Liceul Teoretic “ C-tin Angelescu ”

Școala Gimnazială “Plopu”

Glaucomul

Realizat de eleva
Manole Bianca
Clasa a-VII-a
 Definiție și scurtă prezentare

Glaucomul este o afecțiune oculara cronica bilaterala caracterizata prin distrugerea progresiva a fibrelor nervului optic,
nerv care este responsabil de transmiterea informațiilor de la ochi la creier, asociata de cele mai multe ori cu (și cauzata
de) creșterea presiunii intraoculare. Se produce astfel restrângerea treptata a câmpului vizual dinspre periferie spre centru
și, în final, se poate ajunge la orbire.
Creșterea presiunii intraoculare este cauzată de apariția unui dezechilibru intre secreția și eliminarea lichidului
intraocular (umor apos).
Glaucomul poate să apară la orice vârsta, chiar și la copil,
dar este mai frecvent la persoanele cu vârste peste 40 de
ani. Această afecțiune reprezintă o cauza importanta de
orbire la nivel mondial, vederea reducând-se treptat, fără
indicii sau semnale prealabile, uneori chiar fără simptome.
De aceea, după vârsta de 40 de ani, trebuie făcute
examinări periodice. De asemenea, la persoanele care au
mai avut in familie cazuri de glaucom riscul de apariție al
bolii este mai frecvent.
Este cunoscut faptul ca glaucomul are legătura cu
presiunea din interiorul ochiului. Cu cat presiunea
intraoculara este mai mare, cu atât creste posibilitatea ca
nervul optic să fie afectat. Deși exista si tipuri de glaucom
fără presiune intraoculara crescuta, principalul factor de
risc pentru glaucom este reprezentat de presiunea
intraoculara crescuta. Nervul optic este format din aproximativ 1,2 milioane de fibre nervoase. Glaucomul poate afecta la
început doar o parte din aceste fibre provocând apariția unor pete negre in câmpul vizual. Mulți pacienți nu observa aceste
puncte "oarbe" decât atunci când boala este foarte avansata.
Persoanele predispuse la glaucom:

 persoanele cu diabet zaharat, hipertensiune arteriala, hipotensiune arteriala, dureri de cap de tip migrena,
sindrom Raynaud, au miopie severa sau hipermetropie mare;
 persoanele care au suferit traume la ochi;
 cele mai afectate persoane de glaucom sunt persoanele de peste 40 de ani, dar în unele cazuri se manifestă și la
adolescenți și chiar la copii:
 consum prelungit de medicamente (ex. steroizi):
 traumatisme, leziuni sau răniri ale ochiului:
 se poate transmite și ereditar;
 persoanele de descendență afro-americană, irlandeză, rusă, japoneză, hispanică, inuită sau scandinavă.

Cauzele glaucomului si modul prin care se manifesta

Glaucomul este o boala “vicleana”, care de cele mai multe ori nu prezinta niciun semn bolnavului, astfel că în
momentul in care bolnavul constata sau conștientizează o înrăutățire a vederii, de cele mai multe ori este prea
târziu. Orice pierdere a vederii care s-a produs pana in momentul diagnosticului si al începerii tratamentului este
ireversibila.
 Glaucomul este rezultatul atrofierii nervului optic. Pe măsura ce acest
nerv se deteriorează treptat, pot să se dezvolte puncte de orbire în
câmpul vizual al pacientului, puncte in care nu vede bine. În mod
normal lichidul, denumit umoare apoasă, se scurge printr-un canal. Dacă
acest canal este blocat, lichidul se acumulează provocând
glaucomul. Motivele blocajului pot fii diverse. Cauzele mai puțin
frecvente ale apariției acestei afecțiuni sunt: lovituri la nivelul ochiului,
intrarea în contact cu substanțe chimice, infecții severe ale ochiului,
ischemii ale vaselor oculare sau afecțiuni inflamatorii. Umorul apos este
un lichid transparent produs in permanenta de către corpul ciliar; el
"hrănește" cristalinul, corneea și irisul și este drenat in sistemul venos.
La un ochi sănătos, acest lichid este produs si eliminat din ochi în
proporții aproximativ egale. Astfel se menține o presiune constanta în interiorul ochiului, numită presiune intraoculara
(PIO). Presiunea intraoculara este considerata normala atunci când valoarea ei este intre 10 si 21 mm Hg.
La pacienții cu presiune intraoculara crescuta (peste 21 mm Hg), ochiul continua să producă umor apos, dar este incapabil
să o elimine cu un debit normal. în timp, această presiune intraoculara crescută poate deteriora nervul optic, ceea ce duce
la pierderea treptată a vederii. Dacă presiunea intraoculara nu scade, se poate ajunge chiar la orbire. Perturbarea fluxului
sangvin la nivelul papilei nervului optic este de asemenea implicata in patogeneza glaucomului.
Glaucomul de obicei afectează ambii ochi, dar poate fi mai gravă la unul din ochi.

Simptome și clasificare

Exista mai multe tipuri de glaucom ce diferă între ele prin mecanismul de producere, manifestări clinice și indicații de
tratament :

 Glaucomul primitiv cu unghi deschis (60% din cazuri) este cea mai frecventă forma de glaucom, fiind
responsabil de peste 90 % din cazurile de glaucom. De obicei survine odată cu înaintarea în vârsta, când sistemul
de drenaj al umorului apos devine din ce în ce mai puțin eficient, crescând astfel presiunea intraoculara. Cele mai
multe persoane nu au simptome sau semnale de alarma timpurii. Scăderea acuității vizuale este remarcată în
fazele avansate sau foarte avansate ale bolii. Acest tip de glaucom se dezvolta lent si tăcut, fără durere sau alte
simptome, iar uneori este depistat când o mare parte din fibrele nervului optic sunt distruse, cu pierderea
ireversibila a vederii. În mod obișnuit, glaucomul cu unghi deschis răspunde bine la medicație, in special in cazul
diagnosticării din vreme și a unui tratament adecvat.
 Glaucomul primitiv cu unghi închis -20% din cazuri (conformație anatomica = ochi mai mic, având unghiul
camerei anterioare sub 25 grade, frecvent pacienți cu hipermetropie)- este determinat de o predispoziție anatomică
a globului ocular, ce conduce la obstrucția parțială sau totală a drenajului umorului apos prin blocarea unghiului
de către periferia irisului. Este mult mai rar întâlnit și este foarte diferit de glaucomul primitiv cu unghi deschis
prin aceea ca, de regula, presiunea intraoculara crește foarte rapid. În atacul de glaucom se produce închiderea
completă a unghiului irido-cornean cu apariția următoarelor semne și simptome: înroșirea ochiului, pupila semi-
dilatata, vedere încețoșată, durere oculara intensa, cefalee (durere de cap), halouri colorate în jurul luminilor,
lacrimare, fotofobie, stare de greață și voma.
Alte forme de glaucom primitiv sunt:
 Glaucom congenital – este o afecțiune rara (1/10.000 nașteri), bilaterala in 75% din cazuri, afectând mai frecvent
sexul masculin. Se asociază cu anomalii genetice. Trebuie monitorizat cu atenție pentru că poate conduce frecvent
la handicap vizual sever;
 Glaucom secundar cu unghi deschis: de cauză oculara (exfoliați, pigmentar, inflamator, post-traumatic, asociat
cu tumori intraoculare, hemoragie oculara, indus cristalinian) sau iatrogen (determinat de tratamentul cortizonic,
post laser);
  Glaucomul secundar cu unghi închis: cu bloc pupilar (determinat de cataracta intumescenta) sau fără bloc
pupilar (glaucomul neo-vascular, post inflamator);

De cele mai multe ori, pacienții cu glaucom nu prezintă simptome. Primul semn îl reprezintă, de obicei, pierderea
vederii periferice sau laterale, însă aceasta apare târziu. Din acest motiv este recomandată efectuarea unui control
oftalmologic o dată la 1-2 ani. Semnele si simptomele glaucomului variază in funcție de tipul si de stadiul bolii. De
exemplu, pentru glaucomul cu unghi deschis, simptomele sunt:
 zone de orbire periferice sau în vederea centrala,
frecvente la ambii ochi;
 vedere în tunel, în stadiile avansate ale bolii.
În cazul glaucomului acut cu unghi închis, simptomele
sunt:
 durere de cap severă;
 durere oculară;
 greață și vărsături;
 vedere încețoșată;
 halouri în jurul luminilor;
 roșeață ochilor.
Daca este lăsat netratat, glaucomul va cauza, in cele din
urma, orbirea pacientului. Chiar si cu tratament, aproximativ
15% din oamenii cu glaucom vor orbi (își vor pierde
vederea) la cel puțin un ochi într-un interval de 20 de ani.

Diagnosticarea

Diagnosticul de glaucom este relativ simplu și nu implica investigații neplăcute pentru pacient. Dificultatea majoră este
reprezentată de faptul că glaucomul nu are simptome aproape de loc până în momentul când vederea este mult afectată.
Astfel, marea majoritate a pacienților sunt diagnosticați în faze avansate ale bolii când, în ciuda tratamentului corect
efectuat, evoluția către orbire este greu de oprit.
Pentru a stabili diagnosticul, medicul oftalmolog apelează la 4 teste simple:
 Măsurarea presiunii intraoculare (tonometria oculara);
 Examinarea papilei nervului optic
 Examinarea unghiului de drenaj (este necesară pentru stabilirea tipului de glaucom: cu unghi închis sau deschis,
deoarece modalitățile terapeutice pot fi diferite)
 Examinarea câmpului vizual (stabilește în ce măsura este afectată capacitatea pacientului de a vedea ; in mod
caracteristic, în glaucom se produce o îngustare a câmpului vizual dinspre periferie către centru)
 măsurarea grosimii corneene (pahimetria corneana);

Din datele rezultate în urma acestor investigații, medicul poate stabili diagnosticul de glaucom, tipul acestuia și cât de
avansată este boala.
 Tratare

Tratamentul glaucomului poate fi administrat prin picături oftalmice, pastile, chirurgie cu laser, chirurgie tradițională
sau endoscopie oculară. Scopul oricărui tratament este de a preveni pierderea suplimentară a vederii, deoarece pierderea
acuității vizuale care deja a apărut din cauza glaucomului este ireversibilă. Vestea bună este că glaucomul poate fi
gestionat dacă este detectat devreme și tratat cu tratament medical și / sau chirurgical, astfel încât majoritatea persoanelor
cu glaucom nu își vor pierde vederea.
Singura modalitate de a evita glaucomul este controlul oftalmologic periodic pentru a depista și trata din timp
această afecțiune. Chiar și așa, prin tratament, glaucomul nu dispare, dar poate fi ținut sub control, astfel încât să
nu afecteze viața zilnică.
Administrarea regulată a medicamentelor, așa cum este prescris, este esențială pentru prevenirea leziunilor care
amenință vederea.
Atunci când medicamentele nu ating rezultatele dorite sau au efecte secundare intolerabile, oftalmologul dumneavoastră
poate sugera intervenții chirurgicale.
Operația laser
Chirurgia laser a devenit din ce în ce mai populară ca un pas intermediar între medicamente și intervențiile chirurgicale
tradiționale, deși ratele de succes pe termen lung sunt variabile. Cel mai frecvent tip efectuat pentru glaucom cu unghi
deschis este numit trabeculoplastie. Această procedură durează între 10 și 15 minute, este nedureroasă și poate fi efectuată
fie în cabinetul medicului, fie în ambulatoriu. Fasciculul laser (un fascicul de lumină cu energie înaltă) este focalizat pe
scurgerea ochiului.
Pacientul poate merge acasă și să își poate relua activitatea normală după o intervenție chirurgicală. După această
procedură, mulți pacienți răspund suficient de bine pentru a putea evita sau întârzia operația. Deși poate dura câteva
săptămâni pentru a vedea efectul complet de scădere a presiunii acestei proceduri, timp în care pacientul este posibil să
trebuiască să continue să își ia medicamentele, mulți pacienți sunt capabili în cele din urmă să întrerupă unele dintre
medicamentele lor. Medicul este cel mai bun judecător pentru a determina dacă este sau nu nevoie de
medicamente. Complicațiile de la laser sunt minime, motiv pentru care această procedură a devenit din ce în ce mai
populară.
Ciclofotocoagularea
Procedura laser aplicată în tratamentul glaucomului cu unghi deschis implică reducerea cantității de umoare apoasă în
ochi prin distrugerea unei părți a corpului ciliar, care produce lichidul. Aceste tratamente sunt, de obicei, rezervate pentru
utilizarea în ochi care au fie un nivel crescut de presiune intaoculară după ce au eșuat alte tratamente tradiționale.
 Bibliografie

https://www.csid.ro/boli-afectiuni/oftalmologie/glaucomul

https://www.cdt-babes.ro/articole/glaucomul

https://www.amaoptimex.ro/operatia-de-glaucom
https://vitreum.ro/tratamente=glaucom
https://laservisionmed.ro/glaucom/
https://doc.ro/sanatate/totul-despre-glaucom
Revista MedicHub, “Glaucomul. Tipuri, simptome si tratament”
Memorator de Biologie, Mariana Hutanu, Booklet, Bucuresti 2012 (pag. 87-89)
Lucrare de licenta Ramona Ioana Batranu, Universitatea Ovidius