Traumatisme

Definitie, clasificare
• Ansamblul manifestărilor locale şi generale produse de un agent
vulnerant asupra organismului
• 1.Traumatisme parti moi
• 2.Politraumatisme
• A. Traumatismele închise sau contuziile, în care se produc leziuni
tisulare şi/sau viscerale fără a exista o soluţie de continuitate a
tegumentului
• B. Traumatismele deschise, în care afară de leziunile tisulare şi/sau
viscerale mai mult sau mai puţin profunde, elementul caracteristic îl
constituie existenţa unei plăgi, adică a unei soluţii de continuitate a
tegumentului
Traumatismele partilor moi – contuzii, plagi
• se constituie mai rar în leziuni cu risc vital imediat
• pot prezenta o morbiditate deloc de neglijat, chiar şi cu un
tratament corect efectuat
• Mecanisme de producere:
• anumite părţi ale corpului uman sunt lovite şi/sau se lovesc de
corpuri dure, contondente
• Comprimare tesuturi pe un plan dur
• alte surse de energie kinetica: jet de lichid sub presiune, suflul
explozie
 Contuzii - diagnostic
• Anamneza: intensitatea fortei mecanice si directia de actiune
• Nu există totdeauna o directă proporţionalitate între amploarea
leziunilor parietale şi gravitatea leziunilor organelor interne
• nu există un paralelism între intensitatea forţei de acţiune a
agentului traumatic şi efectele sale în profunzime asupra
viscerelor
• Tegumente integre
• Excoriații superficiale, marca traumatica
• factorul de contaminare microbian lipsește inițial
Contuziile superficiale
• 1. Echimoza - forţa vulneranta de mică intensitate, care produce
leziuni ale capilarelor subtegumentare
• Apariţia imediată în urma traumatismului a echimozei, indică de
obicei superficialitatea contuziei
• apariţia sa tardivă este sugestivă pentru o contuzie profunda
• Echimoza apărută la distanţă de zona de impact (de obicei
tardivă) - indiciu valoros în identificarea unor traume osoase sau
musculare
• nu necesită un tratament specific
• se resorb spontan în circa 21-24 zile
 Contuziile superficiale
• 2. Hematomul supra-aponevrotic –revarsat hematic Morel-Lavalle
• subtegumentar,
• masă superficiala, fluctuentă sau renitentă, dureroasa
• se însoţeşte adeseori de o echimoză la nivelul tegumentului
adiacent
• Se pot decela palpatoriu crepitaţii produse de organizarea
cheagurilor de sânge
• Puncţia cu ac gros, extrage lihid hematic/ serohematic
Contuziile superficiale
• Tratament:
• mobilizarea provizorie a segmentului afectat
• pansament moderat compresiv
• Punctie evacuatorie – hematoame mari
• Incizie, evacuare, lavaj, eventual hemostaza, drenaj decliv
• 3. Seromul – acţiunea tangenţială a agentului vulnerant
clivează ţesutul subcutanat de aponevroză
• Acumulare de limfa
• colecţie nedureroasă, relativ bine delimitată
• Punctie – lichid sero-citrin
Contuziile profunde
• 1. Contuziile musculare - hematomul profund subaponevrotic
• prin strivirea şi/sau ruperea parţială a fibrelor musculare si a vaselor
sangvine
• Tumefactie tegumentara imprecis delimitata
• durere locală spontană intensă în repaus, exacerbată de palpare sau
contracţia musculaturii
• Palpare- împăstare profundă subaponevrotică de dimensiuni variabile
• Prin contracţia musculaturii, masa palpabilă persistă, se fixează, devine
practic nedeplasabilă
• Puncţia exploratorie extrage lichid hematic
• Echimoza se exteriorizează tardiv, după două-trei zile
• Risc de supuratii profunde: flegmoane, fasceita necrozanta, gangrena
gazoasa
Contuziile profunde
• Hematoamele mai mari, voluminoase- fenomene locale de
compresie vasculara:
• tromboflebite profunde,
• decompensarea unei arteriopatii cronice obliterante,
• tromboză arterială cu ischemie acuta
• Incizie largă de evacuare, hemostaza chirurgicala, lavaj si
drenaj
• Sechele: fibrozare musculara, eventratie posttraumatica
Contuziile profunde
• 2. leziuni ale altor structuri anatomice:
• Traumatisme osteo-articulare,
• Ligamentare
• Tendinoase
• Vasculare
• Nervoase
• leziuni traumatice ale organelor interne cavitare sau parenchimatoase – hemoragie
interna, peritonita, etc.
• Examen clinic atent si complet
• Anamneza: apreciere gravitate traumatism, timp scurs de la accident, agent
vulnerant, pozitie corp,
• Supraveghere paciet 24-48 ore – suspiciune de leziune interna
• Evaluare hematologica si biochimica
Contuzii profunde
• Sindrom de strivire (crush-syndrom)
• dezechilibre sistemice ce sunt generate de traumatism
• perioada de strivire, în care traumatizatul suferă pe parcursul a mai
mult de 12 ore efectul de contuzie compresivă forte pe arii largi de
suprafaţă corporeală
• devitalizări întinse ale maselor musculare strivite
• acumulări masive în ţesuturile compromise a cataboliţilor toxici -mioglobina
• perioada post-contuzională
• 1. etapa de revascularizare a segmentului/segmentelor strivite
• 2. etapa insuficienţei renale potenţial reversibile
• 3. etapa insuficienţei renale organice
Traumatismele deschise - plagi
• Clasificare :
• plăgi nepenetrante
• plăgi penetrante

• Plagi simple
• Plagi perforante
• Dupa agentul etiologic:
• 1. plăgi inţepate
• 2. plăgi tăiate
• 3. plăgi contuze
• 4. plăgi muşcate
• 5. plăgi prin arme de foc
• plăgi nepenetrante simple - de exemplu cele limitate strict la
stratul celulo-musculo-aponevrotic al peretelui abdominal;
• plăgi nepenetrante perforante - de exemplu plăgile lombare
cu lezarea unui organ retroperitoneal (rinichi, pancreas, colon);
• plăgi penetrante simple - de exemplu cele ale peretelui
abdominal anterior, cu interesarea şi a seroasei peritoneale,
fără însă a produce leziuni ale organelor intra-abdominale;
• plăgi penetrante perforante - având acelaşi traiect cu cele
penetrante simple, dar insoţite de leziuni ale unor viscere sau
organe cavitare intraabdominale.
Plăgile inţepate
• Orificiu tegumentar mic, uneori punctiform, margini nete
• Leziunile sunt localizate pe traiectul agentului vulnerant
• pot fi foarte profunde, penetrante şi/sau perforante
• risc infecţios semnificativ -
• Retentie corpi straini
• Traiect in fund de sac cu obstruarea orificiului cutanat
• Plagi intepate particulare:
• sarpe veninos – enzime ce produc liza tisulara cu difuziunea veninului, necroza
tisulara, liza musculara
• Local: durere, edem, flictene hemoragice , necroze parcelare
• General: soc hipovolemic, insuficienta renala acuta, respiratorie
• Artropode – venin neurotoxic –eliberare de acetilcolina si noradrenalina
• fasciculaţii, parestezii, rigiditate şi crampe musculare, dispnee, tahicardie,
hipertensiune
Plagile taiate
• margini nete, regulate, uşor depărtate prin tendinţa ţesutului
adipos subcutanat de a se „eversa"
• forma agentului vulnerant
• proprietăţi de tăiere mai bune, cu atât distrugerea tisulară este mai redusă
• riscul de lezare în profunzime a unor structuri anatomice importante
• riscul infecţios este semnificativ mai redus
• Factorii principali de gravitate
• Hemoragia externă
• Profunzimea şi traiectul, ce pot determina caracterul perforant sau chiar
penetrant,
• Posibile leziuni de organe cavitare sau parenchimatoase
Plagile contuze
• margini tegumentare neregulate, anfractuoase
• zone sau lambouri devitalizate
• Ţesuturile subiacente prezintă leziuni importante prin
zdrobire
• Riscul infecţios este major
• Caracter profund, anfractuos
• Devitalizări tisulare
• Mediul sărac în oxigen (microaerofilie),
• Cheaguri de sange
• Retentie material strain
Plăgi prin arme de foc
• Forţa de acţiune a proiectilului este direct proporţională cu
pătratul vitezei sale
• Orificiul de intrare - distrugerea tegumentară este minimă
• Traiect – efect exploziv - „con de penetraţie"
• Plaga unipolara – retentia proiectilului, potential septic
crescut
• Plaga bipolara- orificiu de iesire > intrare
• Plaga in seton – plaga bipolara ce intereseaza doar tesuturi
supraaponevrotice
Plagi muscate
• plăgi compuse - inţepare, zdrobire, tăiere, dilacerare
• flora microbiană prezentă în cavitatea bucală şi salivă
• Staphylococcus, Streptococcus, Bacillus Bacteroides,
Fusobacterium, Peptococcus, Peptostreptococcus
• Complicaţiile septice -10-20% în plăgile muşcate de câini şi
de circa 30-50% în cazul celor produse de pisici
FIZIOPATOLOGIA CICATRIZĂRII PLĂGILOR
• Cicatrizarea = restabilirea progresiva a capacitatatii de rezistenţă
mecanică, de elasticitate, de apărare antiinfecţioasă
• 1. formarea colagenului şi a ţesutului conjunctiv prin activitatea
fibroblaştilor;
• 2. reepitelizarea plăgii;
• 3. contracţia ţesuturilor cicatriceale.
• Rapiditatea şi calitatea cicatrizării - amploarea distrugerilor tisulare
şi severitatea contaminării microbiene
• vindecare per-primam: plăgi tăiate, de dimensiuni nu prea mari,
fără o contaminare septică semnificativă
• vindecare per-secundam: plăgile puternic contaminate microbian,
contuze, sau cu pierdere de substanţă
FIZIOPATOLOGIA CICATRIZĂRII PLĂGILOR
• faza inflamatorie
• PDGF, betaTGF, IGF, fibronectina
• Activarea mecanismelor coagularii – cheagul stabil
• Reţeaua de fibrină şi de fibronectină constitue traseul ce va fi urmat
de celulele atrase în focarul lezional
• neutrofilele cu rol de a îndepărta prin fagocitoză detritusurile
celulare
• Macrofage - continuă procesul de curăţare a plăgii de resturi tisulare
şi germeni, secretă peptide specifice cu rol în activarea fibroblaşilor
• Limfocitele intervin tardiv, în cursul procesului de remodelare a
structurilor de colagen
FIZIOPATOLOGIA CICATRIZĂRII PLĂGILOR
• faza proliferativă – 4-5 saptamani
• Migrarea fibroblaştilor pe traseul matricei de fibrină
• Imbogăţesc reţeaua iniţială cu glicoproteine, acid hialuronic,
glicosaminoglicani
• secreta fibrilele de colagen
• dezvoltarea unei reţele capilare de neoformaţie la nivelul leziunii
• Incepe sa se refaca rezistenta mecanica a tesutului
• Dupa prima luna – 50% din rezistenta initiala
FIZIOPATOLOGIA CICATRIZĂRII PLĂGILOR
• Re-epitelizarea
• Celule de la nivelul membranei bazale migreză peste marginile
plăgii
• restabilesc continuitatea membranei bazale
• Acoperire cu keratinocite
• Contracţia ţesuturilor din jurul plăgii – miofibroblasti -
reorientarea fibrilelor după direcţia liniilor de forţă
• Odată re-epitelizată, după circa 5-7 zile, plaga redevine o
barieră „intactă" împotriva unei eventuale agresiuni septice
• Faza de maturare a cicatricei
• procese de remodelare a structurilor fibrilare
• Reţeaua capilară iniţială şi abundenţa fibroblaştilor regresează
substanţial
• procese de remodelare şi contracţie a fibrelor de colagen
• La două luni cicatricea dobîndeşte 75% din rezistenţa sa finală,
• La şase luni să atingă 90-95%.
• Ţesutul cicatricial – 80% din rezistenta initiala
Factori ce influenţează vindecarea plăgilor
• Vârsta.
• Malnutriţia.
• Vascularizaţia.
• Oxigenarea tisulară
• Hipoproteinemia, hipovitaminozele A, B1, B2, B5, C, deficitul în oligominerale
(zinc, cupru)
• Diabetul zaharat
• obezitatea
• Iradierea
• Administrarea steroizilor antiinflamatori
• Sepsisul local
PRINCIPII DE TRATAMENT A PLĂGILOR
• 1. Toaleta locală a plăgii
• Spălarea cu apă şi săpun a zonelor tegumentare, radere,
• îndepărtarea chirurgicală a ţesuturilor devitalizate
• îndepărtarea corpilor străini
• Antiseptizarea plăgii: betadina, cloramina, clorhexidina
• 2. Explorarea atentă a plăgii
• Inventarul leziunilor post-traumatice si rezolvarea acestora
• Ţesutul celulo-adipos subcutanat necrozat, fasciculele musculare
compromise se vor exciza până la limita infiltraţiei hematice
• 3. Hemostaza chirurgicala
• 4. Antibioterapie profilactica/curativa empirica
• 5. Profilaxia antitetanică
• 6. Sutura plăgii
• Per-primam: plaga recenta sub 6 ore, superficiala, fara tesuturi
zdrobite, cu contaminare bacteriana redusa
• Per-secundam: plagi puternic contaminate sau deja infectate
• lăsată în mod deliberat deschisă, urmărind eliminarea progresivă a
detritusurilor tisulare, a sfecelurilor, a puroiului şi falselor
membrane
• Granularea plagii - sutura secundară
Politraumatisme
• Politraumatismul este un sindrom rezultat din acţiunea (uneori
concomitentă) a unei multitudini de agenţi vulneranţi
(mecanici, fizici, chimici) asupra mai multor zone anatomice ale
organismului
• Dereglare funcţională sistemică
• Leziunile considerate separat pot să nu aibă risc vital, în timp
ce acumulate şi/sau tratate necorespunzător pot duce la deces
• Traumatism cu afectarea a minimum două regiuni anatomice
dintre care cel puţin o leziune este ameninţătoare de viaţă
• Decese politraumatisme:
• 50% - primele 30 minute -leziuni complexe ce depăşesc
cunoştinţele şi tehnologia actuală
• 30% - primele 4 ore (politraumatizat precoce) - tulburări
hemodinamice majore, insuficienţă respiratorie, tentativa
de stabilzare eşuată
• 20% - perioada politraumatizatului tardiv - MODS, sepsis,
embolie pulmonara
 Etiologie
• principala cauză de mortalitate la populaţia sub 40 de ani
• Triunghi epidemiologic:
• agentul traumatic,
• mediu înconjurător momentului traumei
• gazdă (victima)
1) Accidente de trafic (rutier, feroviar, aerian, maritim).
2) Accidente de muncă (în industrie, agricultură,construcţii, comerţ, altele).
3) Heteroagresiuni.
4) Precipitări (accidentale sau ca urmare a unor auto- sau heteroagresiuni).
5) Accidente casnice (căderi accidentale, loviri cu sau de un corp dur).
6) Accidente recreaţionale sau de sport.
7) traume de război.
8) Catastrofe naturale (cutremur, inundatii, etc)
Etiologie
• Contuziile – mecanisme lezionale
• compresie sau strivire
• mişcarea diferenţiată a unor structuri anatomice parţial fixate
• apariţia la nivelul ţesuturilor a unor deformări fizice de
întindere, forfecare sau strivire – ruptura tisulara
• Plagile
• Prin taiere, impuscare, contuze
• Recente/vechi
• Curate, contaminate, infectate
• Superficiale/profunde
Factori ce influenteaza modelul lezional
• aparent fiecare pacient politraumatizat are propriul său
bilanţ lezional, dar mulţi pacienţi au un model comun
• 1. varsta
• 2. sex
• 3. particularitati anatomice regionale
• Schelet – factor de protective sau poate induce leziuni
suplimentare
• Mijloacele de fixare ale organelor: pediculii vasculari, ligamente
• 4. consumul de alcool sau droguri
Accidente rutiere
• Principalul factor etiologic al politraumatismelor
• 90% cazuri factorul uman: consum alcool, viteza mare, experienta
la volan, oboseala, traversarea nepermisa, nesupravegherea
copiilor
• Conditiile de trafic: starea vehiculului, conditii meteo, etc.
• Tipul de impact (frontal, lateral, posterior, proiectare)
• Folosire mijloace de siguranta
• Principalele modalitati de producere :
• ciocnire (impact);
• deceleraţie (oprire bruscă);
• acceleraţie (proiectare).
Fiziopatologia politraumatismelor
• Alterarea severă a homeostaziei în traumele majore tinde să
ducă în cele din urmă la un răspuns complex
• Factori declansatori:
• lezarea directă a unor viscere - cu complicaţiile ulterioare locale
• repercusiuni sistemice ale leziunii
• apariţia mediatorilor elaboraţi la diverse nivele ca endotoxinele
(bacteriile exogene sau intestinale), TNF, tromboxani, leukotriene,
prostaglandine, interleukine
• Raspuns fiziologic: circulatie hiperdinamica, rata
metabolica crescuta cu catabolism crescut
Fiziopatologia politraumatismelor
• Raspuns endocrin
• sistemul hipotalamo-hipofizar: ACTH, vasopresina, cortizol
• Catecolaminele - Nivelul sanguin este direct proporţional cu
severitatea traumatismului
• Cascada renină-angiotensină-aldosteron
• creste nivelul de glucagon şi scade cel de insulina.
• ax neuro-endocr: răspuns de tip fight and fight
• reglarea de tip paracrin: prostaglandine/acţionează pe
vascularizaţia sistemică, pulmonară şi renală; leucotriene;
bradikinina, IL-1
 Fiziopatologia politraumatismelor
• Răspunsul metabolic
• creştere a ratei metabolice – nivel maximal la 3-4 zile după traumă şi persistă 7-10
zile
• Metabolismul glucidic:
• glicogenoliza;
• Gluconeogeneza
• hiperglicemie insulino-rezistentă
• Metabolismul lipidic de stres
• lipoliză crescută, stimulată de STH;
• lipogeneză scăzută;
• producţie scăzută de corpi cetonici
• Metabolismul protidic
• creşterea catabolismului proteic
• mobilizarea de către hormoni contrareglatori a aminoacizilor din muşchii
 Fiziopatologia politraumatismelor
• Modificări ale hemostazei şi coagulării
• Trauma poate produce hiper- sau/şi hipo-coagulabilitate plasmatică
• plachetele şi ţesutul agresat eliberează: tromboxan, adrenalină, serotonină şi
adenozină ce produc vasoconstricţie locală;
• proteoliza patologică poate activa sistemul kininic care le rândul lui activează pe de
o parte coagularea şi pe de alta sistemul complement;
• acidoză şi ischemia (deseori prezente) scad timpii de coagulare;
• după traume majore scade numărul de trombocite;
• 3 situatii care agraveaza deficitele de coagulare:
• Hipotermia
• Transfuziile masive – trombocitopenia
• autotransfuzia
Fiziopatologia politraumatismelor
• Răspunsul imunologic - Imunodisfuncţia post-traumă
• scăderea numărului total de limfocite T
• scăderea sintezei de interleukină 2, cheia imunosupresiei din traumă
• monocitoză
• funcţionare anormală a celulelor B;
• alterare a răspunsului celulelor T
• imunosupresia este accentuată de transfuzii
• Leziunea traumatică în sine (plăgi, contuzii, hematoame, fracturi etc) -
activare sistemu macrofag-limfocit-complement – vinedcare
• Substanţele care „scapă" în circulaţia sistemică şi care riscă să producă o
imunosupresie generalizată, sunt distruse la nivelul plămânului
• Daca pulmonul este afectat se risca o imunosupresie generalizata
Fiziopatologia politraumatismelor
• Socul in politraumatisme:
• Hemoragic
• şocul cardiogen (leziune miocardică, teren cardiac preexistent)
• Socul neurogen (cel mai frecvent în leziunile medulare).
• Translocaţia bacteriană
• O cale de inducere a sepsisului este endotoxinemia şi bacteriemia care
au frecvent sursă endogenă= translocaţia prin peretele intestinal integru
• perfuzia splanhnică inadecvată
• Etapa finala: Insuficienţa (disfuncţia) pluriviscerală (MODS,
MSOF)
 SCORURILE TRAUMATICE
• EVALUAREA GRADULUI DE SEVERITATE A LEZIUNILOR
• Ecuaţii lezionale complicate - evaluarea gravităţii iniţial (bilanţul lezional este
incomplet cunoscut) pe criterii fiziologice (status circulator, respirator,
neurologic) şi ulterior anatomice (tipul şi gravitatea leziunilor: craniene,
cervicale, toracice, abdominale)
• Scoruri fiziologice – triajul pacientilor
• Indexul de trauma, index de triaj, scala Glasgow, scor traumatic,
scor traumatic revizuit
• Rata respiratorie, TAS, reumplere capilara, GCS, etc
• Scoruri anatomice –localizarea şi gradul de severitate a leziunilor
EVALUAREA Şl ÎNGRIJIREA POLITRAUMATIZATULUI
• 1. Mai întâi este necesară o evaluare funcţională şi tratarea
imediată a insuficienţelor vitale (respiratorie, circulatorie).
• 2. Urmează un diagnostic anatomoclinic al leziunilor
traumatice dar şi al statusului biologic preexistent.
• 3. în funcţie de mai mulţi factori (gravitatea leziunilor,
teren, posibilităţi terapeutice) se face o ierarhizare a
tratamentului leziunilor
A. Faza prespitalicească
• 1.Ingrijirea (supravegherea) primară
• Prevenirea apariţiei de noi victime
• Identificarea altor victime
• Evaluarea căilor aeriene, nivelului conştientei şi controlul coloanei
cervicale
• Manevre terapeutice pentru căile aeriene:
• Dacă pacientul nu poate vorbi sau este inconştient, se evaluează în
continuare calea aeriană si se ridică şi proiectează anterior bărbia
• Dacă este necesar se curăţă calea aeriana (sucţiunea secreţiilor, sângelui,
corpilor străini etc.)
• Se ventilează pacientul pe mască.
• intubaţia oro- sau nazo-traheală
• 1.Ingrijirea (supravegherea) primară
• Evaluarea respiraţiei şi circulaţiei
• Dacă pacientul nu respiră se efectuează două respiraţii gură la gură şi apoi
se verifică pulsul la carotidă
• Dacă nu are puls se încep manevrele de resuscitare cardio-respiratorie
• Se ia pulsul la carotidă şi radială şi se notează frecvenţa şi calitatea lor
• Se evaluează culoarea/aspectul tegumentelor şi reumplerea capilară
• Se verifică apoi dacă traheea se află pe linia mediană, dacă venele gâtului
sunt plate sau destinse
• 1.Ingrijirea (supravegherea) primară
• Evaluarea respiraţiei şi circulaţiei
• Se examinează apoi toracele şi se vor căuta:
• dificultăţi de respiraţie;
• respiraţie paradoxală;
• plăgi ale toracelui cu traumatopnee;
• instabilitate;
• durere;
• crepitaţii;
• la auscultaţie se va urmări dacă există murmur vezicular prezent şi egal
bilateral.
• Se acordă primul ajutor imediat în funcţie de leziunea găsită,
după cum urmează:
• „sigilarea" cu pansament a unei plăgi deschise;
• stabilizarea manuală sau cu benzi de leucoplast a unui volet;
• oxigen;
• puncţie cu un ac gros pentru un pneumotorax sufocant
• Se opreşte sângerarea activă prin presiune manuală directă,
pansamente sau bandaje
• Se montează 1-2 linii venoase pe care se începe reechilibrarea
volemică
 Situaţii (leziuni critice)
• A. Obstrucţie a căilor aeriene
• B. Insuficienţă respiratorie
• 1. Plăgi mari toracice cu traumatopee
• 2. Volet mare
• 3. Pneumotorax sufocant
• 4. Contuzii toracice majore '
• C. Stop cardiorespirator traumatic
• D. Prezenţa şocului
• 1. Hemoragic
• 2. Spinal
• 3. Contuzie miocardică
• 4. Tamponadă cardiacă
• E. Traumatism cranian cu nivel scăzut al conştientei
FAZA PRESPITALICEASCA
• îngrijirea (supravegherea) secundară=examen detaliat de
decelare a tuturor leziunilor atât evidente cât şi potenţiale
• 1. Verificarea semnelor vitale.
• 2. Obţinerea istoricului accidentului
• 3. Examen fizic complet: cap, gat, reverificare torace,
eamen abdomen, examinare bazin si extremitati
• 4. Scurt examen neurologic: status constienta, motor,
senzitiv, pupilele
Faza spitaliceasca
• pacientul politraumatizat este primit şi stabilizat în
departamentul de urgenţă
• echipă multidisciplinară si organizata
• Supoziţia de cea mai severă leziune (supraevaluarea
leziunii).
• Tratamentul este prioritar diagnosticului paraclinic.
• Examinare sistematică
• Reexaminare frecventă
 Ingrijirea (supravegherea) primară
• Menţinerea permeabilităţii căilor aeriene concomitent cu controlul
coloanei cervicale
• ridicarea bărbiei şi împiedicarea retracţiei posterioare a limbii la pacienţii inconştienţi;
• pipa Guedl;
• extragerea corpilor străini (cheaguri, dinţi, fragmente osoase ş.a.);
• sucţiune pentru sânge, secreţii, vărsătură
• intubaţie orotraheală, nazotraheală sau chirurgicală(traheostomia, cricotiroidotomia)
• 1. Obstrucţie acută a căilor aeriene (corpi străini, secreţii etc).
• 2. Apnee (leziune craniană, hipoperfuzie cerebrală, leziune a coloanei cervicale
deasupra C4, leziune toracică).
• 3. Hipoxie.
• 4. Plăgi penetrante ale gatului cu hematoame expansive
Ingrijirea (supravegherea) primară
• Orice traumatism – suspiciune de leziune coloanal cervicala
• Examen clinic (durere spontan si la palpare)
• Examen radiologic
• Respiraţie şi ventilaţie.
• expunerea toracelui;
• observarea ratei şi profunzimii respiraţiilor;
• inspectarea şi palparea toracelui (se pot decela: traumatopnee, plăgi
penetrante, abraziuni, contuzii, volete costale, distensia venelor
jugulare, devierea traheii, fracturi costale, emfizem subcutanat);
• auscultaţie (murmur vezicular
Leziuni toracice traumatice amenintatoare de
viata
• Obstrucţie aeriană Ruptura de aortă toracică
• Pneumotorax sufocant Leziuni traheale şi bronşice
Contuzia miocardică
• Tamponada cardiacă
Ruptura de diafragm
• Pneumotorax cu supapă Plaga de esofag
• Hemotorax masiv Contuzia pulmonară
• Volet costal
Ingrijirea (supravegherea) primară
• Evaluarea circulatiei
• puls (calitate, rată, regularitate);
• presiune arterială;
• culoarea tegumentelor;
• reumplere capilară;
• identificarea hemoragiilor exsanghinante
• Surse de sângerare:
• toracică (în torace se pot pierde până la 3 I sânge);
• peritoneală;
• fracturi ale extremităţilor (în fracturile de femur se pot acumula 1-1,5 I sânge);
• retroperitoneu;
• externă
Ingrijirea (supravegherea) primară
• Status neurologic
• Scorul Glasgow
• trebuie excluse pentru început alte 'cauze ce pot modifica statusul
neurologic (hipoglicemia - rară în traume şi consumul de droguri).
• Principala urgenţă neurologică majoră, alături de fractura de coloană
cervicală ce trebuie depistată rapid este iminenţa de herniere a
substanţei cerebrale
• imobilizarea pacientului (orice mişcare suplimentară poate accentua hernierea);
• hiperventilaţie;
• administrarea de Manitol;
• tomografie computerizată
Ingrijirea (supravegherea) secundară şi terapie
• Examen clinic general complet
• Examenul abdomenului
• Explorarea si Tratamentul pagilor
• Identificare focare de fractura
• Consulturi de specialitate
• Explorari imagistice tintite
Ingrijirea definitiva
• reevaluarea (supraveghere terţiară)
• tratamentul de specialitate al leziunilor
• Identificarea leziunilor nerecunoscute initial
• Prognosticului pacienţilor politraumatizaţi
• 1) prima îngrijire acordată
• 2) factori ce ţin de organismul gazdă (vârstă, tare)
• 3) severitatea leziunii;
• 4) calitatea îngrijirii definitive.
EXPLORAREA PARACLINICĂ A
POLITRAUMATIZATULUI
• Analize de laborator:
• Grup sangvin
• Hemoleucograma
• Sumar de urina
• Alcoolemia/teste toxicologice
• Transaminaze
• Amilazemia
• Coagularea
• Glicemia
• Electroliti, uree, creatinina
• Examenul radiologic classic:
• Leziuni osoase, pleuro-ulmonare , cervicale, cranio-cerebrale, corpi straini
• Punctia abdominala – rar folosita, rezultate fals-negative
• Lavajul peritoneal:
• Contuzii abdominale cu semen clinice neclare
• Tomografia computerizata: craniana, cervicala, toracica, abdominala,
bazin, etc.
• Ecografia abdominala, pleurala, vasculara periferica
• Punctia toracica
• Arteriografia
• Urografia, cistografia retrograda