Acordarea primului ajutor in caz

de luxatii, entorse.

Eleva: Soltoianu Simona

Coordonator: Arnaut Ion.
Entora este o leziune traumatica a unui ligament, cauzata de intinderea
excesiva. Ligamentul poate prezenta mici leziuni sau se poate rupe complet. 
O entorsă, cunoscută, de asemenea, ca o ruptură de ligamente, este o
leziune cauzată unuia sau mai multor ligamente ale unei articulatii de
executarea bruscă a unei mişcări dincolo de limitele fiziologice.
Severitatea entorsei variază de la un traumatism minor, care se vindecă
în câteva zile la o ruptură majoră a unuia sau mai multor ligamente ce
necesită intervenţie chirurgicală şi o perioadă de imobilizare. Entorsele
pot afecta orice fel de articulaţii, dar cele mai frecvente sunt cele ale
gleznei şi încheieturii mâinii.
 Simptome Cauze
Entorsele apar de obicei atunci când
Durere
articulaţia este forţată dincolo de limitele
Umflare sale fiziologice.
Există anumiţi factori care cresc riscul de
Vânătăi
producere a entorselor. Oboseala
Reducerea capacităţii de muşchilor, în general, duce la entorse.
mişcare a membrului Atunci când o persoană începe dintr-o
dată să facă exerciţii fizice după ce a dus
În cazul unei rupturi
un stil de viaţă sedentar, entorsele apar
ligamentare, se poate auzi un destul de des. Chiar dacă lipsesc studii
pocnet ştiinţifice în acest sens, se crede adesea că
încălzirea nu este o cauză comună a
Dificultăţi în entorselor suferite de sportivi. Încălzirea
folosirea extremităţilor afectate are scopul de a creşte fluxul de sânge şi a
face încheietura mai flexibilă.
Masurile de prim-ajutor in cazul entorselor constau in:
•Protejarea zonei afectate
Folosirea atelelor sau carjelor protejeaza articulatia. 
•Repaus
Nu trebuie insa sa renuntati complet la activitatea fizica. Daca ati suferit o
entorsa de glezna, puteti sa lucrati alti muschi pentru a nu va pierde conditia
fizica. De exemplu, puteti pedala la o bicicleta medicala, folosind doar piciorul
sanatos 
•Aplicarea unui pachet cu gheata
Puneti un pachet cu gheata pe zona afectata imediat dupa producerea leziunii
traumatice, pentru a limita tumefactia. Nu lasati gheata prea mult timp
deoarece poate afecta tesuturile. 
•Compresie
E recomandat a se utiliza pe zona afectata bandaje elastice sau fase compresive.
Atunci cand este posibil, ridicati membrul afectat, pentru a preveni sau
limita tumefierea.
Primele modalităţi de a trata entorsa sunt odihna, aplicarea unor comprese cu
gheaţă, bandajarea locului afectat şi ridicarea membrului.Tratamentul entorselor
depinde de gradul de accidentare şi de articulaţia afectată. Pot fi folosite
diferite medicamente antiinflamatorii non-steroidiene pentru a reduce durerea.
Odihnă: Articulaţia forţată trebuie odihnită. Nu trebuie aplicată nici o forţă
suplimentară pe locul entorsei. În cazul, de exemplu, al unei glezne scrântite,
mersul pe jos ar trebui să fie redus la un nivel minim.
Gheaţă: Trebuie aplicată imediat o compresă cu gheaţă pe locul entorsei pentru a
micşora umflarea şi durerea. Aceasta trebuie aplicată timp de 10-15 minute (o
aplicare mai îndelungată a unei comprese cu gheaţă poate provoca daune în loc de
vindecare), de 3-4 ori pe zi. Compresele cu gheaţă pot fi combinate cu un
pansament pentru a reduce umflarea şi a-l susţine nemişcat.
Bandajare: Pot fi folosite pansamente şi bandaje pentru a imobiliza locul afectat
şi a-l susţine într-o poziţie nemişcată. Când se înfăşoară leziunea, trebuie aplicată
o presiune mai mare asupra extremităţilor pentru a evita ca fluidul inutil să fie
pompat în vasele de sânge cu scopul de a fi reciclat. Compresia nu ar trebui să
oprească circulaţia sângelui în membre.
Ridicarea membrului afectat: Păstrarea articulaţiei luxate într-o poziţie ridicată
(în raport cu restul corpului) va contribui, de asemenea, la micşorarea umflăturii.
Articulaţia ar trebui să poată fi folosită din nou destul de repede, în cazurile mai
uşoare de la 1 la 3 zile după suferirea entorsei.Sunt necesare uneori exerciţii
speciale pentru redobândirea forţei şi reducerea riscului agravării leziunii.
Articulaţia poate fi sprijinită prin bandaje ce au rolul de a o proteja de o agravare a
leziunii.
Dislocarea articulaţiei, numită şi luxaţie ,reprezintă o deplasare a două
extremităţi osoase ale unei articulaţii antrenând o pierdere a contactului
normal a două suprafeţe articulare. Este provocată de un impact brusc
asupra articulaţiei sau de o mişcare forţată, mult mai rar de o malformaţie.
În urma acesteia, ligamentele pot suferi adesea rupturi.
 Aparitii
Deşi este posibil pentru oricare
articulaţie să devină subluxată sau
dislocată, cele mai comune locuri
în corpul omenesc sunt:
şoldul
degetele
genunchii
încheietura mâinii (de cele mai
multe ori este însoţită de o
fractură)
cotul (de cele mai multe ori este
însoţită de o fractură)
Ingrijirea
După o dislocare, articulaţiile
rănite sunt ţinute de nişte aparate
medicale de imoblizat (folosite în
special la degetele de la mâini şi
picioare) sau de bandaje (în special
la şolduri). Suplimentar,
articulaţiile
muşchilor, tendoanele şi
ligamentele trebuie întărite. Acest
proces este efectuat la fizioterapie
şi va ajuta la reducerea apariţiei
unei noi dislocări la aceeaşi
articulaţie.
 Tratament
O articulaţie dislocată poate fi readusă la poziţia normală de un doctor
specialist. Dacă se încearcă readucerea unei articulaţii fără nişte
cunoştinţe speciale, leziunea poate fi agravată. Pentru a detecta dacă a
avut loc vreo fractură în timpul dislocării, sunt folosite razele X. După ce
diagnosticul este confirmat, articulaţia este adusă la poziţia normală.
Acest proces poate fi foarte dureros, astfel de multe ori pacientul este
sedat sau anesteziat general. Este important ca articulaţia să fie readusă
cât mai repede posibil la poziţia iniţială, fiindcă în timpul dislocării
alimentarea cu sânge poate fi compromisă. Această situaţie interesează
în special dislocările de gleznă, pentru că prin zona respectivă se
alimentează cu sânge piciorul. Dislocăriile de şold pot fi de asemenea
stabilizate chirurgical, depinzând de gravitate.
Unele articulaţi au un risc mare de luxare, în special după o accidentare
iniţială. Aceasta se întâmplă din cauza slăbirii muşchilor şi ligamentelor
care susţin articulaţia în poziţie normală. Şoldul este un prim exemplu;
oricare dislocare de şold ar trebui să fie urmată neapărat de fizioterapie.
În cazul unor boli, precum sindromul Ehlers-Danlos sau diferite alte boli
congenitale. luxaţiile sunt frecvente şi spontane.
 LUXAȚIILE
Tratamentul include:
•combaterea durerii;
•sedarea bolnavului;
•reducerea luxatiei și imobilizarea segmentului în poziția
în care se găsește.
•Imobilizarea se va face timp de 7-14-21 zile în funcție de
sediul și graviditatea luxației.
•Luxațiile recidivante survin la solicitări care în mod
normal sunt bine suportate datorită laxitatii capsulei și
ligamentelor, aparuta pe fond de traumatizare
articulara. Ele impun intervenții chirurgicale