1

CURS 3

LUXATIILE

Def.Luxatia este o afectiune traumatica de gravitate mare care consta in deplasarea permanenta a
extremitatilor articulare , antrenand o modificare a raporturilor anatomice.

Simptomatologie
durere vie care nu cedeaza la calmante obisnuite
impotenta functionala

deformarea regiunii
atitudine vicioasa
echimoza si hematom
hemartroza si hidrartroza
 2

compresiunile vasculare sau nervoase- pot da gangrene in teritoriul neirigat, pareze sau
paralizii musculare , insensibilitate in segmentul inervat
Investigatii
 radiografia din 2 incidente – este utila pentru a arata pozitia in care se gasesc segmentele
luxate si pentru a depista o eventuala fractura
Complicatii
 infectia (posibila dupa luxatia deschisa sau operata)
 interesare vasculo- nervoasa
 necroza uneia din epifize
 luxatia recidivanta
 redoarea – limitarea mobilitatii articulatiei luxate prin aderente intraarticulare sau
extraarticulare
 artroza
Prognosticul – variaza in functie de articulatia interesata, de existenta sau nu a complicatiilor dar si in
functie de tratamentul aplicat
Tratament
reducerea luxatiei – consta in readucerea in articulatie a celor 2 capete osoase , pe aceeasi
cale pe care s-a facut luxatia; se face de urgenta si sub anestezie (“nu trebuie sa existe un
rasarit sau un apus de soare inainte ca luxatia sa fie redusa “); exista 2 metode:
 conservatoare – se face extensia segmentului luxat si contraextensia pe celalalt
segment apoi se aplica o presiune pe segmental luxat care este astfel reintrodus in
articulatie pe aceasi cale pe unde a iesit; daca luxatia s-a redus corect , durerile
dispar aproape complet ; obligatoriu se face o radiografie de control
 chirurgicala - pentru luxatiile vechi,ireductibile si uneori pentru cele instabile :
 in luxatiile vechi - se elibereaza extremitatea luxata si se goleste cavitatea articulara pentru a
face posibila reducerea
 in luxatiile ireductibile – se indeparteaza interpozitia (tendonul care se opune reducerii )
imobilizare articulatiei pentru 2-3 saptamani dupa reducere
reeducarea functionala – este obligatorieprin mobilizare precoce si prin proceduri de
balneofiziokinetoterapie:
 curentii diadinamici, curentii Trabert, curentul galvanic, curentii interferentiali, undele scurte,
microundele, ultrasunetul
 caldura locala este cunoscuta ca un bun mijloc de ameliorare a durerilor ; pentru grabirea
procesului de vindecare locala, se indica aplicatia la 2-3 zile interval, a cate unei sedinte de
diapulse + masaj local
 dus subacval - un mijloc eficace in reducerea proceselor aderentiale si in ameliorarea
mobilitatii articulare
 3

FRACTURILE

Def.Intreruperea continuitatii unui os prin actiunea directa sau indirecta a unui agent
traumatic.
Etiologie
 In majoritatea cazurilor , actiunea agentului traumatic trebuie sa fie foarte violenta
pentru a produce o fractura
 La varstnicii cu osteoporoza , rezistenta osoasa scade foarte mult si fractura se poate
produce si dupa traumatisme mici spre deosebire de tineri la care ,chiar si dupa o
cadere de la inaltime poate sa nu existe fractura
 Copiii fac mai rar fracturi datorita “elasticitatii” oaselor lor
 Oasele “patologice “ care au in ele abcese sau formatiuni tumorale , se fractureaza cu
usurinta la nivelul leziunii
 Se produc frecvent in urma accidentelor de circulatie ,de munca , a sporturilor,etc.

Simptomatologie
Semne generale :
 indispozitie generala
 febra 38 - 39® ce apare la 24-48 ore dupa traumatism si dispare la 3-7 zile sau
dupa imobilizare
 frison
semne locale :
 durere puternica intr-un punct fix , care se intensifica atunci cand
miscam fragmentele osoase
 echimoza – apare la scurt timp dupa ce s-a produs fractura la oasele
superficiale si mai tarziu cand fractura apare la un os acoperit de mase
musculare mari si se localizeaza la distanta de focarul de fractura
 hematomul
 4

 deformarea regiunii
 intreruperea continuitatii osului – prin palpare se deceleaza fie
prezenta unei extremitati osoase fracturate , fie infundarea degetului
intr-un gol rezultat prin indepartarea fragmentelor
 scurtarea segmentului afectat – este usor de constatat la inspectia
comparativa
 impotenta functionala - in cazul fracturilor incomplete sau cu
fragmente bine angrenate , este mai putin evidenta
 crepitatia osoasa – miscarea foarte blanda a fragmentelor osoase
produce un zgomot caracteristic (o frecatura ), ca un declic
 mobilitatea anormala – se evidentiaza prin prinderea cu 2 maini a
segmentului afectat , deasupra si dedesubtul presupusului focar de
fractura si imprimarea unor miscari blande de sens contrar
 edemul local si temperatura locala
 netransmisibilitatea miscarii – se testeaza activ si pasiv ; activ atunci
cand o miscare a fragmentului proximal executata de bolnav , ramane
fara efect asupra fragmentului distal (de ex.rotatia umarului lasa cotul
imobil ); pasiv atunci cand o miscare imprimata distal de sediul fracturii
nu se transmite partii proximale a segmentului de membru (ex.rotatia
imprimata piciorului nu se transmite genunchiului = fractura gambei )
 mobilitatea anormala + crepitatia osoasa + netransmisibilitatea
miscarii + intreruperea continuitatii osoase = semne de siguranta (de
certitudine ) a unei fracturi
Diagnostic
pe semnele clinice
pe ex.radiologic – trebuie respectate cateva reguli tehnice :
 vor fi executate din 2 incidente , fata si profil
 trebuie sa cuprinda cele 2 articulatii vecine focarului de fractura
 la copii unde exista cartilaj de crestere , interpretarea poate fi dificila si sunt
necesare radiografii ale celor 2 membre
 imediat dupa traumatism , unele traiecte de fractura sunt dificil de descoperit
(ex.fractura de scafoid ) , de aceea se executa o radiografie in urgenta si a 2-a
la 10 -14 zile dupa accident ; pe a 2- a, fractura apare evident
Evolutie
Evolutia normala a unei fracturi este catre formarea unui tesut de reparatie de tip osos
care se numeste CALUS si care va suda intre ele fragmentele osoase , realizand refacerea
continuitatii osului , deci vindecarea biologica si functionala.Pentru a se ajunge la vindecare
se trece prin faza de calus conjunctiv numit si calus fibros ( calus moale ) si prin faza de calus
osos.
Constituirea calusului osos si consolidarea definitiva se fac intre 30-90 zile .Calusul osos se
modeleaza cu timpul si ia in final aproape aspectul osului normal.
 5

Complicatiile fracturilor
Socul traumatic si socul hemoragic
Flebita – datorita tulburarilor circulatorii si de coagulabilitate cu punct de plecare din
focarul de fractura si datorita imobilizarii
Embolia – datorita plecarii unui embol din focarul de fractura care poate ajunge la
plaman , creier sau pe vasele coronare
Congestia pulmonara – in special la batrani , mai ales atunci cand sunt imobilizati la
pat
Retentia de urina – apare fie reflex, fie la cei predispusi la aceasta (afectiuni
prostatice)
Diabetul si uremia – daca existau , se accentueaza dupa fracturi
Hemartroza – poate aparea in cazul fracturilor din vecinatatea articulatiilor ; incorect
tratata , poate duce la artroza cu sechele importante in viitor
Interpunerea de parti moi intre fragmentele osoase poate duce la intarzierea
formarii calusului
Compresiunea sau lezarea unor vase importante sau a nervilor
Calusul intarziat
Calusul vicios :
 daca fractura nu a fost redusa corect (in axul osului ) sau daca in focarul de
fractura s-a produs o supuratie , apare calusul vicios care depaseste mult
suprafata osului si este neregulat
 cele care se formeaza pe oasele superficiale se pot palpa si se pot vedea
 segmentul de corp pe care s-a format un calus vicios nu mai poate executa
miscari normale , putandu-se ajunge la invaliditati grave , necesitand pentru
corectare o interventie chirurgicala (refracturare , pozitionare corecta ,
imobilizare )
pseudartroza :
 formarea , intre fragmentele osoase fracturate , a unui tesut fibros , in locul
unuia osos, dur
 segmentul nu mai are functionalitate normala
fractura iterativa = intreruperea continuitatii osoase avand sediul pe vechiul focar de
fractura
osteoporoza posttraumatica
Atitudinea terapeutica de urgenta
 orice fractura deschisa trebuie transformata intr-o fractura inchisa , in cel mai scurt
timp posibil
 la locul accidentului se curata plaga de corpuri straine , se face hemostaza , se
acopera cu un pansament steril si se face imobilizare provizorie (daca fractura s-a
produs la unul din membre)
 trimiterea intr-o clinica de ortopedie sau chirurgie generala pentru tratament de
specialitate
 6

Tratamentul fracturilor (reguli generale )

primul ajutor care consta in :
 imobilizare provizorie imediata ( la locul accidentului )- se folosesc atele gata
confectionate sau din scanduri , coji de copac , bastoane, bete , invelite intr-
un material moale care se vor pune de o parte si de alta a zonei fracturate si
se vor strange , moderat, intre ele , cu o fasa sau alt sistem de strangere ;
atelele vor depasi intotdeauna atat articulatia de deasupra cat si pe cea de
dedesubtul zonei fracturate
 se calmeaza durerea cu Piafen, Algocalmin, Fortral, Mialgin, etc.
 se vor lua masuri ca la locul accidentului si in cursul transportului pana la
spital , in timpul ex.radiologice si clinice , capetele osoase sa nu se deplaseze
 masuri ca fragmentele osoase sa nu raneasca formatiuni din jur, pielea , sa
nu sa transforme o fractura inchisa intr-una deschisa
 transportul trebuia facut numai cu b.intins ,pe targa , cu salvarea sau pe o usa
sau o scandura lata
 vehiculul care transporta b.trebuie sa se deplaseze cu prudenta pentru a nu
provoca accidentatului miscari in focarul de fractura
tratamentul de specialitate – in spital ; consta in :
 reducerea ortopedica :
 se face anestezie
 este nevoie de 3 persoane : una face extensia , alta contraextensia iar
dupa ce fragmentele osoase s-au indepartat suficient intre ele ,
medicul face reducerea fracturii asezand fragmentele osoase cap la
cap , cat mai corect in axul osului
 se controleaza radiologic aceasta manevra
 imobilizarea in aparat gipsat – gipsul (sulfatul de calciu natural , calcinat ) are
proprietatea de a se intari dupa ce a fost udat cu apa :
 efectuarea aparatului gipsat incepe cu aplicarea unei atele care se
confectioneaza din fesi gipsate care se aplica direct pe piele sau dupa
acoperirea acesteia cu un strat de tifon
 se pot pune mici pernute de vata la calcai ,, maleole , in regiunea
sacrolombara
 fesele trebuie derulate astfel incat sa nu se creeze cute si sa nu se
deplaseze fragmentele fracturate
 aparatul gipsat se aplica intotdeauna astfel incat sa prinda articulatia
de deasupra si cea de dedesubtul focarului de fractura
 reducerea prin extensie continua :
 se face la oasele pe care se insera mase mari musculare care trag
segmentele osoase in diferite directii
 7

 extensia se aplica fie cu benzi de leucoplast , fie cu o brosa Kirschner

(andrea subtire metalica )care se trece prin os si este prinsa apoi intr-o
potcoava ortopedica
 de aceasta potcoava se leaga o sarma moale care se trece peste un
scripete si de care se agata greutati in functie de forta musculara care
trebuie invinsa
 membrul inferior este asezat pe o atela iar contragreutatea este
realizata de greutatea corpului
 cand , cu ajutorul ex.radiologic , s-a constatat reducerea si asezarea in
axul normal a osului fracturat (intre 10 – 30 zile ) se aplica aparatul
gipsat
 tratamentul operator :
 se face atunci cand reducerea unei fracturi nu a reusit pe cale
ortopedica sau prin extensie continua – de ex.in fracturile de rotula ,
de olecran, unele fracturi de femur , cele care se produc simultan la
ambele oase ale antebratului , cele cu mai multe fragmente , cele care
au interpuse parti moi
 mentinerea oaselor fracturate in pozitia corecta este foarte dificila ,
motiv pentru care se folosesc diferite sisteme de contentie : incercuire
cu sarme, fixarea cu placi si suruburi, incercuire cu tija metalica , fixare
cu brose , incercuire cu grefon osos, etc.
 dupa reducerea chirurgicala , pe segmentul fracturat se aplica un
aparat gipsat
 durata de imobilizare a fracturilor reduse pe cale sangeranda este cu
20-30 zile mai lunga decat cea pe cale ortopedica
reeducarea fizica a b.
 medicul indica anumite miscari chiar si in cazul fracturilor membrelor si in
perioada imobilizarii cu aparat gipsat pentru a se evita hipotrofierea
muschilor , redoarea articulara si distructiile osoase
 kinetoterapie dupa scoaterea gipsului
 masaj, proceduri electrice
 laser terapie

INFECTII OSOASE

OSTEITELE ACUTE

Def.Infectii acute ale osului care survindreptcomplicatii ale fracturilordeschisesau ale

interventiilorchirurgicale.Germeniiajung la
osdirectprincontaminareaplagii.CelmaifrecventgermeneimplicatesteStafilococulauriu.Exista
 8

posibilitateacolonizariisecundare a hematomuluiprintr-o bacteriemie la purtatoriiunorfocare

de infectie .
Tablou clinic
In forma acuta :
 Febra 38,5- 39 in primelezile
 Durere la nivelulplagii
 Plagatumefiatasilucioasa,bombata, rosie , cu calduralocala
In forma subacuta :
 Hematom local
 Febra in platou 38-38,5 care apara la 7- 8 zile de la producereaplagii
 Durere la nivelulplagii care estetumefiata
Ex.paraclinice
 Recoltareasecretiei din plagapt.ex.bacteriologic
 In sange : VSH↑, leucocitoza cu PMN
 Radiografia – in primele 10 zileestenegativa
Tratament
 Profilactic : antibiotic preoperator
 Curativ – antibiotic , tratareacorecta a plagii , imobilizareafocarului , tratament
chirurgical

OSTEITELE CRONICE
Suntinfectii care evolueaza la nivelulunuifocar de fracturaconsolidat. Aparcaurmare a
unuitratament cu antibiotic care a mascat o osteitaacutasausubacutasisuntfavorizate de
prezentaunuicorp strain (materialul de osteosinteza ).
Tablou clinic
 Boalaevolueaza in pusee,cu dureri in loculfosteifracturi
 La ex. local – zonarosie, dureroasasauchiar un abcespelinia de incizie, multiple
cicatricioperatoriisauorificiifistuloaseprin care se scurgeuneori o secretie
 Candabcesulfistulizeazaspontan , simptomele se ameliorezasaudispar
Evolutie
 atrofii, redoriarticulare , leziunivasculonervoase
Ex.paraclinice
 VSH > 50 mm/h
 Radiografia – calusvoluminos
 Explorareaorificiilor cu stiletulbutonatoferasenzatia de “zaharmuiat” sau de zgomot
“dur, sec”
 Fistulografiapreoperatorie – vizualizeazatraiectulfistulossi conduce in
cavitateaabcesului
 Punctiaevidentiaza o secretie care va fi examinata bacteriologic
Tratament
 Antibiotic
 Imobilizare
 Chirurgical – excizie, drenaj,umplereosoasa , reconstructie , ablatiamaterialului de
osteosinteza
 9

INFECTIILE OSOASE

OSTEOMIELITA ACUTA

Def. Infectii acute ale osului care survin drept complicatii ale fracturilor deschise sau ale
interventiilor chirurgicale. Germenii ajung la os direct prin contaminarea plagii. Cel mai
frecvent germene implicateste Stafilococul auriu. Exista posibilitatea colonizarii secundare a
hematomului printr-o bacteriemie la purtatorii unor focare de infectie .
Tablou clinic
In forma acuta :
 Febra 38,5- 39 in primele zile
 Durere la nivelul plagii
 Plaga tumefiata si lucioasa, bombata, rosie , cu caldura locala
In forma subacuta :
 Hematom local
 Febra in platou 38-38,5 care apara la 7- 8 zile de la producerea plagii
 Durere la nivelul plagii care este tumefiata
Ex.paraclinice
 Recoltarea secretiei din plaga pt. ex. bacteriologic
 In sange : VSH↑, leucocitoza cu PMN
 Radiografia – in primele 10 zile este negativa
 Tratament
 Profilactic : antibiotic preoperator
 Curativ – antibiotic , tratarea corecta a plagii , imobilizarea focarului , tratament
chirurgical
OSTEITELE CRONICE
Sunt infectii care evolueaza la nivelul unui focar de fractura consolidat. Apar ca urmare a unui
tratament cu antibiotic care a mascat o osteita acuta sau subacuta si sunt favorizate de
prezenta unui corp strain (materialul de osteosinteza ).
Tablou clinic
 Boala evolueaza in pusee,cu dureri in locul fostei fracturi
 La ex. local – zona rosie, dureroasa sau chiar un abces pe linia de incizie, multiple
cicatrici operatorii sau orificii fistuloase prin care se scurge uneori o secretie
 Cand abcesul fistulizeaza spontan , simptomele se amelioreza sau dispar
Evolutie
 atrofii, redori articulare , leziuni vasculo nervoase
Ex.paraclinice
 VSH > 50 mm/h
 Radiografia – calus voluminous
 10

 Fistulografia preoperatorie – vizualizeaza traiectul fistulos si conduce in cavitatea

abcesului
 Punctia evidentiaza o secretie care va fi examinata bacteriologic
Tratament
 Antibiotic
 Imobilizare
 Chirurgical – excizie, drenaj,umplere osoasa , reconstructie , ablatia materialului de
osteosinteza

OSTEOMIELITA ACUTA
Def.Infectie acuta a osului in totalitate ,fiind cuprins si tesutul medular.
Etiologie
 Stafilococul auriu in 90% din cazuri
 Microbii ajung la os pe cale hematogena,avand un punct de plecare numit poarta de
intrare
 Poarta de intrarepoate fi aparenta (furuncul, panaritiu) sau in aparenta (infectii nazale
sau faringiene )
 Boala se intalneste la orice varsta dar are maximum de frecventa in perioada de
crestere intensa (sugarul mic de 1-2 saptamani , prescolar, scolar de 8-12 ani )
 Predomina la baieti , la nivelul metafizelor oaselor
Factori predispozanti
 Scaderearea zistentei organismului
 Traumatismele
 Caracterele structurale ale ariilor metafizare
Simptomatologie– pentru osteita femurului :
 In faza de debut :
 febra 39-40 ®C, facies vultuos , limba saburala , transpiratii , tahipnee,
tahicardie
 durere spontana locala deasupra genunchiului cu impotent functionala (mers
schiopatat)
 palparea provoaca o durere circumferentiala deasupra interliniului articular
 in faza de stare – se mentin semenle generale , apar roseate locala , circulatia
colaterala
 Evolutie
 Artrita acuta
 Necroz aosoasa
 Reparatia leziunilor (reactive periostala)
Tratament– eficienta depinde de orarul de aplicare :
in primele 48 ore :
 antibiotic intr-un sfert de ora – initial oxacilina cu acid fusidic , ulterior in
functie de antibiograma
 11

 aparat gipsat
 analgezice
 reechilibrare hidroelectrolitica
dupa 48 ore :
 se mentine tratamentul anterior
 chirurgical
la 4-5 zile de la debut – a aparut abcesul subperiostal – se adauga incizia si drenarea
abcesului.

OSTEOMIELITA CRONICA

Poate aparea ca o sechela a osteomielitei acute(frecvent) sau poate fi cronica de la

inceput (rar).

OSTEOMIELITA CRONICA , SECHELA A OSTEOMIELITEI ACUTE

Diagnostic
Anamneza – b.mentioneaza osteomielita acuta in antecedente dupa mai multi ani semnele
inflamatorii locale pot reapare sub forma unui abces sau a unei fistuleVSH ↑, antibiograma
pozitiva
Radiografia si CT – hiper ostoza periferica (reconstructive periostala ) care ingroasa si
deformeaza osul ; pe acest fond apar zone transparente , uneori cavitati policiclice (geode)
ca si zone opace (sechestre) toate traducand distructia osoasa
Evolutia– capricioasa si imprevizibila
Tratament
 Antibiotic conform antibiogramei
 12

 Imobilizarea membrului afectat

 Chirurgical – cand dupa 10 zile de tratament conservator semnele inflamatorii
persista sau se agraveaza:
 Excizia leziunilor pana in tesut sanatos
 Dezinfectie si drenaj
 Umplerea cavitatii restante – este obligatorie pt.ca in interiorul acesteia se
formeaza un hematom ce constituie un foarte bun mediu de cultura pentru
microbi; umplerea se poate face cu material inerte (ciment, cartilaj) dar cel
mai bine se face cu un lambou muscular si grefa osoasa
 Protejarea osului fragilizat
 Acoperirea plagii prin sutura sau procedee de plastie