Liceul Teoretic “Constantin Angelescu”

Scoala Gimnaziala Plopu

Primul Ajutor in caz de:

Fracturi inchise/deschise,
Entorse si Luxatii
 Realizat de eleva
Manole Bianca
Clasa a VII-a

1. FRACTURI

Fractura reprezintă întreruperea

continuităţii unui os in urma unor
traumatisme mai mult sau mai putin
puternice.

In functie de locul de actiune al factorului traumatizant si de intensitatea acestuia, putem vorbi de mai multe tipuri de
fracturi:
 Inchisa, care produce rupturi numai la nivelul osului, fara a afecta tegumentul si muschii;
 Deschisa, cand leziunea se produce pana la nivelul tegumentului.


 Stabila – capetele rupte ale osului sunt aliniate si nu prezinta risc de deplasare
 Cu deplasare – osul se rupe complet, iar capetele celor doua bucati se deplaseaza unul in raport cu celalalt
 Fara deplasare – osul se rupe partial sau in doua bucati, insa capetele raman aliniate.
 Oblica – fractura are un anumit unghi de inclinare
 Cominutiva - osul este zdrobit in trei sau mai multe bucati
 Articulara - are loc in interiorul unei articulatii si este un semn al instalarii osteoartritei
 Patologica – se produce ca urmare a unei infectii, tumori beningne sau a unui neoplasm – afectiuni care
reduc rezistenta osoasa

Cauze ale fracturilor

 Traume: o cazatura, un accident rutier, in timpul unui joc dur de fotbal
 Osteoporozei - boala afecteaza densitatea oasoasa si creste riscul de fracturi
 Efortul fizic/folosirea in exces – miscarile repetitive pot obosi muschii si pun presiune pe oase. Acest lucru poate
duce la fracturi de stres, frecvente in randul sportivilor.

Semnele de recunoaştere a fracturilor

1. Semne de probabilitate
 Durerea este un semn constant si valoros. Ea poate sa apara si dupa un traumatism care nu a produs fractura, se
datoreaza excitarii proprietatilor existenti in focarul de fractura. La examinarea bolnavului durerea poate localiza
destul de exact sediul fracturii. Durerea pate fi un element socogen important care sa declanseze prin ea insasi
socul traumatic.
 Deformarea regiunii este un semn extrem de important care arata lipsa de continuitate normala a celor doua
fragmente. Deformarile iau uneori aspecte tipice pe baza carora se pune cu usurinta diagnostic de fractura.
Prezenta unei fracturi determinata de traumatism sau de luxatie articulara, poate provoca de asemenea o
deformare locala astfel incat este indicat sa se efectueze un examen atent pentru a face distinctie intre aceste
afectiuni si fractura.
  Scurtarea regiunii este de cele mai mule ori insesizabila. Pentru unele oase lungi unice, cum ar fi femurul, daca
se produce o fractura oblica, scurtarea poate fi evidenta. Trebuie sa stim ca exista scurtare si in cazul unei luxatii,
ceea ce impune un examen atent pentru evidentierea sigura a acestui simptom.
 Impotenţa funcţională se datoreaza lipsei de continuitate a parghiei osoase. Uneori impotenta functionala este
determinata numai de durere, dupa cum in cazul fracturilor cu fragmente bine angrenate, este mai putin
evidenta. Trebuie cunoscut bine aspectul, pentru ca un accidentat cu fractura angrenata, (fractura care are
sansele sa se evidentieze repede si corect), sa nu mai fie lasat sa faca miscari care pot dezangrena fragmentele
osoase, in cansecinta sa inrautateasca starea fracturii punand sub semnul intrebarii sansele de insanatosire
 Echimoza (vânătaia) apare la scurt timp dupa ce s-a produs fractura in cazul fracturii oaselor superficiale si mai
tarziu atunci cand fractura se gaseste intr-un segment de os acoperit de mase musculare puternice (difuzarea
sangelui spre suprafata se face mai greu).
 Hematomul, este redus daca nu s-a produs ruperea unui vas mare. Poate fi insa extrem de voluminos
declansand un soc hemoragic

2. Semne de certitudine

 Mobilitate anormală se manifesta atunci cand executand manevre asupra oaselor pe care le banuim fracturate,
constatam mobilitatea anormala a acestora si avem certitudinea de fractura a acestora. Manevrele pentru
depistarea fracturilor pe aceasta cale trebuie sa fie extrem de blande deoarece mobilizarea segmentelor
fracturate este extrem de dureroasa. Semnul acestora este uneori greu de pus in evidenta (in cazul fragmentelor
angrenate sau al oaselor invelite de mase mari musculare), si de cele mai multe ori neindicat. Crepitaţii osoase
produse la palparea segmentelor osoase fracturate. Lipsesc în fracturile incomplete sau când între fragmentele
osoase s-au interpus părţi moi.
 Întreruperea traiectului osului, apreciată palpând în lung osul lezat şi vizibilă radiologic.
 Netransmiterea mişcărilor de-a lungul unui os este un semn de fractura complexa. Examenul radiologic este
mijlocul cel mai sigur pentru a pune in evidenta o fractura, cu conditia unei bune executii tehnice. El trebuie
facut sistematic, mai inainte de orice tentativa de reducere, si pentru a putea fi completa in aprecierea
impotentei deplasarilor, el trebuie sa fie efectuat de cel putin doua incidente.
 Flictemele provin prin decalarea epidermei de catre plasma sau sange care provine din focarul de fractura.
Constituie un semn aproape constant dar tardiv.
 Temperatura ridicata locala. Tegumentele din jurul focarului de fractura locala au temperatura mai ridicata
semn al responsabilitatii crescute.
 Edemul local se explica tot printr-o vasodilatatie locala ca si prin tulburari locale care apar fie reflex, fie
determinata de modificari patologice locale, compresiune pe vasele de intoarcere

MASURI DE PRIM AJUTOR IN CAZUL FRACTURILOR

Scopul este combaterea şocului traumatic prin suprimarea durerii, imobilizarea provizorie a focarului de fractură şi
prevenirea complicaţiilor (hemoragii, secţionarea nervilor etc.). Elementul fundamental este imobilizarea. Aceasta
constă în menţinerea în repaus organele si tesuturile traumatizate; de a mentine axarea corecta a membrului, atunci
cand fragmentele nu sunt deplasate sau cand au putut fi reduse corect cu ocazia acordarii primului ajutor; de a diminua
durerile, care in cazul fracturilor sunt deosebit de chinuitoare; de a evita complicatiile pe care le poate provoca miscarea
in focar a unui fragment osos rupt si devenit taios; reactionari ale unor vase si nervi; sfasierea musculaturii din jurul
osului; perforarea tegumentului si transformarea fracturii inchise intr-una deschisa; suprimarea sau atenuarea reflexelor
optice si ameliorarea unor tulburari functionale absolut, prin diferite mijloace, a osului fracturat, în felul acesta
atenuându-se suferinţa bolnavului. Pentru a face acest lucru sunt necesare fie atele speciale, fie obiecte improvizate
care sa le substituie rolul.
 Atelele sunt de diferite dimensiuni, in functie de zonele afectate. Pentru ca un astfel de dispozitiv sa se dovedeasca
eficient, trebuie sa cuprinda articulatiile care inconjoara locul traumatismului. Daca avem de-a face cu o fractura
deschisa, atunci imobilizarea se face in pozitia in care membrul a fost gasit. Daca fractura este inchisa, atunci se intinde
usor membrul pana la limita durerii inainte de fixarea atelelor.
In conditiile in care nu exista atele speciale se pot face improvizari din scanduri sau crengi suficient de drepte si dure
etc. In confectionarea unei atele este important sa nu se aleaga un material prea greu sau prea dur. Oricum, este
necesara captusirea lui pentru a preveni frecarea si, deci, producerea unui alt disconfort. Cand nu se afla la indemana un
obiect convenabil pentru imobilizarea fracturii, va fi folosit ca atela membrul sanatos de care se leaga membrul bolnav
De asemenea, cel care acorda primul ajutor trebuie sa se asigure ca nu exista sangerari, iar daca exista, trebuie sa le
opreasca.
Victima trebuie să se afle în poziție orizontală și să rămână
calmă cu picioarele ridicate deasupra nivelului inimii (cu
aproximativ 30 cm) sau cu capul puțin mai jos decât
trunchiul.
Tratamentul definitiv este ortopedic si mai ales chirurgical.
Imobilizarea fracturii trebuie sa respecte urmatoarele
reguli:
 Ca regula generala, orice imobilizare trebuie sa cuprinda
doua articulatii (incheieturi): cea de deasupra si cea de
dedesubtul focarului de fractura.
 La membre, atelele se pun de o parte si de alta a
focarului de fractura.
 Atelele se invelesc in vata (sau alte materiale moi),
pentru a nu leza pielea, a nu afecta circulatia sau a nu mari durerea.
 Se va evita aplicarea atelelor pe locul unde osul vine in contact direct cu pielea (fata anterioara a gambei, de
exemplu).
 Acolo unde atela nu se poate mula exact pe regiunea imobilizata, golurile se umplu cu vata.
 Se trage apoi o fasa in jurul atelelor si membrului fracturat, obtinand astfel o imobilizare provizorie. Trebuie
sa se tina cont de faptul ca o fasa prea stransa afecteaza circulatia sangelui si accentueaza durerea.

2. LUXATII
 LUXAŢIA este o afecţiune posttraumatică sau congenitală,de gravitate mare, care constă în deplasarea permanentă a
extremitaţilor articulare(suprafeţele articulare îsi pierd raporturile dintre ele). O articulaţie se luxează atunci când
capetele oaselor sunt forţate din poziţia lor normală. Drept rezultat, articulaţia nu mai funcţionează corect. În plus,
oasele deplasate pot afecta structura din interiorul şi din jurul articulaţiei, incluzând muşchii, ligamentele, nervii şi vasele
sanguine.

Luxaţiile pot fi congenitale sau dobândite. Luxaţiile dobândite sunt patologice dacă se produc pe articulaţii bolnave sau
traumatice dacă se produc pe articulaţii anterior indemne.

După timpul scurs de la producere, luxaţiile pot fi recente (sub 2 – 4 săptămâni) sau vechi, cu fibroză intra-articulară şi
periarticulară.

După cointeresarea sau nu a osului, luxaţiile pot fi pure sau asociate cu fracturi (luxaţie – fractură).

În funcţie de raporturile dintre suprafeţele articulare, luxaţiile pot fi complete, când suprafeţele nu sunt deloc în
contact sau incomplete, când suprafeţele sunt în contact parţial.

Avand origine congenitala ori cauzata de o miscare fortata brusca sau de o cadere, respectiv de o lovitura puternica,
luxatia apare atunci cand osul deplasat a alunecat intr-o parte ramanand in contact cu al doilea os doar pe o anumita
suprafata (luxatie partiala) sau cand desprinderea este completa (luxatie totala).

Din cauza potentialei afectari neurovasculare si a posibilelor leziuni colaterale ce pot aparea in timpul luxatiei, acesta
accidentare este considerata ca fiind una dintre cele mai grave afectiuni ortopedice.

După existenţa sau nu a unei comunicări a spaţiului articular cu exteriorul, luxaţiile pot
fi deschise sau închise. Cele mai frecvente luxaţii sunt:
 scapulo – humerală,
 a cotului,
 acromio – claviculară,
 metacarpo-falangiană a policelui etc.

Avand in vedere ca au cauze comune si simptome asemanatoare, este dificil pentru oricine de a face distinctie
intre o entorsa si o luxatie, de aceea este necesara vizita de urgenta la medicul ortoped pentru a se evita orice
complicatii nedorite. Spre exemplu, o luxatie grava a umarului sau a
soldului poate conduce la leziuni de nervi. Atunci cand
apare la picior (genunchi sau glezna) si este simpla, luxatia poate fi
influentata de diversi factori precum calitatea ligamentelor,
greutatea corporala sau starea tonusului muscular. Acesti factori
influenteaza mai putin aparitia luxatie la nivelul membrelor
superioare (luxatiile de umar sau cot), acestea producandu-se in
principal datorita unei puternice rasuciri sau lovituri.

În unele situaţii, cauza luxaţiei este o boală subiacentă sau o

afecţiune, cum ar fi poliartrita reumatoidă sau un ligament afectat.
Unii oameni care prezintă luxaţii repetate au o slăbiciune
congenitală care poate permite unor articulaţii să se luxeze spontan.
 De asemenea, o luxaţie poate fi provocată de un şoc sau de o mişcare forţată. Incidentul traumatic determină o
ruptură a capsulei articulaţiei – elementul care îi asigură stabilitatea – astfel că cele două oase, la nivelul cărora s-a
produs luxaţia, nu mai au legătură, unul dintre ele sărind de la locul său prin spaţiul apărut în capsulă.
Luxaţiile gleznei sunt extrem de comune şi rezultă, de cele mai multe ori, din sucirea gleznei.

Primele simptome ce apar in urma luxatiei sunt prezenta durerii severe, auzirea unei trosnituri, aparitia unei tumefieri
ce se accentueaza, neputinta de a misca articulatia si deformarea vizibila.
Luxatia poate fi insotita atat de ruperi de ligamente, leziuni de menisc, fracturi osoase, rupturi de cartilaj, cat si de
leziuni foarte grave precum cele neurovasculare.

• Durere severa este extrem de vie, fiind determinata de excitatiile puternice care pornesc din
proprioceptorii existenti in capsule si ligamentele intinse sau
rupte.38 Aceasta durere nu cedeaza la calmantele obisnuite.
Singura solutie de a calma durerea este readucerea cit mai
urgenta a capetelor articulare in pozitie normala
• Zgomot de trosnitura (cracment) in momentul producerii
luxatiei
• Impotenta functionala apare din cauza ca cele doua capete
articulare nu mai sunt in pozitie normala, iar miscarile
specifice nu se mai pot executaimposibilitate de
miscare a articulatiei sau mobilitate anormala
• Echimoza si hematom, mai mult sau mai
putin importante.
• Hemartroza si hidrartroza: este prezenta
de lichid sanguinolent sau clar in articulatie.
• Deformarea regiunii: relieful normal al regiunii
articulare se schimba din cauza pozitiei diferite a
oaselor. LA MANA Policele este deformat in „Z".
Prin palpare se simte capul metacarpianului proeminent pe fata palmara, iar prin apasare,
deformarea falangei luxate nu poate fi redusa.
• Lipsa pulsului la periferie sau senzatia de "racire" a articulatiei (in unele cazuri)
Deoarece luxatiile se confunda deseori cu entorsele, precizam de la inceput ca diferenta este urmatoarea:
Luxatia este o leziune foarte grava ce are ca efect pierderea contactului dintre suprafetele articulare, ligamentul si
capsula articulara se rup, iar oasele ies din cavitate. Datorita durerilor extreme, mobilizarea sau spijinul pe articulatie
devin imposibile.

Tratamentul de prim ajutor este rezumat in acronimul PRICE. PRICE consta in:
• Protection – protectia zonei lezate;
• Rest - repausul partii traumatizate
• Ice - gheata aplicata indirect pe piele
• Compression - compresie cu un bandaj elastic
• Elevation - ridicarea membrului afectat
PRICE ar trebui aplicat in primele 72 de ore dupa traumatism. Ortostatismul trebuie mentinut in limita tolerantei fara
aparitia durerii si cu minima schiopatare. Glezna ar trebui pusa in repaus, pe cat posibil cu ridicarea acesteia deasupra
nivelului inimii. 36 Pentru a reduce durerea si tumefierea, se aplica gheata sparta intr-o punga de plastic bine inchisa,
mentinand pielea uscata. Punga se aplica direct pe piele timp de 15-20 minute, la fiecare trei sau patru ore. Un bandaj
elastic pentru compresie ar trebui purtat tot timpul, inclusiv in timpul somnului. Ibuprofen, doua tablete de trei ori pe zi
per os, ar trebui luate pentru a reduce durerea si inflamatia. Aspirina nu ar trebui folosita deoarece poate produce
sangerare excesiva din tesuturile traumatizate.

De retinut! Cand exista dubii asupra unui traumatism acut al gleznei, se recomanda initierea masurilor RICE si
prezentarea prompta la medic.

Complicatiile luxatiilor cotului pot fi imediate, altele tardive. Complicatiile imediate: - fracturile asociate ale
olecranului, apofizei coronoide, epitrohleei si ale capului radial; - - leziunile vasculare prin compresiune sau ruptura de
artera humerala determinata de paleta humerala deplasata anterior; leziuni nervoase prin elongatia nervului median
sau cubital. Dintre complicatiile tardive, cele mai frecvente sunt osteomul posttraumatic al brahialului anterior, artroza
posttraumatica si sindromul ischemic Volkmann.

O luxatie simpla redusa la timp are un prognostic bun. In 80% din cazuri recuperarea este completa in timp de 2-3
saptamani.
 3. ENTORSE

Entorsa este cauzată de lezarea unuia sau mai multor ligamente ale unei articulații. Luxația este mai gravă și apare
atunci când articulația este dislocată, adică una sau mai multe extremități osoase se deplasează și se pierde contactul
normal dintre două suprafețe articulare.

Severitatea entorsei variază. Poate fi doar un traumatism minor, care se vindecă în câteva zile, dar și o ruptură majoră
a unuia sau mai multor ligamente ce necesită intervenție chirurgicală și o perioadă de imobilizare la pat. Entorsele pot
afecta orice fel de articulații, dar cele mai frecvente sunt cele ale gleznei și încheieturii mâinii.

Diferenta dintre o entorsa si o luxatie este aceea ca o entorsa dauneaza benzilor de tesut care leaga doua oase intre
ele, in timp ce o luxatie implica o vatamare a unui muschi sau a unei benzi de tesut care ataseaza un muschi de un os.

Entorsele se observă după suprasolicitări ale articulaţiei, căderi, călcare greşită, eforturi fizice mari, răsuciri etc. şi se
întâlnesc mai des la articulaţia gleznei, a genunchiului şi la degetele mâinii. Imediat sau la câteva minute după
traumatism se simte o durere la articulaţia interesată, durere care este accentuată după mişcările încheieturii
respective.

Entorsele va pot afecta:

 Glezna - mersul pe jos sau exercitarea pe o suprafata

inegala, aterizand incomod dintr-un salt;
 Genunchiul - Pivotarea in timpul unei activitati atletice;
 Incheietura - aterizare pe o mana intinsa in timpul unei
toamne;
 Degetele - Vatamarea schiului sau supraestensiunea la
jocul cu sporturi de racheta, cum ar fi tenisul.

Copiii au zone de tesut mai moale, numite placi de

crestere, aproape de capetele oaselor. Ligamentele din jurul
unei articulatii sunt adesea mai puternice decat aceste placi
de crestere, astfel incat copiii sunt mai susceptibili sa
experimenteze o fractura decat o entorsa.

In cazul in care intervine o rasucire interna (inversiune) sau externa (eversiune) a labei piciorului fata de glezna,
fortele respective duc la intinderea ligamentelor dincolo de lungimea lor obisnuita. Daca forta este prea mare,
ligamentele se pot rupe. In cazul in care tesuturile moi ale gleznei sunt supuse unor forte mari, este posibil sa auziti chiar
o „trosnitura”, urmata de durere si inflamare (umflarea gleznei).

Entorsele apar cel mai frecvent la nivelul gleznei si al genunchilor si include simptome precum:

 Umflarea rapida, uneori insotita de modificarea culorii pielii;

 Durerea si sensibilitatea in zona afectata
 Alterarea funcţiei unei articulaţii sau o senzaţie de instabilitate;
 Echimoze (vanataie)
 Mișcare limitata in jurul articulatiei;
 Incapacitatea de a pune greutate pe articulatie sau de a o folosi in mod normal.
 Un sunet ca o pocnitură;

Intensitatea durerii depinde de gradul de intindere sau rupere a ligamentului.

Instabilitatea intervine atunci cand ligamentul a fost rupt in totalitate sau s-a produs o luxatie completa a articulatiei
gleznei sau a incheieturii mainii. Intensitatea fortei la care este supusa glezna determina gradul de entorsa a acesteia.

O entorsa usoara este o entorsa de gradul 1, entorsa medie este de gradul 2, iar cea severa este de gradul 3.

Examenul medical poate fi dureros. Cel mai probabil, medicul va trebui sa miste glezna in diferite directii pentru a-si
da seama care ligament a fost afectat si daca acesta s-a rupt sau nu. In cazul in care a avut loc o rupere totala a
ligamentelor, glezna poate deveni instabila dupa trecerea fazei initiale (caracterizata de durere si inflamatie glezna).
Daca se intampla acest lucru, este posibil ca aceasta entorsa grava sa duca la afectarea suprafetei articulare a gleznei.

Medicul ortoped poate recomanda efectuarea unui examen RMN daca exista suspiciunea unei leziuni severe a
ligamentelor, o deteriorare a suprafetei articulare, desprinderea unui fragment osos, etc.

Tratamentul difera in functie de severitate entorsei. Daca este o leziune minora a tesuturilor moi, nu trebuie decat
protectie, repaus, gheata, compresie, ridicarea membrului afectat (brat/picior).

• ! Odihna. Evitati activitatile care provoaca durere, umflare sau disconfort. Dar nu evitati toate activitatile fizice;
• ! Gheata. Chiar daca cautati ajutor
medical, aplicati imediat gheata.
Folositi un pachet de gheata sau o baie
subtire de gheata si apa timp de 15
pana la 20 de minute de fiecare data si
repetati la doua-trei ore in timp ce
sunteti treaz pentru primele zile dupa
ranire;
• ! Comprimare. Pentru a ajuta la oprirea
umflaturii, comprimati zona cu un
bandaj elastic pana cand umflarea se
opreste. Nu o infasurati prea mult
deoarece puteti impiedica circulatia.
Slabiti invelisul daca durerea creste,
zona devine amortita sau apare
umflarea sub zona invelita;
• ! Elevati zona ranita peste nivelul
inimii, in special noaptea, ceea ce permite gravitatiei sa ajute la reducerea umflaturii.

Se pot administra medicamente antiinflamatorii nesteroidiene locale și sub forma orală/injectabilă pentru a controla
durerea și inflamația doar la recomandarea medicului specialist, care va ține cont de patologiile asociate, vârstă, efecte
adverse posibile. Recuperarea dupa o entorsă cunoaște 3 faze:
 Faza 1 - repaus, protejarea articulației și reducerea inflamației (o săptămână).
 Faza 2 - reluarea mobilității și tonifierea musculaturii (1 - 2 săptămâni).
 Faza 3 - reluarea progresivă a tuturor activităților care nu necesită răsucirea articulației și desfășurarea exercițiilor de
întreținere, urmate de reluarea capacității de a efectua întoarceri rapide și bruște (activități complexe), precum
tenisul, baschetul sau fotbalul (câteva săptămâni până la câteva luni, în funcție de severitatea entorsei).

Exercițiile de recuperare contribuie la reducerea durerii și a inflamației și previn rigidizarea articulației, recidivarea
entorsei și eventualele afecțiuni ce pot apărea ulterior, ca urmare a tratamentului incorect sau incomplet. Se pot utiliza
de asemenea terapiile cu ultrasunete și electro-stimulare (fizioterapia) pentru diminuarea durerii și a inflamației. În cazul
rupturilor capsulo-ligamentare mai importante (diagnosticate precoce şi tratate corect), rezultatele funcţionale sunt
bune.
Dacă leziunile sunt neglijate, evoluția poate fi nefavorabilă, mergând până la osteoporoză algică posttraumatică sau
articulaţie cu instabilitate cronică, cu entorse recidivante și hipotrofie musculară. Persistența în timp a instabilității
articulare rezultă într-o degradare artrozică.
 Bibliografie
Revista Galenus- FRACTURILE, elemente teoretice și practice de prim ajutor

https://www.reginamaria.ro/articole-medicale/cum-recunosti-o-fractura

Revista Unica -Fractura osoasă – ce este şi cum se tratează

https://newsmed.ro/fractura-cauze-simptome-si-tratament/

https://www.qbebe.ro/sanatate/ghid_de_prim_ajutor/primul_ajutor_in_caz_de_fracturi

Lucrare de Licenta George Toporeanu UMF Bucuresti

https://www.wikihow.com/Treat-a-Closed-Fracture-During-First-Aid

https://www.farmaciata.ro/fracturile-primul-ajutor

https://www.csid.ro/boli-afectiuni/ortopedie/fractura-tipuri-de-fracturi-simptome-complicatii-si-tratament-
15630930

https://www.csid.ro/health/dureri-musculare/luxatia-cauze-simptome-si-tratament-13319650

Revista NewsMed - Luxațiile: ce sunt, care sunt simptomele, cum le tratăm

Brosura OneLife- Diferente intre leziuni

https://www.ortopedie-arcalife.ro/luxatia.html

Lucrare De Licenta –Leziuni ale sistemului locomotor –Autor necunoscut

https://www.magazinulortopedic.ro/blog/cum-poate-fi-ingrijita-o-persoana-care-a-suferit-o-luxatie

Interviu DR. Alexandru Poll

Costache Marcel, Seres-Sturm, Ludovic – Anatomia omului – Anatomia sistematică şi topografică a membrului
inferior, Ediţia II, Editura Universităţii Alma Mater, Sibiu, 2005

Lucaciu Dan, Hopulele Silviu, Hopulele Iulian – Traumatologie Osteoarticulară, Editura Medicală Universitară
„Iuliu Haţieganu“, Cluj-Napoca, 2001

https://dralinpopescu.ro/2017/04/primul-ajutor-in-entorse-si-luxatii/

https://ro.wikipedia.org/wiki/Luxa%C8%9Bie

https://sanatatea.com/pub/sanatate/4589-entorsele.html

Revista Libertatea pentru femei – Cum actionam la entorse?

https://www.medlife.ro/glosar-medical/afectiuni-medicale/entorsa-cauze-simptome-tratament

www.arcadiamedical.ro/articol/entorsele-si-luxatiile/

https://www.csid.ro/health/dureri-musculare/entorsa-simptome-diagnostic-si-tratament-13320253