Repertoriul jurisprudenței

HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE A UNIUNII EUROPENE

(Camera a treia)
12  decembrie 2012

Cauza F-90/11

BS
împotriva
Comisiei Europene

„Funcție publică — Fost funcționar — Asigurări sociale — Articolul  73 du statut —

Reglementare privind asigurarea împotriva riscurilor de accident și de boală profesională —
Barem anexat la reglementarea privind asigurarea — Rata AIFP — Interpretarea baremului —
Comisie medicală — Mandat — Principiul colegialității”

Obiectul: Acțiune formulată în temeiul articolului 270 TFUE, aplicabilă Tratatului CEEA în temeiul
articolului 106a din acesta, prin care BS, fost funcționar al Comisiei Europene, solicită, în
esență, anularea deciziei din 20  decembrie 2010, prin care autoritatea împuternicită să
facă numiri (denumită în continuare „AIPN”) a încheiat procedura inițiată în temeiul
articolului 73 din Statutul funcționarilor Uniunii Europene (denumit în continuare
„statutul”) stabilind că nu a fost afectată integritatea sa fizică și psihică (denumită în
continuare „AIFP”)

Decizia: Respinge acțiunea. Reclamantul suportă propriile cheltuieli de judecată și este obligat să
suporte cheltuielile de judecată efectuate de Comisie.

Sumarul hotărârii

1. Funcționari — Asigurări sociale — Asigurare pentru accident și boală profesională —

Expertiză medicală — Refuzul unuia dintre membrii comisiei medicale de a semna raportul —
Viciu de formă — Inexistență — Condiții
[Statutul funcționarilor, art. 73; Reglementare privind asigurarea împotriva riscurilor de accident și de
boală profesională, art. 22 alin. (3)]

2. Funcționari — Asigurări sociale — Asigurare pentru accident și boală profesională —

Expertiză medicală — Competența comisiei medicale — Aprecieri de natură juridică — Excludere —
Interpretarea baremului de evaluare a afectării integrității fizice și psihice — Admisibilitate
[Statutul funcționarilor, art. 73; Reglementare privind asigurarea împotriva riscurilor de accident și de
boală profesională, art. 22 alin. (3) și anexa  C]

3. Funcționari — Asigurări sociale — Asigurare pentru accident și boală profesională —

Aviz medical — Control jurisdicțional — Limite
[Statutul funcționarilor, art. 73; Reglementare privind asigurarea împotriva riscurilor de accident și de
boală profesională, art. 22 alin. (3)]

RO
ECLI:EU:F:2012:188 1
 SUMAR – CAUZA F-90/11
BS/COMISIA

4. Funcționari — Asigurări sociale — Asigurare pentru accident și boală profesională —

Expertiză medicală — Obligația de motivare care îi revine comisiei medicale — Întindere
[Statutul funcționarilor, art. 73; Reglementarea privind asigurarea riscurilor de boală, art. 22 alin. (3)]

5. Funcționari — Asigurări sociale — Asigurare pentru accident și boală profesională —

Expertiză medicală — Obligația comisiei medicale de a răspunde la întrebările formulate în mandatul
stabilit de autoritatea împuternicită să facă numiri — Întindere — Limite
[Statutul funcționarilor, art. 73; Reglementarea privind asigurarea riscurilor de boală, art. 22 alin. (2)]

6. Funcționari — Asigurări sociale — Asigurare pentru accident și boală profesională — Invaliditate —

Noțiune — Leziuni de o gravitate suficientă — Includere
(Statutul funcționarilor, art. 73; Reglementarea privind asigurarea riscurilor de boală, anexa A, art. 73)

1. Raportul comisiei medicale nu este afectat de un viciu de formă numai prin faptul că unul dintre
membrii săi a refuzat să îl semneze. Cu toate acestea, pentru a respecta principiul colegialității
lucrărilor comisiei medicale, trebuie stabilit dacă membrul care s-a abținut să semneze raportul a avut
ocazia să își prezinte în mod util punctul de vedere în fața celorlalți doi membri ai comisiei.
(a se vedea punctul  38)

Trimitere la:

Tribunalul Funcției Publice: 14  septembrie 2010, AE/Comisia, F-79/09, punctul  56 și jurisprudența citată

2. Articolul  22 alineatul  (3) din reglementarea privind asigurarea împotriva riscurilor de accident și de
boală profesională, prevăzută la articolul  73 din statut, limitează competența comisiei medicale la
aspectul pur medical al dosarului și îi impune să se declare necompetentă în cazul unui litigiu de
natură juridică.

În acest scop, pentru a evalua rata afectării integrității fizice și psihice (AIFP) a persoanelor asigurate,
comisia medicală aplică baremul european de evaluare în scopuri medicale în cazul AIFP-urilor, care
figurează în anexa A la reglementarea menționată, precum și în anexa  C.  Or, în acest scop, comisia
medicală trebuie să pună în legătură constatările medicale pe care le face cu categoriile juridice
definite în barem și în anexa  C, ceea ce presupune că în prealabil a identificat și a delimitat aceste
categorii. Astfel, este inerent activității comisiei medicale să efectueze o calificare, în raport cu
dispozițiile baremului și ale anexei C pe care o aplică, a constatărilor medicale pe care le-a realizat.
Prin urmare, competența sa nu este exclusă, întrucât aceste operațiuni se înscriu fără îndoială în
cadrul aspectului medical al dosarului.

Pe de altă parte, autoritatea împuternicită este cea care, de fapt, va valida sau nu va valida interpretarea
baremului și a anexei C reținută de comisia medicală, în vederea calificării constatărilor medicale
efectuate de comisia medicală și care va evita orice risc de insecuritate juridică legat de o eventuală
variație a interpretării ținând cont de variația inerentă compunerii comisiilor medicale.
(a se vedea punctele 62, 64, 65 și  69)

3. Controlul jurisdicțional nu se poate extinde asupra aprecierilor medicale propriu-zise, care trebuie
considerate definitive atunci când au fost efectuate în condiții legale. În schimb, instanța Uniunii este
competentă să examineze dacă un aviz medical conține o motivare care permite să se aprecieze
considerațiile pe care se întemeiază concluziile prezentate în acesta și dacă s-a stabilit o legătură
coerentă între constatările medicale pe care le conține și concluziile la care ajunge comisia.

2 ECLI:EU:F:2012:188
 SUMAR – CAUZA F-90/11
BS/COMISIA

(a se vedea punctul  72)

Trimitere la:

Tribunalul de Primă Instanță: 27  iunie 2000, Plug/Comisia, T-47/97, punctul  117

4. Comisia medicală are ca misiune să dea un aviz privind problemele de ordin medical care îi sunt
prezentate. Ținând cont de această misiune, obligația de motivare care i se impune presupune numai
ca aceasta să explice motivele pentru care, pe baza elementelor de care dispunea, a ajuns la concluziile
medicale pe care le-a reținut în final. Această obligație de motivare nu îi impune să explice pentru ce
motive se consideră competentă.
(a se vedea punctul  77)

5. Nu se poate reproșa comisiei medicale că nu răspunde în detaliu la fiecare punct menționat în

mandatul care i-a fost atribuit dacă din documentele din dosar rezultă, pe de altă parte, că aceasta a
furnizat autorității împuternicite să facă numiri, prin aprecierile sale medicale, toate elementele
necesare pentru adoptarea deciziei. Astfel, deși dispozițiile articolului 22 alineatul  (2) din
Reglementarea privind asigurarea împotriva riscurilor de accident și de boală profesională prevăd că
instituția stabilește mandatul pe care îl încredințează apoi comisiei medicale, aceste dispoziții nu
prevăd expres că comisia medicală este obligată să răspundă la fiecare dintre întrebările pe care le
conține mandatul menționat.

În această privință, comisia medicală este învestită prin reglementarea privind asigurarea cu o misiune
extinsă, care constă în furnizarea către autoritatea împuternicită să facă numiri a tuturor aprecierilor
medicale necesare adoptării deciziei privind stabilirea ratei de afectare a integrității fizice și psihice. În
plus, în cadrul misiunii care îi este conferită de reglementarea privind asigurarea, comisiei medicale îi
revine sarcina de a se pronunța asupra problemelor medicale cu deplină obiectivitate și independență,
ceea ce implică o deplină libertate de apreciere. Într-adevăr, atunci când primește raportul comisiei
medicale al cărei mandat l-a stabilit, autoritatea împuternicită să facă numiri poate, printr-un mandat
complementar, să detalieze întrebările sale sau să formuleze noi întrebări pentru a obține toate
aprecierile dorite și, în acest caz, comisia medicală este obligată să răspundă, în mod clar și precis, la
întrebările adresate de autoritatea menționată. Însă, chiar în lipsa unei întrebări referitoare la un punct
precis din mandat, comisia medicală are dreptul să comunice autorității împuternicite să facă numiri
constatări medicale suplimentare care pot aduce clarificări deciziei sale.
(a se vedea punctele 80-85)

Trimitere la:

Curte: 19  ianuarie 1988, Biedermann/Curtea de Conturi, 2/87, punctul  19

Tribunalul de Primă Instanță: 9  iulie 1997, S/Curtea de Justiție, T-4/96, punctele 41, 42 și  44

6. Trebuie considerată invalidă, în sensul articolului 73 din statut, persoana care, în urma unui
accident sau a unei boli profesionale, nu mai are capacitatea, totală sau parțială, de a duce o viață activă
normală. Ar fi, așadar, contrar finalității articolului 73 din statut, care urmărește în mod precis
acoperirea riscului unei astfel de invalidități, să se interpreteze articolul  73 din baremul european de
evaluare în scopuri medicale privind afectarea integrității fizice și psihice, care figurează în anexa A la
reglementarea privind asigurarea împotriva riscurilor de accident și de boală profesională, în sensul că
orice leziune cutanată, indiferent de gravitatea sa, ar putea determina o rată de afectare a integrității
fizice și psihice de cel puțin 5 %. În consecință, numai leziunile de o gravitate suficientă pot fi luate în
considerare.

ECLI:EU:F:2012:188 3
 SUMAR – CAUZA F-90/11
BS/COMISIA

(a se vedea punctul  91)

Trimitere la:

Curte: 2  octombrie 1979, B./Comisia, 152/77, punctul  10

4 ECLI:EU:F:2012:188