Э. Н., Практическая эпидемиология, Издание
пятое, Кишинев, 1991, 567с.
7.www.sanatatea.com
8.www.cnsp.md
9.www.cdc.gov
10.www.ms.md

225
CUPRINS
I. Epidemiologia generală
1. Definiții ......................................................................................................3
2. Structura procesului epidemic....................................................................4
3. Sursele de germeni infecțioși......................................................................4
4. Fazele mecanismului de transmitere a agenților patogeni..........................5
5. Mecanismele, căile și factorii de transmitere a procesului epidemic.........6
6. Dezinfecția..................................................................................................7
7. Sterilizarea................................................................................................12
8. GDAM......................................................................................................16
9. Dezinsecția................................................................................................17
10. Deratizarea..............................................................................................23
11. Imunoprofilaxia.......................................................................................29
12. Metode epidemiologice de investigație..................................................32
13. Diagnosticul epidemiologic....................................................................33
14. Ancheta epidemiologică în focar............................................................34
II. Boli infecțioase a tractului digestiv
1.Febra tifoidă...............................................................................................36
2. Febrele paratifoide....................................................................................39
3. Holera........................................................................................................42
4. Salmoneloza..............................................................................................45
5. Toxiinfecțiile alimentare...........................................................................48
6. Botulismul.................................................................................................51
7. Intoxicația alimentară stafilococică..........................................................54
8. Shigellozele...............................................................................................57
9. Esherichiozele...........................................................................................60
10. Hepatita virală A.....................................................................................63
11. Hepatita virală E.....................................................................................66
12. Poliomielita.............................................................................................69
13. Enterovirozele.........................................................................................72
III. Geohelmintiazele
1. Ascaridoza.................................................................................................75
2. Tichocefaloza............................................................................................79
3. Strongiloidoza...........................................................................................83
4. Anchilostomidoza.....................................................................................87
IV. Helmintiazele de contact
1. Oxiuraza(Enterobioza)..............................................................................91
2. Himenolepidoza........................................................................................95
V. Biohelmintiazele
1. Difilobotrioza............................................................................................99
2. Teniarinchoza..........................................................................................103
3. Opistorchoza...........................................................................................107

226
4. Trichineloza............................................................................................111
5. Echinococoza(Hidatidoza)......................................................................115
6. Tenioza....................................................................................................119
VI. Boli infecțioase a căilor respiratorii
1. Difteria....................................................................................................123
2. Tusea convulsivă.....................................................................................126
3. Tuberculoza.............................................................................................129
4. Scarlatina.................................................................................................132
5. Infecția meningococică...........................................................................135
6. Rujeola....................................................................................................138
7. Rubeola...................................................................................................141
8. Oreionul(Parotidita epidemică)...............................................................144
9. Gripa.......................................................................................................147
VII. Boli infecțioase transmisibile
1. Tifosul exantematic.................................................................................150
2. Tifosul recurent.......................................................................................153
3. Borelioza Lyme.......................................................................................156
4. Malaria....................................................................................................159
5. Hepatita virală B....................................................................................163
6. Hepatita virală C.....................................................................................166
7. Hepatita virală D.....................................................................................169
8. HIV/SIDA...............................................................................................172
VIII. Zoonozele
1. Antraxul..................................................................................................175
2. Bruceloza................................................................................................178
3. Rabia umană(Turbarea)..........................................................................181
4. Tularemia................................................................................................184
5. Leptospiroza............................................................................................187
6. Encefalita de căpușă................................................................................190
7. Tetanosul.................................................................................................193
8. Legioneloza.............................................................................................196
9. Yersinioza...............................................................................................199
IX. Infecțiile nozocomiale.........................................................................202
X. Protecția teritoriului de importul bolilor convenționale..................207
XI. Schemă model de investigație epidemiologică planificată a
instituțiilor de copii...................................................................................211
XII. Calendar național de vaccinări 2011-2015.....................................216
XIII. Lista actelor normative...................................................................217
XIV. Bibliografia.......................................................................................225

227