ANALIZA Şl INTERPRETAREA

REZULTATELOR
STUDIILOR CAZ-CONTROL
A elaborat: Moisei Tatiana
Profesor: Grossu Iulian
Scopul si obiectivele lucrarii:

• Scopul : acumularea cunoştinţelor necesare pentru realizarea studiilor

de caz-control, căutarea existenţei sau inexistenţei unei asociaţii
epidemiologice, a legăturilor epidemiologice de tip cauzal, verificarea
unor ipoteze epidemiologice căpătate la un studiu descriptiv.
• Obiectivele lecţiei practice:
• Efectuarea anchetelor în studiile caz-control.
• Măsurarea riscurilor, asociaţiilor şi a impactului expunerii asupra
populaţiei.
• Analizarea şi interpretarea rezultatelor unei anchete caz-control.
Studiile caz-control sunt studii în care se urmăreşte
realizarea :
• asocierii expunerii la un factor de risc a unei serii de cazuri de boala
respectivă
• (caz), în comparaţie cu un grup neafectat de boală (control, martor).
Studiile
• caz-martor (engl. case-control) sunt pe treapta următoare a nivelului
dovezii,
• după cele de cohortă (tab. 16, fig. 16). Sunt studii observaţionale, direcţia
• realizării fiind retrospectivă, pornind de la efect spre cauză, factorul de risc
• fiind şi înregistrat după apariţia boli
Factorul de risc, în studiul caz-control, este reprezentat de un eveniment care a survenit
în trecutul subiecţilor, înaintea declanşării bolii. De exemplu, fumatul, o medicaţie
administrată, sau unele caracteristici individuale (grupa de sânge). Sursa informaţiilor
este reprezentată de anamneză sau istoricul bolii din fişa medicală. Un indicator al
asocierii între factorul de risc şi boală este depistarea unei expuneri mai mari la factorul
de risc al cazurilor, comparativ cu cel al grupului de control, asocierea având importanţă
etiologică
Studiul caz-martor se utilizează când
prevalenţa bolii în populaţie este
mică (sub 10%) şi permite studiul
asociaţiei mai multor factori de risc cu
aceeaşi boală, de exemplu, maladiile
cronice unde sunt incriminaţi mai
mulţi
factori de risc. Studiile caz-martor
sunt criticate deoarece nu sunt
realizate întro manieră experimentală,
fiindcă direcţia studiului este de la
boală spre
factorul de risc.
Selecţia lotului de studiu (lotul cazurilor)

• înainte de alegerea cazurilor este important de a formula unele criterii

de diagnostic. Cazurile selectate trebuie să fie eligibile, selectându-se
din perioada de timp stabilită numai cazurile cu diagnosticul stabilit
conform criteriilor acceptate. Baza de selecţie trebuie să fie
numeroasă pentru a obţine numărul necesar de cazuri.
 Lotul test poate fi constituit din:
Toate cazurile internate sau
externate dintr-un spital, cabinet
particular, într-o anumită perioadă
de timp.
4. Categorii special
06 selecţionate (maladii
2. Toate cazurile diagnosticate în profesionale)
timpul unei anchete într-o 01 05
anumită perioadă de timp.

3. Populaţia ţintă, ceea ce creşte
reprezentativitatea anchetei şi 02
elimină factorul de distorsiune ce
ţine de atracţia pacientului faţă
de spital.
03
5. Cazuri incidente
ale maladiilor.
04
Cazuri incidente în cazul unui studiu de cohortă în
desfăşurare. Un studiu caz-martor efectuat pe baza
unui studiu de cohortă în desfăşurare este numit
STUDIU HIBRID sau nested case-control study.
 Exemplu
Studiul Framingham a evidenţiat factorii de risc, la moment cunoscuţi şi
deveniţi tradiţionali, pentru infarctul miocardic şi accidentul cerebral
vascular. Să presupunem că dorim să evidenţiem anticorpii antifosfolipidici
ca factori de risc pentru accidentul cerebral vascular (despre care nu s-a
vorbii în timpul studiului Framingham). Putem lua toate accidentele
cerebrale vasculare, drept cazuri (sau un eşantion din ele, în cazul în care
avem mai multe faţă de eşantionul necesar calculat), iar dintre pacienţii din
cohorta, care nu au suferit accident vascular cerebral, tragem la sorţi
martorii. In cazul studiului Framingham, putem căuta anticorpi
antifosfolipidici în eprubetele cu ser al participanţilor păstrate în
congelator. Astfel vom stabili dacă anticorpii antifosfolipidici se asociază
epidemiologie cu accidentul cerebral vascular
 Este necesară eşantionarea, deoarece cazurile
8. Cazuri luate în studiu trebuie să fie reprezentative
aflate în pentru toate cazurile de maladie luată în studiu.
proces de Este indicat să fie selectate cazurile noi de boală,
însănătoşire TITLE (în
deoarece pot apărea factori de distorsiune
. HERE de
cazurile vechi de boală, frecvenţa factorului
risc este mai mică ca urmare a
7. Cazuri de deces comportamentului modificat al bolnavului) şi
când este precizată erori sistematice de memorie (va fi o diferenţă
cauza decesului şi
corespund
sistematică între cazurile diagnosticate de mai
criteriilor de luare mult timp, deoarece pacienţii pot fi informaţi
în studiu. despre cauzele bolii şi martorii, care nu sunt
informaţi). In cazul maladiilor rare luăm în studiu
atât cazuri noi, cât şi cazuri vechi.
Сделайте свою презентацию
волшебной, незабываемой и
невероятно красивой.

Selecţia m artorilor
Validitatea studiilor caz-martor depinde de
comparabilitatea dintre cazuri şi martori,
ambele grupuri fiind membri ale aceleiaşi
populaţii de bază.
1. Lotul martor trebuie să fie
1
similar lotului cazurilor cu
excepţia bolii respective.
2. Important este să eliminăm factorii de risc ce
pot fi comuni martorilor şi cazurilor.
2
3. Grupul de comparare trebuie să fie
3 alcătuit din persoane bolnave de altă boală
decât cea studiată şi care nu se asociază
aceluiaşi factor de risc ce determină boala
luată în studiu.
4. Asemănarea celor două loturi se
facilitează prin metoda perechilor, după
4 stabilirea unor criterii (vârsta, sexul,
categorie socială)
• Baza de selecţie pentru lotul martor poate fi:
• 1. Un eşantion dintr-o anumită populaţie, pentru grupul de cazuri ce
• fac parte din acea populaţie.
• 2. Un grup de pacienţi internaţi sau luaţi la evidenţă în aceeaşi
• instituţie, dar cu alt diagnostic, de unde sunt selectate cazurile.
• 3.U n grup de persoane din aceeaşi populaţie ca şi cazurile şi
• asemănătoare cu cazurile din punct de vedere a altor factori de risc.
• 4. Un grup de rude sau vecini ai cazurilor (grupuri de vecinătate). In
• loc de vecini se pot selecţiona prieteni, rude, soţul, soţia, doar că există
• posibilitatea ca aceştia să fie expuşi aceloraşi factori de risc ca şi
cazurile.
Culegerea inform aţiilor pentru selecţia
grupurilor de control sunt:
Este necesară îndeplinirea a două condiţii:
• • Utilizarea aceleiaşi metode şi pentru lotul cazurilor, şi pentru lotul
de control.
• • Acurateţea selectării informaţiilor.
• Metodele pentru selecţia grupurilor de control sunt:
• Exemplu. Intr-un studiu a cancerului de sân, grupurile au fost
selectate în funcţie de statutul marital. în acest caz nu se poate
aprecia dacă frecvenţa cancerului este diferită la femeile măritate faţă
de cele nemăritate. în concluzie, nu trebuie realizată potrivirea în baza
variabilelor luate în studiu.
• 2. Utilizarea grupurilor ce nu se potrivesc. Se utilizează eşantionarea
aleatorie ce permite o libertate mai mare în special când există mai
mulţi factori de risc.
M ăsurarea asociaţiei
Datele obţinute într-un studiu caz-martor se introduc într-un
tabel de
contingenţă „2x2”:
a - persoanele ce fac boala dintre cei expuşi;
b - persoanele ce nu fac boala dintre cei expuşi;
с - persoanele ce fac boala dintre cei nonexpuşi;
d - persoanele ce nu fac boala dintre cei nonexpuşi;
a+b - totalul expuşilor;
c+d - totalul nonexpuşilor;
a+c - totalul bolnavilor;
b+d - totalul nonbolnavilor.
Avantajele studiilor caz-control
• • Sunt utile pentru studierea maladiilor rare.
• Biostatistica şi metodologia cercetării ştiinţifice
• • Sunt utile pentru maladiile cu o perioadă de latenţă mare.
• • Sunt mai puţin costisitoare decât cele de cohortă şi necesită mai
puţin
• timp pentru desfăşurare.
• • Sunt utile pentru a caracteriza efectele unei varietăţ
Dezavantajele studiilor caz-martor
• • înregistrările medicale pot fi incomplete, iar evocarea elementelor
trecute poate fi influenţată de eroarea umană şi reamintirea selectivă.
• • Dificultatea de a constitui un grup martor acceptabil.
• • Nu permit măsurarea directă a RR.
• • Dacă boala este frecventă în populaţie (mai mult de 10%), atunci nu
este o estimare de încredere a RR.
• • In studiile caz-control se studiază doar un singur efect.
• • Sunt ineficiente în studiul expunerilor rare
Concluzie
• Studiile caz-control sunt adesea folosite pentru a identifica factorii
care pot contribui la o afecțiune medicală prin compararea subiecților
care prezintă acea afecțiune / boală („cazurile”) cu pacienții care nu
au afecțiunea / boala, dar care sunt altfel similare („controalele” ").[1]
Acestea necesită mai puține resurse, dar oferă mai puține dovezi
pentru inferența cauzală decât a studiu controlat randomizat. Un
studiu de caz-control produce doar un raport de probabilitate, care
este o măsură inferioară a puterii de asociere în comparație cu riscul
relativ.