Rotavirusurile.

Rolul în
patologia umană .

Autor: Moisei Tatiana

studentă gr M2125
Profesor : Lungu Ludmila
 CUPRINS

I. Clasificare
II.Rotavirus. Caractere generale
III. Factorii de patogenitate
IV. Epidemiologie
V. Patogeneza
Tabloul clinic
VI. Diagnostic
VII.Bibliografie 2
 CLASIFICARE
• Familia :Reovirdae
• Genul :Rotavirus,Orbivirus
• specii: Rotavirus A(infectează omul) B, C, D
și E(tropism de specie animale(rotavirusuri
simiene,bovine,porcine)

3
 Rotavirus
Caractere Generale
• Rotavirusurile ( din lat. Rota –roată ;după aspectul electromicroscopic
de roți mici cu bucșă masivă ,spițe scurte și obadă fină )au virionul cu
dublă capsidă ,dar lipsit de anvelopă ,și un diametru de 65-75 nm.
materialul să u genetic conținut într-un nucleu hexagonal este alcă tuit
din acid ribonucleic dublu catenar (ARN) liniar,cu 10-12
segmente.Rezistente la eter,detergenți și PH=3,0
• Învelișul exterior - conține două proteine ​importante: VP7 sau
proteina G și VP4 sau proteina P. VP7 și VP4 induc anticorpi
neutralizanți despre care se crede că sunt implicați în protecția imună .

4
 Factori de patogenitate
• În capsida externă se află:
• Vp3-codificat de segmentul 3 al genei, este o hemaglutinină virală
responsabilă de infecția virală . Din degradarea sa se obțin Vp5 și Vp8.
• Vp7-codificat de gena 9, este o proteină glicozilată și este principalul
antigen specific de tip care declanșează un ră spuns protector al
anticorpilor, are activitate inhibitoare a hemaglutină rii; Prin
intermediul acestuia se pot stabili diferitele serotipuri „G”
• Vp9-codat de segmentul genei 11 și funcția sa biologică este încă
necunoscută
• Vp4-codificat de gena 4, are 2 funcții biologice:
• · Responsabil pentru interacțiunea virus-celulă care limitează
creșterea în cultura celulară .
• · Capacitatea de a forma plă ci de liză .

5
6
 Factori de patogenitate

• Liganzii din capsida externă fixează rotavirusurile pe

enterocitee din vîrful vililor intestinului subțire ,în care
sunt replicate.Lezarea acestor celule producatoare de
dizaharidaze deprimă absorbția lactozei,care fermentată
de microflora intestinală ,generează acumulare de produși
acizi, oosmotic activi,care ,prin, aflux
hidroelectrolitic,determină diaree.
• integrinele
• proteina de șoc termic
• proteinele de joncțiune, cum ar fi molecula de adeziune
joncțională A, ocludina și proteina de joncțiune strâ nsă ZO-
1
7
8
 Epidemiologie
• Transmitere:Infecția cu rotavirus se transmite de la
persoană la persoană în principal pe cale fecal-orală .
Rotavirusurile sunt în concentrație mare în scaunul
persoanelor infectate.Atâ t prin contact apropiat de la
persoană la persoană , câ t și DIRECT (cum ar fi
jucă riile și alte suprafețe din mediu contaminate cu
scaun). La fel apă sau alimente contaminate cu
fecalii.
• S-a demonstrat că transmiterea rotavirusului se
poate produce prin aerosoli și poate fi transmisă prin
tractul respirator.
9
 Sursa de infecție
• Sursa de infecţie - este omul bolnav care elimină
virusul prin materiile fecale pe o durată destul de
mare.
• Rezervor - Rezervorul rotavirusului este tractul
gastrointestinal și scaunul oamenilor infectați. Deși
infecția cu rotavirus apare la multe mamifere non-
umane, transmiterea rotavirusurilor animale la
oameni se crede a fi neobișnuită și probabil că nu
duce la boli clinice. Deși persoanele imunodeprimate
pot elimina rotavirusul pentru o perioadă prelungită .

10
 Patogeneza

• Replicarea rotavirusului are loc în citoplasma

celulelor epiteliale ale vilozită ților intestinului
subțire și cea mai afectată porțiune este jejunul, deși
se poate ră spâ ndi prin mucoasa intestinală fă ră a
afecta colonul.
• Infecția virală selectivă a acestor celule duce la liza
lor, iar conținutul lor este excretat împreună cu
particulele virale în fecale pentru a produce un
dezechilibru în raportul dintre absorbția și secreția
lichidului intestinal, malabsorbția glucidelor
complecși în special a lactozei. 11
• Enterocitele mature de criptă sunt înlocuite cu celule secretoare de
criptă , care sunt celule nediferențiate care nu posedă o margine de
perie de enzime hidrolitice și exercită o secreție netă de apă și
electroliți, reducâ nd astfel nivelurile de sodiu și potasiu intracelular
prin pierderea activită ții adenozin trifosfatazei și a glucozei. -
transport cuplat de sodiu. Aceste niveluri revin la normal după 4
pâ nă la 8 să ptă mâ ni de la infecție.

• Studii recente privind sifipatologia rotavirusului au relevat prezența

proteinelor structurale precum VP7 și a proteinelor nestructurale
precum NSP4, distribuite între axonii și dendritele neuronilor
infectați cu rotavirus datorită asocierii acestor proteine ​endogene cu
compartimentele reticulului endoplasmatic. și aparatul Golgi.

12
13
• Lezarea enterocitelor și moartea . Deși au fost
efectuate puține studii histopatologice ale probelor de la
pacienți cu infecție cu rotavirus, dar s-a demonstrat că infecția
cu rotavirus și replicarea în mucoasa duodenală a sugarilor
provoacă perturbarea homeostaziei celulare normale. Această
perturbare are ca rezultat scurtarea și atrofia vilozită ților,
pierderea microvilozită ților, infiltrarea celulelor
mononucleare, reticulul endoplasmatic distens și tumefacția
mitocondrială a enterocitelor . După cum se arată în studiile la
purcei și șoareci, simptomele infecției cu rotavirus pot apă rea
înainte de modifică rile histologice, indicâ nd faptul că aceste
modifică ri nu explică doar prezentarea clinică ( Fig. 5 ).

14
15
 TABELUL 1. Caracteristicile epidemiologice ale virusurilor diareice

Rotavirus Adenovirus Virusul Norwalk Astrovirus

enteric

Populația afectată Copii (A, C) și Copii Copii, boli Copii, pacienți

adulți (B) epidemice la vâ rstnici, epidemii
adulți adulți,
imunocompromiși

Transmitere Fecal-oral, apă Fecal-oral Fecal-oral, apă , Fecal-oral, apă ,

crustacee crustacee

Sezonalitatea Iarna/sezon Pe tot parcursul Pe tot parcursul Iarna/sezon

ploios anului anului ploios

16
 Tabloul clinic
• Infecția cu rotavirus se manifestă după o perioadă de incubație mai mică de 48
de ore și se menține pe o perioadă de timp între 3 și 8 zile.Cele 2 caracteristici
care apar în timpul infecției sunt vă rsă turile însoțite de diaree. Vă rsă turile apar
ca prim simptom însoțit de o ușoară stare febrilă ; acestea scad in timpul celor
24 de ore urmatoare bolii, diareea apare ca un al doilea simptom si poate dura
intre 5 si 7 zile. Pot apă rea și alte simptome, cum ar fi durerea abdominală și
simptomele respiratorii. Fecalele nu au sâ nge sau leucocite. Poate să apară
deshidratare cu progresie rapidă , în special la sugari.

17
 Clinica
• Efecte secundare după infecția cu
rotavirus :rinită , faringită și otită medie.
• in cazuri rare colita cu prezența sâ ngelui în
fecale și cazuri de meningită aseptică
asociată cu gastroenterita cu rotavirus,
• copii cu vâ rsta sub 2 ani pot prezenta
meningită și encefalită .

18
 Rotavirusa Adenovirusul Norwalk Virusb Astrovirusc
enteric
Pacienți simptomatici 168 de copii 32 de copii 36 de adulți 44 de copii
studiat (N)

Diaree (%) 98 (21% severă ) 97 (22% severă ) 66 100

Greață (%) NAd N/A 75 71

Vă rsă turi (%) 87 78 44 61
Febră (%) 84 (42% grav) 44 (3 severe) 25 80
Deshidratare (%) 55 37 N/A 5
Durere abdominală (%) 18 25 75 58

Sâ nge în scaune (%) 1 3 N/A 7

Mucus în scaune (%) 17 19 N/A 55
Respiratorie (%) 33 19 N/A N/A
Durate:
Perioadă incubație 1-3 zile 7 zile 1-2 zile 3-4 zile
Diaree 5,9 zile 10,8 zile 15-55 ore 5-6 zile
19
 Diagnostic
• În general, diagnosticul corect prezumtiv se
bazează pe manifestă rile clinice și
epidemiologice ale bolii.
• Diagnosticul de confirmare se bazează pe
detectarea antigenelor de grup localizate în
capsida internă , aceasta se face folosind
teste , precum aglutinarea latexului (LA) și
testele imunoenzimatice în fază solidă
(ELISA), \
20
 Diagnostic
• Detectarea acizilor nucleici:
• Hibridizare:
• Permite detectarea ARN-ului Rotavirus din fecale,
folosind sonde specifice. Prezintă o sensibilitate
similară la ELISA.
• Reacția în lanț a polimerazei (PCR):
• Electroforeză pe gel de poliacrilamidă :
• Este util în studiile de epidemiologie moleculară ,
deoarece permite descrierea diferitelor modele de
migrare a segmentelor de ARN.
21
• .
• Izolarea virală în cultura celulară:
• Această metodă este utilizată rar în diagnosticul principalilor
virusuri producă toare de gastroenterite. Acest virus poate fi
propagat în celule primare de rinichi de maimuță (MK) sau în
celule de rinichi de maimuță continuu (MA104). Tratamentul
virusului cu tripsină înainte de infectare și încorporarea
acestuia în mediul de întreținere, pe lâ ngă utilizarea tuburilor
de tip rotativ, mă resc propagarea virală
• Diagnosticul serologic:
• Testele imunoenzimatice permit mă surarea concentrațiilor de
IgG, IgM și IgA din fluidele corporale..
22
 Bibliografie
1 . Abramson JS, Baker CJ, Fisher MC și colab
.: Possible association of intussusception with rotavirus vaccination. Academia
Americană de Pediatrie. Comitetul pentru Boli Infecțioase. Pediatrie
1999; 104:575. [PubMed]
2 . Angel J, Franco MA, Greenberg HB și colab .: Lipsa unui rol pentru interferonii
de tip I și de tip II în rezolvarea diareei și infecției induse de rotavirus la șoareci
. J Interferon Cytokine Res 1999; 19:655-659. [PubMed]
3 . Ball JM, Tian P, Zeng CQ și colab .: Diaree dependentă de vârstă indusă de o
glicoproteină nestructurală rotaviră [a se vedea comentariile]. Știință
1996; 272:101-104. [PubMed]
4 . Bass DM: Interferonul gamma și interleukina 1, dar nu interferonul alfa, inhibă
intrarea rotavirusului în liniile celulare intestinale umane. Gastroenterologie
1997; 113:81-89. [PubMed]
5Linhares RE, Rebello MA, Nozawa CM: Efectul izoprinozinei asupra replicarii
rotavirusului in vitro. Jurnalul brazilian de cercetare medicală și biologică
1996; 29:219-222. [PubMed]

23