Revolutia pasoptista

-Revoluţia română de la 1848 nu numai că a

reprezentat triumful ideilor moderne, a
idealurilor de libertate şi unitate naţională şi a
elementelor progresiste care le propagau, în
speţă o intelectualitate cu vederi largi, formată
în centrele universitare pariziene, dar a
constituit şi un moment istoric fundamental în
procesul formării şi afirmării diplomaţiei
române moderne.
-La 29 mai 1848, imparatul Ferdinand al V-lea
sanctiona actul de unire a Transilvaniei cu Ungaria, acceptand si cererea guvernului ungar
de dizolvare a Comitetului National Roman. In consecinta, gruparea radicala a
revolutionarilor romani (Simion Barnutiu, Al.Papiu Ilarian, Aron Pumnul) a considerat ca
singura solutie ramanea doar lupta armata, existand angajamentul lui Avram Iancu de
constituire a unei garzi nationale in Apuseni.
-Deja din luna iunie 1848, guvernul national maghiar condus de Kossuth a trecut la
organizarea unei armate nationale, cu scopul de a readuce teritoriile sarbe si Transilvania in
interiorul granitelor statului. Tot in aceasta luna, iunie, s-au desfasurat si alegerile pentru
Adunarea Nationala (Parlamentul) de la Buda, criteriile eligibilitatii ramanand, practic,
neschimbate.

-Guvernul Kossuth a trecut la inrolari fortate din randul romanilor, la arestarea liderilor
revolutionari romani si la o politica de forta in relatiile cu Viena, cerand explicit independenta
Ungariei. In aceste conditii, in septembrie 1848, la Blaj, era convocata o noua Adunare
Nationala a romanilor.

-De data aceasta, fruntasii politici romani au trecut, in paralel, la inarmarea voluntarilor, in
special tarani din Apuseni si din Marginimea Sibiului. Sub conducerea lui Simion Barnutiu,
August Treboniu Laurian si Al. Papiu Ilarian, Adunarea Nationala a decis:

• nerecunoasterea unirii Transilvaniei cu Ungaria;

• constituirea unei Diete si a unui guvern care sa fie reprezentative pentru situatia
etnica a principatului;
• recunoasterea Comitetului National Roman de catre guvernul maghiar;
• constituirea unei comisii etnice mixte de anchetare a abuzurilor si crimelor savarsite
in Transilvania dupa luna mai 1848;
• declararea starii de razboi si inceperea actiunilor militare de catre romani, pentru
sprijinirea Curtii de la Viena in dauna institutiilor si statului maghiar.

-In conditiile in care, la 3 octombrie 1848, s-au rupt oficial relatiile dintre Austria si Ungaria,
miscarea militara a romanilor din Transilvania capata o importanta deosebita. Astfel, Austria,
la 27 septembrie 1848, prin generalul Puchner, lansa o proclamatie intitulata Drepturi
deopotriva cu celelalte natiuni, in care se promitea recunoasterea tuturor libertatilor pentru
romanii din Imperiu. In mod contrar, a doua zi, la 28 septembrie 1848, in numele guvernului
maghiar, Lajos Kossuth dadea un ultimatum romanilor transilvaneni cerandu-le
recunoasterea neconditionata a Unirii, depunerea armelor si intrarea in legalitate. In caz
contrar, continua textul lui Kossuth, “atunci ar fi mai bine de cumva nu v-ati fi nascut caci
nimanui dintre cei ce s-au sculat in contra Patriei nu va fi iertat. Se va porunci maghiarilor si
secuilor ca sa se scoale si sa mature pe fiecare nemultumit care se scoala asupra libertatii
patriei sale si nu se infioara a fi ucigas de muma si frati (…) De inaintea caruia e pretuita
viata si averea, acela sa asculte cuvantul acesta, care purcede din inima. Caci care nici
acesta nu voieste a-l intelege, acela groaznic se va pedepsi. Pamantul i se va lua si se va
imparti intre credinciosii fii ai patriei, iara dansul va pieri de mana gealatului si cu moarte de
sabie”.

-Urmare a acestei situatii politice, razboiul s-a declansat curand, la 15 octombrie, in jurul
Clujului erau executati cativa lideri romani, in frunte au Al.Batraneanu, membru al
Comitetului National Roman. La 6-19 octombrie, la Lutita, adunarea secuilor a jurat credinta
Ungariei si au fost organizati militari pentru a se opune romanilor si austriecilor.

-Intre timp, la Viena se produceau schimbari foarte importante. La 20 noiembrie

1848devenea imparat un tanar de doar 18 ani, Franz Josef I. La 13 decembrie, trupele
imperiale conduse de catre gen. Windischgraetz au intrat in Ungaria iar in ultimele zile ale
anului au ocupat Buda. Guvernul maghiar a decis, atunci, sa-si continue rezistenta in
Transilvania: in acest sens, Lajos Kossuth a cerut generalului polon Jozef Bem (care viza, in
fapt, eliberarea Poloniei) sa organizeze o armata in provincie si sa anihileze focarele de
rezistenta ale romanilor.

-Pentru atragerea romanilor, a grabi infrangerea Ungariei dar si din dorinta de a reforma
fundamentele Imperiului sau, tanarul imparat Franz Josef a promulgat, la 20 februarie 1849,
o noua Constitutie. Intre altele, legea fundamentala recunostea romanilor dreptul la existenta
nationala, reintroducerea autonomiei Transilvaniei si a districtelor si scaunelor principatului.
In plan militar insa, trupele imperiale pierdeau controlul asupra Transilvaniei: la 27 februarie,
generalul Bem a ocupat Sibiul si interzicea activitatea Comitetului National Roman. Pana la
sfarsitul lunii martie 1849, intreaga Transilvanie – cu exceptia Apusenilor – trecea sub
controlul autoritatii maghiare si a generalului Bem. Aceste evenimente au determinat ca, la 2
aprilie 1849, Ungaria sa se proclame independenta, cu Lajos Kossuth drept guvernator.

-In intreaga Transilvanie, indeosebi dupa adoptarea actului independentei Ungariei, s-a
declansat o represiune nemiloasa si de neinteles - in conditiile generale- la adresa tuturor
acelora care respingeau actiunile militare ale lui Bem si pe cele politice ale lui Kossuth.
Indeosebi in mai-iunie 1849, prin decizii judecatoresti sumare, au fost executati mii de
oameni: intre ei, la Cluj, Stephan Ludwig Roth iar la Tg.Mures ,C.Roman si Stefan
 Moldovan. Tribunalele exceptionale – care functionau
evident la comanda politica – au anulat definitiv orice
posibilitate de intelegere intre romani si maghiari.

-O dovedeste, in Apuseni, si actiunea militara condusa de

Avram Iancu (inspirata de revolutionarii munteni si de
radicalii transilvaneni) impotriva autoritatilor si militarilor
Ungariei independente.

-Foarte tarziu, in conditiile evidentului esec al revolutiei

maghiare si a cruntei represiuni din partea imperialilor,
liderii romani si maghiari au inteles puterea si necesitatea
colaborarii. La 2 iulie 1849, la Szeged (Seghedin)
N.Balcescu si L.Kossuth semnau Proiectul de impaciuire romano-maghiar, text fundamental
al relatiilor dintre doua popoare care, in definitiv, au cunoscut aceeasi soarta si au beneficiat
de aceleasi provocari si amenintari externe in perioada constituirii statului si natiunii.
Proiectul cuprindea:

• recunoasterea, de catre Ungaria, pentru prima data, a existentei natiunii romane,

careia i se garantau toate libertatile;
• folosirea limbii romane in administratia locala si in scoli;
• independenta bisericilor romanesti (ortodoxa si greco-catolica);
• organizarea de garzi nationale romanesti in localitatile cu populatie majoritar
romaneasca;
• amnistie pentru toti arestatii si urmaritii care jurau pentru respectarea independentei
Ungariei;
• reformarea sistemului proprietatii agricole.

-Concesia extraordinara pe care o faceau romanii – dar este vorba, in cazul Proiectului, de
cei din Muntenia (N.Balcescu si Cezar Bolliac) – si anume recunoasterea unirii Transilvaniei
cu Ungaria si a independentei Ungariei era urmata de recunoasterea, de catre Ungaria, a
natiunii romane in toate drepturile ei firesti (decizia Dietei maghiare, din 16 iulie 1849).
Convinsi de N.Balcescu, Avram Iancu ii scria lui Kossuth, la 22 iulie 1849, ca romanii nutresc
“sentimente fata de natiunea maghiara” si ca, in consecinta conflictul militar se putea fi
considerat incheiat.

-Era, evident, prea tarziu. Trupele imperiale austriece impuneau la 1 august 1849,
capitularea armatei maghiare, la Siria, liderii militari (18 generali) fiind executati.