Rubeola

Moraru Maria M1919 | Coordonator științific Florea Natalia |

 Etiologie

• Virusul rubeolic face parte din familia Togaviridae, genul

Rubivirus. Particule virale au formă sferică cu diametru
de nm, un nucleoid central cu ARN și înveliș
lipidoproteic. Posedă două antigene: V-care induce
rapid anticorpi și S -cu un răspuns mai tardiv în
anticorpi. Sensibil la eter, labil la căldură, rezistent la
frig, în stare congelată se păstrează mult timp. Se
multiplică în culturi de amnion uman și celule renale de
iepure. În celulele afectate se formează incluziuni
acidofile citoplasmatice. Nu prezintă varietăți antigenice,
dar se pare că există varietăți în teratogenicitate.
Epidemiologie
Rubeola este о boală infecțioasă răspândită global, care își face apariția în epidemii sau sporadice, perioada
interepidemică fiind de ani. Epidemiile însă nu pot fi sesizate complet din cauza numeroaselor forme atipice. Sunt
descrise epidemiile mari de pe insulele Falkland (Hillenbrand F., 1956) și St. Paul (Brody A. și colab. săi, 1965)
când
• boala a cuprins circa 90% din populație. Una din cele mai mari epidemii sa declanşat în a.1964 în SUA,
cuprinzând circa 12,5 mln de populaţie, inclusiv de gravide, având drept consecinţă naşterea a copiilor cu
malformaţii congenitale. Aceasta a stimulat interesul de a găsi calea spre o imunoprofilaxie.

Sursa de infecţie : oamenii bolnavi, inclusiv cei cu infecţii inaparente. Perioada de contagiozitate începe cu
2-7 zile înainte de erupție și durează 5-7 zile după apariția erupției. Rareori virusul poate fi izolat până la 3
săptămâni, iar în rubeola congenitală durata de contagiozitate cuprinde mai multe luni și chiar 1 an.Modul de
transmitere: aerogen prin secreții nazofaringiene și transplacentar în rubeola congenitală.
Receptivitatea universală, afectând în primul rând copii și adolescenți.Morbiditatea: Prin probe serologice
decelării anticorpilor sporește de la 30 % la copiii în vârstă de până la 5 ani și până la 80%, la cei în vârstă de
ani.Imunitatea postinfecțioasă este durabilă.
 Patogenie

• Virusul rubeolic pătrunde în organism pe cale nazofaringianăAtaşareă şi invadarea epiteliului

respiratorDiseminarea în ganglionii limfatici regionali (viremie primară)Predominant limfotrop, dar are tropism și
față de SNCProduce о reacție constantă din partea ganglionilor limfatici și în sistemul reticulohistiocitar (viremia
secundară).

• Histopatologic se produce o reacție constantă din partea ganglionilor limfaticiSe măresc în volum prin
stimularea formării leucocitelor tinere de iritație (celule Turck), plasmocite.

• CLINICA TABLOU. Perioada de incubație variază între 14-21 zile, în medie 17-18 zile.
Perioada prodromală durează 1- 2 zile, dar deseori este absentă și boala începe cu perioada eruptivă.Debutul
împrumutatFenomene catarale: rinită, conjunctivită, faringită uşoare.Sindromul patognomonic al rubeolei este
poliadenopatia. Are loc tumefierea ganglionilor limfatici, în special a celor occipitali și laterocervicali (un intreg
lanț), retro- și submandibulari. Tumefierea ganglionilor limfatici apare cu 4-10 zile până la erupție și persistă 2-6
săptămâni, constituind primul și ultimul, adesea unicul semn la rubeolei.
 Evoluția rubeolei

• Perioada eruptivă .Erupțiile cutanate au caracter de macule mici, rotunde, de culoare roz, pe fon de piele
sănătoasă, deobicei nu confluează.Erupţia apare craniocaudal (într-o zi).Abudentă pe trunchi, pe fese și părțile
externe ale membrelor superioare.Dispare după 2 -3 zile.. Nu lasă descuamare.În unele cazuri se pot
înregistra hepato- și splenomegalie moderată.

• Forme clinice. La copii rubeola dobândită prezintă forme uşoare, deseori cu absenţa erupţiei.Există și forme
subclinice, decelabile numai serologic.La adulți boala decurge mai sever, cu perioada prodromală prelungită și
semnele clinice mai pronunțate, perioada eruptivă lipseste foarte rar.

• COMPLICATII.Artrita rubeolică, afectând articulațiile mici de la degete, pumni, uneori și ale genunchilor. Sunt
prezente dureri, tumefacţii articulare şi periarticulare. Poliartrita apare о dată cu erupția, durează de câteva zile
până la 2-3 săptămâni.Purpura însoțită de trombopenie se întâlnește în medie 1: 3000 cazuri de boală. Apare
peste câteva zile, uneori săptămâni după erupție și dispare după normalizarea trombocitelor.Encefalita sau
encefalomielita (circa 1:5000 cases).) apar deobicei la 3-5-a zi de eruptii, rareori cu 1-2 zile pana la
eruptii. Vindecarea se obține deseori fără sechele, foarte rar poate surveni decesul.. Virusul rubeolic poate fi
implicat în unele cazuri în etiologia panencefalitei sclerozante subacute care evoluează spre deces.
 PATOGENIA RUBEOLEI CONGENITALE

• Viremia maternă determină diseminarea virusului rubeolic în ţesuturile embrionului sau fătului .Virusul
inhibă mitoza celulară, perturbând astfel dezvoltarea organelor.Infecția persistentă a țesuturilor fetale
continuă acest efect de încetinire și inhibare a mitozelor celulare și în perioada postnatală, ceea ce are ca
efect întârzieri în dezvoltarea sugarului.Studiile serologice au depistat la nou-nascuții cu rubeolă
congenitală titruri mari de anticorpi clasa IgM .În pofida dezvoltării sistemului imun, organismul nu poate să
se elibereze de virusuri.

• Tablou clinic.Triada lui Gregg sunt malformațiile:oculare, auditive și cardiovasculare; dar pot fi afectate și
alte organe și sisteme:oculare: cataractă, microftalmie, iridociclită, retinopatie, glaucom;auditive: surditate
neurosenzorială, tulburări vestibulare;cardiovasculare: persistenţa canalului arterial, stenoza arterei
pulmonare, defect de sept intraventricular, etc.;sanguine: purpura trombocitopenică, anemie hemolitică sau
hipoplastică;neuropsihice: microcefalie, encefalită, meningită, paralizii spastice, retard mintal,
panenenfalita cronică progresivă (dezvoltare ulterioară);digestive: hepatită cu celule gigante (cu icter și
hepatomegalie), atrezie intestinală, pancreatică;genitourinare: nefrită interstiţială, anomalii renale,
hipospadie;cutanate: anomalii dermatoglifice, dermită seboreică, dishidroză;metabolice și de creștere:
diabet, tulburări de creștere
 Diagnosticul de laborator al rubeolei

• Leucograma ( leucopenie, neutropenie, limfocitoză relativă cu plasmocite -10 – 20% și celule Turck)

• Examen virusologic constă în izolare virusului din secrețiile nazofaringiene.

• Examen serologic Imunoglobulinele antirubeolice clasa IgM, IgG se decelează prin AIE (metoda de bază a
etapei actuale).Pentru diagnosticul unei infecții recente determinarea anticorpilor specifici IgM și apoi IgG
cu aviditate redusă are importanță deosebită, deoarece apar din primele zile și persistă până la 10
săptămâni, iar anticorpii IgG cu aviditate înaltă își fac apariția mai târziu și persistă mulți ani.

• Diagnosticul rubeolei la gravidă

Dacă aceasta a fost seronegativă este suficientă determinarea anticorpilor specifici în reacția de
hemaglutinare, titru minim de hemaglutinine este 1: 8, cu siguranță – 1: 32. Un titlu în creștere indică un
diagnostic sigur de rubeolă.În cazurile în care nu este cunoscută starea serologică anterioară, atunci sunt
semnificative IgM specifice sau creșterea titrului IgG specifice (sunt posibile reinfecții, însă reinfecția nu
este insoțită de viremie și riscul teratogen este minim).
 Tratament

• Tratamentul rubeolei dobândite se face la domiciliu izolând bolnavul pentru 7 zile de la debutul erupțiilor.repaus la patdieta
bogată în vitamine și microelemente, aport suficient de lichide (sucuri, ciai, apă plată, lapte)medicaţii simptomatice la
necesitateÎn rubeola congenitală copiii vor primi tratament în funcție de manifestările clinice, fiind la evidență timp de câțiva ani
pentru decelarea defectelor care pot apărea mai târziu.

• PROFILAXIE Persoanele de contact nu se izolează. Gravidale se vor izola strict, vor fi la evidență, sunt recomandabile
investigații serologice pentru a se constata starea de receptivitate (75-90% din adolescența și femeile de vârstă fertilă sunt
imune la rubeolă). Gravidele cu contact nemijlocit din focarele de rubeolă se supun observației medicale și investigațiilor
serologice. Prima probă de sânge se colectează la stabilitatea faptului de contact. În cazul debutului clinic al rubeolei la gravidă
se efectuează tratamentul simptomatic, iar gravida se avertizează despre riscul rubeolei congenitale la făt. Decizia privind
întreruperea sarcinii se ia la confirmarea rubeolei prin date de laborator, individual, în dependență de termenul sarcinii, acordul
gravidei. În lipsa debutului clinic al rubeolei,

• Profilaxia specificăÎn calendarul vaccinărilor obligatorii în Republica Modova sunt întroduse trei doze de vaccin viu atenuat
combinat – ROR (rubeola, oreion, rujeola) la vârsta de 12 luni, 6 – 7 și 16 ani. Vaccinul este contraindicat gravidelor, deoarece
vaccinarea antirubeolică produce о viremie și virusul poate afecta (deși excepțional) fătul.Nu se recomandă contactul gravidelor
cu cei vaccinați antirubeolic.