Dreptul european al muncii LUCRARE PROFESIONAL 1

Prin cererea introductiv de instan, nregistrat sub nr. xxxx/yy/2011 la Tribunalul Suceava, reclamantul P.F., n contradictoriu cu S.C. "M." S.A. Suceava a solicitat anularea Deciziei nr. AAA/08.08.2011, obligarea la plata drepturilor salariale aferente lunilor iulie i august 2011, a indemnizaiei de concediu de odihn, a compensrii bneti a doua zile de concediu, la plata primei de vacant, a tichetelor de mas pentru luna august i a contribuiilor la bugetul de stat pentru lunile iunie, iulie i august. Ulterior, reclamantul i-a completat aciunea n sensul c a solicitat i plata daunelor morale determinate de concedierea ilegal. n motivarea contestaiei, reclamantul a artat c decizia atacat emis de Consiliul de Administraie n baza unei hotrri anterioare, nu are temei legal, nu a fost respectat termenul de preaviz i este dat cu nclcarea art. 67 din Codul Muncii. De asemenea, nu i-a eliberat dovada achitrii contribuiilor la bugetul asigurrilor de stat. n final, acelai reclamant a artat c ntruct decizia nu a fost tampilat de angajator, nu poate beneficia de ajutor de omaj, iar n realitate concedierea dispus a fost o decizie de concediere colectiv i nu individual. n ntmpinare, prta a solicitat respingerea contestaiei ca nefondat, cu motivarea c msura concedierii reclamantului s-a dispus ca urmare a hotrrii Consiliului de Administraie de reducere a personalului, nefiind efectuat n cauz o concediere colectiv, ci individual, fiind concediate 23 de persoane. Aceeai prt a artat c msura concedierii a fost dispus urmare a situaiei financiare deficitar a societii, achitndu-i-se contestatorului toate drepturile salariale pentru luna iulie 2011 i tichetele de masa pentru luna august, celelalte drepturi salariale fiind incluse n lichidarea de pe luna august. Dup certificarea i analizarea probatoriului administrat n cauz, Tribunalul Suceava a admis n parte aciunea reclamantului, a anulat Decizia nr.AAA din 08.08.2011 emisa de intimata, a dispus reintegrarea contestatorului i plata drepturilor salariale de la data de 01 august 2011 i pn la reintegrarea efectiv. Prin aceeai sentin prta a fost obligat s-i plteasc contestatorului indemnizaia aferent concediului de odihn i prima de concediu pentru anul 2011. Cererile privind virarea contribuiilor la bugetul de stat i plata daunelor morale au fost respinse ca nefondate. Pentru a hotr astfel, prima instan a reinut c msura concedierii reclamantului s-a dispus n baza art. 65, art. 55 lit. "c" si art. 58 alin. 1 din Codul Muncii i n baza Hotrrii Consiliului de Administraie. n opinia unitii, temeiul legal al desfacerii contractului l-a constituit art. 65 din Codul Muncii, urmare a desfiinrii locului de munc ocupat de salariat. Prin Hotrrea Consiliului de

Administraie din 07.08.2011 s-a decis reducerea personalului societii cu un numr de 38 de persoane. Or, n conformitate cu dispoziiile art. 68 lit. "b" din Codul Muncii, dac angajatorul disponibilizeaz cel puin 10% din angajai atunci cnd numrul acestora depete 100 si este mai mic de 300, vorbim de o concediere colectiv. Potrivit organigramei din 30.06.2011 societatea prt figura cu 249 angajai, iar dup data de 21.08.2011 mai figura cu 162 angajai. Drept consecin, daca s-ar avea n vedere numai numrul de angajai pentru care s-a luat msura reducerii de personal se constat c acesta se ncadreaz n dispoziiile art. 68 lit. "b" din Codul Muncii, nemaiinnd cont de ceilali salariai, crora le-au ncetat sau li s-au desfcut contractele de munc pentru alte considerente. n aceste condiii, fiind vorba de o concediere colectiv, angajatorul avea obligaia de a da curs dispoziiilor art. 69 i urmtoarele din Codul Muncii, respectiv de a iniia consultri cu sindicatul sau cu reprezentanii salariailor cu privire la metodele i mijloacele de evitare a concedierilor colective, la atenuarea consecinelor concedierii prin recurgerea la masuri sociale, s notifice msura concedierii Inspectoratului Teritorial de Munca i Ageniei Teritoriale a Forei de Munca. Cum Decizia nr. AAA din 08.08.2011 a fost emis cu nerespectarea acestor dispoziii legale, instana de fond, n temeiul art. 76 din Codul Muncii, a dispus anularea acesteia i reintegrarea reclamantului pe postul deinut anterior. Consecina a anularii deciziei s-a fcut aplicare i a dispoziiilor art. 80, art. 159, art. 150, art. 61 si art. 146 alin. 4 din Codul Muncii, referitoare la drepturi salariale, indemnizaia de concediu de odihn, prima de vacant i concediu de odihn compensat. mpotriva sentinei a declarat recurs S.C. "M." S.A. Suceava pe care a criticat-o pentru netemeinicie i nelegalitate. n drept s-au invocat dispoziiile art. 304 pct. 9 Cod Procedura Civila. n dezvoltarea motivelor, recurenta a artat c greit prima instan a reinut n cauz c n unitate a fost o concediere colectiv, n realitate reducerea personalului n societate s-a datorat restrngerii de activitate ca urmare a dificultilor economice i de greutile financiare datorita ritmului sczut al investiiilor din ultimii ani, reducerea volumului de vnzri la maini-unelte pe piaa interna i care a influenat negativ disponibilitile bneti n contul societii prte. Cerine: 1. Artai motivat dac dispoziiile legislaiei romne n materie de concediere colectiv sunt n concordan cu legislaia european n materie. 2. Artai motivat dac n spe se justificau acordarea daunelor morale. Argumentai cum se pot dovedi i calcula daunele morale ntr-un litigiu de munc. 3. n calitate de avocat al reclamantului P.F. redactai motivat cum ai fi formulat aciunea. 4. Redactai motivat soluia la care se va opri instana de recurs.

Raspunsuri

1. Artai motivat dac dispoziiile legislaiei romne n materie de concediere colectiv sunt n concordan cu legislaia european n materie. Pentru a putea raspunde cerintei este necesar sa mentionam sediul materiei atat in privinta legislatiei europene relevante, cat si in privinta celei din dreptul romanesc, astfel: cu privire la legislatia europeana, sediul materiei il constituie Directiva 98/59/CE a Consiliului din 20 iulie 1998 privind apropierea legislaiilor statelor membre cu privire la concedierile colective (denumita in cele ce urmeaza directiva), iar sub aspectul legislatiei romanesti in materie vom avea in vedere dispozitiile Codul Muncii, cu precadere articolele 66 74. Vom prezenta dispozitiile celor doua legislatii intr-un tabel comparativ astfel incat analizarea armonizarii legislatiei romane cu cea europeana sa fie mai facila: DIRECTIVA
Art. 1: (1) n sensul prezentei directive: (a) concedieri colective reprezint concedierile efectuate de un angajator dintr-unul sau mai multe motive, fr legtur cu persoana lucrtorului, n cazul n care, conform opiunii statelor membre, numrul concedierilor este: (i) fie, pentru o perioad de 30 de zile: de cel puin 10 n unitile care ncadreaz n mod normal mai mult de 20 i mai puin de 100 de lucrtori; de cel puin 10 % din numrul lucrtorilor n unitile care ncadreaz n mod normal cel puin 100, dar nu mai mult de 300 de lucrtori; de cel puin 30 n unitile care ncadreaz n mod normal cel puin 300 de lucrtori;

CODUL MUNCII
Art. 66: Concedierea pentru motive care nu in de persoana salariatului poate fi individual sau colectiv. Art. 68: (1) Prin concediere colectiv se nelege concedierea, ntr-o perioad de 30 de zile calendaristice, din unul sau mai multe motive care nu in de persoana salariatului, a unui numr de: a) cel puin 10 salariai, dac angajatorul care disponibilizeaz are ncadrai mai mult de 20 de salariai i mai puin de 100 de salariai; b) cel puin 10% din salariai, dac angajatorul care disponibilizeaz are ncadrai cel puin 100 de salariai, dar mai puin de 300 de salariai; c) cel puin 30 de salariai, dac angajatorul care disponibilizeaz are ncadrai cel puin 300 de salariai.

(ii) fie, ntr-o perioad de 90 de zile, de cel puin 20, indiferent de numrul lucrtorilor angajai n mod normal n unitile respective; (b) reprezentanii lucrtorilor reprezint reprezentanii lucrtorilor prevzui de legislaiile sau practicile statelor membre. n scopul calculrii numrului de concedieri prevzut la litera (a) primul paragraf, ncetarea contractului de munc care se produce la iniiativa angajatorului dintr-unul sau mai multe motive, fr legtur cu persoana lucrtorului, este asimilat concedierilor, cu condiia existenei a cel puin cinci concedieri. []. Art. 2: 1) n cazul n care un angajator are n vedere concedieri colective, acesta iniiaz n timp util consultri cu reprezentanii lucrtorilor pentru a ajunge la un acord. (2) Aceste consultri se refer cel puin la posibilitile de a evita concedierile colective sau de a reduce numrul de lucrtori afectai, precum si la posibilitile de a atenua consecinele prin recurgerea la msuri sociale nsoitoare viznd, ntre altele, sprijin pentru redistribuirea sau recalificarea lucrtorilor concediai. Statele membre pot s prevad c reprezentanii pot apela la serviciile unor experi n conformitate cu legislaiile i practicile naionale. (3) Pentru a permite reprezentanilor lucrtorilor s formuleze propuneri constructive, n timp util, n cursul acestor consultri, angajatorul are obligaia: (a) s le furnizeze toate informaiile utile si, (b) n orice caz, s le comunice n scris: (i) motivele concedierilor preconizate; (ii) numrul si categoriile de lucrtori care vor fi concediai; (iii) numrul si categoriile de lucrtori ncadrai n mod normal; (iv) perioada n cursul creia vor avea loc concedierile preconizate; (v) criteriile propuse pentru selectarea lucrtorilor care urmeaz a fi concediai n msura n care legislaiile si practicile naionale atribuie aceast competen angajatorului; (vi) metoda de calcul al oricror eventuale indemnizaii de somaj, n afara celor decurgnd din legislaiile si practicile naionale. Angajatorul competente elementelor nainteaz autoritii publice cel puin un exemplar al notificrii scrise prevzute la

(2) La stabilirea numrului efectiv de salariai concediai colectiv, potrivit alin. (1), se iau n calcul i acei salariai crora le-au ncetat contractele individuale de munc din iniiativa angajatorului, din unul sau mai multe motive, fr legtur cu persoana salariatului, cu condiia existenei a cel puin 5 concedieri.

Art. 67: Salariaii concediai pentru motive care nu in de persoana lor beneficiaz de msuri active de combatere a omajului i pot beneficia de compensaii n condiiile prevzute de lege i de contractul colectiv de munc aplicabil. Art. 69: 1) n cazul n care angajatorul intenioneaz s efectueze concedieri colective, acesta are obligaia de a iniia, n timp util i n scopul ajungerii la o nelegere, n condiiile prevzute de lege, consultri cu sindicatul sau, dup caz, cu reprezentanii salariailor, cu privire cel puin la: a) metodele i mijloacele de evitare a concedierilor colective sau de reducere a numrului de salariai care vor fi concediai; b) atenuarea consecinelor concedierii prin recurgerea la msuri sociale care vizeaz, printre altele, sprijin pentru recalificarea sau reconversia profesional a salariailor concediai. (2) n perioada n care au loc consultri, potrivit alin. (1), pentru a permite sindicatului sau reprezentanilor salariailor s formuleze propuneri n timp util, angajatorul are obligaia s le furnizeze toate informaiile relevante i s le notifice, n scris, urmtoarele: a) numrul total i categoriile de salariai; b) motivele care determin concedierea preconizat; c) numrul i categoriile de salariai care vor fi afectai de concediere; d) criteriile avute n vedere, potrivit legii i/sau contractelor colective de munc, pentru stabilirea ordinii de prioritate la concediere; e) msurile avute n vedere pentru limitarea numrului concedierilor; f) msurile pentru atenuarea consecinelor concedierii i compensaiile ce urmeaz s fie

primul paragraf litera (b) punctele (i)(v). (4) Obligaiile prevzute la alineatele (1)-(3) se aplic indiferent dac decizia de concediere colectiv provine de la angajator sau de la o ntreprindere care l controleaz pe respectivul angajator. In ceea ce priveste presupusele nclcri ale obligaiilor de informare, consultare si notificare prevzute de prezenta directiv, nu se va lua n considerare nici o justificare a angajatorului conform creia ntreprinderea care a luat decizia ce a dus la concedierile colective nu i-a furnizat informaiile necesare.

acordate salariailor concediai, conform dispoziiilor legale i/sau contractului colectiv de munc aplicabil; g) data de la care sau perioada n care vor avea loc concedierile; h) termenul nuntrul cruia sindicatul sau, dup caz, reprezentanii salariailor pot face propuneri pentru evitarea ori diminuarea numrului salariailor concediai. (3) Criteriile prevzute la alin. (2) lit. d) se aplic pentru departajarea salariailor dup evaluarea realizrii obiectivelor de performan. (4) Obligaiile prevzute la alin. (1) i (2) se menin indiferent dac decizia care determin concedierile colective este luat de ctre angajator sau de o ntreprindere care deine controlul asupra angajatorului. (5) n situaia n care decizia care determin concedierile colective este luat de o ntreprindere care deine controlul asupra angajatorului, acesta nu se poate prevala, n nerespectarea obligaiilor prevzute la alin. (1) i (2), de faptul c ntreprinderea respectiv nu i-a furnizat informaiile necesare. Art. 70: Angajatorul are obligaia s comunice o copie a notificrii prevzute la art. 69 alin. (2) inspectoratului teritorial de munc i ageniei teritoriale de ocupare a forei de munc la aceeai dat la care a comunicat-o sindicatului sau, dup caz, reprezentanilor salariailor. Art. 71 (1) Sindicatul sau, dup caz, reprezentanii salariailor pot propune angajatorului msuri n vederea evitrii concedierilor ori diminurii numrului salariailor concediai, ntr-un termen de 10 zile calendaristice de la data primirii notificrii. (2) Angajatorul are obligaia de a rspunde n scris i motivat la propunerile formulate potrivit prevederilor alin. (1), n termen de 5 zile calendaristice de la primirea acestora. Art. 72 (1) n situaia n care, ulterior consultrilor cu sindicatul sau reprezentanii salariailor, potrivit prevederilor art. 69 i 71, angajatorul decide aplicarea msurii de concediere colectiv, acesta are obligaia de a notifica n scris inspectoratul teritorial de munc i agenia teritorial de ocupare a forei de munc, cu cel puin 30 de zile calendaristice anterioare datei emiterii deciziilor de concediere.

Art. 3 (1) Angajatorii notific n scris autoritatea public competent cu privire la orice concediere colectiv preconizat. Cu toate acestea, statele membre pot prevedea ca, n cazul unor concedieri colective preconizate care rezult din ncetarea activitii unei societi n urma unei hotrri judectoresti, angajatorul s aib obligaia de a notifica n scris autoritatea public competent numai la solicitarea acesteia. Aceast notificare cuprinde toate informaiile utile cu privire la concedierile colective preconizate si la consultrile cu reprezentanii lucrtorilor prevzute la articolul 2 si, n special, motivele concedierilor, numrul lucrtorilor care urmeaz a fi concediai, numrul lucrtorilor ncadrai n mod normal si perioada n care vor avea loc aceste concedieri. (2) Angajatorii trebuie s transmit reprezentanilor lucrtorilor o copie a notificrii prevzute la alineatul (1). Reprezentanii lucrtorilor isi pot transmite eventualele observaii autoritii publice competente. Art. 4: (1) Concedierile colective preconizate, notificate autoritii publice competente,

produc efecte n cel puin 30 de zile de la notificarea prevzut la articolul 3 alineatul (1), fr a aduce atingere dispoziiilor care reglementeaz drepturile individuale cu privire la perioada de preaviz. Statele membre pot acorda autoritii publice competente posibilitatea de a reduce termenul prevzut la paragraful anterior. (2) Autoritatea public competent utilizeaz termenul prevzut la alineatul (1) pentru a cuta soluii la problemele ridicate de concedierile colective preconizate. (3) n cazul n care termenul iniial prevzut la alineatul (1) este mai mic de 60 de zile, statele membre pot acorda autoritii publice competente posibilitatea de a prelungi termenul iniial pn la 60 de zile de la notificare, n cazurile n care exist riscul s nu se gseasc soluii pentru problemele ridicate de concedierile colective n termenul prevzut iniial. Statele membre pot acorda autoritii publice competente posibilitatea de a prelungi aceste termene. Angajatorul trebuie s fie informat cu privire la prelungire si la motivele acesteia nainte de expirarea termenului iniial prevzut la alineatul (1). (4) Statele membre pot s nu aplice prezentul articol n cazul unor concedieri colective preconizate care rezult din ncetarea activitii unei societi ca urmare a unei hotrri judectoresti. Art. 5 Prezenta directiv nu aduce atingere dreptului statelor membre de a aplica sau de a adopta acte cu putere de lege sau acte administrative mai favorabile lucrtorilor ori de a promova sau permite aplicarea unor convenii colective mai favorabile lucrtorilor. Art. 6 Statele membre asigur punerea la dispoziia reprezentanilor lucrtorilor si a lucrtorilor proceduri administrative si judiciare care s permit respectarea obligaiilor prevzute de prezenta directiv.

(2) Notificarea prevzut la alin. (1) trebuie s cuprind toate informaiile relevante cu privire la intenia de concediere colectiv, prevzute la art. 69 alin. (2), precum i rezultatele consultrilor cu sindicatul sau reprezentanii salariailor, prevzute la art. 69 alin. (1) i art. 71, n special motivele concedierilor, numrul total al salariailor, numrul salariailor afectai de concediere i data de la care sau perioada n care vor avea loc aceste concedieri. (3) Angajatorul are obligaia s comunice o copie a notificrii prevzute la alin. (1) sindicatului sau reprezentanilor salariailor, la aceeai dat la care a comunicat-o inspectoratului teritorial de munc i ageniei teritoriale de ocupare a forei de munc. (4) Sindicatul sau reprezentanii salariailor pot transmite eventuale puncte de vedere inspectoratului teritorial de munc. (5) La solicitarea motivat a oricreia dintre pri, inspectoratul teritorial de munc, cu avizul ageniei teritoriale de ocupare a forei de munc, poate dispune reducerea perioadei prevzute la alin. (1), fr a aduce atingere drepturilor individuale cu privire la perioada de preaviz. (6) Inspectoratul teritorial de munc are obligaia de a informa n termen de 3 zile lucrtoare angajatorul i sindicatul sau reprezentanii salariailor, dup caz, asupra reducerii sau prelungirii perioadei prevzute la alin. (1), precum i cu privire la motivele care au stat la baza acestei decizii. Art. 73 (1) n perioada prevzut la art. 72 alin. (1), agenia teritorial de ocupare a forei de munc trebuie s caute soluii la problemele ridicate de concedierile colective preconizate i s le comunice n timp util angajatorului i sindicatului ori, dup caz, reprezentanilor salariailor. (2) La solicitarea motivat a oricreia dintre pri, inspectoratul teritorial de munc, cu consultarea ageniei teritoriale de ocupare a forei de munc, poate dispune amnarea momentului emiterii deciziilor de concediere cu maximum 10 zile calendaristice, n cazul n care aspectele legate de concedierea colectiv avut n vedere nu pot fi soluionate pn la

data stabilit n notificarea de concediere colectiv prevzut la art. 72 alin. (1) ca fiind data emiterii deciziilor de concediere. (3) Inspectoratul teritorial de munc are obligaia de a informa n scris angajatorul i sindicatul sau reprezentanii salariailor, dup caz, asupra amnrii momentului emiterii deciziilor de concediere, precum i despre motivele care au stat la baza acestei decizii, nainte de expirarea perioadei iniiale prevzute la art. 72 alin. (1). Art. 74 (1) n termen de 45 de zile calendaristice de la data concedierii, salariatul concediat prin concediere colectiv are dreptul de a fi reangajat cu prioritate pe postul renfiinat n aceeai activitate, fr examen, concurs sau perioad de prob. (2) n situaia n care n perioada prevzut la alin. (1) se reiau aceleai activiti, angajatorul va transmite salariailor care au fost concediai de pe posturile a cror activitate este reluat n aceleai condiii de competen profesional o comunicare scris, prin care sunt informai asupra relurii activitii. (3) Salariaii au la dispoziie un termen de maximum 5 zile calendaristice de la data comunicrii angajatorului, prevzut la alin. (2), pentru a-i manifesta n scris consimmntul cu privire la locul de munc oferit. (4) n situaia n care salariaii care au dreptul de a fi reangajai potrivit alin. (2) nu i manifest n scris consimmntul n termenul prevzut la alin. (3) sau refuz locul de munc oferit, angajatorul poate face noi ncadrri pe locurile de munc rmase vacante. (5) Prevederile art. 68-73 nu se aplic salariailor din instituiile publice i autoritile publice. (6) Prevederile art. 68-73 nu se aplic n cazul contractelor individuale de munc ncheiate pe durat determinat, cu excepia cazurilor n care aceste concedieri au loc nainte de data expirrii acestor contracte.

Din analiza continutului textelor articolelor Directivei si a articolelor din Codul Muncii reiese fara echivoc faptul ca relativ la concedierea colectiva sub aspectul drepturilor si obligatiilor angajatorului, ale salariatilor, sub aspectul procedurii concedierii colective, legislatia romaneasca este in deplinatatea ei conforma cu dispozitiile europene in materie. Consideram ca se impun anumite precizari privind aplicabilitatea directivelor fata de statele membre este vorba de ceea ce literatura de specialitate numeste efectul direct al dreptului comunitar, in functie de izvorul in cauza se vor deosebi urmatoarele situatii, dupa cum urmeaza: a. Efectul direct neconditionat si complet, avand aplicabilitate generala; actele care se bucura de acesta fiind: regulamentele, deciziile, principiile generale. In egala masura trebuie mentionat faptul ca dispozitiile actelor mai sus mentionate pot fi invocate fara indeplinirea vreunei conditii, de catre orice persiana fizica sau juridica, fie in litigii cu autoritati publice, fie in litigii cu alte persoane fizice sau juridice. b. Efectul conditionat si complet, cu aplicabilitate generala; se bucura de un asememena efect acte comunitare ce pot fi invocate in orice litigiu, insa numai cu indeplinirea anumitor conditii in acest sens. Sunt incluse aici: tratatele de instituire a Comunitatilor, precum si tratatele internationale. c. Efectul direct, conditionat si restrans. Sunt considerate a avea un asemenea efect directiva si decizia, in acest sens Curtea aducand argumente de natura pricipiala, in temeiul carora efectul util al dreptului comunitar presupune necesitatea ca judecatorii nationali sa aplice directivele, iar caracterul obligatoriu al directivelor presupune ca particularii pot sa le invoce (Drept comunitar al afacerilor prof. Univ. dr. Augustin Fuerea, Ed. Universul juridic, ed. a II a revazuta si adaugita, 2006, pg. 39). In situatia in care dreptul romanesc nu s-ar fi armonizat cu cel european sub aspectul dispozitiilor privind procedura colectiva, persoanele interesate, ar fi putut invoca in fata instantelor efectul direct al acestora cu respectarea a doua conditii, rezultate din jurisprudenta Curtii Europene de Justitie, respectiv: (i) Termenul pentru punerea in aplicare a directivei a expirat; (ii) Directiva nu a fost pusa in aplicare de statul membru, sau statul membru a aplicat-o in mod gresit. In temeiul art. 288 TUE, Uniunea adopta regulamente, directive, decizii, recomandari si avize, directiva fiind obligatorie pentru fiecare stat membru destinatar cu privire la rezultatul care trebuie atins, autoritaile naionale avand competena de a determina forma si mijloacele prin care dispozitiile directivei sunt aduse la indeplinire. Astfel, persoana interesata poate invoca efectul direct al directivei in urmatoarele situatii:

a. Atunci cand se impune inlaturarea de catre o instanta nationala a unei norme de drept intern care nu este conforma cu dispozitiile directivei invocate, astfel incat persoana interesata va solicita instantei ca norma de drept intern sa nu fie luata in considerare la solutionarea procesului, si b. Atunci cand persoana este privata de un drept, datorita faptului ca statul membru al carui cetatean este, nu a luat sau nu a implementat masurile dispuse prin directiva, astfel incat persoana este indreptatita sa ceara instantei nationale recunoasterea dreptului conferit de directiva in cauza. In situatia data, avand in vedere faptul ca dispozitiile Directivei au fost transpuse intocmai in Codul muncii, inseamna ca lucratorii/salariatii se bucura pe deplin de drepturile si protectia instituite de legislatia romaneasca. Per a contrario, daca statul roman nu s-a r fi supus obligatiei transpunerii Directivei, orice salariat putea invoca in mod direct, in fata unei instante aplicarea dispozitiilor directivei.

2. Artai motivat dac n spe se justificau acordarea daunelor morale. Argumentai cum se pot dovedi i calcula daunele morale ntr-un litigiu de munc.
Notiunea de daunele morale a facut subiectul discutiilor si controverselor specilistilor in domeniul dreptului pentru un timp considerabil, dat fiind faptul ca pana la acest moment, nu au fost reglementate de legea romaneasca, astfel incat conditiile si mai ales criteriile de acordare erau stabilite de la caz la caz, acordarea lor fiind la latitudinea judecatorului. Odata cu intrarea in vigoare a Noului Cod Civil, posibilitatea acordarii de daune morale a fost legiferata, astfel incat, sub aspectul obligativitatii acordarii lor in cazul unui prejudiu moral, lucrurile s-au limpezit; vor fi acordate in masura in care persoana care le solicita poate forma convingerea instantei ca intr-adevar a suferit un prejudiciu moral semnificativ; desigur ca in functie de calitatea persoanei care le solicita se naste o prezumtie relativa privind existenta unui prejudiciu moral. In literatura de specialitate, daunele morale au fost definite ca reprezentand "orice atingere adusa uneia dintre prerogativele care constituie atributul personalitatii umane (Rene Savatier, "La theorie des obligations. Vision juridique et economique" Dalloz, Paris, 1969, p 344) sau prejudiciul care rezulta dintr-o atingere adusa intereselor personale si care se manifesta prin suferinta fizica sau morale pe care le resimte victima (Pierre Tercier

"Contribution a l'etude du tort moral et de sa reparation en droit suisse", Editions Universitaires, Fribourg, Suisse, 1971, p 14). Notiunea de daune morale consta n esen n acel rezultat negativ al nclcrii unui drept subiectiv care nu este susceptibil a fi evaluat n bani i reprezint o atingere adus personalitii omului, a reputaiei, prestigiului profesional sau onoarei sale, cauzndu-i o suferin psihic, fiind consecinte de natura nepatrimoniala cauzate persoanei prin fapte ilicite culpabile, care aduc atingerile aduse personalitatii sale fizice, psihice si sociale, prin lezarea unui drept sau interes nepatrimonial a caror reparare urmeaza regulile raspunderii civile delictuale daca fapta ilicita s-a produs in afara unui cadru contractual. In practic este foarte dificil de stabilit o echivalen ntre durerea moral i o anumit sum de bani, astfel c evaluarea acestui prejudiciu este lsat la aprecierea instantei investita cu soluionarea cauzei. Cu toate acestea, in practica s-a stabilit ca trebuie urmarite anumite criterii pentru cuantificarea acestora. Astfel, Inalta Curte de Casatie si Justitie a retinut in una din deciziile sale, respectiv Decizia nr. 663 din 7 februarie 2005, urmatoarele: este corect i motivarea potrivit creia, pentru acordarea daunelor morale, este totui nevoie de existena unor elemente probatorii adecvate care s permit gsirea unor criterii de evaluare a ntinderii acestora, nefiind suficient libera apreciere a instanei bazat pe gradul de percepere al acesteia al universului psihic al fiecrei persoane. Desigur, nu se pot administra probe materiale pentru dovedirea cuantumului daunelor morale, dei acest lucru nu este exclus, dar se pot i trebuie administrate probe pentru dovedirea producerii unor suferine morale, a impactului concret asupra persoanei vtmate pentru determinarea de la caz la caz, a existenei i a cuantumului acestora. Tot Inalta Curte de Casatie si Justitie, intr-o alta decizie, a retinut urmatoarele: dauna morala consta in atingerea adusa personalitatii omului: existenta sa, integritatea corporala si sanatatea, sensibilitatea fizica sau psihica, sentimentele sale, cinstea, onoarea, prestigiul profesional, elementele nepatrimoniale ce intra in continutul dreptului de autor sau inventator etc. In acest sens se arata ca termenul de daune morale sau prejudiciu moral sugereaza o lezare adusa drepturilor extrapatrimoniale, neeconomice ale persoanei, provenind din atingerea adusa acelor valori sau atribute ale individului care ii definesc personalitatea; dintre aceste valori au fost retinute, printre altele, integritatea corporala, sentimentele de afectiune, cinstea, demnitatea, onoarea, prestigiul profesional, precum si alte valori similare.( Inalta Curte de Casatie si Justitie, sectia de contencios administrativ si fiscal, dec. nr. 2037/2005) In cazul de fata, reclamantul a solicitat acordarea de daune morale intrucat concedierea ilegala sa a fost ilegala. Pentru un asemenea caz articolul 80 alin.

1 din Codul Muncii prevede ca n cazul n care concedierea a fost efectuat n mod netemeinic sau nelegal, instana va dispune anularea ei i va obliga angajatorul la plata unei despgubiri egale cu salariile indexate, majorate i reactualizate i cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul. stabilind efectiv cuantumul despgubirilor la care are drept salariatul, cu privire la prejudicul material cauzat anume salariile de care a fost privat pe nedrept printr-o concediere nelegala sau abuziva, iar nu la cel moral, asupra caruia dispune art. 253 din cod. Prin urmare, consideram c se impune angajarea rspunderii angajatorului in temeiul rspunderii civile contractuale bazat pe raporturile contractuale ntre pri materializate prin semnarea contractului individual de munc, iar nu pe cel al rspunderii delictuale de drept comun pentru prejudiciul cauzat bazat pe art. 1349 si urm. C.civ. Totusi, avand in vedere dispozitiile art. 80 din Codul Muncii, privitoare la acordarea de despagubiri catre salariatii concediati in mod ilegal, termenul de despagubiri trebuie interpretat, in sensul ca, se refera la drepturi cuvenite de jure salariatului, anume salariile pe care ar fi trebuit sa le primeasca daca nu era concediat, astfel incat, indiferent daca alege sa se reintegreze in munca sau nu, practic primeste o suma de care a fost privat in mod ilegal desi salariile i se cuveneau de drept. Astfel, pe langa aceste despagubiri, salariatul este indreptatit, in temeiul art. 253 Codul Muncii la repararea prejudiciului moral cauzat prin concedierea nelegala. Urmeaza ca in functie de particularitatile spetei, trebuie apreciat daca se poate vorbi de prejudiciul moral si in ce conditii poate fi acesta acordat. In temeiul art. 253 Codul Muncii (1) Angajatorul este obligat, n temeiul normelor i principiilor rspunderii civile contractuale, s l despgubeasc pe salariat n situaia n care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului n timpul ndeplinirii obligaiilor de serviciu sau n legtur cu serviciul., ceea ce implica indeplinirea conditiilor rapunderii contractuale, anume fapta ilicita, prejudiciul, legatura de cauzalitate si vinovatia. In cazul concret analizat, fara a discuta sub aspectul legalitatii concedierii si acceptand ca hotararea instantei este corecta din acest punct de vedere, trebuie sa stabilim in ce masura contestatorul ar putea solicita daune morale. Acesta, contestatorul, solicita daune pentru faptul ca respectiva concediere a fost ilegala, fapt stabilit de instanta, insa nu a indicat exact in ce mod concedierea a afectat personalitatea sa, msura n care a fost afectat situaia familial, profesional i social a angajatului n cauz etc. Pe de alta parte, avand in vedere ca nu a fost asistat de un avocat se poate

vorbi de motivarea defectuoasa a motivarii cererii sale sub aspectul temeiului acordarii daunelor morale, astfel incat, se poate considera ca prin faptul ca angajatorul nu i-a furnizat dovada platii contributiilor la bugetul asigurarilor de stat, acesta nu a putut beneficia de anumite beneficii si mai mult, este dreptul salariatului de a i se elibera documente la cerere ce au legatura cu calitatea sa de salariat, si este obligatia angajatorului de a pune la dispozitia salariatului orice documente solicitate ce au legatura cu salariatul. Daca presupunem ca prin refuzul nejustificat al angajatorului de a-i elibera reclamantului adeverintele solicitate, acesta a vrut sa ii ascunda faptul ca nu si-a respectat obligatiile legale privind contributiile la bugetul de stat pentru salariati, inseamna ca salariatul ar fi suferit un prejudiciu major, iar prejudiciul moral se poate justifica prin stresul constant ca nu ar putea beneficia de asigurari de stat daca ar fi cazul, desi este indreptatit la acest lucru. In egala masura, faptul ca angajatorul a refuzat stampilarea deciziei reclamantul a fost privat de dreptul sau la ajutor de somaj, fapt care creaza o presiune psihica puternica daca am considera de exemplu ca ar fi singurul sustinator al unei familii, sau ca nu mai poate plati chiria desi in mod special s-a mutat in localitatea unde desfasura activitatea in interesul societatii, in considerarea unei lungi colaborari. Concluzionand, in speta, fata de faptul ca reclamantul nu a motivat suficient de ce este indreptatit la daune morale din partea anagajatorului si fata de faptul ca a fost reintegrat in munca si i s-au acordat celelalte drepturi solicitate, in princiupiu putem considera ca in mod corect instanta a respins capatul de cerere privind daunele morale. Totusi, in considerarea rolului activ, instanta putea sa ceara reclamantului sa prezinte probe in sensul acordarii de daune, avand in vedere ca acesta nu a fost asistat de un avocat, astfel incat motivarea privind acordarea de daune morale e fost deficitara. 3. n calitate de avocat al reclamantului P.F. redactai motivat cum ai fi formulat aciunea. Catre: TRIBUNALUL SUCEAVA Suceava, Str. Stefan cel Mare nr.62, jud. Suceava Sectia Litigii de Munca si asigurari sociale

DOMNULE PRESEDINTE,

Subsemnatul [numele complet al reclamantului], domiciliat in [x], str. [x] nr. [x], bl. [x], sc.[x], et. [x], ap. [x], posesor al CI seria [x], nr. [x] , CNP: [x], reprezentata si cu sediul ales in cadrul acestei proceduri la SCA [x], Str. [x] nr.[x], [x], jud. [x], prin avocat coordonator [x], in calitate de reclamant, formulez prezenta:

CERERE DE CHEMARE IN JUDECATA

a S.C.M S.A, persoana juridica romana, cu sediul in [x], Str. [x] nr.[x], [x], jud. [x], avand numar de ordine la Registrul Comertului [x]/[x]/[x], si avand cod unic de inregistrare [x], reprezentata legal prin dl./dna. [x] administrator, pentru ca prin hotararea pe care o veti pronunta sa dispuneti: 1 anularea Deciziei de concediere nr. AAA/08.08.2011, si obligarea la plata a: 2 drepturilor salariale aferente lunilor iulie i august 2011, 3 indemnizaiei de concediu de odihn, 4 compensrii bneti a doua zile de concediu, 5 primei de vacant, 6 tichetelor de mas pentru luna august, 7 contribuiilor la bugetul de stat pentru lunile iunie, iulie i august, 8 daunelor morale pentru prejudiciul moral cauzat prin concedierea ilegal, pentru urmatoarele MOTIVE In fapt, I. Expunere:

Am intrat in raporturi guvernate de dreptul muncii cu parata, in data de [x].[x].[x] incheiand contractul individual de munca nr. [x] inregistrat la Inspectoratul Teritorial de Munca al Municipiului Suceava in data de [x].[x].[x]. Prin hotararea Consiliului de Administratie al societatii nr. [x]/07.08.2011 s-a decis concedierea mai multor persoane, respectiv 38, ceea ce echivaleaza cu o concediere colectiva, si ulterior s-a emis Decizia de concediere nr.

[x]/08.08.2011, si totodata nu s-a respectat termenul de preaviz. Mentionam ca reclamantul si-a indeplinit intru-totul obligatiile contractuale, nefiind vreodata supus unei cercetari disciplinare, precum nu au primit vreodata reprosuri pentru modul in care isi desfasura activitatea, si prin urmare, decizia de concediere nu are niciun temei, intrucat nu exista niciun motiv pentru emiterea acesteia. II. Considerente privind concedierea colectiva:

1) Conditiile concedierii colective: Conform art. 66 din Codul Muncii concedierea pentru motive care nu in de persoana salariatului poate fi individual sau colectiv. iar la art. 68, codul defineste notiunea de concediere colectiva dupa cum urmeaza: (1) Prin concediere colectiv se nelege concedierea, ntr-o perioad de 30 de zile calendaristice, din unul sau mai multe motive care nu in de persoana salariatului, a unui numr de: []; b) cel puin 10% din salariai, dac angajatorul care disponibilizeaz are ncadrai cel puin 100 de salariai, dar mai puin de 300 de salariai; []. (2) La stabilirea numrului efectiv de salariai concediai colectiv, potrivit alin. (1), se iau n calcul i acei salariai crora le-au ncetat contractele individuale de munc din iniiativa angajatorului, din unul sau mai multe motive, fr legtur cu persoana salariatului, cu condiia existenei a cel puin 5 concedieri.. Din textul citat rezulta ca in sensul calificarii unei concedieri ca si colective trebuie indeplinite urmatoarele conditii: 9 Sa existe un anumit numar de salariati afectati de aceasta masura, 10 Motivul concedierii sa nu tina de persoana acestora, 11 Perioada de timp in care va avea loc incetarea contractelor sa nu depaseasca 30 de zile calendaristice. (a se vedea Alexandru Ticlea Tratat de dreptul muncii, ed. a III a, Ed. Universul Juridic, 2009, pg. 542). 2) Obligatiile anagajatorului in cazul concedierilor colective: Avand in vedere faptul ca parata figura in evidente cu 249 de angajati, inainte de luarea hotararii consiliului prin care se stabilea concedierea a 38 de persoane, sunt indeplinite conditiile concedierii colective, fapt care atrage dupa sine indeplinirea anumitor obligatii specifice de catre angajator fata de salariati, in cazul unei asemenea concedieri, respectiv: a. sa initieze in timp util i n scopul ajungerii la o nelegere, consultri cu sindicatul sau, dup caz, cu reprezentanii salariailor, cu privire cel

puin la: (i) (ii)

metodele i mijloacele de evitare a concedierilor colective sau de reducere a numrului de salariai care vor fi concediai; atenuarea consecinelor concedierii prin recurgerea la msuri sociale care vizeaz, printre altele, sprijin pentru recalificarea sau reconversia profesional a salariailor concediai. (art. 69 al. 1);

b. angajatorul are obligaia s furnizeze toate informaiile relevante i s notifice, n scris,sindicatului sau reprezentantilor salariatilor urmtoarele: (i) numrul total i categoriile de salariai; (ii) motivele care determin concedierea preconizat;numrul i categoriile de salariai care vor fi afectai de concediere; (iii) criteriile avute n vedere, potrivit legii i/sau contractelor colective de munc, pentru stabilirea ordinii de prioritate la concediere; (iv) msurile avute n vedere pentru limitarea numrului concedierilor; (v) msurile pentru atenuarea consecinelor concedierii i compensaiile ce urmeaz s fie acordate salariailor concediai, conform dispoziiilor legale i/sau contractului colectiv de munc aplicabil; (vi) data de la care sau perioada n care vor avea loc concedierile; (vii) termenul nuntrul cruia sindicatul sau, dup caz, reprezentanii salariailor pot face propuneri pentru evitarea ori diminuarea numrului salariailor concediai. (art. 69 al. 2); c. Angajatorul are obligaia s comunice o copie a notificrii prevzute la art. 69 alin. (2) inspectoratului teritorial de munc i ageniei teritoriale de ocupare a forei de munc la aceeai dat la care a comunicat-o sindicatului sau, dup caz, reprezentanilor salariailor. (art. 70); d. n situaia n care, ulterior consultrilor cu sindicatul sau reprezentanii salariailor, potrivit prevederilor art. 69 i 71, angajatorul decide aplicarea msurii de concediere colectiv, acesta are obligaia de a notifica n scris inspectoratul teritorial de munc i agenia teritorial de ocupare a forei de munc, cu cel puin 30 de zile calendaristice anterioare datei emiterii deciziilor de concediere. (art. 72 al. 1). Invederam instantei, ca pe langa neindeplinirea obligatiilor de ma sus de catre parata, aceasta din urma nu a respectat nici termenul de preaviz, conform art. 75 din Codul Muncii, respectiv de 20 de zile lucratoare pentru persoanele concediate in baza art. 61 lit. c) si d), art. 65 si 66 din acelasi cod.

Concluzionand, parata a realizat o concediere colectiva, avand in vedere ca in situatia data sunt indeplinite conditiile acesteia; concedierea dispusa de parata este nelegala, dat fiind ca s-a realizat cu incalcarea dispozitiilor legale privind obligatiile anagajatorului in situatia luarii unei asemenea masuri, precum si a procedurii stabilite de lege. Pe cale de consecinta, decizia de concediere emisa reclamantului este nelegala si prin urmare lovita de nulitate absoluta conform art. 78 Codul Muncii. III. Considerente privind acordarea daunelor morale:

In temeiul art. 253 Codul Muncii (1) Angajatorul este obligat, n temeiul normelor i principiilor rspunderii civile contractuale, s l despgubeasc pe salariat n situaia n care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului n timpul ndeplinirii obligaiilor de serviciu sau n legtur cu serviciul., ceea ce implica indeplinirea conditiilor rapunderii contractuale, anume fapta ilicita, prejudiciul, legatura de cauzalitate si vinovatia. In cazul de fata sunt indeplinite toate aceste conditii, respectiv: 12 Fapta ilicita consta in concedierea colectiva realizata cu incalcarea dispozitiilor legale, 13 Prejudiciul consta in faptul ca urmare a concedierii ilegale reclamantul, dat fiind ca parata nu i-a stampilat decizia de concediere nu a putut beneficia de ajutorul de somaj, pe de o parte, si totodata acesta a suferit mari tulburari emotionale, avand in vedere ca nu avea alte surse de venit, si nici posibilitatea reangajarii, desi a incercat in numeroase randuri, 14 Intre fapta ilicita si prejudiciu exista legatura de cauzalitate, 15 Vinovatia angajatorului este prezumata, avand in vedere dispozitiile dreptului comun in materie, respectiv in privinta raspunderii contractuale debitorul care nu si-a indeplinit obligatiile este prezumat a fi in culpa, fiind aparat de raspundere numai daca probeaza ca neexecutarea din partea sa se datoreaza unor cauze ce nu ii pot fi imputate. In cazul de fata, reclamantul a solicitat acordarea de daune morale intrucat concedierea ilegala sa a fost ilegala. Pentru un asemenea caz articolul 80 alin. 1 din Codul Muncii prevede ca n cazul n care concedierea a fost efectuat n mod netemeinic sau nelegal, instana va dispune anularea ei i va obliga angajatorul la plata unei despgubiri egale cu salariile indexate, majorate i reactualizate i cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul. stabilind efectiv cuantumul despgubirilor la care are drept salariatul, cu privire la prejudicul material cauzat anume salariile si alte drepturi de care a fost privat prin concedierea nelegala, iar nu la cel moral, asupra caruia dispune art. 253 din cod, anume asupra obligatiei anagajatorului de a repara atat prejudiciul de ordin material, cat si pe cel de ordin moral, cauzate din culpa

anagajatorului n timpul ndeplinirii obligaiilor de serviciu sau n legtur cu serviciul. In considerarea faptului ca legea, desi stabileste dreptul la acordarea daunelor morale, nu defineste anumite criterii ce trebuie avute in vedere in calcularea cuantumului acestora, astfel incat a revenit jurisprudentei sa incerce sa inglobeze in acest sens anumite criterii, Inalta Curte de Casatie si Justitie, intr-o decizie, retinand urmatoarele: dauna morala consta in atingerea adusa personalitatii omului: existenta sa, integritatea corporala si sanatatea, sensibilitatea fizica sau psihica, sentimentele sale, cinstea, onoarea, prestigiul profesional, elementele nepatrimoniale ce intra in continutul dreptului de autor sau inventator etc. In acest sens se arata ca termenul de daune morale sau prejudiciu moral sugereaza o lezare adusa drepturilor extrapatrimoniale, neeconomice ale persoanei, provenind din atingerea adusa acelor valori sau atribute ale individului care ii definesc personalitatea; dintre aceste valori au fost retinute, printre altele, integritatea corporala, sentimentele de afectiune, cinstea, demnitatea, onoarea, prestigiul profesional, precum si alte valori similare.( Inalta Curte de Casatie si Justitie, sectia de contencios administrativ si fiscal, dec. nr. 2037/2005). Consideram ca reclamantului i-au fost aduse atingeri acelor valori care ii definesc personalitatea, mai ales sub aspectul prestigiului profesional, si mai ales datorita incertitudinii viitorului sau apropiat; mai mult, tulburarea este cu atat mai puternica in situatia economica actuala, cand gasirea unui loc de munca a devenit aproape imposibila. In literatura de specialitate s-a stabilit ca raspunderea angajatorului va fi antrenata pentru cazuri precum intarzierea nejustificata a platii salariului sau a neplatii, in cazul anularii concedierii, refuzul eliberarii adeverintei ce atesta activitatea salariatului, a vechimii in munca a acestuia, a functiei etc. (a se vedea in acest sens, Alexandru Ticlea Tratat de dreptul muncii, ed. a III a, Ed. Universul Juridic, 2009, pg. 801 802). Pe cale de consecinta, dat fiind faptul ca legea prevede posibilitatea acordarii daunelor morale pentru prejudiciul moral incercat de salariat, precum este usor de observat ca intr-adevar reclamantul a seferit un asemenea prejudiciu, solicitam instantei acordarea acestora, in cunatumul pe care il considera potrivit.

IV.

Concluzii:

Din cele ce preced, solicitam instantei: 16 Sa constate nelegalitatea concedierii reclamantului si sa dispuna conform art. 78 codul muncii, anularea acesteia si reintegrarea in munca a acestuia; 17 Sa oblige parata, pentru acelasi temei, la plata: drepturilor salariale

aferente lunilor iulie i august 2011, indemnizaiei de concediu de odihn, compensrii bneti a doua zile de concediu, primei de vacant, tichetelor de mas pentru luna august, contribuiilor la bugetul de stat pentru lunile iunie, iulie i august, 18 Sa acorde daunelor morale pentru prejudiciul moral cauzat concedierea ilegal in cuantumul pe care il considera adecvat. prin

In drept, invocam dispozitiile art. 66 73, art. 75, art. 78, art. 80, art. 253 C. Muncii. In sustinerea cererii anexam in copie, in 2 exemplare, din care unul pentru comunicare, urmatoarele inscrisuri: 2 contractul individual de munca; 3 copie carte de identitate; 4 extras de cont bancar; 5 decizia de concediere nr. [x]/08.08.2011, 6 adresa emisa de ITM Suceava privind numarul de angajati ai paratei. Probatoriu: inscrisuri, interogatoriul reclamantului in scopul prejudiciului moral cauzat, orice alta proba ce ar reiesi din dezbateri. Solicitam judecata dosarului si in lipsa conform art.242 al. (2) C.pr.civ. _____________________________ [x] Prin av. [x] aratarii

4. Redactai motivat soluia la care se va opri instana de recurs. ROMANIA CURTEA DE APEL SUCEAVA - SECTIA LITIGII DE MUNCA SI ASIGURARI SOCIALE DOSAR NR. [X]/[X]/[X] DECIZIA NR.[X] Sedinta publica din data de [x].[x].[x]

Presedinte [x] Judecator [x] Judecator [x] Grefier [x] Pe rol fiind solutionarea recursului formulat de recurentul parat S.C M S.A cu sediul in [x], Str. [x] nr.[x], [x], jud. [x], avand numar de ordine la Registrul Comertului [x]/[x]/[x], si avand cod unic de inregistrare [x], reprezentata legal prin dl./dna. [x] administrator, in contradictoriu cu intimatul reclamant [numele complet al reclamantului], domiciliat in [x], str. [x] nr. [x], bl. [x], sc.[x], et. [x], ap. [x], posesor al CI seria [x], nr. [x] , CNP: [x], reprezentata si cu sediul ales in cadrul acestei proceduri la SCA [x], Str. [x] nr.[x], [x], jud. [x]. Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din data de [x].[x].[x], sustinerile partilor fiind consemnate in incheierea de sedinta pronuntata la aces data, cand instanta avand nevoie de timp pentru a delibera a amanat pronuntarea la data de [x]. [x]. [x], cand a pronuntat urmatoarea decizie: CURTEA DE APEL Delibernd asupra recursului de fata, constata urmatoarele: Prin sentinta civila nr. [x]/[x].[x].[x] pronuntata de Tribunalul Suceava - Sectia litigii de munca si asigurari sociale n dosarul nr.[x]/[x]/[x], a fost admisa actiunea formulata de reclamantul [x] n contradictoriu cu prta S.C M S.A si s-a dispus anularea Deciziei de concediere nr.AAA/08.08.2011 emisa de prta, s-a dispus reintegrarea intimatului reclamant si plata drepturilor salariale de la data de 01.08.2011 si pana la reintegrarea efectiva, plata concediului d odihna si prima de concediu pentru anul 2011 si s-a respins cererea privind plata contributiilor catre bugetul de stat si a daunelor morale ca nefondate. Pentru a pronunta aceasta solutie, instanta de fond a retinut ca prin dispozitia nr. AAA/08.08.2011 emisa de recurenta - parata s-a dispus concedierea intimatului reclamant, in urma Hotararii consiliului de Administratie nr. [x] din 07.08.2011 prin care s-a decis concedierea unui numar de 38 de persoane. Decizia de concediere nr.AAA/08.08.2011 contestata n cauza a fost apreciata ca fiind nelegala in considerarea faptului ca a avut loc o concediere colectiva, fapt care nastea in sarcina societatii angajatoare indeplinirea obligatiilor prevazute de Codul muncii pentru un asemenea caz, intrucat: 1) La data de 30.06.2011 societatea avea 249 de salariati, iar dupa data 21.08.2011 mai avea doar 162 de angajati; 2) Instanta de fond a considerat ca in speta sunt aplicabile dispozitiile art.

3) 4)

5)

6) 7) 8)

68 Codul muncii, societatea fiind in situatia descrisa la litera b) a aceluiasi articol si prin urmare, societatea trebuia sa indeplineasca obligatiile ce ii reveneau conform art. 69 si urm. din codul muncii, avand in vedere ca la momentul emiterii deciziei de concediere exista un total de 249 de angajati; Instanta a mai retinut ca masura concedierii s-a dispus in baza art. 65, art. 55 lit. c), art. 58 al. 1 din Codul Muncii si in baza hotararii consiliului de administratie; Intrucat societatea nu s-a conformat dispozitiilor legale, instanta a anulat decizia de concediere in temeiul art. 78 Codul muncii, si a dispus reintegrarea in munca a intimatului reclamant conform art. 80, si in temeiul art. 61, art. 146 al. 4, art. 150, art. 159 codul muncii; In apararea sa recurenta parata prin intampinarea depusa in prima instanta arata ca respectiva concediere este urmare a hotararii consiliului de administratie de reducere a personalului, concedierea fiind individuala si nu colectiva, in realitate fiind concediate numai 23 de persoane. Arata in continuare recurenta parata ca masura a fost luata ca urmare a situatiei financiare deficitare a societatii si ca intimatului reclamant i-au fost achitate toate drepturile salariale pentru luna iulie 2011 si tichete de masa pentru luna august, celelalte drepturi salariale fiind incluse in lichidarea de pe luna august; Continua recurenta parata sustinand in apararea sa faptul ca masura concedierii privind intimatul reclamant s-a facut ca urmare a desfiintarii locului de munca ocupat de acesta in cadrul societatii. mpotriva sentintei Tribunalului, n termen legal, a declarat recurs parata solicitnd modificarea sentintei recurate n sensul respingerii actiunii ca nefondata. n dezvoltarea motivelor de recurs, ntemeiate n drept pe dispozitiile art. 304 pct. 9 C.pr.civ., recurenta afirma ca in mod gresit prima instanta a retinut in cauza ca in societate s-a luat masura unei concedieri colective, intrucat in realitate reducerea personalului s-a datorat restrangerii de activitate ca urmare a dificultilor economice i de greutile financiare datorita ritmului sczut al investiiilor din ultimii ani, reducerea volumului de vnzri la maini-unelte pe piaa interna i care a influenat negativ disponibilitile bneti n contul societii prte.

n ceea ce priveste recursul declarat de recurenta analiznd actele si lucrarile dosarului, sentinta recurata n raport de motivele de recurs formulate si din oficiu, n limitele prevazute de art. 3041 Cod procedura civila, Curtea retine urmatoarele: 9) Criticile ntemeiate pe motivul prevazut de art. 304 pct. 9 Cod procedura civila nu sunt fondate, pentru urmatoarele considerente: a. Pct. 9 de la art. 304 Cpc prevede motivul de modificare al unei hotarari atunci cand aceasta este lipsita de temei legal ori a fost data cu incalcarea sau aplicarea gresita a legii;

b. Din text, rezulta ca sunt vizate doua ipoteze: (i) hotararea este lipsita de temie legal, anume atunci cand din modul in care este redactata nu se poate detemina daca legea a fost sau nu corect aplicata; lipsa de temei legal nu se confunda cu incalcarea legii sau cu nemotivarea mai precis, daca hotararea este motivata, dar gresit, critica ar trebui sa vizeze a doua ipoteza a textului legal; altfel spus, hotararea nu este motivata in drept sau la momentul pronuntarii nu exista un text de lege care sa justifice solutia la care s-a oprit instanta; si (ii) hotararea s-a dat cu incalcarea sau aplicarea gresita a legii, adica instanta a recurs la textele de lege aplicabile dar, fie le-a incalcat, in litera si spiritul lor, fie le-a aplicat gresit. Hotararea nu va fi modificata atunci cand, din eroare, a fost mentionat un alt articol, desi a fost redat continutul articolului aplicabil spetei, pentru ca in acest caz hotararea este motivata corect in drept. (a se vedea in acest sens, Dr. Mihaela Tabarca Drept procesual civil, vol.II, ed. a II-a, Ed. Universul Juridic, pg. 112 113). c. Instanta de fond a retinut corect ca masura concedierii s-a luat din motive ce nu tin de persoana salariatului conform art. 65 C. muncii, precum a retinut ca se face aplicarea art. 55 lit. c ) din cod cu privire la faptul ca masura concedierii poate apartine fiecareia dintre parti cu respectarea procedurilor legale, in speta luand in calcul si art. 58 care defineste concedierea. 10)In analiza modului in care instanta de fond a interpretat art. 68 Codul muncii, trebuie sa se aiba in vedere faptul ca aceasta a mentionat articolul respectiv si l-a considerat aplicabil la speta, insa l-a interpretat gresit. Pe de alta parte, concedierea a fost dispusa in baza hotararii consiliului de administratie al recurentei care stabilea o concediere de 38 de salariati, ceea ce la acel moment insemna o concediere colectiva, chiar daca de facto la momentul concedierii intimatului s-a dispus concedierea numai a 23 de persoane. 11)Instanta de fond a retinut gresit dispozitiile art. 61 si a art. 146 al. (4) din C. muncii, intrucat concedierea s-a facut din intiativa angajatorului, iar compensarea in bani a concediului neefectuat se dispune in conditiile incetarii contractului de munca. Totusi, aceasta eroare a instantei de fond nu se incadreaza in niciuna dintre ipotezele de la art. 304 pct. 9 Cpc, cum am fost mai sus detaliate, intrucat instanta de fond si-a motivat in considerente de ce concedierea este ilegala, si prin urmare a dispus anularea deciziei de concediere conform art. 78 C. muncii, deci mentiunea privind art. 61 si 146 al. (4) este una facuta din eroare. In alte cuvinte, din expunerea instantei de fond rezulta clar de ce a considerat ca masura concedierii este una la initiativa angajatorului pe de o parte, si este una colectiva pe de alta parte, chiar daca sub acest ultim aspect interpretarea a fost eronata.

12)In egala masura, recurenta nu a facut dovada desfiintarii locului de munca al intimatului, anume ca aceasta a fost efectiva si sa aiba o cauza reala si serioasa si mai mult, chiar recurenta admite ca prin hotararea consiliului de administratie s-a hotarat reducerea personalului, fara a specifica si dovedi daca si posturile respective au fost desfiintate. 13)Totodata se constata nerespectarea termenului de preaviz conform art. 75 C. muncii de catre recurenta. 14)Deasemenea, Curtea nu poate retine motivarea recurentei in sensul ca nu a existat o concediere colectiva, ci o reducere a personalului dat fiind ca societatea este intr-o situatie economica nefasta. Astfel, Curtea constata urmatoarele: 15)Hotararea consiliului de administratie reprezinta manifestarea de vointa a societatii in sensul concedierii a 38 de persoane si din probatoriul administrat rezulta ca s-a luat in conditii de legalitate. La momentul concedierii intimatului societatea figura in evidente cu 249 de angajati, fiind deci sub incidenta art. 68 lit. c). Chiar daca de facto au fost concediate numai 23 de persoane parata aducea la indeplinire dispozitiile hotararii consiliului de administratie, anume de a concedia 38 de persoane. 16)Reiteram faptul ca hotararile organelor unei societati reprezinta manifestarea de vointa a acesteia iar dispozitiile acestora se indeplinesc intocmai, in cazul de fata recurenta aducand la indeplinire cele dispuse prin hotararea consiliului, dar cu incalcarea dispozitiilor art. 68 si urm. din Codul muncii. In alte cuvinte, respectarea art. 68 si urm. din Codul muncii devin aplicabile de la data luarii hotararii in speta de fata, din 07.08.2011, si nu de la data publicarii in Monitorul Oficial avand in vedere ca hotararea nu priveste aspecte legate de societate ce fac obiectul inregistrarii in Registrul Comertului a modificarilor aduse. 17)Prin urmare, recurenta, din data de 07.08.2011 trebuia sa actioneze conform art. 68 si urm. din Codul muncii, concedierea fiind una colectiva, astfel incat, decizia de concediere a intimatului din data de 08.08.2011 este nelegala. 18)Intrucat din actele de la dosar nu rezulta ca masura concedierii s-a dispus ca urmare a desfiintarii locului de munca al intimatului, Curtea constata ca nu poate primi apararea recurentei in acest sens. 19)Analizand motivele formulate de recurenta, anume ca instanta de fond a retinut gresit ca ar fi avut loc o concediere colectiva, Curtea considera ca acestea nu pot fi retinute ca intemeiate in considerarea situatiei de fapt expuse si a probelor din dosar. 20)Sub aspectul acordarii de daune morale Curtea considera ca intimatul nu a facut proba vreunui prejudiciu moral efectiv. 21)Cu privire la cererea intimatului de a I se vira contributii la bugetul de stat, Curtea considera ca aceasta este lipsita de interes intrucat nu a dovedit un prejudiciu efectiv, si mai mult neplata contributiilor atrage sanctiuni direct pentru angajator iar nu pentru salariat.

Pentru considerentele expuse, si avand in vedere ca instanta de fond a cercetat fondul cauzei, si nefiind necesara administrarea de probe noi, n baza art. 312 alin.1 Cod procedura civila, Curtea: PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII DECIDE 22)Respinge recursul formulat de S.C M S.A in contractictoriu cu intimatul [x] ca nefondat; 23) Sub aspectul reintegrarii intimatului la locul de munca, nu se va pronunta intrucat niciuna dintre parti nu s-a adresat curtii in acest sens, astfel incat va mentine hotararea primei instante in acest sens; 24)Mentine hotararea instantei de fond sub aspectul faptului ca a avut intr-adevar loc o concediere colectiva, efectuata fara respectarea dispozitiilor legale, si pe cale de consecinta, decizia de concediere a intimatului este nelegala; 25)Modifica hotararea primei instante cu privire la plata acordarii drepturilor salariale in sensul ca se vor acorda intimatului de la 01.09.2011 pana la reintegrarea efectiva; 26)Modifica hotararea primei instante privind plata indemnizatiei aferenta concediului de odihna si a primei de concediu, in considerarea dispozitiilor art. 146 al. (4), in sensul ca nu va acorda intimatului aceste plati dat fiind ca s-a dispus reintegrarea in munca si partile nu au atacat acest aceasta dispozitie a primei instante; 27)Va mentine hotararea primei instante in sensul respingerii ca nefondate a capetelor de cerere privind plata contributiilor la bugetul de stat, si a celui privind acordarea daunelor morale, avand in vedere ca prejudiciul intimatului este acoperit data fiind reintegrarea sa. Ia act de faptul ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecata. Irevocabila. Pronuntata in sedinta publica azi, [x].[x].[x]. Presedinte, __________________ Judecatori __________________ __________________

Grefier __________________

LUCRARE PROFESIONAL

Prin sentina civil nr.1234 din 2.06.2011, pronunat de Tribunalul Clrai - Secia Civil, a fost admis cererea formulat de reclamantul AN, n contradictoriu cu prta DSC i anulat decizia de sancionare nr. xy din 26 aprilie 2011 emis de prta Directia Silvica C. Pentru a pronuna aceast sentin, prima instan a reinut c, prin decizia de sancionare nr. xy/26 aprilie 2011 s-a dispus sancionarea disciplinar a reclamantului, fiindu-i aplicat sanciunea avertismentului. n sarcina acestuia s-a reinut ca abatere disciplinar nendeplinirea atributiilor de control privind nerespectarea prevederilor OM. nr. 225/1997 - Regulamentul privind forma,

evidena, pstrarea i folosirea ciocanelor silvice, fiind ncalcate prevederile Contractului colectiv de munc 2010-2011 art. 20 lit.a si b, temeiul n baza cruia i-a fost aplicat sanctunea l-a constituit art. 264 lit.a Codul muncii, art.100 lit.b Contractul colectiv de munc la nivel de unitate n vigoare, i art. 48 lit.b OUG nr. 59/2000. S-a mentionat n decizie c motivele pentru care au fost nlaturare aprrile reclamantului le-a constituit recunoaterea faptei de ctre acesta. S-a retinut c, pentru a stabili vinovia salariatului i, n funcie de gravitatea faptei comise, sanciunea aplicabil, angajatorul este obligat ca, nainte de aplicarea sanctiunii, s efectueze o cercetare disciplinar prealabil. n conformitate cu dispoziiile Codului Muncii anterior evocate, efectuarea cercetrii disciplinare nu ar fi obligatorie n cazul n care sanciunea aplicabil este avertismentul, cum de altfel sustine i prta, nsa, Contractul colectiv de munca la nivel de unitate nu face o asemenea distinctie, ci prevede c, sub sanciunea nulitii absolute, nicio sanciune nu poate fi dispus mai nainte de efectuarea unei cercetari disciplinare prealabile. Avnd n vedere principiul potrivit cruia dispoziiile mai favorabile salariailor cuprinse n contractele colective de munc prevaleaz celor mai puin favorabile prevazute de lege sau de contractele colective de munc ncheiate la nivel inferior, a apreciat instanta c, n temeiul dispoziiilor contractului colectiv de munc aplicabil la nivel de uniitate, angajatorul trebuie s efectueze cercetarea disciplinar prealabil, indiferent de sanciunea pe care o va aplica. n spe, tribunalul a constatat c nu a fost efectuat o cercetare prealabil aa cum este reglementat prin art. 267 alin. 2-4 Codul muncii, or, punctul de pornire n efectuarea cercetarii prealabile l constituie convocarea n scris a salariatului de persoana mputernicit s realizeze aceast operatiune, precizndu-se obiectul, data, ora i locul ntrevederii ( art. 267 alin 2 Codul Muncii). De asemenea n convocare trebuie s se mentioneze obiectul acesteia, pentru ca salariatul s-i poat exercita dreptul la aparare. Cercetarea prealabil se va finaliza cu un proces-verbal sau un referat ntocmit de persoanele mputernicite s o efectueze n care se consemneaza rezultatele acesteia, inclusiv motivarea pentru care aprrile sale au fost nlaturate i propunerea de sancionare. Totodat, s-a reinut i faptul c ascultarea salariatului i verificarea susinerilor sale, nainte de a se aplica sanciunea disciplinar, constituie o condiie esenial a cercetrii prealabile, a crei aducere la ndeplinire este obligatorie, deoarece sanciunea disciplinar poate fi aplicata numai dac cerina legii a fost satisfcut. n cauza, prta, careia i revenea sarcina probatiunii, nu a prezentat nscrisuri din care s rezulte dac s-a respectat procedura cercetrii prealabile (convocarea reclamantului, coninutul referatului de cercetare prealabil, motivele pentru care au fost nlaturate aprrile acestuia). Opinia instanei a fost n sensul c sinteza privind rezultatul controalelor efectuate pentru verificarea respectrii prevederilor OM nr. 225/1997 i nota explicativ luat reclamantului cu ocazia acelui control, nu echivaleaz cu cercetarea prealabil care trebuie fcut de ctre angajator, prevzut de textele de lege anterior invocate. i sub aspectul ndeplinirii condiiilor de form ale decizie, s-a apreciat c aceasta este lovit de nulitate absolut, constatndu-se c descrierea faptei const ntr-un enun lapidar menionat la art. 1 i anume "nendeplinirea atribuiilor de control privind nerespectarea prevederilor OM nr. 225/1997 - Regulamentul privind forma, evidena, pstrarea i folosirea

ciocanelor silvice", neprecizndu-se n concret ce atributii nu au fost ndeplinite i care a fost efectul nendeplinirii. De asemenea, nu poate fi considerat descriere a faptei redarea n cuprinsul decizie a unor articole de lege sau regulamente. Pe de alta parte, n decizia contestat nu este indicat data sau intervalul de timp n care a fost comis fapta retinut n sarcina reclamantului, element esential n descrierea faptei. n legatur cu motivele pentru care au fost nlaturate aprrile reclamantului din nota explicativ, prta a menionat n decizie c acesta a recunoscut fapta, dei din rspunsurile reclamantului consemnate n nota nu rezulta recunoaterea faptei. Constatnd nulitatea deciziei nu s-a mai impus verificarea temeiniciei motivelor care au stat la baza emiterii acesteia. mpotriva acestei hotarri a declarat recurs, n termen legal si motivat, prta R.N.P. Romsilva - Directia Silvica C. Cerine: 1. Potrivit dreptului european al muncii care sunt categoriile de persoane care intr n categoria lucrtorilor. 2. Care sunt etapele obligatorii de parcurs n cadrul procedurii disciplinare. 3. n calitatea de avocat al recurentei, motivai recursul. 4. Redactai, motivat, soluia la care se va opri instana de recurs.

Raspunsuri

1. Potrivit dreptului european al muncii care sunt categoriile de persoane care intr n categoria lucrtorilor. n principiu, fiecare cetean al UE are dreptul de a lucra i de a locui n alt stat membru fr a fi discriminat pe motiv de naionalitate. Cu toate acestea, n ciuda progreselor realizate, nc mai exist obstacole de natur juridic, administrativ i practic n calea exercitrii acestui drept. Un raport recent privind aplicarea Directivei 2004/38/CE privind dreptul la liber circulaie si sedere pe teritoriul statelor membre pentru cetenii Uniunii si a membrii familiilor acestora (denumita in cele ce urmeaza directiva ) a ajuns la concluzia c transpunerea acesteia a fost n general dezamgitoare i a subliniat o serie de probleme cu care se confrunt n strintate cetenii UE, lucrtori sau nu, care se deplaseaz n afara granielor. Pentru a putea stabili care sunt categoriile de persoane ce intra in categoria lucratorilor este necesar sa definim, in viziunea dreptului european aceasta notiune. Astfel, termenul lucrtor nu poate face obiectul unor definiii naionale sau al unor interpretri restrictive, acesta referindu-se la orice persoan care efectueaz sub direcia altcuiva o munc real i autentic pentru care este pltit. Termenul nu se refera si lucrtorii migrani din rile tere. Pentru a determina categoriile persoanelor ce intra in sfera definitiei de lucrator trebuie sa ne raportam la liniile directive ale dreptului european in acest sens, respectiv: la remunerare, la subordonare si la faptul daca munca este reala si autentica. Analizam succint cele trei axe enumerate. 1) Remunerarea: Un lucrtor n sensul dreptului UE trebuie s primeasc o remuneraie n schimbul serviciilor prestate, indiferent de valoarea acesteia ; faptul c o persoan are un venit limitat nu duce la concluzia ca nu ar putea fi considerat ca lucrtor. Deasemenea, prestaiile n natur sunt, considerate ca o remuneraie. Este exclus numai munca voluntar care nu este remunerat sub nicio form. 2) Subordonarea: Raportul de subordonare face diferenierea lucrtorilor de persoanele care desfoar activiti independente. ntr-un raport de subordonare munca implic determinarea de ctre angajator a activitii, a remuneraiei i a condiiilor de lucru, fata de lucrtorii care desfoar activiti independente execut sarcini pe propria rspundere i pot fi astfel rspunztori pentru daunele provocate deoarece i asum riscul economic al ntreprinderii, de

exemplu n msura n care profitul lor depinde de cheltuieli de personal pentru echipamente, asociate activitii pe care o desfoar.

3) Munca reala si autentica: Criteriul cel mai important pentru a hotr dac o persoan este sau nu un lucrtor este natura muncii n sine. Curtea de Europeana de Justitie a susinut n mod sistematic c o persoan trebuie s desfoare o activitate cu valoare economic autentic i real, cu excepia activitilor la o scar att de redus nct ar putea fi considerate ca fiind doar marginale sau auxiliare (a se vedea Cauza C-53/81. - D.M. Levin v Staatssecretaris van Justitie). Ocuparea unui loc de munc de scurt durat, programul de lucru limitat sau productivitatea sczut nu pot mpiedica un cetean al UE s fie considerat ca un lucrtor migrant al UE. In analizarea calificarii unei persoane ca lucrator, trebuie luate n considerare toate circumstanele specifice cazului n ceea ce privete natura activitilor respective precum i raportul de munc. Cu privire la lucrtorii cu fraciune de norm, stagiarii i lucrtorii au pair este de mentionat ca acestia intr n definiia UE cu conditia ca activitatea lor sa fie real i autentic. n cazul unei formri de scurt durat, numrul de ore necesar pentru familiarizarea unei persoane cu o sarcin, precum i o cretere progresiv a remuneraiei n timpul formrii respective pot indica faptul c activitatea desfurat are o valoare economic din ce n ce mai mare pentru angajator (a se vedea Case C-188/00 - Kurz v Land Baden-Wrttemberg). Persoana va fi considerata lucrator, chiar daca a ocupat un loc de munca pentru o perioada scurta, raportata la durata sederii persoanei n statul membru gazd. Munca cu fraciune de norm nu trebuie s constituie principala activitate a unei persoane. O persoan care desfoar o alt activitate n acelai timp (de exemplu studii sau activiti independente) poate invoca statutul su de lucrtor al UE, chiar dac a doua activitate este efectuat n alt stat membru. Natura raportului juridic dintre angajat i angajator nu are consecine n ceea ce privete determinarea statutului de lucrtor al angajatului: statutul de drept public (funcionari i angajai n sectorul public cu un raport de munc n conformitate cu dreptul public) i contractele de drept privat (n sectorul public de asemenea) sunt reglementate; o persoan cu contract de munc ocazional, precum un contract de munc la solicitare (on call), va intra n definiia lucrtorului n msura n care activitile desfurate de aceasta sunt reale i autentice i ndeplinesc celelalte condiii ale definiiei UE. n plus, Curtea a stabilit c sportul face obiectul dreptului UE n msura n

care constituie o activitate economic (a se vedea cauza C-415/93 Bosman; Cauza C-519/04 P - Meca-Medina i Majcen). Prin urmare, pot fi inclui sportivii profesioniti i/sau amatori implicai n activiti lucrative. Activitile profesionale de reabilitare care fac parte din programe de reintegrare profesional nu sunt neaprat excluse. Cu toate acestea, determinarea caracterului real i autentic al acestor activiti va depinde de ceea ce presupune programul respectiv de reintegrare social, precum i de natura i detaliile serviciilor prestate. Practic, notiunea de lucrator conteaza in contextul aplicarii liberei circulatii si sedere pe teritoriul statelor membre pentru cetenii Uniunii si membrii familiilor acestora, sub incidenta art. 45 din TFUE intrand toti lucratorii, insa asimilati acestora, deci sub protectia articolului citat vor intra inclusiv si a membrilor familiei, in categoria carora intra soul/soia, n anumite circumstane partenerul/partenera cu care ceteanul UE a contractat un parteneriat nregistrat, descendenii direci n vrst de cel mult 21 de ani sau care se afl nc n ntreinere, precum i ascendenii direci care se afl n ntreinerea acestora i ascendenii direci ai soului/soiei si ai partenerului/partenerei. Persoane care i pstreaz statutul de lucrtori Mentionam ca o categorie aparte o constituei persoanele care au lucrat n statul membru gazd, dar care nu mai lucreaz acolo ; acestia, in principiu, i pierd statutul de lucrtori. Chiar si in atare conditii, dreptul european prevede c, n anumite situaii, cetenii UE i pstreaz statutul de lucrtori chiar dac nu mai sunt angajati astfel incat acestia sa beneficieze de tratament egal. Tot o categorie speciala o constituie persoanele aflate n cutarea unui loc de munc. Scopul art. 45 alineatul (3) din TFUE este de a conferi lucrtorilor liberatatea ca acetia s accepte oferte concrete de ocupare a forei de munc in teritoriul UE ; dac dreptul european s-ar aplica numai pentru cei care obinuser oferte de ocupare a forei de munc nainte de a se deplasa n alt stat membru, principiul fundamental ar deveni inutil. Drept urmare, Curtea a respins n mod explicit ideea c articolul 45 din TFUE s-ar aplica numai n cazul cetenilor UE activi pe piaa forei de munc i a extins domeniul de aplicare al acestuia pentru a cuprinde persoanele aflate n cutarea unui loc de munc n anumite condiii (in sensul ca persoanele n cauz trebuie s facdovada faptului c i caut n continuare un loc de munc i c au anse reale de a fi angajai).

2. Care sunt etapele obligatorii de parcurs n cadrul procedurii disciplinare. Raspunderea disciplinara nu se bucura de o definitie legala, insa doctrina considera ca aceasta raspundere intervine in cazurile in care un salariat savarseste o abatere disciplinara (a se vedea Alexandru Ticlea Tratat de dreptul muncii, ed. a III a, Ed. Universul Juridic, 2009, pg. 748),

trasandu-se astfel si conditiile esentiale ale raspunderii disciplinare, anume: calitatea de salariat, existenta unei fapte ilicite, savarsirea cu vinovatie a faptei, prejudiciul cauzat si legatura de cauzalitate intre acesta si fapta. Pentru a dispune de prerogativa aplicarii unei sanctiuni pentru savarsirea unei abateri disciplinare de catre salariat (art. 247 C.muncii), angajatorul este obligat sa respecte procedura impusa de lege (art. 251 C.muncii), anume sa respecte urmatoarele etape: sa efectueze cercetarea disciplinara, in urma acesteia, sa individualizeze si sa aplice sanctiunea, si la final sa emita decizia de sanctionare, in urma careia are loc executarea deciziei respective. Analizam pe scurt fiecare etapa in parte : 1) Cercetarea disciplinara prealabila: Anagajatorul dispune efectuarea cercetarii disciplinare, constituind in acest sens o comisie, din care poate face parte si un reprezentant al salariatilor sau al sindicatului. Cercetare disciplinara prealabila are ca si punct de pornire convocarea salariatului de catre comisie, cu cel putin 5 zile lucratoare inainte de cercetarea propriu-zisa, in scris, indicand in mod obligatoriu obiectul, data, ora si locul intrevederii (art. 251 al. 2 C.muncii). Mentionam ca in cazul convocarii salariatului la o alta adresa decat cea corecta, atrage nulitatea deciziei de sanctionare. (a se vedea Alexandru Ticlea Tratat de dreptul muncii, ed. a III a, Ed. Universul Juridic, 2009, pg. 771). Cercetarea disciplinara este obligatorie, cu exceptia aplicarii sanctiunii avertismentului scris, sub sanctiunea nulitatii absolute a deciziei de sanctionare. (art. 251 al. 1 C.muncii). Totusi, trebuie luat in considerare faptul ca in baza art. 75 din Contractul colectiv de munca la nivel national pe anii 2011 2014, (1) Sub sanciunea nulitii absolute, nici o sanciune nu poate fi dispus mai nainte de efectuarea unei cercetri disciplinare prealabile., astfel incat pe temeiul principiului conform caruia dispozitiile mai favorabile cuprinse in contracte colective de munca se aplica prioritar salariatilor, inseamna ca si in cazul sanctiunii avertismentului scris este necesara efectuarea cercetarii disciplinare. Atunci cand convocarea a fost intocmita intocmai si comunicata salariatului, se naste dreptul acestuia de a se prezenta la convocarea angajatorului, exercitandu-si astfel prerogativele dreptului la aparare; trebuie retinut ca salariatul are latitudinea de a se prezenta sau nu, alegand practic daca doreste sa se apare sau nu nimeni nu poate fi obligat sa se apere; neprezentarea va avea ca efect, imposibilitatea exercitarii dreptului la aparare, cu toate consecintele ce decurg din asta cu privire la stabilirea vinovatiei si individualizarea sanctiunii. Exista doua consecinte ale neprezentarii fara un motiv obiectiv a salariatului la

convocarea angajatorului si anume: (i) una imediata ce consta in dreptul angajatorului de a dispune sanctionarea, fara efectuarea cercetarii prealabile (art. 251 al. 3 C.muncii), si (ii) una in subsidiar constand in privarea salariatului invinut de posibilitatea de a se apara, de a administra probe si de a-si motiva conduita, si prin urmare se va considera ca isi recunoaste implicit conduita culpabila, si deci ca a comis abaterea disciplinara pentru care este invinuit si accepta tacit sanctiunea ce ii va fi aplicata. (a se vedea Alexandru Ticlea Tratat de dreptul muncii, ed. a III a, Ed. Universul Juridic, 2009, pg. 774). Conform art. 75 al. 6 din Contractul colectiv de munca la nivel national in vigoare, activitatea de cercetare a abaterii disciplinare impune stabilirea urmtoarelor aspecte: a) mprejurrile n care fapta a fost svrit; b) gradul de vinovie a salariatului; c) consecinele abaterii disciplinare; d) comportarea general n serviciu a salariatului; e) eventualele sanciuni disciplinare suferite anterior de ctre acesta. Cercetarea prealabila se va finaliza cu un proces verbal, referat, raport intocmit de comisie in care se vor consemna rezultatele acesteia, precum si daca este cazul, neprezentarea salariatului cercetat, si trebuie sa contina descrierea faptei(dupa caz, a faptelor) ce constituie abatere disciplinara, apararile salariatului, inlaturarea motivata a unora dintre acestea etc. 2) Individualizarea si aplicarea sanctiunii: Dupa ce constata vinovatia salariatului, in temeiul art. 250 C.muncii angajatorul va aplica sanctiunea avand in vedere urmatoarele criterii legale: a) mprejurrile n care fapta a fost svrit; b) gradul de vinovie a salariatului; c) consecinele abaterii disciplinare; d) comportarea general n serviciu a salariatului; e) eventualele sanciuni disciplinare suferite anterior de ctre acesta. Comisia la individualizarea sanctiunii in considerarea criteriilor legale o va aplica in sensul realizarii scopului ei, anume asigurarea rolului educativ si preventiv, in functie de nivelul culpei salariatului astfel incat se poate concluziona ca sanctiunile se aplica gradual, in fucntie de fapta comisa si gradul de vinovatie, astfel incat in cazul savarsiri unei noi abateri se va aplica o sanctiune mai severa. 3) Decizia de sanctionare: Orice sanctiune disciplinara se va materializa in actul unilateral al angajatorului, anume in decizia de sanctionare, care sub sanctiunea nulitatii absolute trebuie sa contina urmatoarele elemente (art. 252 al. 2 C.muncii): a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinar;

b) precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern, contractul individual de munc sau contractul colectiv de munc aplicabil care au fost nclcate de salariat; c) motivele pentru care au fost nlturate aprrile formulate de salariat n timpul cercetrii disciplinare prealabile sau motivele pentru care, n condiiile prevzute la art. 251 alin. (3), nu a fost efectuat cercetarea; d) temeiul de drept n baza cruia sanciunea disciplinar se aplic; e) termenul n care sanciunea poate fi contestat; f) instana competent la care sanciunea poate fi contestat. Fiind mentiuni obligatorii stabilite de lege si lipsa unui dintre acestea atrage nulitatea absoluta a deciziei, inseamna ca vatamarea este prezumata; solutia este fireasca intrucat numai prin indicarea exacta a motivelor de fapt si de drept, cu aratarea si dezvoltarea obligatiilor incalcate dreptul la aparare al salariatului este pe deplin respectat. Decizia de sanctionare se comunica salariatului n cel mult 5 zile calendaristice de la data emiterii i produce efecte de la data comunicrii. Comunicarea se pred personal salariatului, cu semntur de primire, ori, n caz de refuz al primirii, prin scrisoare recomandat, la domiciliul sau reedina comunicat de acesta. (art. 252 al. 3 si 4 C.muncii); necomunicarea va atrage nulitatea sanctionarii. 4) Executarea deciziei de sanctionare: Conform art. 248 C.muncii, angajatorul, dupa parcurgerea etapelor prezentate poate dispune aplicarea sanctiunilor constand in: a) avertismentul scris; b) retrogradarea din funcie, cu acordarea salariului corespunztor funciei n care s-a dispus retrogradarea, pentru o durat ce nu poate depi 60 de zile; c) reducerea salariului de baz pe o durat de 1-3 luni cu 5-10%; d) reducerea salariului de baz i/sau, dup caz, i a indemnizaiei de conducere pe o perioad de 1-3 luni cu 5-10%; e) desfacerea disciplinar a contractului individual de munc. Daca decizia de sanctionare este legala, salariatul este tinut sa o execute intocmai.

3. n calitatea de avocat al recurentei, motivai recursul. Catre: CURTEA DE APEL BUCURESTI Bucuresti, Splaiul Independentei nr. 5, sector 4

DOMNULE PRESEDINTE,
Subsemnata Directiva Silvica C. (denumita in continuare DSC), cu sediul in in [x], str. [x] nr. [x], reprezentata legal prin dl./dna. [x], reprezentata si cu sediul ales in cadrul acestei proceduri la SCA [x], Str. [x] nr.[x], [x], jud. [x], prin avocat coordonator [x], in temeiul art. 304 pct. 3 si 9, art. 3041 Cpc, formulez prezentul: RECURS Impotriva sentintei civile nr.1234 din 2.06.2011, pronunat de Tribunalul Clrai - Secia Civil, prin care fost admis cererea formulat de reclamantul AN, domiciliat in [x], str. [x] nr. [x], bl. [x], sc.[x], et. [x], ap. [x], posesor al CI seria [x], nr. [x] , CNP: [x], n contradictoriu cu subsemnata, i anulat decizia de sancionare nr. xy din 26 aprilie 2011 emis de subsemnata, pentru urmatoarele motive: 1) Sub aspectul motivului de recurs prevazut la art. 304 pct. 3 Cpc: Pct. 3 al art. 304 Cpc prevede ca modificarea sau casarea unor hotrri se poate cere, cnd hotrrea s-a dat cu nclcarea competenei de ordine public a altei instane, invocat n condiiile legii. Astfel, in cazul de fata, instanta de fond s-a pronuntat fara respectarea competentei, in sensul ca, intimatul reclamant, avand statul de functionar public, trebuia sa introduca cererea la instanta de contencios administrativ si nu la o instanta de drept comun, asa cum a facut, in considerarea art. 80 din Legea 188/1999 privind statutul functionarilor publici respectiv: Funcionarul public nemulumit de sanciunea aplicat se poate adresa instanei de contencios administrativ, solicitnd anularea sau modificarea, dup caz, a ordinului sau dispoziiei de sancionare . In sustinerea tezei mentionam ca statutul intimatului de functionar public este determinat de faptul ca angajatoarea recurenta este institutie de drept public, fiind unitate teritoriala subordonata Regiei Nationale a Padurilor Romsilva, iar aceasta din urma funcioneaz pe baz de gestiune economic i autonomie financiar, exercitnd i atribuii de serviciu public cu specific silvic i de autoritate hipic naional, n conformitate cu prevederile regulamentului de organizare i funcionare aprobat prin Hotrre de Guvern. Temeiul legal specific n baza cruia funcioneaz i este organizat Regia Naional a Pdurilor Romsilva sunt Legea nr. 46/2008 (Codul Silvic) i Hotrrea de Guvern nr. 229/2009 privind reorganizarea Regiei Naionale a Pdurilor Romsilva.

Prin urmare, statutul intimatului, acela de functionar public il obliga, in temeiul art. 80 din Legea 188/99, citat sa se adreseze cu cererea de chemare in judecata instatelor de contencios administrativ, iar avand in vedere situatia de fapt, instanta de fond s-a pronuntat incalcand normele imperative de competenta. 2) Sub aspectul motivului de recurs prevazut la art. 304 pct. 9 Cpc: Pct. 9 al art. 304 Cpc prevede ca modificarea sau casarea unor hotrri se poate cere cnd hotrrea pronunat este lipsit de temei legal ori a fost dat cu nclcarea sau aplicarea greit a legii. Ipoteza a doua a textului este cea aplicabila la speta intrucat, instanta a incalcat legile, in litera si spiritul lor si le-a aplicat gresit. Un exemplu concret ce se incadreaza in ipoteza descrisa este acela cand instanta aplica o norma generala, nesocotind existenta unei norma speciale (a se vedea in acest sens, Dr. Mihaela Tabarca Drept procesual civil, vol.II, ed. a II-a, Ed. Universul Juridic, pg. 113 114). In considerarea statutului de functionar public a intimatului, instanta trebuia sa faca aplicarea legii speciale care se aplica acestuia, anume a Legii 188/99 privind statutul functionarilor publici, conform principiului specialia generalibus derongant, insa in cazul dat, instanta a ignorat acest fapt si a hotarat conform dreptului comun, ignorand legea speciala aplicabila. Mentionam deopotriva, ca in privinta sanctionarii disciplinare a functionarilor publici, Legea 188/99 prevede o procedura speciala reglementata la art. 75 79 pentru aplicarea sancntiunilor administrative functionarilor pentru savarsirea de catre acestia a unei abateri disciplinare. Pe cale de consecinta solicitam instantei admiterea recursului pentru motivele mai sus enuntate si acordarea cheltuielilor de judecata. Probatoriu: inscrisuri. Anexam la prezenta: 7 Sentinta civila nr.1234 din 2.06.2011, pronunat de Tribunalul Clrai Secia Civil; 8 Extras cu textele relevante privind procedura sanctionarii disciplinare a functionarilor publici prevazuta de Legea 188/99. Solicitam judecata dosarului si in lipsa conform art. 242 al. (2) C.pr.civ. DIRECTIA SILVICA C. ___________________________ Prin av. [x]

4. Redactai, motivat, soluia la care se va opri instana de recurs. Consideram ca instanta de recurs va admite recursul si in temeiul art. 312 al. (5) va casa hotararea si o va trimite spre rejudecare la instanta competenta, pentru urmatoarele motive: 1) Intimatul este functionar public: Instanta de recurs va verifica in ce masura intimatul poate fi sau nu considerat functionar public si va avea in vedere urmatoarele: (iii) Conform art. 2 al. 2 teza I, din Legea 188/99 privind statutul functionarului public (denumita in continuare legea ), functionarul public este persoana numit, n condiiile legii, ntr-o funcie public. (iv) Printre activitatile functionarilor publici intra si atributii de control, astfel cum este cazul intimatului (art. 3 lit. d din Lege). 2) Calitatea de functionar public atrage dupa sine aplicarea legii speciale si necompetenta primei instante: Instanta de recurs va trebui sa verifice in ce masura dispozitiile legii speciale prevad proceduri speciale pentru sanctionarea functionarilor publici, in temeiul principiului specialia generalibus derogant si va observa: (i) Ca exista intr-adevar dispozitii speciale privind sanctionarea functionarilor publici pentru abateri disciplinare prevazute de art. 75 79 din lege pentru sanctionarea abaterilor, precum este reglementata si procedura de urmat; (ii) Urmeaza ca, instanta de recurs va constata nelegalitatea hotararii primei instante, intrucat aceasta a judecat pricina aplicand o lege generala si ignorand legea speciala. Chiar daca recurenta nu a invocat in prima instanta existenta legii speciale, in temeiul art. 3041 Cpc, instanta de recurs va analiza pricina sub toate aspectele, deci implicit si sub aspectul calitatii intimatului; (iii) In egala masura, consecinta a calitatii intimatului, instanta de fond nu a fost competenta sa judece pricina, intrucat in baza art. 80 din lege, competenta apartinea instantelor de contencios administrativ, iar nu celor civile. Asadar, hotararea a fost data de o instanta necompetenta, motiv de recurs incadrat la pct. 3 al art. 304 Cpc, iar coroborat cu art. 105 al.1 Cpc, actele indeplinite de un judecator necompetent sunt nule.

(iv)

Implicit, se va considera ca nu a avut loc o judecata in fond, urmand ca instanta de recurs sa trimita cauza spre rejudecare, astfel incat partile sa nu fie private de dublul grad de jurisdictie, precum si pentru a se cerceta legalitatea masurii luate fata de intimat sub toate aspectele sale, cu respectarea de data aceasta a dispozitiilor legii speciale.

3) Jurisprudenta: Curtea de Appel Bucuresti, sectia a VIII a contencios administrativ si fiscal, sentinta civila nr. 1540/2005 a retinut, pe langa altele ca Legea 188/1999 stabileste expres (art. 117) ca dispozitiile sale se completeaz cu prevederile legislaiei muncii, precum i cu reglementrile de drept comun civile, administrative sau penale, dup caz, n msura n care nu contravin legislaiei specifice funciei publice. In cazul de fata, nu se impune insa completarea legii speciale cu dispozitiile Codului Muncii dreptul comun in materie, avand in vedere ca legea speciala reglementeaza procedura aplicarii sanctiunilor disciplinare fata de functionarii publici, si deci, conform specialia generalibus derogant se va aplica procedura prevazuta de acea lege, urmand ca eventuale completari din dreptul comun sa se aplice in situatia in care legea speciala nu reglementeaza o anumita situatie reglementata insa de dreptul comun. Pe cale de consecinta, recursul va fi admis pentru motivele invocate, urmand a se casa hotararea cu rejudecare, intrucat pronuntandu-se pe dreptul comun si nu in baza legii speciale, instanta de fond nu a examinat pricina relativ la procedurile legale specifice calitatii partilor, si deci nu a judecat fondul, si totodata solutia se justifica astfel incat partile sa nu fie private de un grad de jurisdictie.

Drept european al drepturilor omului

LUCRARE PROFESIONAL 1

I) FAPTELE PERTINENTE

n 1997, reclamanta a ncheiat cu Regia Autonom de Gestionare a Fondului Imobiliar Local din Girurgiu (RAGFILGIUR) un contract de vnzare-cumprare a unui apartament situat ntr-un bloc de locuine construit din fondurile statului. Potrivit contractului, reclamanta urma s plteasc un avans de 15% din valoarea apartamentului (evaluat la 10.751.910 ROL) i un comision de administrare a vnzrii de 2,5% din aceeai valoare. Potrivit clauzelor contractuale, reclamanta se angaja s solicite i s obin un mprumut de la CEC Giurgiu, pentru plata diferenei de pre. Transferul dreptului de proprietate urma s se produc la momentul plii integrale a preului. n 1999, reclamanta a pltit ultimul rest de pre; la prezentarea chitanelor, un funcionar din cadrul Direciei Logistic a RAGFILGIUR a ntocmit procesul verbal de punere n posesie, n care se consemna i faptul c preul a fost pltit integral. Reclamanta a intrat n posesia efectiv a apartamentului n aceeai zi i s-a nscris la Administraia Financiar local ca proprietar. La 19 ianuarie 2000, RAGFILGIUR a introdus o aciune n rezilierea contractului de vnzare-cumprare pentru neplata preului n faa judectoriei Giurgiu; Direcia Financiar-Contabil a Regiei a prezentat instanei un memoriu din care reieea c reclamanta nu i-a ndeplinit obligaiile contractuale de a solicita un mprumut de la CEC pentru plata restului de pre, nefiind depus niciun contract de mprumut la dosarul de vnzare-cumprare; mai mult, n absena unui asemenea contract, niciun virament nu a fost efectuat de ctre CEC n contul RAGFILGIUR, deschis la Trezoreria Giurgiu. n aprarea sa, reclamanta a depus o adres emannd de la Direcia Juridic a Regiei, care o autoriza s plteasc direct restul de pre, n rate, la casieria RAGFILGIUR. Fa de aceste elemente, Judectoria a respins aciunea n reziliere; apelul Regiei a fost de asemenea respins, printr-o decizie a Tribunalului din 12 septembrie 2001. n cadrul recursului formulat, RAGFILGIUR a indicat c la 5 noiembrie 2001 a introdus o plngere n faa Parchetului de pe lng Judectorie, pentru svrirea de ctre reclamant a infraciunilor de fals i uz de fals, n care a artat c att procesul verbal ct i chitanele prezentate de aceasta sunt falsificate. Reclamanta, n faa Curii de Apel, i-a manifestat surprinderea fa de introducerea plngerii penale i a solicitat suspendarea cauzei, n ateptarea unei soluii n procedura penal. Instana de recurs a respins solicitarea reclamantei, indicnd c n ipoteza n care reclamanta ar fi achitat, aceasta ar avea deschis calea revizuirii. Printr-o decizie definitiv i irevocabil, la 18 ianuarie 2003, instana a respins cererea de reziliere a contractului, artnd c dei din nsumarea chitanelor reclamantei reiese c aceasta nu a pltit un rest de pre de 40.000 ROL, totui pentru respectarea principiului securitii raporturilor juridice, i raportat la valoarea mic a sumei neachitate, cu privire la care reclamanta putea foarte bine s fie n eroare, dat fiind c a primit procesul verbal de punere n posesie, rezilierea contractului ar fi o sanciune disproporionat pentru comportamentul reclamantei. La 15 mai 2003, RAGFILGIUR a naintat un memoriu Procurorului General al Parchetului

de pe lng Curtea Suprem de Justiie, solicitnd promovarea unui recurs n anulare, n temeiul articolului 330 din Codul de procedur civil n vigoare la acel moment. Aceast solicitare a fost acceptat de Procurorul General, care la 15 iunie 2003 a sesizat Curtea Suprem cu un recurs n anulare, n temeiul art. 330 alin. 1 pctul 2, invocnd faptul c instana de recurs a ignorat existena unei proceduri penale n curs care viza tocmai realitatea achitrii preului, nesocotind astfel principiul potrivit cu care penalul ine n loc civilul. Ulterior, la publicarea OUG nr. 58/2003, Procurorul General a decis retragerea recursului n anulare, dar Regia a solicitat, n temeiul art. 3304 din Cod proc. Civ., a solicitat continuarea judecii. Astfel, la 25 august 2003, la termenul fixat, reclamanta s-a prezentat la sediul Curii Supreme; la strigarea dosarului, reprezentantul RAGFILGIUR nu apruse, dar instana a decis c nu las dosarul la a doua strigare i a invitat reclamanta s pun concluzii. Aceasta a solicitat respingerea recursului n anulare. La 26 august 2003, Curtea Suprem a admis recursul n anulare; potrivit unor extrase din Decizia instanei: La ordine fiind soluionarea recursului n anulare declarat de Procurorul General .... La apelul nominal la ordine a rspuns intimata. Recurenta RAGFILGIUR nu a fost reprezentat. Instana constat c intimata nu mai are cereri de formulat, constat cauza n stare de judecat i d cuvntul pe fond. Intimata avnd cuvntul susine respingerea recursului n anulare, nefiind incident motivul din art. 330 pctul 2. Instana rmne n pronunare. La finalul edinei, se prezint consilierul juridic pentru RAGFILGIUR, care solicit ngduina instanei pentru a prezenta concluzii orale. Instana a repus cauza pe rol i a acordat cuvntul reprezentantului recurentei, care a solicitat admiterea recursului n anulare, avnd n vedere c potrivit ultimelor informaii provenind de la Parchetul de pe lng Judectoria Giurgiu, i care sunt cuprinse n concluziile scrise pe care le depune, s-a dispus efectuarea unei expertize grafologice n urma creia a fost ntocmit rechizitoriu pentru trimiterea n judecat a reclamantei pentru svrirea infraciunilor prevzute de art. 288 alin. 1 i 291 din Codul penal. Dup o prezentare a parcursului cauzei, instana constat c recursul n anulare este fondat, pentru c: Prin rechizitoriul nr. 3542/P/2001 din 20.08.2003 al Parchetului de pe lng Judectoria Giurgiu, s-a dispus trimiterea n judecat a prtei pentru svrirea infraciunilor de fals i uz de fals prev. i pedepsite de art. 288 alin. 1 i 291 din Codul penal, reinndu-se c aceasta a falsificat procesul verbal nr. 746/1999 de predare apartament i chitanele nr. 1234/97, 3456/98, 5678/98 i 7890/99, cu scopul de a dovedi n mod fraudulos achitarea preului apartamentului i de a i-l nsui, situaii dovedite cu expertizele grafologice (sic!) efectuate n cauz. Sub acest aspect, hotrrea instanei de recurs este nelegal, prta neachitnd apartamentul. n atare condiii, considerndu-se c criticile formulate sunt ntemeiate, urmeaz a se admite recursul n anulare i se va modifica decizia civil a Curii de apel n sensul c se va admite recursul Regiei i pe fond, se va admite aciunea n reziliere. Urmare a acestei soluii, reclamanta va trebui s lase Regiei n deplin proprietate i posesie cu efect imediat apartamentul; cu privire la obligaia de returnare a prii de pre achitate, obiectul ei va putea fi

cuantificat doar dup finalizarea procedurii penale, pentru a se stabili cu exactitate caracterul fals al anumitor chitane. Pentru aceste motive, n numele legii, Decide: Admite recursul n anulare ...

II) CERINE La 15 februarie 2004, reclamanta, disperat de faptul c i-a pierdut apartamentul, scrie o scrisoare Curii Europene, n care povestete situaia de mai sus i ncearc, cu toate lipsa sa de pregtire juridic, s i expun capetele de cerere. La 4 septembrie 2012, Curtea i solicit reclamantei precizri privind plngerea sa. Suntei avocatul/avocata reclamantei la CEDO. Ce nclcri ale Conveniei invocai i cum le justificai? N.B. Pentru soluionarea cerinelor, considerai c procedura penal este n continuare pendinte. La aprecierea rspunsului, vor fi avute n vedere: 1) Modalitatea de expunere i sistematizare a motivrii juridice, cu respectarea urmtoarelor cerine: a) s se demonstreze aplicabilitatea prevederilor Conveniei Europene a Drepturilor Omului cauzei clientului; b) s se identifice principiile aplicabile, conform jurisprudenei CEDO, n soluionarea fiecrui tip de situaie n parte (standardul Curii n protejarea dreptului); c) s se motiveze aplicarea efectiv a principiilor de la punctul b) la situaia de fapt din cauz i soluia la care se ajunge; acolo unde este cazul, se vor indica argumente pro i contra; 2) Stilul lucrrii: forma personal de exprimare, concizia, claritatea, indicarea surselor, originalitatea, fluena, logica i pertinena argumentrii, creativitatea, etc. Bibliografie selectiv - Convenia European a drepturilor Omului, Corneliu Brsan, ediia a II-a, Ed. C.H. Beck, 2010; - Convenia European a drepturilor Omului. Comentarii i explicaii, Radu Chirita, ed. a II-a, Ed. C.H. Beck, 2008 - Protecia european a drepturilor omului i procesul penal romn, Mihail Udroiu, Ovidiu Predescu, Editura C.H. Beck, 2008; - Procesul civil echitabil n jurisprudena CEDO, Vol. I i II, Drago Bogdan, ed. a II-a, 2009 i 2011.

Raspuns Catre/To: Curtea Europeana a Drepturilor Omului/European Court of Human Rights Consiliul Europei, F-67075 Strasbourg CEDEX, Frana/ Council of Europe, 67075 Strasbourg - Cedex, France

Onorata Curte,
Subsemnata, [x], cetatean roman, domiciliata in [x], identificata cu CI seria [x] nr. [x], CNP [x], reprezentata in cadrul acestei proceduri prin av. [x], formulez in temeiul art. 34 si 35 din Conventia pentru apararea Drepturilor Omului si a Libertatilor fundamentale (denumita in continuare Conventia) prezentele:

PRECIZARI
CU PRIVIRE LA PLANGEREA FORMULATA IN DATA DE 15.02.2004 Impotriva Statului roman, parte la Convetie, dat fiind faptul ca acesta a incalcat drepturile garantate de Conventie, respectiv dreptul de proprietate, drept fundamental consacrat de Art. 1 al Protocolului 1 la Conventie, pe de o parte, si dreptul la un proces echitabil, drept deasemenea fundamental, prevazut la Art. 6 din Conventie, in special cu privire la punctele 1 si 2, pe de alta parte, sub aspectul dezvoltarii urmatoarelor

Motive:
I. In fapt,

1) In anul 1997 reclamanta a incheiat cu Regia Autonom de Gestionare a Fondului Imobiliar Local din Girurgiu (denumita in cele ce urmeaza RAGFILGIUR) un contract de vnzare-cumprare (contractul) a unui apartament situat ntr-un bloc de locuine construit din fondurile statului, contract in temeiul caruia, reclamanta era tinuta s plteasc un avans de 15% din valoarea apartamentului (evaluat la 10.751.910 ROL) i un comision de administrare a vnzrii de 2,5% din aceeai valoare, si in egala masura, trebuia s solicite i s obin un mprumut de la CEC Giurgiu, pentru plata diferenei de pre, urmand ca transferul dreptului de proprietate s se produc la momentul plii integrale a preului. 2) In anul 1999, reclamanta a pltit ultimul rest de pre, prezentand chitanele justificative in acest sens, unui funcionar din cadrul Direciei

Logistic a RAGFILGIUR, care, dupa ce le-a verificat, a ntocmit procesul verbal de punere n posesie, n care se consemna totodata i faptul c preul a fost pltit integral de catre reclamanta. Intrarea in posesia efectiv a apartamentului a avut loc n aceeai zi iar reclamanta s-a nscris la Administraia Financiar local ca proprietar, conform legii. 3) In anul 2000, mai exact in data de 19 ianuarie, RAGFILGIUR a introdus o aciune n rezilierea contractului de vnzare-cumprare impotriva reclamantei, pentru neplata preului n faa judectoriei Giurgiu. In sustinerea cererii sale, Direcia Financiar-Contabil a Regiei a prezentat instanei un memoriu in care arata c reclamanta nu i-ar fi ndeplinit obligaiile contractuale de a solicita un mprumut de la CEC pentru plata restului de pre, in acest sens, nefiind depus niciun contract de mprumut la dosarul de vnzare-cumprare, sustinad in continuare, ca in absena unui asemenea contract, niciun virament nu a fost efectuat de ctre CEC in contul RAGFILGIUR, deschis la Trezoreria Giurgiu. In aprarea sa, reclamanta a depus in dosarul cauzei, o adres emannd de la Direcia Juridic a Regiei, care o autoriza s plteasc direct restul de pre, in rate, la casieria RAGFILGIUR, astfel incat sumele de bani pentru plata apartamentului au fost platite intocmai. Instanta s-a pronuntat in sensul ca a respins actiunea intentata de RAGFILGIUR ca neintemeiata, avand in vedere faptul ca obligatia principala a cumparatorului, anume cea de plata a pretului, a fost indeplinita intocmai, reclamanta achitand integral pretul vanzarii, chiar daca nu prin virament CEC, ci prin plata efectiva la casieriile RAGFILGIUR. 4) In anul 2001, in data de 12 septembrie, Tribunalul se pronunta asupra apelului formulat de RAGFILGIUR impotriva sentintei judecatoriei, tribunalul constatand deasemenea ca actiunea in reziliere este nefondata, avand in vedere ca reclamanta, cumparator a platit pretul. 5) Impotriva deciziei Tribunalului, RAGFILGIUR formuleaza recurs, aratand Curtii de Apel, ca la 5 noiembrie 2001 a introdus o plngere n faa Parchetului de pe lng Judectorie, pentru svrirea de ctre reclamant a infraciunilor de fals i uz de fals, n care a artat c att procesul verbal ct i chitanele prezentate de aceasta ar fi fost falsificate. Cu privire la acest aspect, reclamanta a aratat ca nu cunostea de existenta acestei plangeri si a solicitat instantei suspendarea judecatii pana la lamurirea cauzei penale. Sub acest aspect, instana de recurs respins cererea de suspendare, indicnd c n ipoteza n care reclamanta ar fi achitat, aceasta ar avea deschis calea revizuirii. In data de 18 ianuarie 2003, printr-o decizie definitiv i irevocabil, Curtea de Apel a respins cererea de reziliere a contractului, motivand c dei din nsumarea chitanelor reclamantei reiese c aceasta nu a pltit

un rest de pre de 40.000 ROL, totui pentru respectarea principiului securitii raporturilor juridice, i raportat la valoarea mic a sumei neachitate, cu privire la care reclamanta putea foarte bine s fie n eroare, si dat fiind c a primit procesul verbal de punere n posesie, rezilierea contractului ar fi o sanciune disproporionat pentru comportamentul reclamantei. 6) In data de 15 mai 2003, RAGFILGIUR a naintat un memoriu Procurorului General al Parchetului de pe lng Curtea Suprem de Justiie, solicitnd promovarea unui recurs n anulare, n temeiul articolului 330 din Codul de procedur civil n vigoare la acel moment. Procurorul General a admis cererea si in 15 iunie 2003 a sesizat Curtea Suprem cu un recurs n anulare, n temeiul art. 330 alin. 1 punctul 2, invocnd faptul c instana de recurs a ignorat existena unei proceduri penale n curs care viza tocmai realitatea achitrii preului, nesocotind astfel principiul potrivit cu care penalul ine n loc civilul. Mentionam ca prin OUG nr. 58/2003, textele de lege ce reglementau recursul in anulare au fost abrogate, iar Procurorul General a decis retragerea acestuia, insa RAGFILGIUR a solicitat, n temeiul art. 3304 din Cod proc. Civ., continuarea judecii. 7) Prin urmare, in 25 august 2003, la termenul fixat, reclamanta s-a prezentat la sediul Curii Supreme, la care s-a prezentat numai reclamanta, care a pus concluzii pe fond solicitand respingerea recursului n anulare ca neintemeiat, avand in vedere faptul ca motivul de recurs invocat nu are aplicare in cauza. 8) In data de 26 august 2003, Curtea Suprem a admis recursul n anulare, motivandu-si decizia in sensul ca, avand in vedere faptul ca reprezentantul RAGFILGIUR, desi a lipsit la punerea concluziilor pe fond, fiind legal citat (n.n), dupa inchiderea dezbaterilor, a solicitat admiterea recursului n anulare, avnd n vedere c potrivit ultimelor informaii provenind de la Parchetul de pe lng Judectoria Giurgiu, i care sunt cuprinse n concluziile scrise pe care le - a depus, s-a dispus efectuarea unei expertize grafologice n urma creia a fost ntocmit rechizitoriu pentru trimiterea n judecat a reclamantei pentru svrirea infraciunilor prevzute de art. 288 alin. 1 i 291 din Codul penal. Instanta motiveaza in continuare in sustinerea recursului ca fondat, aratand ca, prin rechizitoriul nr. 3542/P/2001 din 20.08.2003 al Parchetului de pe lng Judectoria Giurgiu, s-a dispus trimiterea n judecat a prtei pentru svrirea infraciunilor de fals i uz de fals prev. i pedepsite de art. 288 alin. 1 i 291 din Codul penal, reinndu-se c aceasta a falsificat procesul verbal nr. 746/1999 de predare apartament i chitanele nr. 1234/97, 3456/98, 5678/98 i 7890/99, cu scopul de a dovedi n mod fraudulos achitarea preului apartamentului i de a i-l nsui, situaii dovedite cu expertizele

grafologice efectuate n cauz. Sub acest aspect, instanta suprema a considerat ca hotrrea Curtii de Apel este nelegal, prta neachitnd astfel apartamentul. Prin urmare, instanta suprema a admis recursul n anulare i a modifit decizia civil a Curii de apel n sensul c, a admis recursul RAGFILGIUR i pe fond, a admis aciunea n rezilierea contractului. In consecinta, reclamanta a fost obligata sa lase n deplin proprietate i posesie RAGFILGIUR cu efect imediat, apartamentul. Intanta s-a pronuntat si asupra obligatiei de returnare a prii de pre achitate, in sensul ca, obiectul ei va putea fi cuantificat doar dup finalizarea procedurii penale, pentru a se stabili cu exactitate caracterul fals al anumitor chitane. II. Considerente privind admisibilitatea plangerii in fata Curtii:

Pentru ca o cerere adresata Curtii sa fie admisibila, se cer a fi indeplinite urmatoarele conditii de admisibilitate, prevazute de art. 34 si 35 din Conventie, astfel: 1 Persoana care adreseaza plangerea sa aiba calitatea de victima; 2 Caile de recurs interne sa fi fost epuizate; 3 Cererea sa fie adresata intr-un termen de 6 luni de la data deciziei interne definitive. 1) Calitatea de victima: Victim, real, este acea persoan ce a fost afectat personal de nclcarea a drepturilor sale fundamentale. In principiu, pentru o persoana care depune o in fata Curtii, cerere nu este suficient ca aceasta sa sustina ca o lege incalcata, doar prin simpla sa existenta, drepturile de care aceasta se bucura in termenii Conventiei, ci, respectiva lege sau masura, trebuie sa fi fost aplicata in detrimentul persoanei respective. Cu toate acestea, legea unui stat poate incalca prin sine-insasi drepturile unui individ daca acesta sufera direct efectele sale. In vasta sa jurisprudenta, Curtea a statuat ca notiunea de victima, prin prisma art. 34 din Convenie, desemneaz persoana direct vizat printr-o aciune sau omisiune litigioas, existena unei nclcri a exigenelor Conveniei care poate fi conceput chiar i n absena prejudiciului; [...]. (Brumarescu vs Romania, paragraful 50, Cornwell vs Regatul Unit, dec. 11.05.1999). Prin urmare, consideram ca in cazul de fata, reclamanta are calitatea de victima, avand in vedere faptul ca, este personal si direct lezata de decizia instantei supreme in cauza, pe de o parte, si prejudiciul nu i-a fost reparat de autoritatile abilitate, pe de alta parte. 2) Epuizarea cailor de recurs interne:

Scopul instituirii acestei conditii de admisibilitate este acela ca, pn la depunerea cererii unei jurisdicii internaionale, statului trebuie s i se acorde posibilitatea s remedieze situaia reclamantului de sine-stttor. Sarcina primordial de a asigura respectarea drepturilor omului garantate de Convenie aparine autoritilor naionale, sarcina Curii n acest sens fiind de supraveghere a modului de respectarea a acestor drepturi de ctre autoritile naionale. Noiunea de ci de recurs interne se refera la orice mijloace procedurale reglementate de dreptul intern al statului prt, indiferent de natura lor (cum ar fi: judiciare, administrative, constituionale, proceduri necontencioase etc.), care ofer posibilitatea reala nlturrii nclcrii invocate i a consecinelor sale, anume, restabilirea dreptului i recuperarea prejudiciului. Curtea are in vedere numai recursurile interne utile, adic cele: accesibile, anume reclamantul are posibilitatea de a-l iniia, fr asistena unor teri, eficace, dac poate remedia nclcarea Conveniei, i, in final, care acord anse suficiente de succes, adica acele recursuri care i-ar conferi posibilitatea reala de a avea castig de cauza. Sarcina probaiunii existenei cilor de recurs interne revine reclamantului prin precizarea etapelor urmate pentru epuizarea cilor de recurs interne, in cazul de fata: reclamanta a epuzat toate caile de atac, astfel cum s-a precizat actiunea in fapt. Mai mult, invederam Curtii, faptul ca in temeiul dispozitiilor legale privind competenta instantelor romane, deciziile Curtii Supreme nu pot fi supuse niciunei cai de atac, astfel cum este si in cazul de fata. Practic, obligaia de epuizare impune ca reclamantul s sesizeze autoritile care i pot redresa situaia i s conteste n toate nivelele de jurisdicie rspunsurile defavorabile lui. Se va avea in vedere faptul ca epuizarea cilor de recurs interne trebuie s se fac cu respectarea procedurilor, n termenele legale, ctre autoritile i n formele pe care le prevd reglementrile din dreptul intern. Dupa cum lesne se poate observa, in cazul de fata, avand in vedere faptul ca, desi a avut castig de cauza atat pe fondul cauzei in prima instanta, in apel, cat si in recurs, totusi, Curtea Suprema a desfiintat in mod neintemeiat decizia instantei de recurs, respectiv a Curtii de Apel, in sensul privarii de dreptul de proprietate a reclamantei asupra apartamentului pe care il platise, in favoarea RAGFILGIUR. Reiteram faptul ca impotriva deciziilor Curtii Supreme a Romaniei nu exista nicio cale de atac si pe cale de consecinta, conditia admisibilitatii cererii in fata Curtii privind epuizarea cailor de recurs interne este indeplinita. 3) Termenul de sase (6) luni: In temeiul art. 35 al. 1 din Conventie, Curtea poate fi sesizata in termen de 6 luni de la data deciziei interne definitive, fiind calculat n luni calendaristice, indiferent de durata lor efectiv (a se vedea: Istituto di Vigilanza vs Italia, hot.

22.09.1993, para. 14); deasemenea, ziua deciziei interne definitive nu se va lua n consideraie la calcularea termenului (a se vedea: K.C.M. vs Olanda, dec. 09.01.1995), iar acesta va curge pentru fiecare pretenie n mod separat (a se vedea: Mihalachi vs Moldovei, hot. 09.01.2007, para. 21). Se observa ca in cazul de fata, conditia privitoare la termenul in care Curtea poate fi sesizata este pe deplin indeplinita. Pe cale de consecinta, avand in vedere indeplinirea tuturor conditiilor de admisibilitate in conditiile instituite de art. 34 si 35 din Conventie, prezentam Curtii in continuare drepturile incalcate, respectiv dreptul de proprietate, drept fundamental stabilit in art. 1 din Protocolul 1 al Conventiei si art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Conventie. III. Considerente privind incalcarea art. 6 din Conventie:

Art. 6 din Conventie se refera la dreptul la un proces echitabil, in temeiul acestuia 1. Orice persoan are dreptul la judecarea cauzei sale n mod echitabil, public i n termen rezonabil, de ctre o instan independent i imparial, instituit de lege, care va hotr fie asupra nclcrii drepturilor i obligaiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricrei acuzaii penale ndreptate mpotriva sa. Hotrrea trebuie s fie pronunat n mod public, dar accesul n sala de edin poate fi interzis presei i publicului pe ntreaga durat a procesului sau a unei pri a acestuia, n interesul moralitii, al ordinii publice ori al securitii naionale ntr-o societate democratic, atunci cnd interesele minorilor sau protecia vieii private a prilor la proces o impun, sau n msura considerat absolut necesar de ctre instan cnd, n mprejurri speciale, publicitatea ar fi de natur s aduc atingere intereselor justiiei. 2. Orice persoan acuzat de o infraciune este prezumat nevinovat pn ce vinovia sa va fi legal stabilit. [...]. Prin urmare, se instituie obligatia unui stat membru al Conventiei sa ia toate masurile necesare pentru asigurarea drepturilor persoanelor de un proces echitabil pe teritoriul lor, asigurandu-se totodata stabilitatea raporturilor juridice, pentru ca niciun drept fundamental al persoanelor sa nu fie incalcat. In continuare vom dezvolta motivele pentru care consideram ca statul roman a incalcat dreptul reclamantei la un proces echitabil, dupa cum urmeaza:

1) Aspecte privind anularea/casarea unei decizii definitive si, dupa caz, irevocabile: a. In urma judecarii apelului de catre tribunal, care a mentinut hotararea primei instante, in sensul ca reclamanta este de plin drept proprietar al apartamentului, de la data platii ultimei rate, hotararea a capatat

caracter definitiv, precum si autoritatea de lucru judecat, si in continuare, prin respingerea recursului formulat de RAGFILGIUR, de catre curtea de apel, hotararea a devenit irevocabila, astfel incat era RAGFILGIUR tinut sa o respecte intocmai. b. La acel moment, Codul de procedura civila, la art. 330, reglementa formularea unui recurs in anulare de catre procurorul general, pentru motive strict si limitativ prevazute de lege, de competenta Curtii Supreme, care putea fi formulat oricand (art. 3301) dupa darea unei hotarari definitive si irevocabile. Respectivele dispozitii au fost abrogate abrogate prin Ordonata de urgenta a Guvernului nr. 158 privind completarea si modificarea Codului de procedura civila din 25.06.2003. c. Invederam Curtii faptul ca motivele de recurs in anulare erau: art. 330 Procurorul general, din oficiu sau la cererea ministrului justitiei, poate ataca cu recurs in anulare, la Curtea Suprema de Justitie, hotararile judecatoresti irevocabile pentru urmatoarele motive:1. cand instanta a depasit atributiile puterii judecatoresti; 2. cand s-au savarsit infractiuni de catre judecatori in legatura cu hotararea pronuntata., or niciunul dintre aceste motive nu se regasea in memoriul trimis de RAGFILGIUR catre procurorul general, iar acesta din urma, nesocotind acest aspect, totusi a formulat recurs in anulare. Consideram ca posibilitatea ca o autoritate de stat sa poata in orice moment sa desfiinteze o hotarare definitiva legal pronuntata de o instanta, este o grava incalcare a dreptului la un proces echitabil, pereclitand grav siguranta raporturilor juridice. Totodata, prin faptul ca desi nu exista niciunl dintre motivele prevazute de art. 330 de recurs in anulare, procurorul general a socotit acest aspect, incalcand nu numai dreptul reclamantei de a se bucura de hotararea data in favoarea ei, ci inclusiv principiile procedurii civile in complexitatea lor, recursul sau fiind nelegal. d. In egala masura, Curtea Suprema a ignorat complet, ca si procurorul general, faptul ca recursul nu era fondat pe niciunul dintre motivele strict si limitativ prevazute de lege, precum a ignorat, prin motivarea sa, prezumtia de nevinovatie, sub aspectul acuzatiilor privind savarsirea unei infractiuni de catre reclamanta. Tot relativ la prezumtia de nevinovatie, mentionam ca instanta s-a pronuntat in baza unor afirmatii neprobate de RAGFILGIUR, anume ca s-a dispus efectuarea unei expertize grafologice, deci acestea nu erau intocmite la momentul pronuntarii, si mai mult a incalcat grav dreptul la aparare care asigura alaturi de altele, dreptul la un proces echitabil, cand a permis RAGFILGIUR legal citat sa puna concluzii si sa depuna inscrisuri dupa ce instanta ramasese in pronuntare, iar reclamanta nu era prezenta la momentul in care instanta a repus cauza pe rol si a dat cuvantul RAGFILGIUR. 2) Aspecte privind prezumtia de nevinovatie: a. Prezumtia de nevinovatie este o garantie specifica in materie penala si, la

fel ca si in cazul celorlalte drepturi reglementate de Conventie, caracterul ei nu poate fi, sub niciun aspect, nici teoretic si nici iluzoriu, fiind o prezumtie relativa, cu un regim juridic special care, cu toate ca poate fi dovedita prin orice mijloace de proba, va putea fi rasturnata numai printr-o hotarare penala de condamnare, ramasa definitiva. (a se vedea Incalcarea prezumtiei de nevinovatie prin declaratii oficiale ale reprezentantilor statului- Lancranjan Alexandra Carmen, Bucuresti 2009, Institutul National al Magistraturii, pg. 5). b. In cazul de fata, instanta suprema s-a pronuntat, fara respectarea dispozitiilor legale privind motivele de recurs in anulare, anuland deciziile anterioare care se bucurau de caracterul definitiv si irevocabil, motivandu-si decizia in sensul ca reclamanta a falsificat chitantele de plata a ratelor apartamentului, desi nu numai ca nu existau probe in acest sens, nu exista o hotarare penala definitiva care sa stabileasca vinovatia reclamantei in acest sens, incalcandu-se astfel prezumtia de nevinovatie garantata oricarei persoane. 3) Concluzii: Din cele mai sus prezentate rezulta ca dreptul la un proces echitabil al reclamantei a fost incalcat prin: a. Nerespectarea de catre o instanta a statului membru la Conventie a dispozitiilor privind motivele de recurs in anulare; b. Nesocotirea unor hotarari judecatoresti definitive prin posibilitatea procurorului general de a promova oricand un recurs in anulare, punand in pericol grav siguranta raporturilor juridice; c. Nerespectarea prezumtiei de nevinovatie. Trebui specificat deopotriva faptul ca inclusiv judecatorii Curtii si-au exprimat opinia privind legalitatea recursului in anulare ca si institutie a Codului roman de procedura civila, in sensul ca acesta reprezinta cu adevarat o incalcare a dreptului la un proces echitabil in sensul Conventiei: dreptul su (n.n al reclamantului) la un tribunal a devenit iluzoriu atunci cnd procurorul general i Curtea Suprem au intervenit aplicnd articolul 330 din Codul de procedur civil i au anulat hotrrea judectoriei de prim instan i consecinele sale favorabile pentru persoana interesat. Atunci cnd un sistem judiciar confer unei jurisdicii competena de a pronuna hotrri definitive, apoi permite ca proceduri ulterioare s anuleze deciziile, nu numai c are de suferit securitatea juridic, dar nsi existena instanei judectoreti este pus n cauz pentru c nu este competent s ia o hotrre definitiv asupra vreunei chestiuni juridice. Poate fi pus ntrebarea dac o persoan care a sesizat o astfel de instan pentru a se pronuna asupra unei contestri are ntr-adevr dreptul la o instan i dreptul de acces la o instan. (Opinia divergenta a judecatorului Rozakis, in cazul Brumarescu vs Romania).

IV.

Considerente privind incalcarea art. 1 din Protocolul 1 la Conventie:

Articolul 1 al Protocolului 1 - Protecia proprietii, dispune ca Orice persoan fizic sau juridic are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa dect pentru cauz de utilitate public i n condiiile prevzute de lege i de principiile generale ale dreptului internaional.; astfel, se constata faptul ca art. 1 al Protocolului 1 contine trei norme distincte, anume: se enunta in primul rand, principiul general al respectarii proprietatii, in sensul ca orice persoana are dreptul la respectarea bunurilor sale, in al doilea rand se stabileste ca lipsirea unei persoane de proprietatea sa poate avea loc numai pentru cauza de utilitate publica, in conditiile legii, si in final se confera statelor dreptul de a adopta legile pe care le considera necesare pentru reglementarea folosintei bunurilor in considerarea interesului general. Se desprind totodata si conditiile ingerintei dreptului de proprietate, respectiv: (i) ingerinta sa fie prevazuta de lege, (ii) sa aiba un scop legitim si (iii) sa fie indeplinita conditia proportionalitatii. 1) Aspecte privind notiunea de bun in sensul Conventiei: In definirea notiunii de bun doctrina este de parere ca primordial n calificarea unui bun este c acesta procur avantaje, dreptul fiind cel care face legtur dintre om i lucru. (a se vedea, O.Ungureanu, C.Munteanu Consideratii asupra notiunii si definirii bunurilor, RRDP, nr.3/2008,pag. 229250). Insa, Curtea confer notiunii de bun o interpretare proprie, independent de cea a statelor membre, principiu consacrat prin jurisprudena Curtii, artndu-se c independent de jurisprudena i chiar legislaia unui stat membru Curea poate recunoate existena unui drept de proprietate asupra unui bun (Oneryildiz vs Turcia), efectivitatea proteciei europene a dreptului de proprietate fiind conferit de protecia acordat oricrui drept care prezint pentru reclamant un interes economic. Consideram ca in cazul de fata, se poate vorbi de un bun al reclamantei in sensul precizat, astfel, prin plata ultimei rate a apartamentului, aceasta a devenit proprietar de plin drept al bunului, situatie confirmata de instantele de fond, apel si recurs, si prin urmare, reclamanta este indreptatita sa se bucure de proprietatea sa in mod liber, linistit si exclusiv. Cu privire la situatia juridica stabilita printr-o hotarare judecatoreasca privind dreptul de proprietate, in sensul ca exista un bun Curtea s-a pronuntat in cauza Brumarescu vs Romania: Curtea este de prere c reclamantul avea un bun n sensul articolului 1 din Protocolul nr. 1. De fapt, n hotrrea sa din 9 decembrie 1993, judectoria de prim instan a stabilit c casa n cauz fusese naionalizat fiind nclcat decretul de naionalizare nr. 92/1950 i a constatat, cu efect retroactiv, c reclamantul era proprietarul ei legitim, n calitate de

succesor al prinilor si. Curtea consider c dreptul reclamantului astfel recunoscut era irevocabil. De altfel, reclamantul a putut s se bucure linitit de bunul su n calitate de proprietar legitim ncepnd de la 9 decembrie 1993 i pn la 1 martie 1995. De asemenea, el a achitat taxele i impozitele imobiliare cuvenite pentru bunul su. 2) Aspecte privind existenta unei ingerinte: Consideram ca exista o ingerinta a dreptului de proprietate in cazul de fata, intrucat, pentru reclamanta, anularea hotararilor prin care instantele de fond, apel, recurs au statuat ca reclamanta este proprietar de plin drept al apartamentului, de catre Curtea suprema, a avut drept consecin imposibilitatea absolut a reclamantei de a valorifica dreptul su de proprietate, ceea ce constituie o ingerin n dreptul la respectarea bunurilor sale. Din momentul in care hotararile instantelor au fost in sensul ca actiunea RAGFILGIUR este neintemeiata si drept consecinta reclamanta este proprietar de drept al bunului de la data platii ultimei rate, aceasta putea s se bucure legitim de dreptul su. Hotararea curtii supreme prin care a anulat hotararile celorlalte instante, constituie o ingerin n dreptul de proprietate al reclamantei. 3) Aspecte privind justificarea ingerintei: Avand in vedere faptul ca dreptul de proprietate al unei persoane, dobandit in mod legitim, poate fi inlaturat de stat numai in conditiile exproprierii si dupa o justa si prealabila despagubire, ramane sa analizam daca in cauza se poate vorbi despre o asemenea procedura sau de existenta vreunui interes general in detrimentul celui individual, astfel incat ingerinta dreptului de proprietate al reclamantei sa fie justificata. Prin urmare, desfiintarea dreptului de proprietate al reclamantei prin hotararea Curtii supreme trebuia sa fie fondata pentru protejarea unui interes general, fie sa constate ca in speta se poate vorbi de o procedura de expropriere; insa, prin decizia sa, curtea suprema a desfiintat deciziile instantelor anterioare, care consfinteau faptul ca reclamanta a dobandit legitim bunul, pe de o parte, si astfel, in calitate de proprietar avea tot dreptul sa se bucure de bun, pe de alta parte, pronuntandu-se in baza unor simple afirmatii, fara respectarea prezumtiei de nevinovatie si a normelor procedurale, incalcand astfel dreptul de proprietate al reclamantei, privand-o de dreptul de a se bucura de bunul sau. Instanta suprema, nu a furnizat in niciun fel vreo justificare a privarii de proprietate a reclamantei. Prin jurisprundenta sa, Curtea a retinut ca O privare de proprietate n dependen de a doua norm, se poate justifica numai atunci cnd a fost demonstrat c ea a intervenit din motive de utilitate public i n condiiile prevzute de lege. Mai mult dect att, orice ingerin n dreptul la proprietate trebuie s corespund criteriului de proporionalitate. Curtea insist asupra

meninerii unui echilibru just ntre cerinele de interes general al comunitii i imperativele aprrii drepturilor fundamentale ale individului. Necesitatea de a asigura un astfel de echilibru este inerent Conveniei.(Brumarescu vs Romania). V. Concluzii:

In considerarea argumentelor de mai sus, consideram ca exista in mod evident o incalcare a art. 6 din Conventie, respectiv a art. 1 din Protocolul 1 la aceasta, avand in vedere faptul ca: 4 Prin promovarea recursului in anulare, formulat fara respectarea legii, s-a pronuntat curtea suprema care a anulat deciziile legale ale instantelor inferioare prin care era recunoscut dreptul de proprietate al reclamantei; 5 Instanta suprema nu a avut in vedere existenta prezumtiei de nevinovatie, si a dat o hotarare in defavoarea reclamantei desi cauza penala, in care aceasta ar fi cercetata pentru savarsirea unor infractiuni de fals si uz de fals, este inca pendinte; 6 Prin faptul ca recursul in anulare poate fi promovat oricand se desconsidera principiul securitatii juridice; 7 Reclamanta are un bun in sensul conventiei; 8 Nu sunt indeplinite conditiile ingerintei dreptului de proprietate. Relativ la sustinerile noastre, in sensul ca exista o incalcare a art. 6 din Conventie si art. 1 din Protocolul 1 la aceasta, consideram ca se impune sa mentionam si jurisprudenta Curtii asupra aspectelor evocate: 9 Curtea este de prere, c n exerciiul puterii sale procurorul general nu era obligat s respecte nici un termen, n aa fel hotrrile puteau fi ntotdeauna repuse n cauz. Curtea relev c primind recursul n anulare introdus n virtutea puterii mai sus menionate, Curtea suprem de justiie a lichidat ansamblul unei proceduri judiciare care ajunsese, conform termenilor Curii supreme de justiie, la o decizie judiciar irevocabil, cptnd astfel autoritatea lucrului judecat i, mai mult dect att, fiind executat. Curtea suprem de justiie a aplicat n aa fel dispoziiile articolului 330 citat mai sus, i a nclcat principiul securitii rapoartelor juridice. n spe, dreptul reclamantului la un proces echitabil prevzut de articolul 6 1 din Convenie nu a fost respectat. Deci, a fost nclcat pretinsul articol. (Brumarescu vs Romania); tot in acest sens Curtea s-a pronuntat in cauzele: Tripon vs Romania, Societatea Comerciala Masiniexportimport Industrial Group S.A vs Romania, Piata Bazar Dorobanti S.R.L vs Romania, Societatea Comerciala Plastik ABC S.A vs Romania); 10 Sub aspectul incalcarii dreptului la un proces echitabil, Curtea a enuntat circumstantele care pot limita in speta principiul securitatii raporturilor juridice, ca element fundamental al preeminentei dreptului, prin prisma caruia trebuie interpretat dreptul la un proces echitabil, astfel, aceste circumstante pot viza (i) consecintele pe care redeschiderea si procedura

subsecventa le-au avut pentru situatia reclamantului si de la cine emana cererea de redeschidere, (ii) motivele pentru care instantele au anulat hotararea judecatoreasca definitiva, (iii) imprejurarea daca procedura a respectat legislatia interna, (iv) existenta in reglementarea interna si aplicarea in speta a unor garantii spre a evita ca autoritatile interne sa abuzeze de aceasta procedura. (Ryabykh vs Rusia, Nikitine vs Rusia, Savinski vs Ucraina, Bujnita vs Republica Moldova). Curtea stabileste ca exista o lezare a justului echilibru intre interesele aflate in conflict, cu consecinta incalcarii dreptului la un proces echitabil, analizand aspecte precum: (i) daca deciziile luate de instantele inferioare sunt sau nu arbitrare, (ii) daca erorile de incadrare juridica, retinute in procedura recursului in anulare, trebuiau observate si remediate prin caile ordinare de atac, (iii) daca situatia reclamantului, favorabila prin hotarare definitiva si desfiintata ca urmare a recursului in anulare, s-a inrautatit dupa respectivul recurs, (iv) daca anularea deciziei definitive este justificata, iar promovarea recursului in anulare nu reprezinta decat un apel deghizat, si totodata trebuie specificat faptul ca in cauzele solutionate, Curtea a retinut ca procedura recursului in anulare, nefiind accesibila partilor, ci doar procurorului general, care este ierarhic superior uneia dintre parti, a avut drept consecinta incalcarea principiului egalitatii armelor. 11 In opinia separata a judecatorului Sir Nicolas Bratza, in cazul Brumarescu vs Romania, se poate considera c exist o legtur cu principiul egalitii armelor ntre pri n cadrul unei proceduri judiciare, ceea ce constituie o condiie fundamental a unui proces echitabil. Intr-o procedur care pune n cauz Statul, acest principiu de asemenea poate fi nclcat n caz de ingerin a puterii legislative n administrarea justiiei pentru a influena deznodmntul judiciar al unui litigiu (hotrrea Raffineries grecuues Stran i Stratis Andreadis din 9 decembrie 1994, seria A, nr. 301-B), e posibil reclamarea nclcrii sale atunci cnd, tot aa ca i n cazul dat, procurorul general, n calitate de funcionar, este investit prin articolul 330 citat mai sus cu puterea de a cere n orice moment anularea unei hotrri definitive i executorii n favoarea unei persoane particulare. [...] Dup prerea mea, dreptul unui justiiabil la o instan ar fi de asemenea iluzoriu dac ordinea juridic a unui Stat contractant ar permite ca o hotrre judectoreasc definitiv i obligatorie s fie anulat de ctre Curtea suprem de justiie n urma unui recurs care poate fi introdus n orice moment de ctre procurorul general. [...] Consider c principiul securitii rapoartelor juridice capt o importan fundamental; totui, atunci cnd acest principiu nu este recunoscut din motive de acordare unei persoane a dreptului de a anula n orice moment o hotrree definitiv, obligatorie i executat, cum este n spe eu sunt de prerea c aceast nclcarea trebuie s fie considerat ca o nclcare a dreptului la o instan garantat de articolul 6 din Convenie.

Prin urmare, solicitam Curtii sa constate incalcarea articolelor 6 din Convetie si 1 din Protocolul nr. 2 la aceasta de catre statul roman, pentru motivele precizate si sa acorde despagubirile pe care le considera adecvate pentru repararea prejudiciului moral cauzat reclamantei, in temeiul art. 41 din Conventie. Anexam la prezenta, in copie: 12 Hotararea primei instante; 13 Hotararea Tribunalului; 14 Hotararea Curtii de apel; 15 Hotararea Curtii Supreme; 16 Contractul de vanzare cumparare incheiat cu RAGFILGIUR; 17 Chitantele ce atesta plata ratelor apartamentului; 18 Proces verbal de punere in posesia apartamentului; 19 Copie act de identitate; 20 Imputernicire avocatiala; 21 Dovada platii taxelor necesare judecatii. _________________________ (semnatura) Reclamnata prin Av. [x]

LUCRARE PROFESIONAL 2 Pe 1 ianuarie 2009, la orele 5.50 dimineaa, doamnei Lidia Popescu (reclamanta), aflat mpreun cu soul su, Antonio Serrano (reclamantul) ntr-un restaurant din Bucureti pentru petrecerea de Anul Nou, i se solicit de ctre un echipaj de poliie controlarea poetei pe care o avea asupra sa. Dup 10 minute, urmare a refuzului doamnei Popescu de a permite controlarea poetei sale, aceasta mpreun cu soul su sunt ridicai de o dub a poliiei i condui la o secie de poliie. La secia de poliie, doamnei Popescu i este smuls poeta de ctre un poliist, care o anun c, din acel moment, poeta i telefoanele lor mobile vor fi confiscate. Doamna Popescu, mpreun cu soul su, nenelegnd ce se ntmpl, refuz s dea declaraii. Poliistul anchetator le spune c lipsa lor de colaborare le va nruti situaia la Parchet i ulterior, la instan i c tie din surse sigure c doamna Popescu, n calitate de profesor universitar la Facultatea de Medicin i Farmacie Carol Davila Bucureti a luat mit de la nite studeni, n scopul promovrii unor examene, iar soul su i-a fost complice. Soul doamnei Popescu, cetean spaniol, nenelegnd limba romn, o ntreba tot timpul pe soia sa ce se petrece cu ei i de ce au ajuns la poliie. Att doamna Popescu, ct i domnul Serrano au solicitat s li se permit s ia legtura cu un avocat, care s-i asiste. Poliistul le-a rspuns c, dat fiind c nu au dat nicio declaraie, nu au nevoie de un avocat i c, eventual, la Parchet vor fi asistai de ctre un avocat. La orele 11.30 ajung la Parchet, nsoii de un echipaj de poliie. Rmn pe holurile Parchetului nc 6 ore, dat fiind c procurorul de serviciu nu se afla n localitate. Odat ajuns, procurorul ia legtura cu Baroul Bucureti pentru a fi desemnat un aprtor din oficiu, care s fie i vorbitor de limba spaniol, pentru a-i putea apra i interesele domnului Antonio Serrano. Doamnei Popescu i domnului Serrano li se permite luarea legturii cu familia. Imediat dup acest moment, acetia informeaz procurorul de caz c familia a contactat un aprtor ales, care se poate prezenta la Parchet n dou ore. Procurorul de caz rspunde c nu mai poate atepta nc dou ore i c acetia urmeaz a fi audiai n prezena aprtorului din oficiu, vorbitor de limba spaniol, care se va prezenta de ndat la Parchet. Audierea celor doi ncepe la orele 18.00 i dureaz pn la orele 20.00, cnd fa de cei doi se ia msura reinerii pentru 24 de ore. Aprtorul din oficiu ajunge la Parchet la orele 18.30, moment la care, reclamanta scrisese aproximativ jumtate din declaraia sa. n ceea ce o privete pe reclamant, procurorul formuleaz propunere de arestare preventiv. Reprezentantul Parchetului a motivat msura n sensul n care existau indicii temeinice c

reclamanta svrise infraciunea de luare de mit, avnd n vedere declaraia martorei denuntoare (o student n anul VI la Facultatea de Medicin i Farmacie Carol Davila Bucureti), suma de 1000 de euro gsit n poeta reclamantei, bancnote pe care scria MIT, iar lsarea sa n libertate ar constitui un pericol concret pentru ordinea public, reinndu-se, de asemenea, c reclamanta nici nu a colaborat cu organele de cerecetare penal. n ceea ce l privete pe reclamant, domnul Serrano, acesta urmeaz a fi cercetat n stare de libertate. A doua zi, la orele 19.00, reclamanta este prezentat instanei de judecat, nctuat, cu propunere de arestare preventiv. Audierea reclamantei i deliberrile au durat 2 ore, perioad n care reclamanta a stat n box, desctuat. S-a admis propunerea Parchetului de arestare preventiv pentru 29 de zile. Reclamanta a formulat recurs mpotriva ncheierii prin care s-a luat msura arestrii preventive, recurs ce a fost respins. A doua zi, n revista editat de Poliia Capitalei a aprut un articol, cu urmtorul titlu: Viitorii medici dau pag profesoarei Lidia Popescu pentru a lua nota 5, revist ce a fost distribuit gratuit n cadrul Facultii de Medicin i Farmacie Carol Davila Bucureti. Prin ncheieri succesive, s-a prelungit msura arestrii preventive, avnd n vedere meninerea motivelor i temeiurilor de drept care justificaser luarea msurii arestrii preventive. n plus, la cea de-a treia prelungire a msurii arestrii preventive, instana a motivat n sensul n care numai arestul preventiv i o pedeaps cu nchisoarea ar liniti opinia public. La data de 13 iulie 2009, prin rechizitoriu, reclamanta a fost trimis n judecat pentru svrirea infraciunii de luare de mit, iar reclamantul a fost trimis n judecat pentru complicitate la infraciunea de luare de mit. n timpul procesului, avocatul familiei Popescu-Serrano a solicitat, dat fiind c reclamanii nu participaser la depoziia martorei denuntoare, audierea studentei n faa instanei. Martora denuntoare a fost citat, ns procedura de citare nu a fost ndeplinit, vecinul studentei denuntoare avnd informaii c aceasta se afl n Frana. La data de 3 mai 2012, reclamanta a fost condamnat de ctre completul de judecat care soluionase a treia propunere de prelungire a arestrii preventive la 3 ani i 6 luni nchisoare, cu suspendare sub supraveghere, dat la care i s-a i revocat msura arestrii preventive. n ceea ce l privete pe reclamant, acesta a fost achitat, dat fiind c nu s-a dovedit c acesta a fost complice la infraciunea de luare de mit. Pn n acest moment, hotrrea de condamnare/achitare nc nu a fost redactat. Att procurorul, ct i reclamanta au atacat sentina instanei de fond. CERINE Suntei avocatul familiei Popescu-Serrano la Curtea European a Drepturilor Omului. Ce articole din Convenia European a Drepturilor Omului invocai i cum motivai eventuala lor nclcare? La aprecierea rspunsului, vor fi avute n vedere 1) Modalitatea de expunere i sistematizare a motivrii juridice, cu respectarea urmtoarelor cerine a) s se demonstreze aplicabilitatea prevederilor Conveniei Europene a Drepturilor Omului prezentei cauze;

b) s se identifice principiile aplicabile, conform jurisprudenei Curii Europene a Drepturilor Omului, n soluionarea fiecrui tip de situaie n parte (standardul Curii n protejarea dreptului); c) s se motiveze aplicarea efectiv a principiilor de la punctul b) la situaia de fapt din cauz i soluia la care se ajunge; acolo unde este cazul, se vor indica argumente pro i contra; Stilul lucrrii forma personal de exprimare, concizia, claritatea, indicarea surselor, originalitatea, fluena, logica i pertinena argumentrii, creativitatea etc. Raspuns Catre/To: Curtea Europeana a Drepturilor Omului/European Court of Human Rights Consiliul Europei, F-67075 Strasbourg CEDEX, Frana/ Council of Europe, 67075 Strasbourg - Cedex, France

Onorata Curte,
Subsemnatii, dna. Lidia Popescu (denumita in continuare reclamanta), cetatean roman, domiciliata in [x], identificata cu CI seria [x] nr. [x], CNP [x], si dl. Antonio Serrano (denumit in continuare reclamantul), cetatean spaniol, domiciliat in [x], identificat cu Pasaport nr. [x], eliberat de autoritatile spaniole la data de [x], valabil pana in data de [x], reprezentati in cadrul acestei proceduri prin av. [x], formulam in temeiul art. 34 si 35 din Conventia pentru apararea Drepturilor Omului si a Libertatilor fundamentale (denumita in continuare Conventia) prezenta:

CERERE
Impotriva Statului roman, parte la Convetie, dat fiind faptul ca acesta a incalcat drepturile garantate de Conventie, respectiv: 22 dreptul la libertate si siguranta (art. 5, pct. 1, 2, 3, 5), 23 dreptul la un proces echitabil (art. 6), 24 libertatea de exprimare (art. 10 pct. 2), 25 dreptul de proprietate (art. 1 al Protocolului 1 la Conventie), in considerarea dezvoltarii urmatoarelor:

Motive:
I. In fapt,

1) La data de 1 ianuarie 2009, la orele 5.50 dimineaa, reclamantii, se aflau ntr-un restaurant din Bucureti pentru petrecerea de Anul Nou, cand reclamantei i se solicit de ctre un echipaj de poliie controlarea poetei

pe care o avea asupra sa, fara a exista un mandat de perchezitie eliberat in conditiile legii pentru acest scop; 2) Reclamanta a refuzat sa se supuna perchezitiei, si drept consecinta, la orele 6 dimineata, aceeasi zi, atat dansa cat si reclamantul sunt ridicai de o dub a poliiei i condui la o secie de poliie; 3) La secia de poliie, un politist ii smulge poseta reclamantei, afirmandu-i ca din acel moment poseta si telefoanele mobile sunt considerate confiscate; 4) Niciun agent de politie nu au adus la cunostinta reclamantilor motivele pentru care au fost escortati la sectia de politie, pentru confiscarea posetei reclamantei si a telefoanelor mobile ale reclamantilor, pentru care s-a efectuat perchezitia pentru care nu a a existat un mandat eliberat in conditiile legii, astfel incat au refuzat sa dea declaratii, drept garantat de Constitutie si legea procesual penala romana; 5) La refuzul reclamantilor de a da declaratii, poliistul anchetator le - a spus c lipsa lor de colaborare le va nruti situaia la Parchet i ulterior, la instan, i c tie din surse sigure c reclamanta, n calitate de profesor universitar la Facultatea de Medicin i Farmacie Carol Davila Bucureti a luat mit de la nite studeni, n scopul promovrii unor examene, iar soul su, reclamantul, i-a fost complice. 6) Reclamantul, cetean spaniol, nu intelege limba romn, si niciun agent de politie nu a luat masurile necesare aducerii unui interpret astfel incat reclamantului sa ii fie comunicate motivele aducerii sale si a sotiei, reclamanta, in sectia de politie; 7) Avand in vedere dreptul fundamental la aparare, reclamantii au solicitat s li se permit s ia legtura cu un avocat, care s-i asiste, insa poliistul le-a refuzat acest drept, motivand ca dat fiind c nu au dat nicio declaraie, nu au nevoie de un avocat i c, eventual, la Parchet vor fi asistai de ctre un avocat; 8) Dupa 5 ore si 30 de minute, in care au fost retinuti in sectia de politie fara a li se da dreptul de a fi asistati de un avocat, la orele 11.30 reclamantii sunt dusi la Parchet, nsoii de un echipaj de poliie, ramanand pe holurile Parchetului nc 6 ore, deci pana la orele 17.30, dat fiind c procurorul de serviciu nu se afla n localitate; 9) Odat ajuns, procurorul ia legtura cu Baroul Bucureti pentru a fi desemnat un aprtor din oficiu, care s fie i vorbitor de limba spaniol, pentru a-i putea apra i interesele reclamantului, desi acestia doreau sa contacteze un avocat ales, fapt care le-a fost refuzat de autoritati fara

nicio justificare legala; totodata, era necesara prezenta unui interpret de limba spaniola, adica a unei persoane autorizate in acest sens, nu a unei persoane vorbitoare de limba spaniola; 10)Reclamantilor li se permite sa ia legatura cu familia, si imediat dup acest moment, acetia informeaz procurorul de caz c familia a contactat un aprtor ales, care se poate prezenta la Parchet n dou ore, insa procurorul rspunde c nu mai poate atepta nc dou ore i c acetia urmeaz a fi audiai n prezena aprtorului din oficiu, vorbitor de limba spaniol, care se va prezenta de ndat la Parchet; 11) Audierea reclamantilor a inceput la orele 18.00 i a durat pn la orele 20.00, cnd fa de cei doi se ia msura reinerii pentru 24 de ore; 12)Reclamantii, la inceperea audierilor nu au fost asistati de aparatorul din oficiu, intrucat acesta a ajuns la Parchet la orele 18.30, moment la care, reclamanta scrisese deja, aproximativ jumtate din declaraia sa; 13)n ceea ce o privete pe reclamant, procurorul formuleaz propunere de arestare preventiv, motivand msura n sensul ca ar exista indicii temeinice c reclamanta svrise infraciunea de luare de mit, avnd n vedere: (i) declaraia martorei denuntoare (o student n anul VI la Facultatea de Medicin i Farmacie Carol Davila Bucureti), (ii) suma de 1000 de euro gsit n poeta reclamantei, bancnote pe care scria MIT, si (iii) lsarea sa n libertate ar constitui un pericol concret pentru ordinea public, reinndu-se, de asemenea, c (iv) reclamanta nici nu a colaborat cu organele de cerecetare penal. 14)n ceea ce l privete pe reclamant, domnul Serrano, acesta urmeaz a fi cercetat n stare de libertate pentru complicitate la infractiunea de luare de mita; 15)A doua zi (2 ianuarie 2009), la orele 19.00, reclamanta este prezentat instanei de judecat, nctuat, cu propunere de arestare preventiv; audierea reclamantei i deliberrile au durat 2 ore, perioad n care reclamanta a stat n box, desctuat. Ulterior, s-a admis propunerea Parchetului de arestare preventiv pentru 29 de zile a reclamantei; 16)Reclamanta a formulat recurs mpotriva ncheierii prin care s-a luat msura arestrii preventive, recurs ce a fost respins; 17)A doua zi (3 ianuarie 2009), n revista editat de Poliia Capitalei a aprut un articol, cu urmtorul titlu: Viitorii medici dau pag profesoarei Lidia Popescu pentru a lua nota 5, revist ce a fost distribuit gratuit n cadrul Facultii de Medicin i Farmacie Carol Davila Bucureti, incalcandu-se grav prezumtia de nevinovatie;

18)Prin ncheieri succesive, s-a prelungit msura arestrii preventive, avnd n vedere meninerea motivelor i temeiurilor de drept care justificaser luarea msurii arestrii preventive, iar la cea de-a treia prelungire a msurii arestrii preventive, instana a motivat n sensul n care numai arestul preventiv i o pedeaps cu nchisoarea ar liniti opinia public, in alte cuvinte a prelungit arestarea in mod arbitar, fara a exista temeiuri de drept; 19)La data de 13 iulie 2009, prin rechizitoriu, reclamanta a fost trimis n judecat pentru svrirea infraciunii de luare de mit, iar reclamantul a fost trimis n judecat pentru complicitate la infraciunea de luare de mit; 20)n timpul procesului, avocatul familiei Popescu-Serrano a solicitat, dat fiind c reclamanii nu participaser la depoziia martorei denuntoare, audierea studentei n faa instanei, cerere care a fost admisa, si martora denuntoare a fost citat, ns procedura de citare nu a fost ndeplinit, vecinul studentei denuntoare avnd informaii c aceasta se afl n Frana; 21)La data de 3 mai 2012, reclamanta a fost condamnat de ctre completul de judecat care soluionase a treia propunere de prelungire a arestrii preventive la 3 ani i 6 luni nchisoare, cu suspendare sub supraveghere, dat la care i s-a i revocat msura arestrii preventive, iar in ceea ce l privete pe reclamant, acesta a fost achitat, dat fiind c nu s-a dovedit c acesta a fost complice la infraciunea de luare de mit. 22)Pn n acest moment, hotrrea de condamnare/achitare nc nu a fost redactat, iar reclamanta a atacat sentina instanei de fond cu recurs. II. Considerente privind incalcarea art. 5 din Conventie:

Art. 5 din conventie se refera la dreptul la libertate si la siguranta, si in temeiul acestuia, 1. Orice persoan are dreptul la libertate i la siguran. Nimeni nu poate fi lipsit de libertatea sa, cu excepia urmtoarelor cazuri i potrivit cilor legale : [...] c. dac a fost arestat sau reinut n vederea aducerii sale n faa autoritii judiciare competente, atunci cnd exist motive verosimile de a se bnui c a svrit o infraciune sau cnd exist motive temeinice ale necesitii de a-l mpiedica s svreasc o infraciune sau s fug dup svrirea acesteia; [...].2. Orice persoan arestat trebuie s fie informat, n cel mai scurt termen i ntr-o limb pe care o nelege, asupra motivelor arestrii sale i asupra oricrei acuzaii aduse mpotriva sa. 3. Orice persoan arestat sau deinut n condiiile prevzute de 1 c) din prezentul articol trebuie adus de ndat naintea unui judector sau a altui magistrat mputernicit prin lege cu exercitarea atribuiilor judiciare i are dreptul de a fi judecat ntr-un termen

rezonabil sau eliberat n cursul procedurii. Punerea n libertate poate fi subordonat unei garanii a prezentrii persoanei n cauz la audiere. [...] 5. Orice persoan, victim a unei arestri sau deineri n condiii contrare dispoziiilor acestui articol, are dreptul la reparaii.. Vom dezvolta in continuare motivele pentru care consideram ca statul roman a incalcat art. 5 din Conventie cu precadere pct. 1 lit. c, 2, 3, 5, dupa cum urmeaza: 1) Aspecte privind garantiile instituite de art. 5: a. Considerente: In primul rand, pentru a se discuta de privarea de libertate a unei persoane, trebuie indeplinite anumite conditii, cea mai insemnata fiind aceea ca privarea sa se faca in conformitate cu dispozitiile legale; in acest sens, Curtea va examina in ca masura dreptul intern al unui stat respecta sau nu dispozitiile Conventiei. Totodata, cand suntem in prezenta unei privari de liberatate, in sarcina statului se naste obligatia de siguranta, care confera pe de o parte anumite garantii generale, si pe de alta parte, anumite garantii speciale. Garantiile generale se vor aplica intotdeauna in situatia in care se discuta despre cazurile descrise la pct. 1 lit. a f, si constau in dreptul persoanei de a fi informat cu privire la motivele privarii sale de libertate si ale invinuirilor aduse, intr-o limba pe care o intelege, dreptul de a face recurs impotriva masurilor luate de autoritati, dreptul la despagubiri, dupa caz. In cazul persoanelor arestate preventiv, se nasc anumite conditii speciale, pe langa cele generale si anume: obligatia autoritatilor de a aduce persoana arestata preventiv in fata unui magistrat competent sa se pronunte asupra legalitatii masurii si, persoana arestata sa fie judecata in timp rezonabil sau sa fie eliberata pe parcursul procedurii. b. Calitatea de victima a reclamantilor: In vasta sa jurisprudenta, Curtea a statuat ca notiunea de victima, prin prisma art. 34 din Convenie, desemneaz persoana direct vizat printr-o aciune sau omisiune litigioas, existena unei nclcri a exigenelor Conveniei care poate fi conceput chiar i n absena prejudiciului; [...]. (Brumarescu vs Romania, paragraful 50, Cornwell vs Regatul Unit, dec. 11.05.1999). Victim real, este acea persoan ce a fost afectat personal de nclcarea a drepturilor sale fundamentale. In principiu, pentru o persoana care depune o in fata Curtii, cerere nu este suficient ca aceasta sa sustina ca o lege incalcata, doar prin simpla sa existenta, drepturile de care aceasta se bucura in termenii

Conventiei, ci, respectiva lege sau masura, trebuie sa fi fost aplicata in detrimentul persoanei respective. Cu toate acestea, legea unui stat poate incalca prin sine-insasi drepturile unui individ daca acesta sufera direct efectele sale. Prin urmare, consideram ca in cazul de fata, reclamantii au calitatea de victima, avand in vedere faptul ca, au fost personal si direct lezati masurile dispuse impotriva lor de catre autoritati, pe de o parte, si prejudiciul nu le-a fost reparat de autoritatile abilitate, pe de alta parte. 2) Aspecte privind incalcarea art. 5 fata de reclamanti: a. In primul rand, art. 5 pct. 1 lit. c) impune conditia ca retinerea sau arestarea unei persoane sa fie dispusa in cazul in care exista motive temeinice ca ar fi savarsit o infractiune, pe de o parte, sau sa impiedice persoana sa comita a alta infractiune, sau sa se sustraga de la urmarirea penala, pe de alta parte; prin urmare, in cazul de fata trebuie analizat, in ce masura organele de cercetare penala dispuneau de motive si dovezi temeinice pentru a i retine pe cei doi reclamanti. b. Din probele existente la momentul retinerii reclamantilor, anume o declaratie de martor si o suma de bani pe care scria mita nu rezulta fara echivoc ca reclamanta ar fi savarsit infractiunea de luare de mita, cu atat mai putin, ar putea fi vorba de complicitate la aceasta infractiune a reclamantului, avand in vedere ca din declaratia martorei nu rezulta nimic in acest sens, iar pe de alta parte, nu au fost gasite alte probe materiale care ar fi putut crea convingerea unei instante ca se poate vorbi de complicitate la infractiunea precizata. Curtea, prin vasta s-a jurisprudenta a statuat c, prin proclamarea dreptului la libertate, art. 5 1 se refer la libertatea fizic a persoanei; el are drept scop s asigure ca nimeni s nu fie privat de aceasta n mod arbitrar. (Creanga vs Romania, par. 44). c. Cu privire la dreptul persoanelor prevazut la pct. 2 al art. 5, respectiv dreptul de a fi informat in cel mai scurt timp, intr-o limba pe care o intelege de invinuirea adusa si de motivele ce au impus arestarea sa, suntem de parere ca acesta a fost grav incalcat fata de ambii reclamanti, desigur dreptul la un interpret il priveste numai pe reclamant, este lesne de observat ca in cazul de fata acesta a fost incalcat, in considerarea faptului ca reclamantei nu i s-a comunicat motivul pentru care a fost obligata sa dea declaratii sau macar motivul pentru care este dusa la sectia de politie, precum nici reclamantului nu i s-a pus la dispozitie un interpret in scopul aflarii motivelor aducerii sale la sectie impreuna cu sotia sa. In acest sens, Curtea reaminteste ca art. 5 & 2 din Conventie enunta o garantie fundamentala: orice persoana arestata trebuie sa stie de ce a fost privata de libertate. Aceasta garantie impune obligatia de a comunica unei asemenea persoane, intr-un limbaj simplu si accesibil, motivele de drept si de fapt ale privarii sale de libertate, astfel

incat sa poata discuta cu privire la legalitatea acesteia in fata unei instante in temeiul paragrafului 4. (cauza Begu vs Romania, par. 71). d. Totodata, autoritatile nu au respectat dreptul persoanelor de a fi aduse in fata unui magistrat care sa se pronunte asupra legalitatii masurii retinerii reclamantilor de catre organele de politie, avand in vedere faptul ca, abia dupa 12 ore au fost adusi in fata procurorului. (5 ore si 30 de minute, reclamantii au fost retinuti in sectia de politie iar la orele 11.30 reclamantii sunt dusi la Parchet, ramanand pe holurile Parchetului nc 6 ore, pana la 17.30, iar audierea a inceput la orele 18). e. In egala masura trebuie mentionat faptul ca perchezitia si confiscarea posetei reclamantei si a telefoanelor mobile ale ambilor reclamanti s-a facut fara a se respecta dispozitiile legale in materie, mai precis au fost incalcate (i) dispozitiile art. 106 ale Codului de procedura penala roman (CPP) conform caruia: Percheziia corporal se efectueaz de organul judiciar care a dispus-o, cu respectarea dispoziiilor art. 104 alin. 1, sau de persoana desemnat de acest organ. conform art. 104: Organul judiciar care urmeaz a efectua percheziia este obligat ca, n prealabil, s se legitimeze i, n cazurile prevzute de lege, s prezinte autorizaia dat de judector. [...]; al. 3: Aceste operaiuni se efectueaz de organul judiciar n prezena unor martori asisteni.[...]. si (ii) ale art. 439 in baza caruia: Msura de siguran a confiscrii speciale luat prin ordonan sau hotrre se execut dup cum urmeaz: a) lucrurile confiscate se predau organelor n drept a le prelua [...].. In cazul de fata, organele de politie au perchezitionat abuziv geanta reclamantei, precum au dispus confiscarea fara autorizatia necesara conform legii si fara prezenta a doi martori asistenti. In cazul Begu impotriva Romaniei Curtea a statuat ca Curtea trebuie sa stabileasca, in primul rand, daca art. 6 din Conventie cuprinde aceasta etapa procedurala, dat fiind ca, in temeiul dreptului intern, nu fusese formulata nicio acuzatie penala fata de persoana in cauza, acesta nefiind la momentul perchezitiei corporale nici invinuit, nici cercetat pentru savarsirea vreunei infractiuni.(par. 137) si deasemenea in temeiul jurisprudentei Curtii in materie penala, acuzatia ar putea fi definita, in sensul art. 6 din Conventie, ca o notificare oficiala, emisa de autoritatea competenta, a imputatiei savarsirii unei infractiuni sau ca existenta unor repercusiuni importante asupra situatiei suspectului (Deweer impotriva Belgiei, 27 februarie 1980, pct. 46, seria A, nr. 35). In consecinta, art. 6 este aplicabil in speta.. par. 138. In respectarea dreptului unei persoane acuzate de a nu se autoincrimina perchezitia si confiscare trebuie efectuate numai cu respectarea legii in acest sens. f. Deasemenea, retinerea nu s-a facut in conditiile legii, in sensul ca au fost incalcate dispozitiile art. 143 si art. 144 CPP, respectiv care prevad conditiile in care masura retinerii poate fi dispusa: (i) art. 143: Msura reinerii poate fi luat de procuror ori de organul de cercetare penal fa de nvinuit sau inculpat, numai dup ascultarea acestuia n prezena aprtorului, dac sunt probe sau indicii temeinice c a svrit o fapt

prevzut de legea penal. [...]. Al. (3) - Procurorul sau organul de cercetare penal va aduce la cunotin nvinuitului sau inculpatului c are dreptul s-i angajeze aprtor. De asemenea, i se aduce la cunotin c are dreptul de a nu face nicio declaraie, atrgndu-i-se atenia c ceea ce declar poate fi folosit mpotriva sa. [...], si art. 144 CPP: Msura reinerii poate dura cel mult 24 de ore. Din durata msurii reinerii se deduce timpul ct persoana a fost privat de libertate ca urmare a msurii administrative a conducerii la sediul poliiei, prevzut n art. 31 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 218/2002 privind organizarea i funcionarea Poliiei Romne. [...] Al. (3) - n ordonana prin care s-a dispus reinerea trebuie s se menioneze ziua i ora la care reinerea a nceput, iar n ordonana de punere n libertate, ziua i ora la care reinerea a ncetat. [...] Al. (5) Cnd msura reinerii este luat de procuror, dac acesta consider c este necesar a se lua msura arestrii preventive, procedeaz, n termen de 10 ore de la luarea msurii reinerii, potrivit art. 146.. Dupa cum lesne se poate constata, in cazul de fata, autoritatile nu au respectat legea cu privire la masura retinerii, avand in vedere faptul ca: - Nu existau probe si indicii temeinice ca reclamantii ar fi savarsit vreo infractiune; - Nu i-au ascultat pe acestia in prezenta aparatorului; - Nu au adus la cunostinta reclamantilor dreptul la aparator, si mai mult, organele de politie le-au spus ca nu au nevoie de unul; - Nu au adus la cunostinta reclamantilor dreptul de a nu declara nimic, ci dimpotriva, organele de politie i-au amenintat pe reclamanti ca daca nu declara nimic, situatia le va fi inrautatita, fapt care nu contravine numai drepturilor fundamentale, dar bunului demers al justitiei si a persoanelor ce lucreaza in slujba sa. In cauza Creanga vs Romania Curtea a stabilit ca este esenial, n materie de privare de libertate, ca dreptul intern s defineasc clar condiiile de detenie i ca legea s fie previzibil n aplicarea sa (Zervudacki mpotriva Franei, nr. 73947/01, pct. 43, 27 iulie 2006) (par. 54)., or aceste conditii erau definite de CPP insa au fost incalcate cu rea credinta de catre autoritati. 3) Aspecte privind arestarea preventiva a reclamantei: a. Conditiile arestarii preventive in dreptul roman: Arestarea preventiva in dreptul romanesc are o reglementare specifica separata in functie de calitatea persoanei impotriva careia se dispune, in sensul ca, daca este pusa in miscare actiunea penala impotriva fapturitorului, acesta devine inculpat, iar in caz contrar, daca se dispune inceperea urmarii penale, acesta este considerat invinuit. In cazul de fata, nu este specificat cand anume

procurorul a dispus inceperea urmaririi penale sau daca ar fi pus in miscare actiunea penala. Vom avea in vedere totusi dispozitiile arestarii preventive privind invinuitul, presupunand ca procurorul a dispus inceperea urmaririi penale. In orice caz, indiferent de calificarea faptuitorului ca invinuit sau inculpat, conditia motivarii temeinice si concrete a masurii arestarii preventive trebuie respectata. Conform art. 146 CPP care se refera la arestarea invinuitului, Dac sunt ntrunite condiiile prevzute n art. 143 [conditiile retinerii, deja mentionate] i exist vreunul dintre cazurile prevzute n art. 148 [a) inculpatul a fugit ori s-a ascuns, n scopul de a se sustrage de la urmrire sau de la judecat, ori exist date c va ncerca s fug sau s se sustrag n orice mod de la urmrirea penal, de la judecat ori de la executarea pedepsei;a1) inculpatul a nclcat, cu rea-credin, msura obligrii de a nu prsi localitatea sau ara ori obligaiile care i revin pe durata acestor msuri; b) exist date c inculpatul ncearc s zdrniceasc n mod direct sau indirect aflarea adevrului prin influenarea unei pri, a unui martor sau expert ori prin distrugerea, alterarea sau sustragerea mijloacelor materiale de prob; c) exist date c inculpatul pregtete svrirea unei noi infraciuni; d) inculpatul a svrit cu intenie o nou infraciune; e) exist date c inculpatul exercit presiuni asupra persoanei vtmate sau c ncearc o nelegere frauduloas cu aceasta; f) inculpatul a svrit o infraciune pentru care legea prevede pedeapsa deteniunii pe via sau pedeapsa nchisorii mai mare de 4 ani i exist probe c lsarea sa n libertate prezint un pericol concret pentru ordinea public. Al. (2) - n cazurile prevzute n alin. 1 lit. a)-e), msura arestrii preventive a inculpatului poate fi luat numai dac pedeapsa prevzut de lege este deteniunea pe via sau nchisoarea mai mare de 4 ani] procurorul, din oficiu sau la sesizarea organului de cercetare penal, cnd consider c arestarea nvinuitului este necesar n interesul urmririi penale, numai dup ascultarea acestuia n prezena aprtorului, ntocmete propunerea motivat de luare a msurii arestrii preventive a nvinuitului. Al. (2) - Dosarul, mpreun cu propunerea de luare a msurii arestrii preventive, ntocmit de procurorul care efectueaz sau supravegheaz urmrirea penal, se prezint preedintelui ori judectorului delegat de acesta de la instana creia i-ar reveni competena s judece cauza n fond sau de la instana corespunztoare n grad acesteia n a crei circumscripie se afl locul de deinere, locul unde s-a constatat svrirea faptei prevzute de legea penal ori sediul parchetului din care face parte procurorul care efectueaz sau supravegheaz urmrirea penal. Al. (3) La prezentarea dosarului de ctre procuror, preedintele instanei sau judectorul delegat de acesta fixeaz ziua i ora de soluionare a propunerii de arestare preventiv, pn la expirarea celor 24 de ore de reinere, n cazul n care nvinuitul este reinut. Ziua i ora se comunic att aprtorului ales sau numit din oficiu, ct i procurorului, acesta din urm fiind obligat s asigure prezena n faa judectorului a nvinuitului reinut. Al. (4) - Propunerea de arestare preventiv se soluioneaz n camera de consiliu de un singur judector, indiferent de natura infraciunii. Al. (5) - nvinuitul este adus n faa judectorului

i va fi asistat de aprtor. Al. (6) - Dispoziiile art. 1491 alin. 6 [situatie cand invinuitul nu poate participa] i ale art. 150 [masura arestarii se va dispune numai dupa ascultarea inculpatului de catre procuror si judecator] se aplic n mod corespunztor. Al. (7) - Participarea procurorului este obligatorie. Al. (8) Dup ascultarea nvinuitului, judectorul, de ndat, admite sau respinge propunerea de arestare preventiv, prin ncheiere motivat. Al. (9) - Dac sunt ntrunite condiiile prevzute n alin. 1, judectorul dispune, prin ncheiere motivat, arestarea preventiv a nvinuitului pe o durat ce nu poate depi 10 zile. Al. (10) - Totodat, judectorul, admind propunerea, emite, de urgen, mandatul de arestare a nvinuitului. [...].. b. Motivatia arestarii preventive privind reclamanta: Procurorul, dupa ce a audiat reclamanta, desi aparatorul acesteia nu a fost prezent de la inceputul audierii, a intocmit propunere de arestare preventiv, motivand msura n sensul ca ar exista indicii temeinice c reclamanta svrise infraciunea de luare de mit, pentru motivele: (i) exista declaraia martorei denuntoare (o student n anul VI la Facultatea de Medicin i Farmacie Carol Davila Bucureti), (ii) suma de 1000 de euro a fost gsit n poeta reclamantei, si pe bancnote scria MIT, si (iii) lsarea sa n libertate ar constitui un pericol concret pentru ordinea public, reinndu-se, deasemenea, c (iv) reclamanta nici nu a colaborat cu organele de cerecetare penal. In alte cuvinte, procurorul considera ca este suficient si temeinic ca masura arestarii unei persoane sa fie luata in baza unei declaratii fara alte cercetari si a unei sume pe care scria mita pe care in mod miraculos autoritatile au gasit-o in poseta reclamantei de Anul Nou, exact la un moment oportun avem rezerve fata de legalitatea provenientei legale a bancnotelor si a modului in care au ajuns in poseta reclamantei. Totodata procurorul considera ca lasarea in libertate a reclamantei este un real pericol pentru ordinea publica si in egala masura aceasta nu a colaborat cu autoritatile. Analizand dispozitiile legale in materie si modul in care procurorul a instrumentat cazul rezulta ca nu au existat temeiuri pentru luarea masurii arestarii preventive a reclamantei, incalcandu-se astfel art. 5 pct 1 din Conventie. In sustinerea afirmatiilor noastre mentionam ca in vasta sa jurisprudenta Curtea s-a pronuntat adesea in sensul obligativitatii autoritatilor de a motiva temeinic si convingator orice masura privativa de libertate luata impotriva unei persoane, in acest sens citam: orice perioada de arestare preventiva, oricat de scurta, sa fie motivata in mod convingator de autoritati (cazul Begu impotriva Romaniei, par. 82; Shishkov impotriva Bulgariei, nr. 38.822/97, pct. 66, CEDO 2003-I; Belchev impotriva Bulgariei, nr. 39.270/98, pct. 82, 8 aprilie 2004, si Sarban impotriva Moldovei, nr. 3.456/05, pct. 97, 4 octombrie 2005). O decizie motivata asigura partile ca argumentele lor au fost ascultate (Sarban, citata

anterior, pct. 98). Tot Curtea a stabilit ca Temeiul bnuielilor pe care trebuise s se bazeze o arestare constituie un element esenial al proteciei garantate de art. 5 1 c) mpotriva lipsirilor arbitrare de libertate. Existena unor bnuieli ntemeiate presupune existena unor fapte sau informaii care pot convinge un observator neutru i obiectiv c individul n cauz ar fi putut svri infraciunea.(cazul Creanga impotriva Romaniei, par. 61). c. Mentinerea/prelungirea arestarii preventive a reclamantei: Conform art. 155 CPP al. (1) - Arestarea inculpatului dispus de instan poate fi prelungit, n cursul urmririi penale, motivat, dac temeiurile care au determinat arestarea iniial impun n continuare privarea de libertate sau exist temeiuri noi care s justifice privarea de libertate. si conform art. 159 CPP al. (6) n cazul n care judectorul acord prelungirea, aceasta nu va putea depi 30 de zile., iar in temeiul art. 23 al. (5) din Constitutia Romaniei in cursul urmaririi penale arestarea preventiva se poate dispune pe o durata de cel mult 30 de zile, fara ca durata totala sa depaseasca un termen rezonabil, si nu mai mult de 180 de zile. Din cele ce preced, rezulta ca prelungirea arestarii preventive trebuie dispusa daca: 26 Exista in continuare temeiurile care au stat la baza luarii masurii; sau 27 Exista temeiuri noi ca impun mentinerea masurii; 28 Fiecare hotarare in sensul prelungirii trebuie temeinic motivata de instanta de judecata. Consideram ca in cazul de fata, dispozitiile art. 5 din Conventie au fost grav incalcate, intrucat, nu numai ca nu au existat temeiurile ca masura sa fie dispusa inca de la inceput, dar motivarea instantei a fost in sensul ca numai arestul preventiv i o pedeaps cu nchisoarea ar liniti opinia public, prelungind masura in mod arbitrar fara a exista niciun temei de drept care sa justifice masura. Curtea in numeroase randuri a statuat in legatura cu masura arestarii preventive ca aceasta se va prelungi daca exista temeiuri in acest sens si daca obiectiv, masura este necesara; in egala masura nu a neglijat aspectul obligativitatii instantelor de a motiva temeinic deciziile privind luarea, mentinerea sau prelungirea arestarii preventive a unei persoane. Din jurisprundenta Curtii in acest sens putem mentiona cazul Begu impotriva Romaniei: autoritatile judiciare trebuie sa prezinte motive mai specifice care sa justifice persistenta motivelor detentiei (mutatis mutandis, I.A. impotriva Frantei, 23 septembrie 1998, pct. 104 105, Culegere de hotarari si decizii 1998-VII). par. 84; instantele nu au oferit nicio explicatie pentru a justifica in mod concret, de-a lungul timpului, felul in care punerea in libertate a reclamantului ar avea un impact negativ asupra societatii civile sau ar impiedica ancheta. (Calmanovici, pct. 100, si Mihuta impotriva Romaniei, nr. 13.275/03, 31 martie 2009, pct. 29)

par. 85; in cazul Creanga impotriva Romaniei Curtea a stabilit Curtea trebuie s aib convingerea c detenia n timpul perioadei n litigiu este conform scopului articolului 5 1 din Convenie, i anume protejarea individului de orice lipsire arbitrar de libertate. Curtea trebuie deci s se asigure c dreptul intern este el nsui conform Conveniei, inclusiv conform principiilor enunate sau implicate de aceasta (Erkalo mpotriva rilor de Jos, 2 septembrie 1998, pct. 52, Culegere de hotrri i decizii 1998-VI). par. 69 si totodata Curtea reamintete c, n materie de privare de libertate, este deosebit de important s se respecte principiul general al securitii juridice. par. 70. In cazul Bujac impotriva Romaniei Curtea reamintete c cerina unui temei juridic continuu pentru fiecare privare de libertate se extinde pe toat perioada arestrii. Aceast cerin impus la art. 5 1 din Convenie are ca scop s asigure c nimeni nu este privat de libertate n mod arbitrar (Jeius mpotriva Lituaniei, nr. 34578/97, pct. 56, CEDO 2000-IX). Astfel, n principiu, temeiul legal al oricrei arestri trebuie s existe din momentul n care msura este luat mpotriva persoanei n cauz, iar aceasta trebuie s acopere ntreaga perioad a arestrii. par. 35; Curtea a subliniat c, prin interpretarea art. 23 alin. (4) din Constituie, Curtea Constituional constatase c, [], instanele erau obligate s controleze legalitatea arestrii la fiecare treizeci de zile, pn la ncheierea procedurii. Prin urmare, Curtea hotrse c instanele naionale dispuneau de o jurispruden clar a Curii Constituionale, pe care i puteau ntemeia deciziile. par. 57; Curtea reamintete c art. 5 3 din Convenie oblig instanele interne s i exercite controlul privind meninerea n arest preventiv a unei persoane, cu scopul de a garanta eliberarea persoanei n cauz atunci cnd circumstanele nu mai justific privarea sa de libertate; ntr-adevr, prelungirea arestrii se justific ntr-o spe dat numai dac exist indicii concrete care s impun prevalarea interesului public, fr s afecteze prezumia de nevinovie, asupra normei privind respectarea libertii individuale enunate la art. 5 din Convenie [a se vedea, printre multe altele, McKay (GC), citat anterior, pct. 42 i 45]. - par. 68. III. Considerente privind incalcarea art. 6 din Conventie:

Art. 6 din Conventie se refera la dreptul la un proces echitabil, si in temeiul acestuia 1. Orice persoan are dreptul la judecarea cauzei sale n mod echitabil, public i n termen rezonabil, de ctre o instan independent i imparial, instituit de lege, care va hotr fie asupra nclcrii drepturilor i obligaiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricrei acuzaii penale ndreptate mpotriva sa. Hotrrea trebuie s fie pronunat n mod public, dar accesul n sala de edin poate fi interzis presei i publicului pe ntreaga durat a procesului sau a unei pri a acestuia, n interesul moralitii, al ordinii publice ori al securitii naionale ntr-o societate democratic, atunci cnd interesele minorilor sau protecia vieii private a prilor la proces o impun, sau n msura considerat absolut necesar de ctre instan cnd, n mprejurri speciale, publicitatea ar fi de natur s aduc atingere intereselor justiiei. 2. Orice persoan acuzat de o infraciune este prezumat nevinovat pn ce vinovia

sa va fi legal stabilit. 3. Orice acuzat are, mai ales, dreptul: a. s fie informat, n termenul cel mai scurt, ntr-o limb pe care o nelege i n mod amnunit, despre natuta i cauza acuzaiei aduse mpotriva sa; b. s dispun de timpul i de nlesnirile necesare pregtirii aprrii sale; c. s se apere el nsui sau s fie asistat de un aprtor ales de el i, dac nu dispune de mijloacele necesare remunerrii unui aprtor, s poat fi asistat gratuit de un avocat din oficiu, atunci cnd interesele justiiei o cer; d. s audieze sau s solicite audierea martorilor acuzrii i s obin citarea i audierea martorilor aprrii n aceleai condiii ca i martorii acuzrii; e. s fie asistat gratuit de un interpret, dac nu nelege sau nu vorbete limba folosit la audiere.. Prin urmare, se instituie obligatia unui stat membru al Conventiei sa ia toate masurile necesare pentru asigurarea drepturilor persoanelor de un proces echitabil pe teritoriul lor, asigurandu-se totodata securitatea raporturilor juridice, pentru ca niciun drept fundamental al persoanelor sa nu fie incalcat. In continuare vom dezvolta motivele pentru care consideram ca statul roman a incalcat dreptul reclamantilor la un proces echitabil, dupa cum urmeaza: 1) Aspecte privind prezumtia de nevinovatie: Prezumtia de nevinovatie este o garantie specifica in materie penala si, la fel ca si in cazul celorlalte drepturi reglementate de Conventie, caracterul ei nu poate fi, sub niciun aspect, nici teoretic si nici iluzoriu, fiind o prezumtie relativa, cu un regim juridic special care, cu toate ca poate fi dovedita prin orice mijloace de proba, va putea fi rasturnata numai printr-o hotarare penala de condamnare, ramasa definitiva. (a se vedea Incalcarea prezumtiei de nevinovatie prin declaratii oficiale ale reprezentantilor statului- Lancranjan Alexandra Carmen, Bucuresti 2009, Institutul National al Magistraturii, pg. 5). a. Domeniul de aplicare a prezumtiei de vinovatie: Prima hotarare in care a fost instituit din punct de vedere principial standardul impus de articolul 6-2 precum si viziunea Curtii asupra a ceea ce reprezinta o incalcare a acestui standard a fost cauza Minelli contra Elvetiei. In aceasta cauza Curtea a statuat ca se incalca prezumtia de nevinovatie daca fara ca acuzatul sa fie gasit vinovat anterior in concordanta cu legea si mai ales fara sa fi avut posibilitatea de a exercita dreptul la aparare, o decizie judiciara reflecta opinia ca ar fi vinovat (P. Van Dijk, G.J.H. Van Hoof, Theory and Practice of the European Convention on Human Rights, Third Edition, Ed. Kluwer Law International, pag. 459). Prin urmare, s-a concluzionat ca scopul general al institutirii prezumtiei de nevinovatie il reprezinta necesitatea protejarii acuzatului de un verdict de culpabilitate ce nu a fost stabilit legal si definitiv. Sub aspectul garantiilor instituite, doctrina a stabilit ca unele dintre acestea sunt imprumutate din reglementarea articolului 6 paragraful 1(Corneliu

Barsan, Conventia europeana a drepturilor omului, Comentariu pe articole, volumul 1, Ed. ALLBeck, pag. 541) dupa cum urmeaza: 1 obligatia pe care o au judecatorii de a nu pleca in judecarea cauzei cu idei preconcepute; 2 sarcina probei in materie penala revine acuzarii; 3 aplicarea principiului in dubio pro reo; 4 acuzarea este obligata sa indice faptele de care este acuzat inculpatul si sa aduca un probatoriu suficient pentru dovedirea vinovatiei. Pe langa aceste garantii comune, articolul 6 paragraful 2 instituie si garantii proprii (Radu Chirita, Dreptul la un proces echitabil, Ed. Universul Juridic, pag. 295) precum: garantarea dreptului la tacere, obligatia statelor de a se abtine de la impunerea de sanctiuni fara a exista o hotarare de condamnare si interdictia de a exista o judecata de doua ori pentru aceeasi fapta si acelasi faptuitor, existand opinia ca aceasta interdictie se rasfrange si asupra urmaririi penale. Domeniul de aplicare al prezumtiei de nevinovatie il reprezinta atat faza urmaririi penale cat si faza judecatii; astfel, in sens larg, prezumtia exista cu privire la tot ansamblul procedurii penale litigioase si nu doar in procesul penal in acceptiunea lui restransa. Prin urmare, in faza de urmarire penala, standardul CEDO prevede ca art. 6 par. 2 este incident, fiind interpretat in sensul ca, in aceasta faza, persoana sa nu fie tratata ca si cum ar fi vinovata, iar in faza de judecata, articolul 6 par. 2 va fi pe deplin aplicabil de la momentul sesizarii instantei si pana la ramanerea definitiva a hotararii, oricate grade de jurisdictie ar parcurge, astfel incat prezumtia de nevinovatie sa fie respectata atat la instanta de fond, cat si in apel si recurs (Louis- Edmond Pettiti, La Convention Europeenne des Droits de LHomme, Commentaire article par article, Ed. Economica, pag. 271). Totodata, articolul 6 par. 2 poate fi incalcat si in masura in care, inainte de a exista o hotarare definitiva, tratamentul impus in cazul de fata arestarea preventiva, este punitiv si incalca prevederile articolului 5 din Conventie (P. Van Dijk, G.J.H. Van Hoof, Theory and Practice of the European Convention on Human Rights, Third Edition, Ed. Kluwer Law International, pag 461.) Trebuie specificat ca in cazul de fata, instanta care s-a pronuntat asupra cauzei reclamantei, condamnand-o a fost aceeasi instanta care a dispus asupra celei de-a treia incheieri de prelungire a arestarii preventive a acesteia, cand a specificat ca numai o condamnare ar linisti opinia publica, asfel incat, impartialitatea judecatorului a fost complet stirbita si astfel hotararea de condamnare este nelegala. Consideram ca datorita faptului ca nici dupa 6 luni de la pronuntarea instantei, nici recursul intern formulat de reclamanta nu poate fi judecat, astfel

incat dreptul acesteia la un proces echitabil este incalcat. b. Incalcarea prezumtiei de nevinovatie prin afirmatiile publice ale autoritatilor statului: Prin jurisprudenta sa, Curtea a reusit sa evidentieze regula conform careia, orice reprezentant al statului trebuie sa se abtina sa declare public faptul ca persoana fata de care s-a dispus urmarirea penala sau a fost trimisa in judecata este vinovata de savarsirea infractiunii ce i se imputa, inainte ca vinovatia sa fie stabilita de catre instanta printr-o hotarare definitiva de condamnare.(D. Bogdan, M. Selegean, Drepturi si libertati fundamentale in jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, Ed. Praxis, pag. 273), iar in exprimarea opiniei lor autoritatile nu trebuie sa denote opinia lor personala, chiar daca ar fi spusa prin evaluarea probelor administrate in cauza. Persoanele carora li se aplica in mod direct interdictia de pronuntare in public cu privire la vinovatia acuzatului, sunt in primul rand magistrati, atat judecatori cat si procurori, cat si de orice alt reprezentant al puterii publice, cat timp declaratiile acestora sunt facute in calitate de reprezentant al statului (Mihail Udroiu, Ovidiu Predescu, Protectia europeana a drepturilor omului si procesul penal roman, Tratat, Ed. All Beck, pag. 625). Relativ la liberatatea de exprimare garantata de articolul 10 din Conventie Curtea considera ca o parte importanta a acestui drept este libertatea de a primi si da informatii, si prin urmare art. 6 par. 2 nu poate aduce atingere obligatiei autoritatilor sa informeze publicul cu privire la anchetele penale aflate in desfasurare. Cu toate acestea, dreptul la informare este restrans sub aspectul necesitatii respectarii prezumtiei de nevinovatie, anume informatiile respective trebuie sa fie prezentate cu toata discretia si grija necesare respectarii acesteia, astfel incat, autoritatile nu pot, in declaratiile publice, folosi orice tip de vocabular, alegerea termenilor fiind esentiala pentru protejarea garantiilor in materie penala; singurul reprezentant ce poate in anumite conditii sa foloseasca un limbaj mai larg pentru a evidentia existenta probelor suficiente de la dosarul cauzei este procurorul, celelalte oficialitati nebeneficiind de o astfel de libertate de exprimare (Corneliu Barsan, Conventia europeana a drepturilor omului, Comentariu pe articole, volumul 1, Ed. ALLBeck, pag. 544). In cauza Allenet de Ribemont contra Frantei, Curtea a stabilit principiile privind respectarea prezumtiei de nevinovatie, in legatura cu afirmatiile autoritatilor statului, Comisia a evidentiat faptul scopul garantiei prezumtiei de nevinovatie este extins, impunand obligatii nu numai instantelor penale in determinarea vinovatiei acuzatului, ci si altor autoritati ale statului, inclusiv agenti de politie. Astfel, Curtea, amintind ca prezumtia de nevinovatie este un element necesar pentru existenta unui proces echitabil in acceptiunea data de articolul 6 paragraf 1.

Insasi Curtea in jurisprudenta sa a statuat ca puterea de convingere pe care o are un oficial al statului, pozitia sa in cadrul aparatului de stat, increderea publica in declaratiile unui asemenea oficial, sunt elemente care trebuie sa imprime prudenta in declaratiile publice fata de anchetele penale in curs (cauza Butkevicius contra Lituania; cauza Ribemont contra Franta). Cand afirmatiile unui oficial al statului privesc o persoana publica si o catalogheaza ca vinovata de comiterea unei infractiuni opinia publica este dirijata in sensul ca persoana este deja vinovata, avand in vedere interesul publicului fata de imaginea pe care acesta o are in societate, si astfel vor considera ca vinovatia este dovedita, dar mai mult poate sa afecteze in mod deosebit credibilitatea acuzatului, viata sa publica, statutul social precum si viata sa economica. De asemenea un alt element de analiza contextuala este cursul anchetei in urma declaratiilor, in majoritatea cauzelor, la scurt timp dupa publicarea declaratiilor acuzatului, fie i s-a restrans libertatea prin dispunerea arestarii preventive, fia a fost pus sub acuzare in mod oficial, fie a fost trimis in judecata. (Lancranjan Alexandra Carmen Incalcarea prezumtiei de nevinovatie prin declaratii oficiale ale reprezentantilor statului, pg. 18). Folosirea frazelor scurte, concise, afirmative, cu continut enuntiativ si declarativ clar, cu verbe puternice din punct de vedere semantic in ceea ce priveste rezonanta fata de receptor, utilizarea timpului prezent, a modului indicativ, evitarea conditionalului optativ, evitarea nuantarii termenilor, toate acestea duc la formarea certitudinii existentei vinovatiei si a gradului de adevar pe care il au declaratiile. In unele hotarari vinovatia este enuntata direct in alte cauze vinovatia este indicata prin exprimarea certitudinii organului statului cu privire la acest aspect. (Lancranjan Alexandra Carmen Incalcarea prezumtiei de nevinovatie prin declaratii oficiale ale reprezentantilor statului, pg. 19). Avand in vedere cele de mai sus, consideram ca in speta a fost grav incalcat art. 6 din Conventie, sub toate aspectul incalcarii prezumtiei de nevinovatie fata de reclamanta. 2) Aspecte privind incalcarea celorlalte garantii instituite prin art. 6: Din datele concrete ale cauzei de fata reiese fara echivoc ca autoritatile statului nu au respectat dispozitiile art. 6 privitoare la dreptul unei persoane acuzate: 5 a. s fie informata, n termenul cel mai scurt, ntr-o limb pe care o nelege i n mod amnunit, despre natuta i cauza acuzaiei aduse mpotriva sa; 6 b. s dispun de timpul i de nlesnirile necesare pregtirii aprrii sale; 7 c. s se apere ea nsasi sau s fie asistata de un aprtor ales de

ea i, dac nu dispune de mijloacele necesare remunerrii unui aprtor, s poat fi asistata gratuit de un avocat din oficiu, atunci cnd interesele justiiei o cer; 8 d. s audieze sau s solicite audierea martorilor acuzrii i s obin citarea i audierea martorilor aprrii n aceleai condiii ca i martorii acuzrii; 9 e. s fie asistata gratuit de un interpret, dac nu nelege sau nu vorbete limba folosit la audiere. Din cele ce preced, incalcarea art. 6 de catre autoritatile statului este evidenta. IV. Considerente privind incalcarea art. 1 din Protocolul 1 la Conventie:

Articolul 1 al Protocolului 1 - Protecia proprietii, dispune ca Orice persoan fizic sau juridic are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa dect pentru cauz de utilitate public i n condiiile prevzute de lege i de principiile generale ale dreptului internaional.; astfel, se constata faptul ca art. 1 al Protocolului 1 contine trei norme distincte, anume: se enunta in primul rand, principiul general al respectarii proprietatii, in sensul ca orice persoana are dreptul la respectarea bunurilor sale, in al doilea rand se stabileste ca lipsirea unei persoane de proprietatea sa poate avea loc numai pentru cauza de utilitate publica, in conditiile legii, si in final se confera statelor dreptul de a adopta legile pe care le considera necesare pentru reglementarea folosintei bunurilor in considerarea interesului general. Se desprind totodata si conditiile ingerintei dreptului de proprietate, respectiv: (i) ingerinta sa fie prevazuta de lege, (ii) sa aiba un scop legitim si (iii) sa fie indeplinita conditia proportionalitatii. 1) Aspecte privind notiunea de bun in sensul Conventiei: In definirea notiunii de bun doctrina este de parere ca primordial n calificarea unui bun este c acesta procur avantaje, dreptul fiind cel care face legtur dintre om i lucru. (a se vedea, O.Ungureanu, C.Munteanu Consideratii asupra notiunii si definirii bunurilor, RRDP, nr.3/2008,pag. 229250). Insa, Curtea confer notiunii de bun o interpretare proprie, independent de cea a statelor membre, principiu consacrat prin jurisprudena Curtii, artndu-se c independent de jurisprudena i chiar legislaia unui stat membru Curea poate recunoate existena unui drept de proprietate asupra unui bun (Oneryildiz vs Turcia), efectivitatea proteciei europene a dreptului de proprietate fiind conferit de protecia acordat oricrui drept care prezint pentru reclamant un interes economic.

Consideram ca in cazul de fata, se poate vorbi de un bun al reclamantei in sensul precizat, astfel, prin confiscarea nelegala a posetei sale si a telefonului mobil, precum si pe cel al reclamantului, reclamantii sunt indreptatiti la restabilirea situatiei anterioare confiscarii sau la despagubiri. 2) Aspecte privind ingerintele dreptului de proprietate si justificarea ingerintei: In cazul de fata in mod evident s-a produs o ingerinta a dreptului de proprietate al reclamantilor, dat fiind ca bunurile acestora au fost confiscate fara aplicarea dispozitiilor legale in materie, astfel incat acestia au fost privati de dreptul lor de a se bucura de bunurile lor. In egala masura nu exista nicion justificare legala a ingerintei produse, atat timp cat confiscarea s-a comis abuziv, nemotivat si fara a se face aplicarea dispozitiilor legale in materie. Sub acest aspect, consideram necesar sa mentionam ca, prin jurisprundenta sa, Curtea a retinut ca O privare de proprietate n dependen de a doua norm, se poate justifica numai atunci cnd a fost demonstrat c ea a intervenit din motive de utilitate public i n condiiile prevzute de lege. Mai mult dect att, orice ingerin n dreptul la proprietate trebuie s corespund criteriului de proporionalitate. Curtea insist asupra meninerii unui echilibru just ntre cerinele de interes general al comunitii i imperativele aprrii drepturilor fundamentale ale individului. Necesitatea de a asigura un astfel de echilibru este inerent Conveniei.(Brumarescu vs Romania). In concluzie, consideram ca data fiind situatia de fapt si dispozitiile legale incidente, rezulta ca autoritatile romane se fac vinovate de incalcarea dreptului la libertate si siguranta (art. 5, pct. 1, 2, 3, 5), a dreptului la un proces echitabil (art. 6), a libertatii de exprimare (art. 10 pct. 2), a dreptului de proprietate (art. 1 al Protocolului 1 la Conventie), si prin urmare solicitam Curtii sa constate aceasta incalcare, acordand reclamantilor despagubirile pe care le considera adecvate pentru prejudiciul cauzat reclamantilor, pe de o parte, si sa acorde si cheltuielile de judecata aferente, pe de alta parte. Anexam la prezenta, in copie: 10 Documente justificative (mandat de arestare preventiva, incherile succesive de prelungire a masurii arestarii preventive); 11 Documentel de identitate; 12 Imputernicire avocatiala; 13 Dovada platii taxelor aferente judecarii cererii. ______________________________ Reclamantii prin Av. [x]

Drept european al drepturilor omului

LUCRARE PROFESIONAL 1

I) FAPTELE PERTINENTE n 1997, reclamanta a ncheiat cu Regia Autonom de Gestionare a Fondului Imobiliar Local din Girurgiu (RAGFILGIUR) un contract de vnzare-cumprare a unui apartament situat ntr-un bloc de locuine construit din fondurile statului. Potrivit contractului, reclamanta urma s plteasc un avans de 15% din valoarea apartamentului (evaluat la 10.751.910 ROL) i un comision de administrare a vnzrii de 2,5% din aceeai valoare. Potrivit clauzelor contractuale, reclamanta se angaja s solicite i s obin un mprumut de la CEC Giurgiu, pentru plata diferenei de pre. Transferul dreptului de proprietate urma s se produc la momentul plii integrale a preului. n 1999, reclamanta a pltit ultimul rest de pre; la prezentarea chitanelor, un funcionar din cadrul Direciei Logistic a RAGFILGIUR a ntocmit procesul verbal de punere n posesie, n care se consemna i faptul c preul a fost pltit integral. Reclamanta a intrat n posesia efectiv a apartamentului n aceeai zi i s-a nscris la Administraia Financiar local ca proprietar. La 19 ianuarie 2000, RAGFILGIUR a introdus o aciune n rezilierea contractului de vnzare-cumprare pentru neplata preului n faa judectoriei Giurgiu; Direcia Financiar-Contabil a Regiei a prezentat instanei un memoriu din care reieea c reclamanta nu i-a ndeplinit obligaiile contractuale de a solicita un mprumut de la CEC pentru plata restului de pre, nefiind depus niciun contract de mprumut la dosarul de vnzare-cumprare; mai mult, n absena unui asemenea contract, niciun virament nu a fost efectuat de ctre CEC n contul RAGFILGIUR, deschis la Trezoreria Giurgiu. n aprarea sa, reclamanta a depus o adres emannd de la Direcia Juridic a Regiei, care o autoriza s plteasc direct restul de pre, n rate, la casieria RAGFILGIUR. Fa de aceste elemente, Judectoria a respins aciunea n reziliere; apelul Regiei a fost de asemenea respins, printr-o decizie a Tribunalului din 12 septembrie 2001. n cadrul recursului formulat, RAGFILGIUR a indicat c la 5 noiembrie 2001 a introdus o plngere n faa Parchetului de pe lng Judectorie, pentru svrirea de ctre reclamant a infraciunilor de fals i uz de fals, n care a artat c att procesul verbal ct i chitanele prezentate de aceasta sunt falsificate.

Reclamanta, n faa Curii de Apel, i-a manifestat surprinderea fa de introducerea plngerii penale i a solicitat suspendarea cauzei, n ateptarea unei soluii n procedura penal. Instana de recurs a respins solicitarea reclamantei, indicnd c n ipoteza n care reclamanta ar fi achitat, aceasta ar avea deschis calea revizuirii. Printr-o decizie definitiv i irevocabil, la 18 ianuarie 2003, instana a respins cererea de reziliere a contractului, artnd c dei din nsumarea chitanelor reclamantei reiese c aceasta nu a pltit un rest de pre de 40.000 ROL, totui pentru respectarea principiului securitii raporturilor juridice, i raportat la valoarea mic a sumei neachitate, cu privire la care reclamanta putea foarte bine s fie n eroare, dat fiind c a primit procesul verbal de punere n posesie, rezilierea contractului ar fi o sanciune disproporionat pentru comportamentul reclamantei. La 15 mai 2003, RAGFILGIUR a naintat un memoriu Procurorului General al Parchetului de pe lng Curtea Suprem de Justiie, solicitnd promovarea unui recurs n anulare, n temeiul articolului 330 din Codul de procedur civil n vigoare la acel moment. Aceast solicitare a fost acceptat de Procurorul General, care la 15 iunie 2003 a sesizat Curtea Suprem cu un recurs n anulare, n temeiul art. 330 alin. 1 pctul 2, invocnd faptul c instana de recurs a ignorat existena unei proceduri penale n curs care viza tocmai realitatea achitrii preului, nesocotind astfel principiul potrivit cu care penalul ine n loc civilul. Ulterior, la publicarea OUG nr. 58/2003, Procurorul General a decis retragerea recursului n anulare, dar Regia a solicitat, n temeiul art. 3304 din Cod proc. Civ., a solicitat continuarea judecii. Astfel, la 25 august 2003, la termenul fixat, reclamanta s-a prezentat la sediul Curii Supreme; la strigarea dosarului, reprezentantul RAGFILGIUR nu apruse, dar instana a decis c nu las dosarul la a doua strigare i a invitat reclamanta s pun concluzii. Aceasta a solicitat respingerea recursului n anulare. La 26 august 2003, Curtea Suprem a admis recursul n anulare; potrivit unor extrase din Decizia instanei: La ordine fiind soluionarea recursului n anulare declarat de Procurorul General .... La apelul nominal la ordine a rspuns intimata. Recurenta RAGFILGIUR nu a fost reprezentat. Instana constat c intimata nu mai are cereri de formulat, constat cauza n stare de judecat i d cuvntul pe fond. Intimata avnd cuvntul susine respingerea recursului n anulare, nefiind incident motivul din art. 330 pctul 2. Instana rmne n pronunare. La finalul edinei, se prezint consilierul juridic pentru RAGFILGIUR, care solicit ngduina instanei pentru a prezenta concluzii orale. Instana a repus cauza pe rol i a acordat cuvntul reprezentantului recurentei, care a solicitat admiterea recursului n anulare, avnd n vedere c potrivit ultimelor informaii provenind de la Parchetul de pe lng Judectoria Giurgiu, i care sunt cuprinse n concluziile scrise pe care le depune, s-a dispus efectuarea unei expertize grafologice n urma creia a fost ntocmit rechizitoriu pentru trimiterea n judecat a reclamantei pentru svrirea infraciunilor prevzute de art. 288 alin. 1 i 291 din Codul penal. Dup o prezentare a parcursului cauzei, instana constat c recursul n anulare este fondat, pentru c:

Prin rechizitoriul nr. 3542/P/2001 din 20.08.2003 al Parchetului de pe lng Judectoria Giurgiu, s-a dispus trimiterea n judecat a prtei pentru svrirea infraciunilor de fals i uz de fals prev. i pedepsite de art. 288 alin. 1 i 291 din Codul penal, reinndu-se c aceasta a falsificat procesul verbal nr. 746/1999 de predare apartament i chitanele nr. 1234/97, 3456/98, 5678/98 i 7890/99, cu scopul de a dovedi n mod fraudulos achitarea preului apartamentului i de a i-l nsui, situaii dovedite cu expertizele grafologice (sic!) efectuate n cauz. Sub acest aspect, hotrrea instanei de recurs este nelegal, prta neachitnd apartamentul. n atare condiii, considerndu-se c criticile formulate sunt ntemeiate, urmeaz a se admite recursul n anulare i se va modifica decizia civil a Curii de apel n sensul c se va admite recursul Regiei i pe fond, se va admite aciunea n reziliere. Urmare a acestei soluii, reclamanta va trebui s lase Regiei n deplin proprietate i posesie cu efect imediat apartamentul; cu privire la obligaia de returnare a prii de pre achitate, obiectul ei va putea fi cuantificat doar dup finalizarea procedurii penale, pentru a se stabili cu exactitate caracterul fals al anumitor chitane. Pentru aceste motive, n numele legii, Decide: Admite recursul n anulare ...

II) CERINE La 15 februarie 2004, reclamanta, disperat de faptul c i-a pierdut apartamentul, scrie o scrisoare Curii Europene, n care povestete situaia de mai sus i ncearc, cu toate lipsa sa de pregtire juridic, s i expun capetele de cerere. La 4 septembrie 2012, Curtea i solicit reclamantei precizri privind plngerea sa. Suntei avocatul/avocata reclamantei la CEDO. Ce nclcri ale Conveniei invocai i cum le justificai? N.B. Pentru soluionarea cerinelor, considerai c procedura penal este n continuare pendinte. La aprecierea rspunsului, vor fi avute n vedere: 1) Modalitatea de expunere i sistematizare a motivrii juridice, cu respectarea urmtoarelor cerine: a) s se demonstreze aplicabilitatea prevederilor Conveniei Europene a Drepturilor Omului cauzei clientului; b) s se identifice principiile aplicabile, conform jurisprudenei CEDO, n soluionarea fiecrui tip de situaie n parte (standardul Curii n protejarea dreptului); c) s se motiveze aplicarea efectiv a principiilor de la punctul b) la situaia de fapt din cauz i soluia la care se ajunge; acolo unde este cazul, se vor indica argumente pro i contra; 2) Stilul lucrrii: forma personal de exprimare, concizia, claritatea, indicarea surselor, originalitatea, fluena, logica i pertinena argumentrii, creativitatea, etc.

Bibliografie selectiv - Convenia European a drepturilor Omului, Corneliu Brsan, ediia a II-a, Ed. C.H. Beck, 2010; - Convenia European a drepturilor Omului. Comentarii i explicaii, Radu Chirita, ed. a II-a, Ed. C.H. Beck, 2008 - Protecia european a drepturilor omului i procesul penal romn, Mihail Udroiu, Ovidiu Predescu, Editura C.H. Beck, 2008; - Procesul civil echitabil n jurisprudena CEDO, Vol. I i II, Drago Bogdan, ed. a II-a, 2009 i 2011.

Raspuns Catre/To: Curtea Europeana a Drepturilor Omului/European Court of Human Rights Consiliul Europei, F-67075 Strasbourg CEDEX, Frana/ Council of Europe, 67075 Strasbourg - Cedex, France

Onorata Curte,
Subsemnata, [x], cetatean roman, domiciliata in [x], identificata cu CI seria [x] nr. [x], CNP [x], reprezentata in cadrul acestei proceduri prin av. [x], formulez in temeiul art. 34 si 35 din Conventia pentru apararea Drepturilor Omului si a Libertatilor fundamentale (denumita in continuare Conventia) prezentele:

PRECIZARI
CU PRIVIRE LA PLANGEREA FORMULATA IN DATA DE 15.02.2004 Impotriva Statului roman, parte la Convetie, dat fiind faptul ca acesta a incalcat drepturile garantate de Conventie, respectiv dreptul de proprietate, drept fundamental consacrat de Art. 1 al Protocolului 1 la Conventie, pe de o parte, si dreptul la un proces echitabil, drept deasemenea fundamental, prevazut la Art. 6 din Conventie, in special cu privire la punctele 1 si 2, pe de alta parte, sub aspectul dezvoltarii urmatoarelor

Motive:
I. In fapt,

1) In anul 1997 reclamanta a incheiat cu Regia Autonom de Gestionare a

Fondului Imobiliar Local din Girurgiu (denumita in cele ce urmeaza RAGFILGIUR) un contract de vnzare-cumprare (contractul) a unui apartament situat ntr-un bloc de locuine construit din fondurile statului, contract in temeiul caruia, reclamanta era tinuta s plteasc un avans de 15% din valoarea apartamentului (evaluat la 10.751.910 ROL) i un comision de administrare a vnzrii de 2,5% din aceeai valoare, si in egala masura, trebuia s solicite i s obin un mprumut de la CEC Giurgiu, pentru plata diferenei de pre, urmand ca transferul dreptului de proprietate s se produc la momentul plii integrale a preului. 2) In anul 1999, reclamanta a pltit ultimul rest de pre, prezentand chitanele justificative in acest sens, unui funcionar din cadrul Direciei Logistic a RAGFILGIUR, care, dupa ce le-a verificat, a ntocmit procesul verbal de punere n posesie, n care se consemna totodata i faptul c preul a fost pltit integral de catre reclamanta. Intrarea in posesia efectiv a apartamentului a avut loc n aceeai zi iar reclamanta s-a nscris la Administraia Financiar local ca proprietar, conform legii. 3) In anul 2000, mai exact in data de 19 ianuarie, RAGFILGIUR a introdus o aciune n rezilierea contractului de vnzare-cumprare impotriva reclamantei, pentru neplata preului n faa judectoriei Giurgiu. In sustinerea cererii sale, Direcia Financiar-Contabil a Regiei a prezentat instanei un memoriu in care arata c reclamanta nu i-ar fi ndeplinit obligaiile contractuale de a solicita un mprumut de la CEC pentru plata restului de pre, in acest sens, nefiind depus niciun contract de mprumut la dosarul de vnzare-cumprare, sustinad in continuare, ca in absena unui asemenea contract, niciun virament nu a fost efectuat de ctre CEC in contul RAGFILGIUR, deschis la Trezoreria Giurgiu. In aprarea sa, reclamanta a depus in dosarul cauzei, o adres emannd de la Direcia Juridic a Regiei, care o autoriza s plteasc direct restul de pre, in rate, la casieria RAGFILGIUR, astfel incat sumele de bani pentru plata apartamentului au fost platite intocmai. Instanta s-a pronuntat in sensul ca a respins actiunea intentata de RAGFILGIUR ca neintemeiata, avand in vedere faptul ca obligatia principala a cumparatorului, anume cea de plata a pretului, a fost indeplinita intocmai, reclamanta achitand integral pretul vanzarii, chiar daca nu prin virament CEC, ci prin plata efectiva la casieriile RAGFILGIUR. 4) In anul 2001, in data de 12 septembrie, Tribunalul se pronunta asupra apelului formulat de RAGFILGIUR impotriva sentintei judecatoriei, tribunalul constatand deasemenea ca actiunea in reziliere este nefondata, avand in vedere ca reclamanta, cumparator a platit pretul. 5) Impotriva deciziei Tribunalului, RAGFILGIUR formuleaza recurs, aratand

Curtii de Apel, ca la 5 noiembrie 2001 a introdus o plngere n faa Parchetului de pe lng Judectorie, pentru svrirea de ctre reclamant a infraciunilor de fals i uz de fals, n care a artat c att procesul verbal ct i chitanele prezentate de aceasta ar fi fost falsificate. Cu privire la acest aspect, reclamanta a aratat ca nu cunostea de existenta acestei plangeri si a solicitat instantei suspendarea judecatii pana la lamurirea cauzei penale. Sub acest aspect, instana de recurs respins cererea de suspendare, indicnd c n ipoteza n care reclamanta ar fi achitat, aceasta ar avea deschis calea revizuirii. In data de 18 ianuarie 2003, printr-o decizie definitiv i irevocabil, Curtea de Apel a respins cererea de reziliere a contractului, motivand c dei din nsumarea chitanelor reclamantei reiese c aceasta nu a pltit un rest de pre de 40.000 ROL, totui pentru respectarea principiului securitii raporturilor juridice, i raportat la valoarea mic a sumei neachitate, cu privire la care reclamanta putea foarte bine s fie n eroare, si dat fiind c a primit procesul verbal de punere n posesie, rezilierea contractului ar fi o sanciune disproporionat pentru comportamentul reclamantei. 6) In data de 15 mai 2003, RAGFILGIUR a naintat un memoriu Procurorului General al Parchetului de pe lng Curtea Suprem de Justiie, solicitnd promovarea unui recurs n anulare, n temeiul articolului 330 din Codul de procedur civil n vigoare la acel moment. Procurorul General a admis cererea si in 15 iunie 2003 a sesizat Curtea Suprem cu un recurs n anulare, n temeiul art. 330 alin. 1 punctul 2, invocnd faptul c instana de recurs a ignorat existena unei proceduri penale n curs care viza tocmai realitatea achitrii preului, nesocotind astfel principiul potrivit cu care penalul ine n loc civilul. Mentionam ca prin OUG nr. 58/2003, textele de lege ce reglementau recursul in anulare au fost abrogate, iar Procurorul General a decis retragerea acestuia, insa RAGFILGIUR a solicitat, n temeiul art. 3304 din Cod proc. Civ., continuarea judecii. 7) Prin urmare, in 25 august 2003, la termenul fixat, reclamanta s-a prezentat la sediul Curii Supreme, la care s-a prezentat numai reclamanta, care a pus concluzii pe fond solicitand respingerea recursului n anulare ca neintemeiat, avand in vedere faptul ca motivul de recurs invocat nu are aplicare in cauza. 8) In data de 26 august 2003, Curtea Suprem a admis recursul n anulare, motivandu-si decizia in sensul ca, avand in vedere faptul ca reprezentantul RAGFILGIUR, desi a lipsit la punerea concluziilor pe fond, fiind legal citat (n.n), dupa inchiderea dezbaterilor, a solicitat admiterea recursului n anulare, avnd n vedere c potrivit ultimelor informaii provenind de la Parchetul de pe lng Judectoria Giurgiu, i

care sunt cuprinse n concluziile scrise pe care le - a depus, s-a dispus efectuarea unei expertize grafologice n urma creia a fost ntocmit rechizitoriu pentru trimiterea n judecat a reclamantei pentru svrirea infraciunilor prevzute de art. 288 alin. 1 i 291 din Codul penal. Instanta motiveaza in continuare in sustinerea recursului ca fondat, aratand ca, prin rechizitoriul nr. 3542/P/2001 din 20.08.2003 al Parchetului de pe lng Judectoria Giurgiu, s-a dispus trimiterea n judecat a prtei pentru svrirea infraciunilor de fals i uz de fals prev. i pedepsite de art. 288 alin. 1 i 291 din Codul penal, reinndu-se c aceasta a falsificat procesul verbal nr. 746/1999 de predare apartament i chitanele nr. 1234/97, 3456/98, 5678/98 i 7890/99, cu scopul de a dovedi n mod fraudulos achitarea preului apartamentului i de a i-l nsui, situaii dovedite cu expertizele grafologice efectuate n cauz. Sub acest aspect, instanta suprema a considerat ca hotrrea Curtii de Apel este nelegal, prta neachitnd astfel apartamentul. Prin urmare, instanta suprema a admis recursul n anulare i a modifit decizia civil a Curii de apel n sensul c, a admis recursul RAGFILGIUR i pe fond, a admis aciunea n rezilierea contractului. In consecinta, reclamanta a fost obligata sa lase n deplin proprietate i posesie RAGFILGIUR cu efect imediat, apartamentul. Intanta s-a pronuntat si asupra obligatiei de returnare a prii de pre achitate, in sensul ca, obiectul ei va putea fi cuantificat doar dup finalizarea procedurii penale, pentru a se stabili cu exactitate caracterul fals al anumitor chitane. II. Considerente privind admisibilitatea plangerii in fata Curtii:

Pentru ca o cerere adresata Curtii sa fie admisibila, se cer a fi indeplinite urmatoarele conditii de admisibilitate, prevazute de art. 34 si 35 din Conventie, astfel: 1 Persoana care adreseaza plangerea sa aiba calitatea de victima; 2 Caile de recurs interne sa fi fost epuizate; 3 Cererea sa fie adresata intr-un termen de 6 luni de la data deciziei interne definitive. 1) Calitatea de victima: Victim, real, este acea persoan ce a fost afectat personal de nclcarea a drepturilor sale fundamentale. In principiu, pentru o persoana care depune o in fata Curtii, cerere nu este suficient ca aceasta sa sustina ca o lege incalcata, doar prin simpla sa existenta, drepturile de care aceasta se bucura in termenii Conventiei, ci, respectiva lege sau masura, trebuie sa fi fost aplicata in detrimentul persoanei respective. Cu toate acestea, legea unui stat poate incalca prin sine-insasi drepturile unui individ daca acesta sufera direct

efectele sale. In vasta sa jurisprudenta, Curtea a statuat ca notiunea de victima, prin prisma art. 34 din Convenie, desemneaz persoana direct vizat printr-o aciune sau omisiune litigioas, existena unei nclcri a exigenelor Conveniei care poate fi conceput chiar i n absena prejudiciului; [...]. (Brumarescu vs Romania, paragraful 50, Cornwell vs Regatul Unit, dec. 11.05.1999). Prin urmare, consideram ca in cazul de fata, reclamanta are calitatea de victima, avand in vedere faptul ca, este personal si direct lezata de decizia instantei supreme in cauza, pe de o parte, si prejudiciul nu i-a fost reparat de autoritatile abilitate, pe de alta parte. 2) Epuizarea cailor de recurs interne: Scopul instituirii acestei conditii de admisibilitate este acela ca, pn la depunerea cererii unei jurisdicii internaionale, statului trebuie s i se acorde posibilitatea s remedieze situaia reclamantului de sine-stttor. Sarcina primordial de a asigura respectarea drepturilor omului garantate de Convenie aparine autoritilor naionale, sarcina Curii n acest sens fiind de supraveghere a modului de respectarea a acestor drepturi de ctre autoritile naionale. Noiunea de ci de recurs interne se refera la orice mijloace procedurale reglementate de dreptul intern al statului prt, indiferent de natura lor (cum ar fi: judiciare, administrative, constituionale, proceduri necontencioase etc.), care ofer posibilitatea reala nlturrii nclcrii invocate i a consecinelor sale, anume, restabilirea dreptului i recuperarea prejudiciului. Curtea are in vedere numai recursurile interne utile, adic cele: accesibile, anume reclamantul are posibilitatea de a-l iniia, fr asistena unor teri, eficace, dac poate remedia nclcarea Conveniei, i, in final, care acord anse suficiente de succes, adica acele recursuri care i-ar conferi posibilitatea reala de a avea castig de cauza. Sarcina probaiunii existenei cilor de recurs interne revine reclamantului prin precizarea etapelor urmate pentru epuizarea cilor de recurs interne, in cazul de fata: reclamanta a epuzat toate caile de atac, astfel cum s-a precizat actiunea in fapt. Mai mult, invederam Curtii, faptul ca in temeiul dispozitiilor legale privind competenta instantelor romane, deciziile Curtii Supreme nu pot fi supuse niciunei cai de atac, astfel cum este si in cazul de fata. Practic, obligaia de epuizare impune ca reclamantul s sesizeze autoritile care i pot redresa situaia i s conteste n toate nivelele de jurisdicie rspunsurile defavorabile lui. Se va avea in vedere faptul ca epuizarea cilor de recurs interne trebuie s se fac cu respectarea procedurilor, n termenele legale, ctre autoritile i n formele pe care le prevd reglementrile din dreptul intern. Dupa cum lesne se poate observa, in cazul de fata, avand in vedere faptul ca,

desi a avut castig de cauza atat pe fondul cauzei in prima instanta, in apel, cat si in recurs, totusi, Curtea Suprema a desfiintat in mod neintemeiat decizia instantei de recurs, respectiv a Curtii de Apel, in sensul privarii de dreptul de proprietate a reclamantei asupra apartamentului pe care il platise, in favoarea RAGFILGIUR. Reiteram faptul ca impotriva deciziilor Curtii Supreme a Romaniei nu exista nicio cale de atac si pe cale de consecinta, conditia admisibilitatii cererii in fata Curtii privind epuizarea cailor de recurs interne este indeplinita. 3) Termenul de sase (6) luni: In temeiul art. 35 al. 1 din Conventie, Curtea poate fi sesizata in termen de 6 luni de la data deciziei interne definitive, fiind calculat n luni calendaristice, indiferent de durata lor efectiv (a se vedea: Istituto di Vigilanza vs Italia, hot. 22.09.1993, para. 14); deasemenea, ziua deciziei interne definitive nu se va lua n consideraie la calcularea termenului (a se vedea: K.C.M. vs Olanda, dec. 09.01.1995), iar acesta va curge pentru fiecare pretenie n mod separat (a se vedea: Mihalachi vs Moldovei, hot. 09.01.2007, para. 21). Se observa ca in cazul de fata, conditia privitoare la termenul in care Curtea poate fi sesizata este pe deplin indeplinita. Pe cale de consecinta, avand in vedere indeplinirea tuturor conditiilor de admisibilitate in conditiile instituite de art. 34 si 35 din Conventie, prezentam Curtii in continuare drepturile incalcate, respectiv dreptul de proprietate, drept fundamental stabilit in art. 1 din Protocolul 1 al Conventiei si art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Conventie. III. Considerente privind incalcarea art. 6 din Conventie:

Art. 6 din Conventie se refera la dreptul la un proces echitabil, in temeiul acestuia 1. Orice persoan are dreptul la judecarea cauzei sale n mod echitabil, public i n termen rezonabil, de ctre o instan independent i imparial, instituit de lege, care va hotr fie asupra nclcrii drepturilor i obligaiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricrei acuzaii penale ndreptate mpotriva sa. Hotrrea trebuie s fie pronunat n mod public, dar accesul n sala de edin poate fi interzis presei i publicului pe ntreaga durat a procesului sau a unei pri a acestuia, n interesul moralitii, al ordinii publice ori al securitii naionale ntr-o societate democratic, atunci cnd interesele minorilor sau protecia vieii private a prilor la proces o impun, sau n msura considerat absolut necesar de ctre instan cnd, n mprejurri speciale, publicitatea ar fi de natur s aduc atingere intereselor justiiei. 2. Orice persoan acuzat de o infraciune este prezumat nevinovat pn ce vinovia sa va fi legal stabilit. [...]. Prin urmare, se instituie obligatia unui stat membru al Conventiei sa ia toate masurile necesare pentru asigurarea drepturilor persoanelor de un proces echitabil pe teritoriul lor, asigurandu-se

totodata stabilitatea raporturilor juridice, pentru ca niciun drept fundamental al persoanelor sa nu fie incalcat. In continuare vom dezvolta motivele pentru care consideram ca statul roman a incalcat dreptul reclamantei la un proces echitabil, dupa cum urmeaza:

1) Aspecte privind anularea/casarea unei decizii definitive si, dupa caz, irevocabile: a. In urma judecarii apelului de catre tribunal, care a mentinut hotararea primei instante, in sensul ca reclamanta este de plin drept proprietar al apartamentului, de la data platii ultimei rate, hotararea a capatat caracter definitiv, precum si autoritatea de lucru judecat, si in continuare, prin respingerea recursului formulat de RAGFILGIUR, de catre curtea de apel, hotararea a devenit irevocabila, astfel incat era RAGFILGIUR tinut sa o respecte intocmai. b. La acel moment, Codul de procedura civila, la art. 330, reglementa formularea unui recurs in anulare de catre procurorul general, pentru motive strict si limitativ prevazute de lege, de competenta Curtii Supreme, care putea fi formulat oricand (art. 3301) dupa darea unei hotarari definitive si irevocabile. Respectivele dispozitii au fost abrogate abrogate prin Ordonata de urgenta a Guvernului nr. 158 privind completarea si modificarea Codului de procedura civila din 25.06.2003. c. Invederam Curtii faptul ca motivele de recurs in anulare erau: art. 330 Procurorul general, din oficiu sau la cererea ministrului justitiei, poate ataca cu recurs in anulare, la Curtea Suprema de Justitie, hotararile judecatoresti irevocabile pentru urmatoarele motive:1. cand instanta a depasit atributiile puterii judecatoresti; 2. cand s-au savarsit infractiuni de catre judecatori in legatura cu hotararea pronuntata., or niciunul dintre aceste motive nu se regasea in memoriul trimis de RAGFILGIUR catre procurorul general, iar acesta din urma, nesocotind acest aspect, totusi a formulat recurs in anulare. Consideram ca posibilitatea ca o autoritate de stat sa poata in orice moment sa desfiinteze o hotarare definitiva legal pronuntata de o instanta, este o grava incalcare a dreptului la un proces echitabil, pereclitand grav siguranta raporturilor juridice. Totodata, prin faptul ca desi nu exista niciunl dintre motivele prevazute de art. 330 de recurs in anulare, procurorul general a socotit acest aspect, incalcand nu numai dreptul reclamantei de a se bucura de hotararea data in favoarea ei, ci inclusiv principiile procedurii civile in complexitatea lor, recursul sau fiind nelegal. d. In egala masura, Curtea Suprema a ignorat complet, ca si procurorul general, faptul ca recursul nu era fondat pe niciunul dintre motivele strict si limitativ prevazute de lege, precum a ignorat, prin motivarea sa, prezumtia de nevinovatie, sub aspectul acuzatiilor privind savarsirea

unei infractiuni de catre reclamanta. Tot relativ la prezumtia de nevinovatie, mentionam ca instanta s-a pronuntat in baza unor afirmatii neprobate de RAGFILGIUR, anume ca s-a dispus efectuarea unei expertize grafologice, deci acestea nu erau intocmite la momentul pronuntarii, si mai mult a incalcat grav dreptul la aparare care asigura alaturi de altele, dreptul la un proces echitabil, cand a permis RAGFILGIUR legal citat sa puna concluzii si sa depuna inscrisuri dupa ce instanta ramasese in pronuntare, iar reclamanta nu era prezenta la momentul in care instanta a repus cauza pe rol si a dat cuvantul RAGFILGIUR. 2) Aspecte privind prezumtia de nevinovatie: a. Prezumtia de nevinovatie este o garantie specifica in materie penala si, la fel ca si in cazul celorlalte drepturi reglementate de Conventie, caracterul ei nu poate fi, sub niciun aspect, nici teoretic si nici iluzoriu, fiind o prezumtie relativa, cu un regim juridic special care, cu toate ca poate fi dovedita prin orice mijloace de proba, va putea fi rasturnata numai printr-o hotarare penala de condamnare, ramasa definitiva. (a se vedea Incalcarea prezumtiei de nevinovatie prin declaratii oficiale ale reprezentantilor statului- Lancranjan Alexandra Carmen, Bucuresti 2009, Institutul National al Magistraturii, pg. 5). b. In cazul de fata, instanta suprema s-a pronuntat, fara respectarea dispozitiilor legale privind motivele de recurs in anulare, anuland deciziile anterioare care se bucurau de caracterul definitiv si irevocabil, motivandu-si decizia in sensul ca reclamanta a falsificat chitantele de plata a ratelor apartamentului, desi nu numai ca nu existau probe in acest sens, nu exista o hotarare penala definitiva care sa stabileasca vinovatia reclamantei in acest sens, incalcandu-se astfel prezumtia de nevinovatie garantata oricarei persoane. 3) Concluzii: Din cele mai sus prezentate rezulta ca dreptul la un proces echitabil al reclamantei a fost incalcat prin: a. Nerespectarea de catre o instanta a statului membru la Conventie a dispozitiilor privind motivele de recurs in anulare; b. Nesocotirea unor hotarari judecatoresti definitive prin posibilitatea procurorului general de a promova oricand un recurs in anulare, punand in pericol grav siguranta raporturilor juridice; c. Nerespectarea prezumtiei de nevinovatie. Trebui specificat deopotriva faptul ca inclusiv judecatorii Curtii si-au exprimat opinia privind legalitatea recursului in anulare ca si institutie a Codului roman de procedura civila, in sensul ca acesta reprezinta cu adevarat o incalcare a

dreptului la un proces echitabil in sensul Conventiei: dreptul su (n.n al reclamantului) la un tribunal a devenit iluzoriu atunci cnd procurorul general i Curtea Suprem au intervenit aplicnd articolul 330 din Codul de procedur civil i au anulat hotrrea judectoriei de prim instan i consecinele sale favorabile pentru persoana interesat. Atunci cnd un sistem judiciar confer unei jurisdicii competena de a pronuna hotrri definitive, apoi permite ca proceduri ulterioare s anuleze deciziile, nu numai c are de suferit securitatea juridic, dar nsi existena instanei judectoreti este pus n cauz pentru c nu este competent s ia o hotrre definitiv asupra vreunei chestiuni juridice. Poate fi pus ntrebarea dac o persoan care a sesizat o astfel de instan pentru a se pronuna asupra unei contestri are ntr-adevr dreptul la o instan i dreptul de acces la o instan. (Opinia divergenta a judecatorului Rozakis, in cazul Brumarescu vs Romania). IV. Considerente privind incalcarea art. 1 din Protocolul 1 la Conventie:

Articolul 1 al Protocolului 1 - Protecia proprietii, dispune ca Orice persoan fizic sau juridic are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa dect pentru cauz de utilitate public i n condiiile prevzute de lege i de principiile generale ale dreptului internaional.; astfel, se constata faptul ca art. 1 al Protocolului 1 contine trei norme distincte, anume: se enunta in primul rand, principiul general al respectarii proprietatii, in sensul ca orice persoana are dreptul la respectarea bunurilor sale, in al doilea rand se stabileste ca lipsirea unei persoane de proprietatea sa poate avea loc numai pentru cauza de utilitate publica, in conditiile legii, si in final se confera statelor dreptul de a adopta legile pe care le considera necesare pentru reglementarea folosintei bunurilor in considerarea interesului general. Se desprind totodata si conditiile ingerintei dreptului de proprietate, respectiv: (i) ingerinta sa fie prevazuta de lege, (ii) sa aiba un scop legitim si (iii) sa fie indeplinita conditia proportionalitatii. 1) Aspecte privind notiunea de bun in sensul Conventiei: In definirea notiunii de bun doctrina este de parere ca primordial n calificarea unui bun este c acesta procur avantaje, dreptul fiind cel care face legtur dintre om i lucru. (a se vedea, O.Ungureanu, C.Munteanu Consideratii asupra notiunii si definirii bunurilor, RRDP, nr.3/2008,pag. 229250). Insa, Curtea confer notiunii de bun o interpretare proprie, independent de cea a statelor membre, principiu consacrat prin jurisprudena Curtii, artndu-se c independent de jurisprudena i chiar legislaia unui stat membru Curea poate recunoate existena unui drept de proprietate asupra unui bun (Oneryildiz vs Turcia), efectivitatea proteciei europene a

dreptului de proprietate fiind conferit de protecia acordat oricrui drept care prezint pentru reclamant un interes economic. Consideram ca in cazul de fata, se poate vorbi de un bun al reclamantei in sensul precizat, astfel, prin plata ultimei rate a apartamentului, aceasta a devenit proprietar de plin drept al bunului, situatie confirmata de instantele de fond, apel si recurs, si prin urmare, reclamanta este indreptatita sa se bucure de proprietatea sa in mod liber, linistit si exclusiv. Cu privire la situatia juridica stabilita printr-o hotarare judecatoreasca privind dreptul de proprietate, in sensul ca exista un bun Curtea s-a pronuntat in cauza Brumarescu vs Romania: Curtea este de prere c reclamantul avea un bun n sensul articolului 1 din Protocolul nr. 1. De fapt, n hotrrea sa din 9 decembrie 1993, judectoria de prim instan a stabilit c casa n cauz fusese naionalizat fiind nclcat decretul de naionalizare nr. 92/1950 i a constatat, cu efect retroactiv, c reclamantul era proprietarul ei legitim, n calitate de succesor al prinilor si. Curtea consider c dreptul reclamantului astfel recunoscut era irevocabil. De altfel, reclamantul a putut s se bucure linitit de bunul su n calitate de proprietar legitim ncepnd de la 9 decembrie 1993 i pn la 1 martie 1995. De asemenea, el a achitat taxele i impozitele imobiliare cuvenite pentru bunul su. 2) Aspecte privind existenta unei ingerinte: Consideram ca exista o ingerinta a dreptului de proprietate in cazul de fata, intrucat, pentru reclamanta, anularea hotararilor prin care instantele de fond, apel, recurs au statuat ca reclamanta este proprietar de plin drept al apartamentului, de catre Curtea suprema, a avut drept consecin imposibilitatea absolut a reclamantei de a valorifica dreptul su de proprietate, ceea ce constituie o ingerin n dreptul la respectarea bunurilor sale. Din momentul in care hotararile instantelor au fost in sensul ca actiunea RAGFILGIUR este neintemeiata si drept consecinta reclamanta este proprietar de drept al bunului de la data platii ultimei rate, aceasta putea s se bucure legitim de dreptul su. Hotararea curtii supreme prin care a anulat hotararile celorlalte instante, constituie o ingerin n dreptul de proprietate al reclamantei. 3) Aspecte privind justificarea ingerintei: Avand in vedere faptul ca dreptul de proprietate al unei persoane, dobandit in mod legitim, poate fi inlaturat de stat numai in conditiile exproprierii si dupa o justa si prealabila despagubire, ramane sa analizam daca in cauza se poate vorbi despre o asemenea procedura sau de existenta vreunui interes general in detrimentul celui individual, astfel incat ingerinta dreptului de proprietate al reclamantei sa fie justificata. Prin urmare, desfiintarea dreptului de proprietate al reclamantei prin hotararea Curtii supreme trebuia sa fie fondata pentru protejarea unui interes general, fie

sa constate ca in speta se poate vorbi de o procedura de expropriere; insa, prin decizia sa, curtea suprema a desfiintat deciziile instantelor anterioare, care consfinteau faptul ca reclamanta a dobandit legitim bunul, pe de o parte, si astfel, in calitate de proprietar avea tot dreptul sa se bucure de bun, pe de alta parte, pronuntandu-se in baza unor simple afirmatii, fara respectarea prezumtiei de nevinovatie si a normelor procedurale, incalcand astfel dreptul de proprietate al reclamantei, privand-o de dreptul de a se bucura de bunul sau. Instanta suprema, nu a furnizat in niciun fel vreo justificare a privarii de proprietate a reclamantei. Prin jurisprundenta sa, Curtea a retinut ca O privare de proprietate n dependen de a doua norm, se poate justifica numai atunci cnd a fost demonstrat c ea a intervenit din motive de utilitate public i n condiiile prevzute de lege. Mai mult dect att, orice ingerin n dreptul la proprietate trebuie s corespund criteriului de proporionalitate. Curtea insist asupra meninerii unui echilibru just ntre cerinele de interes general al comunitii i imperativele aprrii drepturilor fundamentale ale individului. Necesitatea de a asigura un astfel de echilibru este inerent Conveniei.(Brumarescu vs Romania). V. Concluzii:

In considerarea argumentelor de mai sus, consideram ca exista in mod evident o incalcare a art. 6 din Conventie, respectiv a art. 1 din Protocolul 1 la aceasta, avand in vedere faptul ca: 4 Prin promovarea recursului in anulare, formulat fara respectarea legii, s-a pronuntat curtea suprema care a anulat deciziile legale ale instantelor inferioare prin care era recunoscut dreptul de proprietate al reclamantei; 5 Instanta suprema nu a avut in vedere existenta prezumtiei de nevinovatie, si a dat o hotarare in defavoarea reclamantei desi cauza penala, in care aceasta ar fi cercetata pentru savarsirea unor infractiuni de fals si uz de fals, este inca pendinte; 6 Prin faptul ca recursul in anulare poate fi promovat oricand se desconsidera principiul securitatii juridice; 7 Reclamanta are un bun in sensul conventiei; 8 Nu sunt indeplinite conditiile ingerintei dreptului de proprietate. Relativ la sustinerile noastre, in sensul ca exista o incalcare a art. 6 din Conventie si art. 1 din Protocolul 1 la aceasta, consideram ca se impune sa mentionam si jurisprudenta Curtii asupra aspectelor evocate: 9 Curtea este de prere, c n exerciiul puterii sale procurorul general nu era obligat s respecte nici un termen, n aa fel hotrrile puteau fi ntotdeauna repuse n cauz. Curtea relev c primind recursul n anulare introdus n virtutea puterii mai sus menionate, Curtea suprem de justiie a lichidat ansamblul unei proceduri judiciare care ajunsese, conform termenilor Curii supreme de justiie, la o decizie judiciar irevocabil,

cptnd astfel autoritatea lucrului judecat i, mai mult dect att, fiind executat. Curtea suprem de justiie a aplicat n aa fel dispoziiile articolului 330 citat mai sus, i a nclcat principiul securitii rapoartelor juridice. n spe, dreptul reclamantului la un proces echitabil prevzut de articolul 6 1 din Convenie nu a fost respectat. Deci, a fost nclcat pretinsul articol. (Brumarescu vs Romania); tot in acest sens Curtea s-a pronuntat in cauzele: Tripon vs Romania, Societatea Comerciala Masiniexportimport Industrial Group S.A vs Romania, Piata Bazar Dorobanti S.R.L vs Romania, Societatea Comerciala Plastik ABC S.A vs Romania); 10 Sub aspectul incalcarii dreptului la un proces echitabil, Curtea a enuntat circumstantele care pot limita in speta principiul securitatii raporturilor juridice, ca element fundamental al preeminentei dreptului, prin prisma caruia trebuie interpretat dreptul la un proces echitabil, astfel, aceste circumstante pot viza (i) consecintele pe care redeschiderea si procedura subsecventa le-au avut pentru situatia reclamantului si de la cine emana cererea de redeschidere, (ii) motivele pentru care instantele au anulat hotararea judecatoreasca definitiva, (iii) imprejurarea daca procedura a respectat legislatia interna, (iv) existenta in reglementarea interna si aplicarea in speta a unor garantii spre a evita ca autoritatile interne sa abuzeze de aceasta procedura. (Ryabykh vs Rusia, Nikitine vs Rusia, Savinski vs Ucraina, Bujnita vs Republica Moldova). Curtea stabileste ca exista o lezare a justului echilibru intre interesele aflate in conflict, cu consecinta incalcarii dreptului la un proces echitabil, analizand aspecte precum: (i) daca deciziile luate de instantele inferioare sunt sau nu arbitrare, (ii) daca erorile de incadrare juridica, retinute in procedura recursului in anulare, trebuiau observate si remediate prin caile ordinare de atac, (iii) daca situatia reclamantului, favorabila prin hotarare definitiva si desfiintata ca urmare a recursului in anulare, s-a inrautatit dupa respectivul recurs, (iv) daca anularea deciziei definitive este justificata, iar promovarea recursului in anulare nu reprezinta decat un apel deghizat, si totodata trebuie specificat faptul ca in cauzele solutionate, Curtea a retinut ca procedura recursului in anulare, nefiind accesibila partilor, ci doar procurorului general, care este ierarhic superior uneia dintre parti, a avut drept consecinta incalcarea principiului egalitatii armelor. 11 In opinia separata a judecatorului Sir Nicolas Bratza, in cazul Brumarescu vs Romania, se poate considera c exist o legtur cu principiul egalitii armelor ntre pri n cadrul unei proceduri judiciare, ceea ce constituie o condiie fundamental a unui proces echitabil. Intr-o procedur care pune n cauz Statul, acest principiu de asemenea poate fi nclcat n caz de ingerin a puterii legislative n administrarea justiiei pentru a influena deznodmntul judiciar al unui litigiu (hotrrea Raffineries grecuues Stran i Stratis Andreadis din 9 decembrie 1994, seria A, nr. 301-B), e posibil reclamarea nclcrii sale atunci cnd, tot aa ca i n cazul dat, procurorul general, n calitate de

funcionar, este investit prin articolul 330 citat mai sus cu puterea de a cere n orice moment anularea unei hotrri definitive i executorii n favoarea unei persoane particulare. [...] Dup prerea mea, dreptul unui justiiabil la o instan ar fi de asemenea iluzoriu dac ordinea juridic a unui Stat contractant ar permite ca o hotrre judectoreasc definitiv i obligatorie s fie anulat de ctre Curtea suprem de justiie n urma unui recurs care poate fi introdus n orice moment de ctre procurorul general. [...] Consider c principiul securitii rapoartelor juridice capt o importan fundamental; totui, atunci cnd acest principiu nu este recunoscut din motive de acordare unei persoane a dreptului de a anula n orice moment o hotrree definitiv, obligatorie i executat, cum este n spe eu sunt de prerea c aceast nclcarea trebuie s fie considerat ca o nclcare a dreptului la o instan garantat de articolul 6 din Convenie. Prin urmare, solicitam Curtii sa constate incalcarea articolelor 6 din Convetie si 1 din Protocolul nr. 2 la aceasta de catre statul roman, pentru motivele precizate si sa acorde despagubirile pe care le considera adecvate pentru repararea prejudiciului moral cauzat reclamantei, in temeiul art. 41 din Conventie. Anexam la prezenta, in copie: 12 Hotararea primei instante; 13 Hotararea Tribunalului; 14 Hotararea Curtii de apel; 15 Hotararea Curtii Supreme; 16 Contractul de vanzare cumparare incheiat cu RAGFILGIUR; 17 Chitantele ce atesta plata ratelor apartamentului; 18 Proces verbal de punere in posesia apartamentului; 19 Copie act de identitate; 20 Imputernicire avocatiala; 21 Dovada platii taxelor necesare judecatii. _________________________ (semnatura) Reclamnata p

LUCRARE PROFESIONAL 2 Pe 1 ianuarie 2009, la orele 5.50 dimineaa, doamnei Lidia Popescu (reclamanta), aflat mpreun cu soul su, Antonio Serrano (reclamantul) ntr-un restaurant din Bucureti pentru petrecerea de Anul Nou, i se solicit de ctre un echipaj de poliie controlarea poetei pe care o avea asupra sa. Dup 10 minute, urmare a refuzului doamnei Popescu de a permite controlarea poetei sale, aceasta mpreun cu soul su sunt ridicai de o dub a poliiei i condui la o secie de poliie. La secia de poliie, doamnei Popescu i este smuls poeta de ctre un poliist, care o anun c, din acel moment, poeta i telefoanele lor mobile vor fi confiscate. Doamna Popescu, mpreun cu soul su, nenelegnd ce se ntmpl, refuz s dea declaraii. Poliistul anchetator le spune c lipsa lor de colaborare le va nruti situaia la Parchet i ulterior, la instan i c tie din surse sigure c doamna Popescu, n calitate de profesor universitar la Facultatea de Medicin i Farmacie Carol Davila Bucureti a luat mit de la nite studeni, n scopul promovrii unor examene, iar soul su i-a fost complice. Soul doamnei Popescu, cetean spaniol, nenelegnd limba romn, o ntreba tot timpul pe soia sa ce se petrece cu ei i de ce au ajuns la poliie. Att doamna Popescu, ct i domnul Serrano au solicitat s li se permit s ia legtura cu un avocat, care s-i asiste. Poliistul le-a rspuns c, dat fiind c nu au dat nicio declaraie, nu au nevoie de un avocat i c, eventual, la Parchet vor fi asistai de ctre un avocat. La orele 11.30 ajung la Parchet, nsoii de un echipaj de poliie. Rmn pe holurile Parchetului nc 6 ore, dat fiind c procurorul de serviciu nu se afla n localitate. Odat ajuns, procurorul ia legtura cu Baroul Bucureti pentru a fi desemnat un aprtor din oficiu, care s fie i vorbitor de limba spaniol, pentru a-i putea apra i interesele domnului Antonio Serrano. Doamnei Popescu i domnului Serrano li se permite luarea legturii cu familia. Imediat dup acest moment, acetia informeaz procurorul de caz c familia a contactat un aprtor ales, care se poate prezenta la Parchet n dou ore. Procurorul de caz rspunde c nu mai poate atepta nc dou ore i c acetia urmeaz a fi audiai n prezena aprtorului din oficiu, vorbitor de limba spaniol, care se va prezenta de ndat la Parchet. Audierea celor doi ncepe la orele 18.00 i dureaz pn la orele 20.00, cnd fa de cei doi se ia msura reinerii pentru 24 de ore. Aprtorul din oficiu ajunge la Parchet la orele 18.30, moment la care, reclamanta scrisese aproximativ jumtate din declaraia sa. n ceea ce o privete pe reclamant, procurorul formuleaz propunere de arestare preventiv. Reprezentantul Parchetului a motivat msura n sensul n care existau indicii temeinice c reclamanta svrise infraciunea de luare de mit, avnd n vedere declaraia martorei denuntoare (o student n anul VI la Facultatea de Medicin i Farmacie Carol Davila

Bucureti), suma de 1000 de euro gsit n poeta reclamantei, bancnote pe care scria MIT, iar lsarea sa n libertate ar constitui un pericol concret pentru ordinea public, reinndu-se, de asemenea, c reclamanta nici nu a colaborat cu organele de cerecetare penal. n ceea ce l privete pe reclamant, domnul Serrano, acesta urmeaz a fi cercetat n stare de libertate. A doua zi, la orele 19.00, reclamanta este prezentat instanei de judecat, nctuat, cu propunere de arestare preventiv. Audierea reclamantei i deliberrile au durat 2 ore, perioad n care reclamanta a stat n box, desctuat. S-a admis propunerea Parchetului de arestare preventiv pentru 29 de zile. Reclamanta a formulat recurs mpotriva ncheierii prin care s-a luat msura arestrii preventive, recurs ce a fost respins. A doua zi, n revista editat de Poliia Capitalei a aprut un articol, cu urmtorul titlu: Viitorii medici dau pag profesoarei Lidia Popescu pentru a lua nota 5, revist ce a fost distribuit gratuit n cadrul Facultii de Medicin i Farmacie Carol Davila Bucureti. Prin ncheieri succesive, s-a prelungit msura arestrii preventive, avnd n vedere meninerea motivelor i temeiurilor de drept care justificaser luarea msurii arestrii preventive. n plus, la cea de-a treia prelungire a msurii arestrii preventive, instana a motivat n sensul n care numai arestul preventiv i o pedeaps cu nchisoarea ar liniti opinia public. La data de 13 iulie 2009, prin rechizitoriu, reclamanta a fost trimis n judecat pentru svrirea infraciunii de luare de mit, iar reclamantul a fost trimis n judecat pentru complicitate la infraciunea de luare de mit. n timpul procesului, avocatul familiei Popescu-Serrano a solicitat, dat fiind c reclamanii nu participaser la depoziia martorei denuntoare, audierea studentei n faa instanei. Martora denuntoare a fost citat, ns procedura de citare nu a fost ndeplinit, vecinul studentei denuntoare avnd informaii c aceasta se afl n Frana. La data de 3 mai 2012, reclamanta a fost condamnat de ctre completul de judecat care soluionase a treia propunere de prelungire a arestrii preventive la 3 ani i 6 luni nchisoare, cu suspendare sub supraveghere, dat la care i s-a i revocat msura arestrii preventive. n ceea ce l privete pe reclamant, acesta a fost achitat, dat fiind c nu s-a dovedit c acesta a fost complice la infraciunea de luare de mit. Pn n acest moment, hotrrea de condamnare/achitare nc nu a fost redactat. Att procurorul, ct i reclamanta au atacat sentina instanei de fond. CERINE Suntei avocatul familiei Popescu-Serrano la Curtea European a Drepturilor Omului. Ce articole din Convenia European a Drepturilor Omului invocai i cum motivai eventuala lor nclcare? La aprecierea rspunsului, vor fi avute n vedere 1) Modalitatea de expunere i sistematizare a motivrii juridice, cu respectarea urmtoarelor cerine a) s se demonstreze aplicabilitatea prevederilor Conveniei Europene a Drepturilor Omului prezentei cauze; b) s se identifice principiile aplicabile, conform jurisprudenei Curii Europene a Drepturilor Omului, n soluionarea fiecrui tip de situaie n parte (standardul Curii n

protejarea dreptului); c) s se motiveze aplicarea efectiv a principiilor de la punctul b) la situaia de fapt din cauz i soluia la care se ajunge; acolo unde este cazul, se vor indica argumente pro i contra; Stilul lucrrii forma personal de exprimare, concizia, claritatea, indicarea surselor, originalitatea, fluena, logica i pertinena argumentrii, creativitatea etc. Raspuns Catre/To: Curtea Europeana a Drepturilor Omului/European Court of Human Rights Consiliul Europei, F-67075 Strasbourg CEDEX, Frana/ Council of Europe, 67075 Strasbourg - Cedex, France

Onorata Curte,
Subsemnatii, dna. Lidia Popescu (denumita in continuare reclamanta), cetatean roman, domiciliata in [x], identificata cu CI seria [x] nr. [x], CNP [x], si dl. Antonio Serrano (denumit in continuare reclamantul), cetatean spaniol, domiciliat in [x], identificat cu Pasaport nr. [x], eliberat de autoritatile spaniole la data de [x], valabil pana in data de [x], reprezentati in cadrul acestei proceduri prin av. [x], formulam in temeiul art. 34 si 35 din Conventia pentru apararea Drepturilor Omului si a Libertatilor fundamentale (denumita in continuare Conventia) prezenta:

CERERE
Impotriva Statului roman, parte la Convetie, dat fiind faptul ca acesta a incalcat drepturile garantate de Conventie, respectiv: 22 dreptul la libertate si siguranta (art. 5, pct. 1, 2, 3, 5), 23 dreptul la un proces echitabil (art. 6), 24 libertatea de exprimare (art. 10 pct. 2), 25 dreptul de proprietate (art. 1 al Protocolului 1 la Conventie), in considerarea dezvoltarii urmatoarelor:

Motive:
I. In fapt,

1) La data de 1 ianuarie 2009, la orele 5.50 dimineaa, reclamantii, se aflau ntr-un restaurant din Bucureti pentru petrecerea de Anul Nou, cand reclamantei i se solicit de ctre un echipaj de poliie controlarea poetei pe care o avea asupra sa, fara a exista un mandat de perchezitie eliberat in conditiile legii pentru acest scop;

2) Reclamanta a refuzat sa se supuna perchezitiei, si drept consecinta, la orele 6 dimineata, aceeasi zi, atat dansa cat si reclamantul sunt ridicai de o dub a poliiei i condui la o secie de poliie; 3) La secia de poliie, un politist ii smulge poseta reclamantei, afirmandu-i ca din acel moment poseta si telefoanele mobile sunt considerate confiscate; 4) Niciun agent de politie nu au adus la cunostinta reclamantilor motivele pentru care au fost escortati la sectia de politie, pentru confiscarea posetei reclamantei si a telefoanelor mobile ale reclamantilor, pentru care s-a efectuat perchezitia pentru care nu a a existat un mandat eliberat in conditiile legii, astfel incat au refuzat sa dea declaratii, drept garantat de Constitutie si legea procesual penala romana; 5) La refuzul reclamantilor de a da declaratii, poliistul anchetator le - a spus c lipsa lor de colaborare le va nruti situaia la Parchet i ulterior, la instan, i c tie din surse sigure c reclamanta, n calitate de profesor universitar la Facultatea de Medicin i Farmacie Carol Davila Bucureti a luat mit de la nite studeni, n scopul promovrii unor examene, iar soul su, reclamantul, i-a fost complice. 6) Reclamantul, cetean spaniol, nu intelege limba romn, si niciun agent de politie nu a luat masurile necesare aducerii unui interpret astfel incat reclamantului sa ii fie comunicate motivele aducerii sale si a sotiei, reclamanta, in sectia de politie; 7) Avand in vedere dreptul fundamental la aparare, reclamantii au solicitat s li se permit s ia legtura cu un avocat, care s-i asiste, insa poliistul le-a refuzat acest drept, motivand ca dat fiind c nu au dat nicio declaraie, nu au nevoie de un avocat i c, eventual, la Parchet vor fi asistai de ctre un avocat; 8) Dupa 5 ore si 30 de minute, in care au fost retinuti in sectia de politie fara a li se da dreptul de a fi asistati de un avocat, la orele 11.30 reclamantii sunt dusi la Parchet, nsoii de un echipaj de poliie, ramanand pe holurile Parchetului nc 6 ore, deci pana la orele 17.30, dat fiind c procurorul de serviciu nu se afla n localitate; 9) Odat ajuns, procurorul ia legtura cu Baroul Bucureti pentru a fi desemnat un aprtor din oficiu, care s fie i vorbitor de limba spaniol, pentru a-i putea apra i interesele reclamantului, desi acestia doreau sa contacteze un avocat ales, fapt care le-a fost refuzat de autoritati fara nicio justificare legala; totodata, era necesara prezenta unui interpret de limba spaniola, adica a unei persoane autorizate in acest sens, nu a unei

persoane vorbitoare de limba spaniola; 10)Reclamantilor li se permite sa ia legatura cu familia, si imediat dup acest moment, acetia informeaz procurorul de caz c familia a contactat un aprtor ales, care se poate prezenta la Parchet n dou ore, insa procurorul rspunde c nu mai poate atepta nc dou ore i c acetia urmeaz a fi audiai n prezena aprtorului din oficiu, vorbitor de limba spaniol, care se va prezenta de ndat la Parchet; 11) Audierea reclamantilor a inceput la orele 18.00 i a durat pn la orele 20.00, cnd fa de cei doi se ia msura reinerii pentru 24 de ore; 12)Reclamantii, la inceperea audierilor nu au fost asistati de aparatorul din oficiu, intrucat acesta a ajuns la Parchet la orele 18.30, moment la care, reclamanta scrisese deja, aproximativ jumtate din declaraia sa; 13)n ceea ce o privete pe reclamant, procurorul formuleaz propunere de arestare preventiv, motivand msura n sensul ca ar exista indicii temeinice c reclamanta svrise infraciunea de luare de mit, avnd n vedere: (i) declaraia martorei denuntoare (o student n anul VI la Facultatea de Medicin i Farmacie Carol Davila Bucureti), (ii) suma de 1000 de euro gsit n poeta reclamantei, bancnote pe care scria MIT, si (iii) lsarea sa n libertate ar constitui un pericol concret pentru ordinea public, reinndu-se, de asemenea, c (iv) reclamanta nici nu a colaborat cu organele de cerecetare penal. 14)n ceea ce l privete pe reclamant, domnul Serrano, acesta urmeaz a fi cercetat n stare de libertate pentru complicitate la infractiunea de luare de mita; 15)A doua zi (2 ianuarie 2009), la orele 19.00, reclamanta este prezentat instanei de judecat, nctuat, cu propunere de arestare preventiv; audierea reclamantei i deliberrile au durat 2 ore, perioad n care reclamanta a stat n box, desctuat. Ulterior, s-a admis propunerea Parchetului de arestare preventiv pentru 29 de zile a reclamantei; 16)Reclamanta a formulat recurs mpotriva ncheierii prin care s-a luat msura arestrii preventive, recurs ce a fost respins; 17)A doua zi (3 ianuarie 2009), n revista editat de Poliia Capitalei a aprut un articol, cu urmtorul titlu: Viitorii medici dau pag profesoarei Lidia Popescu pentru a lua nota 5, revist ce a fost distribuit gratuit n cadrul Facultii de Medicin i Farmacie Carol Davila Bucureti, incalcandu-se grav prezumtia de nevinovatie; 18)Prin ncheieri succesive, s-a prelungit msura arestrii preventive, avnd

n vedere meninerea motivelor i temeiurilor de drept care justificaser luarea msurii arestrii preventive, iar la cea de-a treia prelungire a msurii arestrii preventive, instana a motivat n sensul n care numai arestul preventiv i o pedeaps cu nchisoarea ar liniti opinia public, in alte cuvinte a prelungit arestarea in mod arbitar, fara a exista temeiuri de drept; 19)La data de 13 iulie 2009, prin rechizitoriu, reclamanta a fost trimis n judecat pentru svrirea infraciunii de luare de mit, iar reclamantul a fost trimis n judecat pentru complicitate la infraciunea de luare de mit; 20)n timpul procesului, avocatul familiei Popescu-Serrano a solicitat, dat fiind c reclamanii nu participaser la depoziia martorei denuntoare, audierea studentei n faa instanei, cerere care a fost admisa, si martora denuntoare a fost citat, ns procedura de citare nu a fost ndeplinit, vecinul studentei denuntoare avnd informaii c aceasta se afl n Frana; 21)La data de 3 mai 2012, reclamanta a fost condamnat de ctre completul de judecat care soluionase a treia propunere de prelungire a arestrii preventive la 3 ani i 6 luni nchisoare, cu suspendare sub supraveghere, dat la care i s-a i revocat msura arestrii preventive, iar in ceea ce l privete pe reclamant, acesta a fost achitat, dat fiind c nu s-a dovedit c acesta a fost complice la infraciunea de luare de mit. 22)Pn n acest moment, hotrrea de condamnare/achitare nc nu a fost redactat, iar reclamanta a atacat sentina instanei de fond cu recurs. II. Considerente privind incalcarea art. 5 din Conventie:

Art. 5 din conventie se refera la dreptul la libertate si la siguranta, si in temeiul acestuia, 1. Orice persoan are dreptul la libertate i la siguran. Nimeni nu poate fi lipsit de libertatea sa, cu excepia urmtoarelor cazuri i potrivit cilor legale : [...] c. dac a fost arestat sau reinut n vederea aducerii sale n faa autoritii judiciare competente, atunci cnd exist motive verosimile de a se bnui c a svrit o infraciune sau cnd exist motive temeinice ale necesitii de a-l mpiedica s svreasc o infraciune sau s fug dup svrirea acesteia; [...].2. Orice persoan arestat trebuie s fie informat, n cel mai scurt termen i ntr-o limb pe care o nelege, asupra motivelor arestrii sale i asupra oricrei acuzaii aduse mpotriva sa. 3. Orice persoan arestat sau deinut n condiiile prevzute de 1 c) din prezentul articol trebuie adus de ndat naintea unui judector sau a altui magistrat mputernicit prin lege cu exercitarea atribuiilor judiciare i are dreptul de a fi judecat ntr-un termen rezonabil sau eliberat n cursul procedurii. Punerea n libertate poate fi subordonat unei garanii a prezentrii persoanei n cauz la audiere. [...] 5.

Orice persoan, victim a unei arestri sau deineri n condiii contrare dispoziiilor acestui articol, are dreptul la reparaii.. Vom dezvolta in continuare motivele pentru care consideram ca statul roman a incalcat art. 5 din Conventie cu precadere pct. 1 lit. c, 2, 3, 5, dupa cum urmeaza: 1) Aspecte privind garantiile instituite de art. 5: a. Considerente: In primul rand, pentru a se discuta de privarea de libertate a unei persoane, trebuie indeplinite anumite conditii, cea mai insemnata fiind aceea ca privarea sa se faca in conformitate cu dispozitiile legale; in acest sens, Curtea va examina in ca masura dreptul intern al unui stat respecta sau nu dispozitiile Conventiei. Totodata, cand suntem in prezenta unei privari de liberatate, in sarcina statului se naste obligatia de siguranta, care confera pe de o parte anumite garantii generale, si pe de alta parte, anumite garantii speciale. Garantiile generale se vor aplica intotdeauna in situatia in care se discuta despre cazurile descrise la pct. 1 lit. a f, si constau in dreptul persoanei de a fi informat cu privire la motivele privarii sale de libertate si ale invinuirilor aduse, intr-o limba pe care o intelege, dreptul de a face recurs impotriva masurilor luate de autoritati, dreptul la despagubiri, dupa caz. In cazul persoanelor arestate preventiv, se nasc anumite conditii speciale, pe langa cele generale si anume: obligatia autoritatilor de a aduce persoana arestata preventiv in fata unui magistrat competent sa se pronunte asupra legalitatii masurii si, persoana arestata sa fie judecata in timp rezonabil sau sa fie eliberata pe parcursul procedurii. b. Calitatea de victima a reclamantilor: In vasta sa jurisprudenta, Curtea a statuat ca notiunea de victima, prin prisma art. 34 din Convenie, desemneaz persoana direct vizat printr-o aciune sau omisiune litigioas, existena unei nclcri a exigenelor Conveniei care poate fi conceput chiar i n absena prejudiciului; [...]. (Brumarescu vs Romania, paragraful 50, Cornwell vs Regatul Unit, dec. 11.05.1999). Victim real, este acea persoan ce a fost afectat personal de nclcarea a drepturilor sale fundamentale. In principiu, pentru o persoana care depune o in fata Curtii, cerere nu este suficient ca aceasta sa sustina ca o lege incalcata, doar prin simpla sa existenta, drepturile de care aceasta se bucura in termenii Conventiei, ci, respectiva lege sau masura, trebuie sa fi fost aplicata in detrimentul persoanei respective. Cu toate acestea, legea unui stat poate

incalca prin sine-insasi drepturile unui individ daca acesta sufera direct efectele sale. Prin urmare, consideram ca in cazul de fata, reclamantii au calitatea de victima, avand in vedere faptul ca, au fost personal si direct lezati masurile dispuse impotriva lor de catre autoritati, pe de o parte, si prejudiciul nu le-a fost reparat de autoritatile abilitate, pe de alta parte. 2) Aspecte privind incalcarea art. 5 fata de reclamanti: a. In primul rand, art. 5 pct. 1 lit. c) impune conditia ca retinerea sau arestarea unei persoane sa fie dispusa in cazul in care exista motive temeinice ca ar fi savarsit o infractiune, pe de o parte, sau sa impiedice persoana sa comita a alta infractiune, sau sa se sustraga de la urmarirea penala, pe de alta parte; prin urmare, in cazul de fata trebuie analizat, in ce masura organele de cercetare penala dispuneau de motive si dovezi temeinice pentru a i retine pe cei doi reclamanti. b. Din probele existente la momentul retinerii reclamantilor, anume o declaratie de martor si o suma de bani pe care scria mita nu rezulta fara echivoc ca reclamanta ar fi savarsit infractiunea de luare de mita, cu atat mai putin, ar putea fi vorba de complicitate la aceasta infractiune a reclamantului, avand in vedere ca din declaratia martorei nu rezulta nimic in acest sens, iar pe de alta parte, nu au fost gasite alte probe materiale care ar fi putut crea convingerea unei instante ca se poate vorbi de complicitate la infractiunea precizata. Curtea, prin vasta s-a jurisprudenta a statuat c, prin proclamarea dreptului la libertate, art. 5 1 se refer la libertatea fizic a persoanei; el are drept scop s asigure ca nimeni s nu fie privat de aceasta n mod arbitrar. (Creanga vs Romania, par. 44). c. Cu privire la dreptul persoanelor prevazut la pct. 2 al art. 5, respectiv dreptul de a fi informat in cel mai scurt timp, intr-o limba pe care o intelege de invinuirea adusa si de motivele ce au impus arestarea sa, suntem de parere ca acesta a fost grav incalcat fata de ambii reclamanti, desigur dreptul la un interpret il priveste numai pe reclamant, este lesne de observat ca in cazul de fata acesta a fost incalcat, in considerarea faptului ca reclamantei nu i s-a comunicat motivul pentru care a fost obligata sa dea declaratii sau macar motivul pentru care este dusa la sectia de politie, precum nici reclamantului nu i s-a pus la dispozitie un interpret in scopul aflarii motivelor aducerii sale la sectie impreuna cu sotia sa. In acest sens, Curtea reaminteste ca art. 5 & 2 din Conventie enunta o garantie fundamentala: orice persoana arestata trebuie sa stie de ce a fost privata de libertate. Aceasta garantie impune obligatia de a comunica unei asemenea persoane, intr-un limbaj simplu si accesibil, motivele de drept si de fapt ale privarii sale de libertate, astfel incat sa poata discuta cu privire la legalitatea acesteia in fata unei instante in temeiul paragrafului 4. (cauza Begu vs Romania, par. 71).

d. Totodata, autoritatile nu au respectat dreptul persoanelor de a fi aduse in fata unui magistrat care sa se pronunte asupra legalitatii masurii retinerii reclamantilor de catre organele de politie, avand in vedere faptul ca, abia dupa 12 ore au fost adusi in fata procurorului. (5 ore si 30 de minute, reclamantii au fost retinuti in sectia de politie iar la orele 11.30 reclamantii sunt dusi la Parchet, ramanand pe holurile Parchetului nc 6 ore, pana la 17.30, iar audierea a inceput la orele 18). e. In egala masura trebuie mentionat faptul ca perchezitia si confiscarea posetei reclamantei si a telefoanelor mobile ale ambilor reclamanti s-a facut fara a se respecta dispozitiile legale in materie, mai precis au fost incalcate (i) dispozitiile art. 106 ale Codului de procedura penala roman (CPP) conform caruia: Percheziia corporal se efectueaz de organul judiciar care a dispus-o, cu respectarea dispoziiilor art. 104 alin. 1, sau de persoana desemnat de acest organ. conform art. 104: Organul judiciar care urmeaz a efectua percheziia este obligat ca, n prealabil, s se legitimeze i, n cazurile prevzute de lege, s prezinte autorizaia dat de judector. [...]; al. 3: Aceste operaiuni se efectueaz de organul judiciar n prezena unor martori asisteni.[...]. si (ii) ale art. 439 in baza caruia: Msura de siguran a confiscrii speciale luat prin ordonan sau hotrre se execut dup cum urmeaz: a) lucrurile confiscate se predau organelor n drept a le prelua [...].. In cazul de fata, organele de politie au perchezitionat abuziv geanta reclamantei, precum au dispus confiscarea fara autorizatia necesara conform legii si fara prezenta a doi martori asistenti. In cazul Begu impotriva Romaniei Curtea a statuat ca Curtea trebuie sa stabileasca, in primul rand, daca art. 6 din Conventie cuprinde aceasta etapa procedurala, dat fiind ca, in temeiul dreptului intern, nu fusese formulata nicio acuzatie penala fata de persoana in cauza, acesta nefiind la momentul perchezitiei corporale nici invinuit, nici cercetat pentru savarsirea vreunei infractiuni.(par. 137) si deasemenea in temeiul jurisprudentei Curtii in materie penala, acuzatia ar putea fi definita, in sensul art. 6 din Conventie, ca o notificare oficiala, emisa de autoritatea competenta, a imputatiei savarsirii unei infractiuni sau ca existenta unor repercusiuni importante asupra situatiei suspectului (Deweer impotriva Belgiei, 27 februarie 1980, pct. 46, seria A, nr. 35). In consecinta, art. 6 este aplicabil in speta.. par. 138. In respectarea dreptului unei persoane acuzate de a nu se autoincrimina perchezitia si confiscare trebuie efectuate numai cu respectarea legii in acest sens. f. Deasemenea, retinerea nu s-a facut in conditiile legii, in sensul ca au fost incalcate dispozitiile art. 143 si art. 144 CPP, respectiv care prevad conditiile in care masura retinerii poate fi dispusa: (i) art. 143: Msura reinerii poate fi luat de procuror ori de organul de cercetare penal fa de nvinuit sau inculpat, numai dup ascultarea acestuia n prezena aprtorului, dac sunt probe sau indicii temeinice c a svrit o fapt prevzut de legea penal. [...]. Al. (3) - Procurorul sau organul de cercetare penal va aduce la cunotin nvinuitului sau inculpatului c are dreptul

s-i angajeze aprtor. De asemenea, i se aduce la cunotin c are dreptul de a nu face nicio declaraie, atrgndu-i-se atenia c ceea ce declar poate fi folosit mpotriva sa. [...], si art. 144 CPP: Msura reinerii poate dura cel mult 24 de ore. Din durata msurii reinerii se deduce timpul ct persoana a fost privat de libertate ca urmare a msurii administrative a conducerii la sediul poliiei, prevzut n art. 31 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 218/2002 privind organizarea i funcionarea Poliiei Romne. [...] Al. (3) - n ordonana prin care s-a dispus reinerea trebuie s se menioneze ziua i ora la care reinerea a nceput, iar n ordonana de punere n libertate, ziua i ora la care reinerea a ncetat. [...] Al. (5) Cnd msura reinerii este luat de procuror, dac acesta consider c este necesar a se lua msura arestrii preventive, procedeaz, n termen de 10 ore de la luarea msurii reinerii, potrivit art. 146.. Dupa cum lesne se poate constata, in cazul de fata, autoritatile nu au respectat legea cu privire la masura retinerii, avand in vedere faptul ca: - Nu existau probe si indicii temeinice ca reclamantii ar fi savarsit vreo infractiune; - Nu i-au ascultat pe acestia in prezenta aparatorului; - Nu au adus la cunostinta reclamantilor dreptul la aparator, si mai mult, organele de politie le-au spus ca nu au nevoie de unul; - Nu au adus la cunostinta reclamantilor dreptul de a nu declara nimic, ci dimpotriva, organele de politie i-au amenintat pe reclamanti ca daca nu declara nimic, situatia le va fi inrautatita, fapt care nu contravine numai drepturilor fundamentale, dar bunului demers al justitiei si a persoanelor ce lucreaza in slujba sa. In cauza Creanga vs Romania Curtea a stabilit ca este esenial, n materie de privare de libertate, ca dreptul intern s defineasc clar condiiile de detenie i ca legea s fie previzibil n aplicarea sa (Zervudacki mpotriva Franei, nr. 73947/01, pct. 43, 27 iulie 2006) (par. 54)., or aceste conditii erau definite de CPP insa au fost incalcate cu rea credinta de catre autoritati. 3) Aspecte privind arestarea preventiva a reclamantei: a. Conditiile arestarii preventive in dreptul roman: Arestarea preventiva in dreptul romanesc are o reglementare specifica separata in functie de calitatea persoanei impotriva careia se dispune, in sensul ca, daca este pusa in miscare actiunea penala impotriva fapturitorului, acesta devine inculpat, iar in caz contrar, daca se dispune inceperea urmarii penale, acesta este considerat invinuit. In cazul de fata, nu este specificat cand anume procurorul a dispus inceperea urmaririi penale sau daca ar fi pus in miscare actiunea penala. Vom avea in vedere totusi dispozitiile arestarii preventive

privind invinuitul, presupunand ca procurorul a dispus inceperea urmaririi penale. In orice caz, indiferent de calificarea faptuitorului ca invinuit sau inculpat, conditia motivarii temeinice si concrete a masurii arestarii preventive trebuie respectata. Conform art. 146 CPP care se refera la arestarea invinuitului, Dac sunt ntrunite condiiile prevzute n art. 143 [conditiile retinerii, deja mentionate] i exist vreunul dintre cazurile prevzute n art. 148 [a) inculpatul a fugit ori s-a ascuns, n scopul de a se sustrage de la urmrire sau de la judecat, ori exist date c va ncerca s fug sau s se sustrag n orice mod de la urmrirea penal, de la judecat ori de la executarea pedepsei;a1) inculpatul a nclcat, cu rea-credin, msura obligrii de a nu prsi localitatea sau ara ori obligaiile care i revin pe durata acestor msuri; b) exist date c inculpatul ncearc s zdrniceasc n mod direct sau indirect aflarea adevrului prin influenarea unei pri, a unui martor sau expert ori prin distrugerea, alterarea sau sustragerea mijloacelor materiale de prob; c) exist date c inculpatul pregtete svrirea unei noi infraciuni; d) inculpatul a svrit cu intenie o nou infraciune; e) exist date c inculpatul exercit presiuni asupra persoanei vtmate sau c ncearc o nelegere frauduloas cu aceasta; f) inculpatul a svrit o infraciune pentru care legea prevede pedeapsa deteniunii pe via sau pedeapsa nchisorii mai mare de 4 ani i exist probe c lsarea sa n libertate prezint un pericol concret pentru ordinea public. Al. (2) - n cazurile prevzute n alin. 1 lit. a)-e), msura arestrii preventive a inculpatului poate fi luat numai dac pedeapsa prevzut de lege este deteniunea pe via sau nchisoarea mai mare de 4 ani] procurorul, din oficiu sau la sesizarea organului de cercetare penal, cnd consider c arestarea nvinuitului este necesar n interesul urmririi penale, numai dup ascultarea acestuia n prezena aprtorului, ntocmete propunerea motivat de luare a msurii arestrii preventive a nvinuitului. Al. (2) - Dosarul, mpreun cu propunerea de luare a msurii arestrii preventive, ntocmit de procurorul care efectueaz sau supravegheaz urmrirea penal, se prezint preedintelui ori judectorului delegat de acesta de la instana creia i-ar reveni competena s judece cauza n fond sau de la instana corespunztoare n grad acesteia n a crei circumscripie se afl locul de deinere, locul unde s-a constatat svrirea faptei prevzute de legea penal ori sediul parchetului din care face parte procurorul care efectueaz sau supravegheaz urmrirea penal. Al. (3) La prezentarea dosarului de ctre procuror, preedintele instanei sau judectorul delegat de acesta fixeaz ziua i ora de soluionare a propunerii de arestare preventiv, pn la expirarea celor 24 de ore de reinere, n cazul n care nvinuitul este reinut. Ziua i ora se comunic att aprtorului ales sau numit din oficiu, ct i procurorului, acesta din urm fiind obligat s asigure prezena n faa judectorului a nvinuitului reinut. Al. (4) - Propunerea de arestare preventiv se soluioneaz n camera de consiliu de un singur judector, indiferent de natura infraciunii. Al. (5) - nvinuitul este adus n faa judectorului i va fi asistat de aprtor. Al. (6) - Dispoziiile art. 1491 alin. 6 [situatie cand

invinuitul nu poate participa] i ale art. 150 [masura arestarii se va dispune numai dupa ascultarea inculpatului de catre procuror si judecator] se aplic n mod corespunztor. Al. (7) - Participarea procurorului este obligatorie. Al. (8) Dup ascultarea nvinuitului, judectorul, de ndat, admite sau respinge propunerea de arestare preventiv, prin ncheiere motivat. Al. (9) - Dac sunt ntrunite condiiile prevzute n alin. 1, judectorul dispune, prin ncheiere motivat, arestarea preventiv a nvinuitului pe o durat ce nu poate depi 10 zile. Al. (10) - Totodat, judectorul, admind propunerea, emite, de urgen, mandatul de arestare a nvinuitului. [...].. b. Motivatia arestarii preventive privind reclamanta: Procurorul, dupa ce a audiat reclamanta, desi aparatorul acesteia nu a fost prezent de la inceputul audierii, a intocmit propunere de arestare preventiv, motivand msura n sensul ca ar exista indicii temeinice c reclamanta svrise infraciunea de luare de mit, pentru motivele: (i) exista declaraia martorei denuntoare (o student n anul VI la Facultatea de Medicin i Farmacie Carol Davila Bucureti), (ii) suma de 1000 de euro a fost gsit n poeta reclamantei, si pe bancnote scria MIT, si (iii) lsarea sa n libertate ar constitui un pericol concret pentru ordinea public, reinndu-se, deasemenea, c (iv) reclamanta nici nu a colaborat cu organele de cerecetare penal. In alte cuvinte, procurorul considera ca este suficient si temeinic ca masura arestarii unei persoane sa fie luata in baza unei declaratii fara alte cercetari si a unei sume pe care scria mita pe care in mod miraculos autoritatile au gasit-o in poseta reclamantei de Anul Nou, exact la un moment oportun avem rezerve fata de legalitatea provenientei legale a bancnotelor si a modului in care au ajuns in poseta reclamantei. Totodata procurorul considera ca lasarea in libertate a reclamantei este un real pericol pentru ordinea publica si in egala masura aceasta nu a colaborat cu autoritatile. Analizand dispozitiile legale in materie si modul in care procurorul a instrumentat cazul rezulta ca nu au existat temeiuri pentru luarea masurii arestarii preventive a reclamantei, incalcandu-se astfel art. 5 pct 1 din Conventie. In sustinerea afirmatiilor noastre mentionam ca in vasta sa jurisprudenta Curtea s-a pronuntat adesea in sensul obligativitatii autoritatilor de a motiva temeinic si convingator orice masura privativa de libertate luata impotriva unei persoane, in acest sens citam: orice perioada de arestare preventiva, oricat de scurta, sa fie motivata in mod convingator de autoritati (cazul Begu impotriva Romaniei, par. 82; Shishkov impotriva Bulgariei, nr. 38.822/97, pct. 66, CEDO 2003-I; Belchev impotriva Bulgariei, nr. 39.270/98, pct. 82, 8 aprilie 2004, si Sarban impotriva Moldovei, nr. 3.456/05, pct. 97, 4 octombrie 2005). O decizie motivata asigura partile ca argumentele lor au fost ascultate (Sarban, citata anterior, pct. 98). Tot Curtea a stabilit ca Temeiul bnuielilor pe care trebuise

s se bazeze o arestare constituie un element esenial al proteciei garantate de art. 5 1 c) mpotriva lipsirilor arbitrare de libertate. Existena unor bnuieli ntemeiate presupune existena unor fapte sau informaii care pot convinge un observator neutru i obiectiv c individul n cauz ar fi putut svri infraciunea.(cazul Creanga impotriva Romaniei, par. 61). c. Mentinerea/prelungirea arestarii preventive a reclamantei: Conform art. 155 CPP al. (1) - Arestarea inculpatului dispus de instan poate fi prelungit, n cursul urmririi penale, motivat, dac temeiurile care au determinat arestarea iniial impun n continuare privarea de libertate sau exist temeiuri noi care s justifice privarea de libertate. si conform art. 159 CPP al. (6) n cazul n care judectorul acord prelungirea, aceasta nu va putea depi 30 de zile., iar in temeiul art. 23 al. (5) din Constitutia Romaniei in cursul urmaririi penale arestarea preventiva se poate dispune pe o durata de cel mult 30 de zile, fara ca durata totala sa depaseasca un termen rezonabil, si nu mai mult de 180 de zile. Din cele ce preced, rezulta ca prelungirea arestarii preventive trebuie dispusa daca: 26 Exista in continuare temeiurile care au stat la baza luarii masurii; sau 27 Exista temeiuri noi ca impun mentinerea masurii; 28 Fiecare hotarare in sensul prelungirii trebuie temeinic motivata de instanta de judecata. Consideram ca in cazul de fata, dispozitiile art. 5 din Conventie au fost grav incalcate, intrucat, nu numai ca nu au existat temeiurile ca masura sa fie dispusa inca de la inceput, dar motivarea instantei a fost in sensul ca numai arestul preventiv i o pedeaps cu nchisoarea ar liniti opinia public, prelungind masura in mod arbitrar fara a exista niciun temei de drept care sa justifice masura. Curtea in numeroase randuri a statuat in legatura cu masura arestarii preventive ca aceasta se va prelungi daca exista temeiuri in acest sens si daca obiectiv, masura este necesara; in egala masura nu a neglijat aspectul obligativitatii instantelor de a motiva temeinic deciziile privind luarea, mentinerea sau prelungirea arestarii preventive a unei persoane. Din jurisprundenta Curtii in acest sens putem mentiona cazul Begu impotriva Romaniei: autoritatile judiciare trebuie sa prezinte motive mai specifice care sa justifice persistenta motivelor detentiei (mutatis mutandis, I.A. impotriva Frantei, 23 septembrie 1998, pct. 104 105, Culegere de hotarari si decizii 1998-VII). par. 84; instantele nu au oferit nicio explicatie pentru a justifica in mod concret, de-a lungul timpului, felul in care punerea in libertate a reclamantului ar avea un impact negativ asupra societatii civile sau ar impiedica ancheta. (Calmanovici, pct. 100, si Mihuta impotriva Romaniei, nr. 13.275/03, 31 martie 2009, pct. 29) par. 85; in cazul Creanga impotriva Romaniei Curtea a stabilit Curtea trebuie

s aib convingerea c detenia n timpul perioadei n litigiu este conform scopului articolului 5 1 din Convenie, i anume protejarea individului de orice lipsire arbitrar de libertate. Curtea trebuie deci s se asigure c dreptul intern este el nsui conform Conveniei, inclusiv conform principiilor enunate sau implicate de aceasta (Erkalo mpotriva rilor de Jos, 2 septembrie 1998, pct. 52, Culegere de hotrri i decizii 1998-VI). par. 69 si totodata Curtea reamintete c, n materie de privare de libertate, este deosebit de important s se respecte principiul general al securitii juridice. par. 70. In cazul Bujac impotriva Romaniei Curtea reamintete c cerina unui temei juridic continuu pentru fiecare privare de libertate se extinde pe toat perioada arestrii. Aceast cerin impus la art. 5 1 din Convenie are ca scop s asigure c nimeni nu este privat de libertate n mod arbitrar (Jeius mpotriva Lituaniei, nr. 34578/97, pct. 56, CEDO 2000-IX). Astfel, n principiu, temeiul legal al oricrei arestri trebuie s existe din momentul n care msura este luat mpotriva persoanei n cauz, iar aceasta trebuie s acopere ntreaga perioad a arestrii. par. 35; Curtea a subliniat c, prin interpretarea art. 23 alin. (4) din Constituie, Curtea Constituional constatase c, [], instanele erau obligate s controleze legalitatea arestrii la fiecare treizeci de zile, pn la ncheierea procedurii. Prin urmare, Curtea hotrse c instanele naionale dispuneau de o jurispruden clar a Curii Constituionale, pe care i puteau ntemeia deciziile. par. 57; Curtea reamintete c art. 5 3 din Convenie oblig instanele interne s i exercite controlul privind meninerea n arest preventiv a unei persoane, cu scopul de a garanta eliberarea persoanei n cauz atunci cnd circumstanele nu mai justific privarea sa de libertate; ntr-adevr, prelungirea arestrii se justific ntr-o spe dat numai dac exist indicii concrete care s impun prevalarea interesului public, fr s afecteze prezumia de nevinovie, asupra normei privind respectarea libertii individuale enunate la art. 5 din Convenie [a se vedea, printre multe altele, McKay (GC), citat anterior, pct. 42 i 45]. - par. 68. III. Considerente privind incalcarea art. 6 din Conventie:

Art. 6 din Conventie se refera la dreptul la un proces echitabil, si in temeiul acestuia 1. Orice persoan are dreptul la judecarea cauzei sale n mod echitabil, public i n termen rezonabil, de ctre o instan independent i imparial, instituit de lege, care va hotr fie asupra nclcrii drepturilor i obligaiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricrei acuzaii penale ndreptate mpotriva sa. Hotrrea trebuie s fie pronunat n mod public, dar accesul n sala de edin poate fi interzis presei i publicului pe ntreaga durat a procesului sau a unei pri a acestuia, n interesul moralitii, al ordinii publice ori al securitii naionale ntr-o societate democratic, atunci cnd interesele minorilor sau protecia vieii private a prilor la proces o impun, sau n msura considerat absolut necesar de ctre instan cnd, n mprejurri speciale, publicitatea ar fi de natur s aduc atingere intereselor justiiei. 2. Orice persoan acuzat de o infraciune este prezumat nevinovat pn ce vinovia sa va fi legal stabilit. 3. Orice acuzat are, mai ales, dreptul: a. s fie informat, n

termenul cel mai scurt, ntr-o limb pe care o nelege i n mod amnunit, despre natuta i cauza acuzaiei aduse mpotriva sa; b. s dispun de timpul i de nlesnirile necesare pregtirii aprrii sale; c. s se apere el nsui sau s fie asistat de un aprtor ales de el i, dac nu dispune de mijloacele necesare remunerrii unui aprtor, s poat fi asistat gratuit de un avocat din oficiu, atunci cnd interesele justiiei o cer; d. s audieze sau s solicite audierea martorilor acuzrii i s obin citarea i audierea martorilor aprrii n aceleai condiii ca i martorii acuzrii; e. s fie asistat gratuit de un interpret, dac nu nelege sau nu vorbete limba folosit la audiere.. Prin urmare, se instituie obligatia unui stat membru al Conventiei sa ia toate masurile necesare pentru asigurarea drepturilor persoanelor de un proces echitabil pe teritoriul lor, asigurandu-se totodata securitatea raporturilor juridice, pentru ca niciun drept fundamental al persoanelor sa nu fie incalcat. In continuare vom dezvolta motivele pentru care consideram ca statul roman a incalcat dreptul reclamantilor la un proces echitabil, dupa cum urmeaza: 1) Aspecte privind prezumtia de nevinovatie: Prezumtia de nevinovatie este o garantie specifica in materie penala si, la fel ca si in cazul celorlalte drepturi reglementate de Conventie, caracterul ei nu poate fi, sub niciun aspect, nici teoretic si nici iluzoriu, fiind o prezumtie relativa, cu un regim juridic special care, cu toate ca poate fi dovedita prin orice mijloace de proba, va putea fi rasturnata numai printr-o hotarare penala de condamnare, ramasa definitiva. (a se vedea Incalcarea prezumtiei de nevinovatie prin declaratii oficiale ale reprezentantilor statului- Lancranjan Alexandra Carmen, Bucuresti 2009, Institutul National al Magistraturii, pg. 5). a. Domeniul de aplicare a prezumtiei de vinovatie: Prima hotarare in care a fost instituit din punct de vedere principial standardul impus de articolul 6-2 precum si viziunea Curtii asupra a ceea ce reprezinta o incalcare a acestui standard a fost cauza Minelli contra Elvetiei. In aceasta cauza Curtea a statuat ca se incalca prezumtia de nevinovatie daca fara ca acuzatul sa fie gasit vinovat anterior in concordanta cu legea si mai ales fara sa fi avut posibilitatea de a exercita dreptul la aparare, o decizie judiciara reflecta opinia ca ar fi vinovat (P. Van Dijk, G.J.H. Van Hoof, Theory and Practice of the European Convention on Human Rights, Third Edition, Ed. Kluwer Law International, pag. 459). Prin urmare, s-a concluzionat ca scopul general al institutirii prezumtiei de nevinovatie il reprezinta necesitatea protejarii acuzatului de un verdict de culpabilitate ce nu a fost stabilit legal si definitiv. Sub aspectul garantiilor instituite, doctrina a stabilit ca unele dintre acestea sunt imprumutate din reglementarea articolului 6 paragraful 1(Corneliu Barsan, Conventia europeana a drepturilor omului, Comentariu pe articole,

volumul 1, Ed. ALLBeck, pag. 541) dupa cum urmeaza: 1 obligatia pe care o au judecatorii de a nu pleca in judecarea cauzei cu idei preconcepute; 2 sarcina probei in materie penala revine acuzarii; 3 aplicarea principiului in dubio pro reo; 4 acuzarea este obligata sa indice faptele de care este acuzat inculpatul si sa aduca un probatoriu suficient pentru dovedirea vinovatiei. Pe langa aceste garantii comune, articolul 6 paragraful 2 instituie si garantii proprii (Radu Chirita, Dreptul la un proces echitabil, Ed. Universul Juridic, pag. 295) precum: garantarea dreptului la tacere, obligatia statelor de a se abtine de la impunerea de sanctiuni fara a exista o hotarare de condamnare si interdictia de a exista o judecata de doua ori pentru aceeasi fapta si acelasi faptuitor, existand opinia ca aceasta interdictie se rasfrange si asupra urmaririi penale. Domeniul de aplicare al prezumtiei de nevinovatie il reprezinta atat faza urmaririi penale cat si faza judecatii; astfel, in sens larg, prezumtia exista cu privire la tot ansamblul procedurii penale litigioase si nu doar in procesul penal in acceptiunea lui restransa. Prin urmare, in faza de urmarire penala, standardul CEDO prevede ca art. 6 par. 2 este incident, fiind interpretat in sensul ca, in aceasta faza, persoana sa nu fie tratata ca si cum ar fi vinovata, iar in faza de judecata, articolul 6 par. 2 va fi pe deplin aplicabil de la momentul sesizarii instantei si pana la ramanerea definitiva a hotararii, oricate grade de jurisdictie ar parcurge, astfel incat prezumtia de nevinovatie sa fie respectata atat la instanta de fond, cat si in apel si recurs (Louis- Edmond Pettiti, La Convention Europeenne des Droits de LHomme, Commentaire article par article, Ed. Economica, pag. 271). Totodata, articolul 6 par. 2 poate fi incalcat si in masura in care, inainte de a exista o hotarare definitiva, tratamentul impus in cazul de fata arestarea preventiva, este punitiv si incalca prevederile articolului 5 din Conventie (P. Van Dijk, G.J.H. Van Hoof, Theory and Practice of the European Convention on Human Rights, Third Edition, Ed. Kluwer Law International, pag 461.) Trebuie specificat ca in cazul de fata, instanta care s-a pronuntat asupra cauzei reclamantei, condamnand-o a fost aceeasi instanta care a dispus asupra celei de-a treia incheieri de prelungire a arestarii preventive a acesteia, cand a specificat ca numai o condamnare ar linisti opinia publica, asfel incat, impartialitatea judecatorului a fost complet stirbita si astfel hotararea de condamnare este nelegala. Consideram ca datorita faptului ca nici dupa 6 luni de la pronuntarea instantei, nici recursul intern formulat de reclamanta nu poate fi judecat, astfel incat dreptul acesteia la un proces echitabil este incalcat.

b. Incalcarea prezumtiei de nevinovatie prin afirmatiile publice ale autoritatilor statului: Prin jurisprudenta sa, Curtea a reusit sa evidentieze regula conform careia, orice reprezentant al statului trebuie sa se abtina sa declare public faptul ca persoana fata de care s-a dispus urmarirea penala sau a fost trimisa in judecata este vinovata de savarsirea infractiunii ce i se imputa, inainte ca vinovatia sa fie stabilita de catre instanta printr-o hotarare definitiva de condamnare.(D. Bogdan, M. Selegean, Drepturi si libertati fundamentale in jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, Ed. Praxis, pag. 273), iar in exprimarea opiniei lor autoritatile nu trebuie sa denote opinia lor personala, chiar daca ar fi spusa prin evaluarea probelor administrate in cauza. Persoanele carora li se aplica in mod direct interdictia de pronuntare in public cu privire la vinovatia acuzatului, sunt in primul rand magistrati, atat judecatori cat si procurori, cat si de orice alt reprezentant al puterii publice, cat timp declaratiile acestora sunt facute in calitate de reprezentant al statului (Mihail Udroiu, Ovidiu Predescu, Protectia europeana a drepturilor omului si procesul penal roman, Tratat, Ed. All Beck, pag. 625). Relativ la liberatatea de exprimare garantata de articolul 10 din Conventie Curtea considera ca o parte importanta a acestui drept este libertatea de a primi si da informatii, si prin urmare art. 6 par. 2 nu poate aduce atingere obligatiei autoritatilor sa informeze publicul cu privire la anchetele penale aflate in desfasurare. Cu toate acestea, dreptul la informare este restrans sub aspectul necesitatii respectarii prezumtiei de nevinovatie, anume informatiile respective trebuie sa fie prezentate cu toata discretia si grija necesare respectarii acesteia, astfel incat, autoritatile nu pot, in declaratiile publice, folosi orice tip de vocabular, alegerea termenilor fiind esentiala pentru protejarea garantiilor in materie penala; singurul reprezentant ce poate in anumite conditii sa foloseasca un limbaj mai larg pentru a evidentia existenta probelor suficiente de la dosarul cauzei este procurorul, celelalte oficialitati nebeneficiind de o astfel de libertate de exprimare (Corneliu Barsan, Conventia europeana a drepturilor omului, Comentariu pe articole, volumul 1, Ed. ALLBeck, pag. 544). In cauza Allenet de Ribemont contra Frantei, Curtea a stabilit principiile privind respectarea prezumtiei de nevinovatie, in legatura cu afirmatiile autoritatilor statului, Comisia a evidentiat faptul scopul garantiei prezumtiei de nevinovatie este extins, impunand obligatii nu numai instantelor penale in determinarea vinovatiei acuzatului, ci si altor autoritati ale statului, inclusiv agenti de politie. Astfel, Curtea, amintind ca prezumtia de nevinovatie este un element necesar pentru existenta unui proces echitabil in acceptiunea data de articolul 6 paragraf 1.

Insasi Curtea in jurisprudenta sa a statuat ca puterea de convingere pe care o are un oficial al statului, pozitia sa in cadrul aparatului de stat, increderea publica in declaratiile unui asemenea oficial, sunt elemente care trebuie sa imprime prudenta in declaratiile publice fata de anchetele penale in curs (cauza Butkevicius contra Lituania; cauza Ribemont contra Franta). Cand afirmatiile unui oficial al statului privesc o persoana publica si o catalogheaza ca vinovata de comiterea unei infractiuni opinia publica este dirijata in sensul ca persoana este deja vinovata, avand in vedere interesul publicului fata de imaginea pe care acesta o are in societate, si astfel vor considera ca vinovatia este dovedita, dar mai mult poate sa afecteze in mod deosebit credibilitatea acuzatului, viata sa publica, statutul social precum si viata sa economica. De asemenea un alt element de analiza contextuala este cursul anchetei in urma declaratiilor, in majoritatea cauzelor, la scurt timp dupa publicarea declaratiilor acuzatului, fie i s-a restrans libertatea prin dispunerea arestarii preventive, fia a fost pus sub acuzare in mod oficial, fie a fost trimis in judecata. (Lancranjan Alexandra Carmen Incalcarea prezumtiei de nevinovatie prin declaratii oficiale ale reprezentantilor statului, pg. 18). Folosirea frazelor scurte, concise, afirmative, cu continut enuntiativ si declarativ clar, cu verbe puternice din punct de vedere semantic in ceea ce priveste rezonanta fata de receptor, utilizarea timpului prezent, a modului indicativ, evitarea conditionalului optativ, evitarea nuantarii termenilor, toate acestea duc la formarea certitudinii existentei vinovatiei si a gradului de adevar pe care il au declaratiile. In unele hotarari vinovatia este enuntata direct in alte cauze vinovatia este indicata prin exprimarea certitudinii organului statului cu privire la acest aspect. (Lancranjan Alexandra Carmen Incalcarea prezumtiei de nevinovatie prin declaratii oficiale ale reprezentantilor statului, pg. 19). Avand in vedere cele de mai sus, consideram ca in speta a fost grav incalcat art. 6 din Conventie, sub toate aspectul incalcarii prezumtiei de nevinovatie fata de reclamanta. 2) Aspecte privind incalcarea celorlalte garantii instituite prin art. 6: Din datele concrete ale cauzei de fata reiese fara echivoc ca autoritatile statului nu au respectat dispozitiile art. 6 privitoare la dreptul unei persoane acuzate: 5 a. s fie informata, n termenul cel mai scurt, ntr-o limb pe care o nelege i n mod amnunit, despre natuta i cauza acuzaiei aduse mpotriva sa; 6 b. s dispun de timpul i de nlesnirile necesare pregtirii aprrii sale; 7 c. s se apere ea nsasi sau s fie asistata de un aprtor ales de ea i, dac nu dispune de mijloacele necesare remunerrii unui

aprtor, s poat fi asistata gratuit de un avocat din oficiu, atunci cnd interesele justiiei o cer; 8 d. s audieze sau s solicite audierea martorilor acuzrii i s obin citarea i audierea martorilor aprrii n aceleai condiii ca i martorii acuzrii; 9 e. s fie asistata gratuit de un interpret, dac nu nelege sau nu vorbete limba folosit la audiere. Din cele ce preced, incalcarea art. 6 de catre autoritatile statului este evidenta. IV. Considerente privind incalcarea art. 1 din Protocolul 1 la Conventie:

Articolul 1 al Protocolului 1 - Protecia proprietii, dispune ca Orice persoan fizic sau juridic are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa dect pentru cauz de utilitate public i n condiiile prevzute de lege i de principiile generale ale dreptului internaional.; astfel, se constata faptul ca art. 1 al Protocolului 1 contine trei norme distincte, anume: se enunta in primul rand, principiul general al respectarii proprietatii, in sensul ca orice persoana are dreptul la respectarea bunurilor sale, in al doilea rand se stabileste ca lipsirea unei persoane de proprietatea sa poate avea loc numai pentru cauza de utilitate publica, in conditiile legii, si in final se confera statelor dreptul de a adopta legile pe care le considera necesare pentru reglementarea folosintei bunurilor in considerarea interesului general. Se desprind totodata si conditiile ingerintei dreptului de proprietate, respectiv: (i) ingerinta sa fie prevazuta de lege, (ii) sa aiba un scop legitim si (iii) sa fie indeplinita conditia proportionalitatii. 1) Aspecte privind notiunea de bun in sensul Conventiei: In definirea notiunii de bun doctrina este de parere ca primordial n calificarea unui bun este c acesta procur avantaje, dreptul fiind cel care face legtur dintre om i lucru. (a se vedea, O.Ungureanu, C.Munteanu Consideratii asupra notiunii si definirii bunurilor, RRDP, nr.3/2008,pag. 229250). Insa, Curtea confer notiunii de bun o interpretare proprie, independent de cea a statelor membre, principiu consacrat prin jurisprudena Curtii, artndu-se c independent de jurisprudena i chiar legislaia unui stat membru Curea poate recunoate existena unui drept de proprietate asupra unui bun (Oneryildiz vs Turcia), efectivitatea proteciei europene a dreptului de proprietate fiind conferit de protecia acordat oricrui drept care prezint pentru reclamant un interes economic. Consideram ca in cazul de fata, se poate vorbi de un bun al reclamantei in

sensul precizat, astfel, prin confiscarea nelegala a posetei sale si a telefonului mobil, precum si pe cel al reclamantului, reclamantii sunt indreptatiti la restabilirea situatiei anterioare confiscarii sau la despagubiri. 2) Aspecte privind ingerintele dreptului de proprietate si justificarea ingerintei: In cazul de fata in mod evident s-a produs o ingerinta a dreptului de proprietate al reclamantilor, dat fiind ca bunurile acestora au fost confiscate fara aplicarea dispozitiilor legale in materie, astfel incat acestia au fost privati de dreptul lor de a se bucura de bunurile lor. In egala masura nu exista nicion justificare legala a ingerintei produse, atat timp cat confiscarea s-a comis abuziv, nemotivat si fara a se face aplicarea dispozitiilor legale in materie. Sub acest aspect, consideram necesar sa mentionam ca, prin jurisprundenta sa, Curtea a retinut ca O privare de proprietate n dependen de a doua norm, se poate justifica numai atunci cnd a fost demonstrat c ea a intervenit din motive de utilitate public i n condiiile prevzute de lege. Mai mult dect att, orice ingerin n dreptul la proprietate trebuie s corespund criteriului de proporionalitate. Curtea insist asupra meninerii unui echilibru just ntre cerinele de interes general al comunitii i imperativele aprrii drepturilor fundamentale ale individului. Necesitatea de a asigura un astfel de echilibru este inerent Conveniei.(Brumarescu vs Romania). In concluzie, consideram ca data fiind situatia de fapt si dispozitiile legale incidente, rezulta ca autoritatile romane se fac vinovate de incalcarea dreptului la libertate si siguranta (art. 5, pct. 1, 2, 3, 5), a dreptului la un proces echitabil (art. 6), a libertatii de exprimare (art. 10 pct. 2), a dreptului de proprietate (art. 1 al Protocolului 1 la Conventie), si prin urmare solicitam Curtii sa constate aceasta incalcare, acordand reclamantilor despagubirile pe care le considera adecvate pentru prejudiciul cauzat reclamantilor, pe de o parte, si sa acorde si cheltuielile de judecata aferente, pe de alta parte. Anexam la prezenta, in copie: 10 Documente justificative (mandat de arestare preventiva, incherile succesive de prelungire a masurii arestarii preventive); 11 Documentel de identitate; 12 Imputernicire avocatiala; 13 Dovada platii taxelor aferente judecarii cererii. ______________________________ Reclamantii prin Av. [x]

Dreptul Uniunii Europene

LUCRARE PROFESIONALA 1

La nivelul Uniunii Europene a fost adoptat un Regulament prin care este interzisa comercializarea unui medicament produs de laboratorul farmaceutic Farmedro (fictiv), pe motiv ca respectivul medicament este periculos pentru sanatate. Regulamentul a fost publicat in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, Seria L, in luna ianuarie 2012 si a intrat in vigoare in luna august 2012. In calitatea dvs. de avocat, Laboratorul va solicita ajutorul cu privire la urmatoarele probleme: 1. Laboratorul trebuie sa se conformeze Regulamentului? In cazul in care interdicia rezulta dintr-o directiva, laboratorul trebuie sa se conformeze acesteia? Argumentai raspunsul. 2. Definii noiunea de marfa, potrivit jurisprudenei Curii de Justiie a Uniunii Europene. 3. Regulamentul din spea este compatibil cu principiul liberei circulaii a marfurilor? Argumentai-va raspunsul, in special, pe baza jurisprudenei Curii de Justiie a Uniunii Europene. 4. Poate Laboratorul sa conteste regulamentul in cauza in faa instanei competente din Romnia? Dar in faa Curii de Justiie de la Luxemburg? Argumentai raspunsul.

Raspunsuri: 1. Cu privire la intrebarea formulata la punctul 1, consideram ca raspunsul poate fi formulat dupa cum urmeaza:

I.

Obligativitatea actelor Uniunii:

a. Sub aspectul conformarii Laboratorului la Regulamentul in cauza trebuie

analizate mai intai aspecte privitoare la izvoarele dreptului comunitar. Astfel, trebuie retinut faptul ca, Regulamentul este principalul izvor al dreptului comunitar, prin acesta exprimandu-se indeosebi puterea legislativa a comunitatilor, in acest sens exprimandu-se si articolul 288 (fost art. 249) Tratatul Uniunii Europene (denumit in cele de urmeaza TUE), teza a doua: Regulamentul are aplicabilitate generala. Acesta este obligatoriu in toate elementele sale si se aplica direct in fiecare stat membru., in alte cuvinte, regulamentul se caracterizeaza prin obligativitatea sa si aplicarea imediata interzicand orice aplicare incompleta, el fiind direct aplicabil in orice stat membru adresandu-se direct subiectelor de drept intern din statele membre, deoarece contine drepturi si obligatii pentru acestea. (Drept comunitar al afacerilor prof. Univ. dr. Augustin Fuerea, Ed. Universul juridic, ed. a II a revazuta si adaugita, 2006, pg. 26). Avand in vedere aceste considerente, in speta, Laboratorul, ca entitate apartinand unui stat membru, trebuie sa se conformeze Regulamentului, fara exceptie, neavand dreptul ca pe teritoriul Uniunii Europene sa comercializeze respectivul medicament. b. Daca interdictia comercializarii produsului ar fi fost impusa de o directiva, raspunsul privitor la comercializarea lui este nuantat, respectiv: trebuie avut in vedere faptul ca Directiva este obligatorie pentru fiecare stat membru destinatar cu privire la rezultatul care trebuie atins, lasnd autoritailor naionale competena in ceea ce priveste forma si mijloacele in care acesta trebuie atins (Art. 288 TUE), ceea ce inseamna ca nu va avea o influenta generala si, ca regula, se va adresa numai anumitor state membre, astfel incat Laboratorul ar fi putut comercializa produsul in toate statele membre carora Directiva nu li se aplica. Insa, in cazul in care, astfel cum in general se intampla in practica, directiva se adreseaza tuturor statelor membre, iar Curtea de Justitie a statuat ca in acest caz, directiva va fi considerata un procedeu de legislatie indirecta, fiind un act cu influenta generala. Directiva nu este, prin ea insasi, direct aplicabila, dar Curtea a admis ca in unele conditii particulare, anumite directive nu sunt lipsite de efectul direct in statele membre (a se vedea in acest sens, Drept comunitar al afacerilor prof. Univ. dr. Augustin Fuerea, Ed. Universul juridic, ed. a II a revazuta si adaugita, 2006, pg. 26). II. Concluzii:

Prin urmare, astfel cum am mentionat mai sus, Laboratorul va trebui sa se

supuna dispozitiilor Regulamentului, pe de o parte, iar numai in cazul in care interdictia ar fi rezultat dintr-o directiva Laboratorul ar fi putut comercializa produsele in statele membre unde directiva nu este aplicabila, pe de alta parte. In egala masura, daca Laboratorul va considera nedrepte sau contrare liberei circulatii a marfurilor, dispozitiile Regulementului, se poate adresa in acest sens Curtii de Justitie a Uniunii Europene.

2. Cu privire la intrebarea numarul 2 precizam: I. Notiunea de marfa:

Avand in vedere numeroasele dispute privind notiunile folosite de TUE, Curtea avand competenta de a se pronunta asupra interpretarii acestora, a statuat ca notiunea de marfa, reprezinta orice bun apreciabil in bani, susceptibil ca atare sa formeze obiectul unei tranzactii comerciale; in viziunea Curtii, marfa este orice bun transportat peste o frontiera in scopul incheierii unor tranzactii comerciale. II. Succinta prezentare a principiului liberei circulatii la marfurilor:

Scopul principiului liberei circulatii a marfurilor este acela de a inlatura contingentele si restrictiile cantitative, pe de o parte, si de a interzice masurile nationale care sunt susceptibile a impiedica prin natura lor comertul intracomunitar, pe de alta parte. Conform dispozitiilor articolelor 9 12 si 30 37 din Tratatul de la Roma, principiul liberei circulatii se va aplica marfurilor originare din statele membre, respectiv: a. Marfurilor obtinute pe teritoriul Comunitatii, fara sa fi fost folosite marfuri importate din alte teritorii decat cel al Comunitatii; b. Marfurilor importate din teritorii altele decat cele ca il formeaza pe cel al Comunitatii, dar care se afla sub libera practica (Curtea de Justiie consider c sunt mrfuri deliber practic acelea care provin din statele tere i suntimportate n mod legal); cu alte cuvinte, se au in vedere acele marfuri provenite din state terte pentru care s-au indeplinit toate operatiunile de import si au fost percepute taxe vamale si taxe cu efect echivalent specifice acelui stat membru, cu conditia sa nu fi beneficiat de rambursarea totala sau partiala a respectivelor taxe; c. Marfurilor obtinute pe teritoriul vamal comunitar prin prelucrarea unor bunuri care sunt in libera practica sau din bunuri fabricate in intregime pe teritoriul comunitar si din produse aflate in libera circulatie. III. Jurisprudenta Curtii privind marfurile si libera lor circulatie:

In conformitate cu Ghidul de aplicare a prevederilor tratatului referitoare la libera circulaie a marfurilor (http://ec.europa.eu/enterprise/policies/single-market-goods/files/goods/docs/ art34-36/new_guide_ro.pdf), in sensul tratatului notiunea de marfa reprezinta, dupa cum urmeaza: a. Articolele 34 si 35 TFUE acopera toate tipurile de importuri si exporturi de marfuri si produse. Gama marfurilor acoperite include toate bunurile existente care au valoare economica: prin marfuri, in inelesul tratatului..., se ineleg produse evaluabile in bani si care pot face, ca atare, obiectul tranzaciilor comerciale - Cauza 7/68 Comisia/Italia, Rec. 1968, p. 423; b. In hotarrile sale, Curtea de Justiie a clariificat, in cteva rnduri, denumirea corecta a unui anumit produs; astfel, lucrarile de arta sunt considerate marfuri - Cauza 7/78 Thompson, Rec. 1978, p. 2247. c. Monedele iesite din circulaie, bancnotele si cecurile la purtator - Cauza C-358/93 Bordessa si alii, Rec. 1995, p. I-361, se incadreaza deasemenea in definitia marfurilor, dar nu si donaiile in natura - Cauza C-318/07 Persche, Rep. 2009, p. I-359, punctul 29. d. Deseurile sunt considerate marfuri chiar si in cazurile in care nu sunt reciclabile, dar fac obiectul unei tranzacii comerciale. e. Electricitatea - Cauza C-393/92 Almelo/Energiebedrijf Ijsselmij, Rec. 1994, p. I-1477. - si gazele naturale - Cauza C-159/94 Comisia/Frana, Rec. 1997, p. I-5815. - sunt incluse in categoria marfurilor, dar nu si semnalele de televiziune - Cauza 155/73 Sacchi, Rec. 1974, p. 409. f. Curtea subliniaza importana de a se face o distincie din punct de vedere juridic intre marfuri si servicii. Spre exemplu: in timp ce pestele este fara indoiala o marfa, drepturile de pescuit si permisele de pescuit la undia nu sunt acoperite de principiul liberei circulaii a marfurilor, ci constituie prestare de servicii in sensul dispoziiilor tratatului referitoare la libertatea de a presta servicii - Cauza C-97/98 Jgerskild, Rec. 1999, p. I-7319.

3. Privitor la intrebarea de la punctul numarul 3 facem urmatorele precizari: I. Protejarea sanatatii publice:

In Ghidul citat, o interdicie impotriva comercializarii unui anumit produs sau a unei anumite substane constituie cea mai restrictiva masura care se poate adopta de catre un stat membru in ceea ce priveste libera circulaie a marfurilor. Majoritatea marfurilor supuse interdiciilor la nivel naional sunt produse alimentare (a se vedea, Cauza 174/82 Sandoz, Rec. 1983, p. 2445; Cauza

C-24/00 Comisia/Frana, Rec. 2004, p. C-420/01 Comisia/Italia, Rec. 2003, p. C-192/01 Comisia/Danemarca, Rec. 2003, p. C-41/02 Comisia/arile de Jos, Rec. 2004, p. C-319/05 Comisia/Germania, Rep. 2007, p. I-9811.), suplimente alimentare si substane chimice ( a C-473/98 Toolex, Rec. 2000, p. I-5681).

I-1277; Cauza I-6445; Cauza I-9693; Cauza I-11375; cauza inclusiv vitamine, se vedea, Cauza

Trebuie observat faptul ca in cele mai multe cazuri, aceste interdictii severe, la nivelul statelor membre, sunt justificate de protejarea sanataii si vieii persoanelor, animalelor si plantelor, astfel cum se prevede in articolul 36 TFUE, precum trebuie avute in vedere cerinele imperative prevazute de jurisprudena Curii, cum ar fi cele privind protecia mediului. In general, asemenea justificari sunt adesea combinate, astfel incat daca prin Regulament, in scopul protejarii sanatatii si ordinii publice, comercializarea unui produs este interzisa pe teritoriul Uniunii, Laboratorul poate cel mult sa se adreseze Curtii in scopul protejarii intereselor sale. Daca s-ar considera situatia in care numai un Stat membru sau unele State membre, ar care impune o interdicie la nivel naional impotriva unui produs/unei substane, acesta/acestea va/vor trebui sa demonstreze ca masura este necesara si, dupa caz, ca vnzarea produselor in cauza presupune un risc grav la adresa sanataii publice. In general, abordarea Curii a fost in sensul ca, in domenii in care nu exista o certitudine sprijinita de date stiiniifice privind impactul unui produs sau al unei substane asupra sanataii publice, comercializarea acestuia nu trebuie interzisa. Per a contrario, in situatia existentei unor dovezi stiintifice solide ca un produs ar fi nociv sanatatii publice, interdictia de comercializare a respectivului produs se impune in consecinta. Chiar daca, in unele cauze (a se vedea, Cauza C-473/98 Toolex, Rec. 2000, p. I-5681; cauza C-24/00 Comisia/Frana, Rec. 2004, p. I-1277) Curtea a avut dificultai in a respinge astfel de interdicii, ea a utilizat asa-numitul principiu al precauiei, in evaluarea generala a cauzei. II. Concluzii:

Trebuie luate in considerare si dispozitiile articolului 36(ex-articolul 30 TCE) TUE, prin care se stabileste ca dispoziiile articolelor 34 si 35 nu se opun interdiciilor sau restriciilor la import, la export sau de tranzit, justificate pe motive de morala publica, de ordine publica, de sigurana publica, de protecie a sanataii si a vieii persoanelor si a animalelor sau de conservare a plantelor, de protejare a unor bunuri de patrimoniu naional cu valoare artistica, istorica sau arheologica sau de protecie a proprietaii industriale si comerciale. Cu toate acestea, interdiciile sau restriciile respective nu trebuie sa constituie un mijloc

de discriminare arbitrara si nici o restricie disimulata in comerul dintre statele membre. Din cele ce preced, atat timp cat Regulamentul are la baza dovezi stiintifice solide in sensul ca produsul ar dauna sanatatii publice, acesta nu este in contradictie cu principiul liberei circulatii a marfurilor, avand in vedere ca prin restrictionarea comercializarii respectivului medicament se apara siguranta publica, sub aspectul sanatatii publice, la nivelul tuturor Statelor membre.

4. In legatura cu intrebarea numarul 4, consideram ca se impune raspunsul de mai jos. I. Competenta Curtii de Justitie a Uniunii Europene:

Cu privire la posibilitatea Laboratorului de a contesta Regulementul in fata unei instante din Romania, raspunsul trebuie sa fie unul negativ, in considerarea faptului ca instantele nationale ale Statelor membre trebuie sa se conformeze intocmai dreptului comunitar, conform principiului suveranitatii acestuia fata de cel national. Prin urmare, ca si consecinta a raspunsului de mai sus, singura instanta competenta sa se pronunte intr-un proces avand ca obiect contestarea unui Regulament al Uniunii, este Curtea de Justitie a Uniunii Europene. Conform competentelor acesteia din urma, Curtea va judeca orice contestatie privind un regulament, decizie etc, dupa caz. II. Actiunea propriu zisa:

Reclamantul se va adresa Curtii printr-o actiune in anulare, in temeiul careia va solicita anularea unui act al unei instituii, al unui organ, al unui oficiu sau al unei agenii a Uniunii (de exemplu regulament, directiva, decizie). Tot in legatura cu aspecte legate de competenta Curtii, mentionam ca aceasta este singura competenta sa soluioneze aciunile introduse de un stat membru impotriva Parlamentului European si/sau impotriva Consiliului (cu excepia actelor acestuia din urma in materie de ajutoare de stat, dumping sau competene de executare) sau pe cele introduse de o instituie a Uniunii impotriva unei alte instituii. Tribunalul este competent sa judece, in prima instana, toate celelalte aciuni de acest tip si indeosebi aciunile introduse de persoane private. In fata instantelor obisnuite ale unui stat membru orice cetatean al Uniunii,

indiferent de forma juridica, poate invoca, in baza principiului aplicabililitatii imediate a unui Regulament, aplicarea imediata a acestuia, daca la momentul introducerii actiunii statul membru nu a facut aplicarea in legislatia nationala a dispozitiilor din respectivul regulament; insa, reclamantul nu va putea contesta in fata instantelor de drept comun un regulament care se aplica la nivelul uniunii, singura competenta sa judece o asemenea cauza fiind Curtea de Justitie a Uniunii.

LUCRARE PROFESIONALA 2 Prin hotarrea din 4 mai 2010, inregistrata la grefa Curii de Justiie a Uniunii Europene la 29 mai 2010, House of Lords (Marea Britanie) a adresat Curii, in temeiul art. 267 TFUE (fostul art. 234 TCE)ACTIUNE IN INTERPRETARE, o intrebare cu privire la interpretarea Directivei nr. 76/207/EEC privind implementarea principiului egalitaii de tratament intre femei si barbai cu privire la accesul la munca, pregatire profesionala si promovare, precum si condiiile de munca. Aceasta intrebare a fost formulata in cadrul unui litigiu aflat pe rolul instanei britanice, intre doamnele A, B, C, D, E si F, foste salariate ale British Gas Corporation, pe de o parte, si British Gas plc. (succesorul in drepturi si obligaii al British Gas Corporation), pe de alta parte, cu privire la pensionarea lor forata din cadrul British Gas Corporation. Astfel, in temeiul Legii Gazelor Naturale din 1972, care reglementa British Gas Corporation la data faptelor litigioase, aceasta reprezenta o societate cu atribuii in ceea ce priveste dezvoltarea si meninerea unui sistem de furnizare de gaze naturale in Marea Britanie, deinnd monopolul asupra furnizarii gazelor naturale. Mai mult dect att, membrii British Gas Corporation erau numii de catre Secretarul de Stat competent, care putea, in egala masura, sa dea societaii instruciuni cu caracter general privind probleme ce afecteaza interesul naional ori conducerea societaii. British Gas Corporation era obligata sa prezinte Secretarului de Stat rapoarte periodice cu privire la exercitarea atribuiilor, conducerea si programele sale, rapoarte ce erau puse la dispoziia ambelor Camere ale Parlamentului. In conformitate cu prevederile legale care ii reglementau statutul juridic, British Gas Corporation avea si dreptul de a propune Parlamentului adoptarea unor texte de lege, cu acordul Secretarului de Stat competent. Totodata, British Gas Corporation era obligata sa intocmeasca un buget de venituri si cheltuieli pe o perioada de doi ani. In cadrul acestui buget, Secretarul de Stat ii putea impune sa faca anumite plai ori sa aloce anumite fonduri pentru scopuri specifice. British Gas Corporation a fost privatizata in conformitate cu prevederile noii Legi a Gazelor Naturale, adoptata in 2009. Privatizarea a avut ca si rezultat crearea British Gas plc., prta din aciunea principala, careia i-au fost transferate toate drepturile si obligaiile British Gas Corporation incepnd cu data de 24 august 2009. Reclamantele din aciunea principala au fost obligate de catre British Gas Corporation sa se pensioneze la diferite date intre 27 decembrie 2008 si 22 iulie 2009, pentru unicul motiv ca au implinit vrsta de 60 de ani. Aceste pensionari se inscriau de

fapt intr-o politica generala si constanta a British Gas Corporation, care solicita salariailor sai sa se pensioneze la data implinirii vrstei incepnd cu care aveau dreptul sa primeasca pensie de stat in conformitate cu legislaia britanica, respectiv 60 de ani in cazul femeilor si 65 de ani in cazul barbailor. Reclamantele din aciunea principala, care doreau sa continue sa lucreze, s-au adresat instanelor de judecata britanice, susinnd ca pensionarea lor de catre British Gas Corporation este contrara art. 5 alin. 1 din Directiva 76/207. In conformitate cu acest text, aplicarea principiului egalitaii de tratament cu privire la condiiile de munca, inclusiv cele referitoare la concediere, inseamna ca femeilor si barbailor trebuie sa le fie garantate aceleasi condiii, fara discriminare pe motive de sex. In conformitate cu hotarrea de trimitere, parile din aciunea principala sunt de acord ca, pe baza hotarrii anterioare a Curii in Cauza 152/1984, Marshall, concedierile din spea sunt contrare art. 5 alin. 1 din Directiva 76/207. In egala masura, parile din aciunea principala sunt de acord ca, in temeiul legislaiei britanice in vigoare la data faptelor litigioase, aceste concedieri nu sunt nelegale, iar jurisprudena anterioara a instanei de trimitere a statuat constant ca legislaia relevanta nu poate fi interpretata intr-o maniera conforma Directivei 76/207. In spea, parile nu au ajuns insa la un acord cu privire la imprejurarea daca art. 5 alin. 1 din Directiva 76/207 poate fi invocat impotriva British Gas Corporation. Prin urmare, in raport de aceasta situaie de fapt si de drept, prin hotarrea de trimitere instana naionala a adresat Curii o intrebare preliminara formulata astfel: La data faptelor litigioase, British Gas Corporation constituia un organ impotriva caruia reclamantele sa poata invoca direct, in faa instanelor engleze, prevederile Directivei nr. 76/207/EEC privind implementarea principiului egalitaii de tratament intre femei si barbai cu privire la accesul la munca, pregatire profesionala si promovare, precum si condiiile de munca, in asa fel inct sa fie indreptaite sa solicite despagubiri pentru faptul ca politica de pensionare aplicata de British Gas Corporation este contrara directivei? Inainte de a se lua in examinare intrebarea instanei de trimitere, cu titlu preliminar Marea Britanie a susinut ca nu este de competena Curii de Justiie a Uniunii Europene sa raspunda la intrebarea preliminara astfel cum a fost aceasta formulata de instana britanica. 1. Redactai concluziile agentului Marii Britanii in susinerea necompetenei Curii. 2. Aratai motivat care va fi soluia instanei europene in cauza, sub acest aspect, avnd in vedere textele legale si jurisprudena relevanta a Curii de Justiie a Uniunii Europene in materie. 3. Pe baza jurisprudenei constante a instanei europene, explicai in funcie de ce criterii determina Curtea de Justiie a Uniunii Europene daca o dispoziie de dreptul Uniunii Europene coninuta intr-o directiva poate produce efect direct. Explicai totodata impotriva caror persoane ori organe pot fi invocate direct prevederile unei directive, preciznd si raiunile care au condus Curtea de Justiie la soluia prezentata. 4. Avnd in vedere jurisprudena relevanta a Curii de Justiie a Uniunii

Europene in materie, aratai motivat care va fi raspunsul Curii la intrebarea preliminara adresata.

1. Cu privire la intrebarea numarul 1: I. Obligatiile instantelor nationale:

Regula generala si obligatorie pentru toate instantele nationale este aceea ca acestea, la primirea cauzei, din oficiu, trebuie sa isi determine competenta materiala, atat sub aspectul obiectului sau, cat si sub aspectul partilor implicate. Totodata, inainte de a se adresa Curtii, instanta de drept comun trebuia sa determine, in conformitate cu sistemul legal national, daca dispozitiile unei directive pot fi invocate direct impotriva unei entitati ca British Gas Corporation. In sustinerea argumentelor, invederam ca in Cazul C 188/89 - Foster si altii vs British Gas plc., Curtea, inainte de a statua ca art. 5(1) al Directivei consiliului 76/207 privind implementarea principiului egalitaii de tratament intre femei si barbai cu privire la accesul la munca, pregatire profesionala si promovare, precum si condiiile de munca poate fi invocat direct intr-o actiune avand ca obiect repararea prejudiciului cauzat, in fata instantelor nationale, impotriva oricarei entitati indiferent de forma juridica a acesteia, care este tinuta responsabila, ca urmare a unor masuri luate de Statul membru sa presteze servicii in interes public sub controlul respectivului stat si in considerarea acestui fapt beneficiaza de puteri mai mari decat cele ce rezulta in mod obisnuit in relatiile dintre persoane, a stabilit ca sub aspectul competentei sale in a determina daca directiva se poate aplica in raporturile dintre parti, in considerarea calitatii companiei British Gas Corporation, Curtea va judeca o cerere avand ca obiect o intrebare preliminara, insa instantele nationale sunt obligate sa dispuna asupra calitatii partilor, anume daca acestea se incadreaza in categoriile stabilite de Curte. II. Concluzii:

In concluzie, desi Curtea este competenta sa interpreteze si sa stabilieasca acele categorii de persoane carora li se aplica in mod direct directiva, ramane de competenta instantelor din statele membre sa determine daca una din partile din litigiu dedus in fata sa, face parte din categoriile stabilite deja de Curte, astfel incat, instanta britanica trebuia sa verifice in ce masura British Gas Corporation face parte din categoriile aratate de Curte.

2. Cu privire la intrebarea numarul 2:

Curtea, analizand situatia de fapt si de drept, va avea in vedere urmatoarele aspecte: 1. Considerente: a. British Gas Corporation (denumita in continuare BGC) este o persoana juridica ce a fost privatizata in anul 2009, succesorul sau in drepturi fiind British Gas plc (denumita in continuare parata); b. Pana la momentul privatizarii, BGC, fiind o companie de stat, in virtutea acestei calitati trebuia sa raporteze activitatea sa organelor de stat competente; c. Avand in vedere faptul ca partile in litigiu inteleg ca obiectul dedus judecatii nu este acela de a se stabili daca se incalca sau nu dispozitiile art. 5 din Directiva 76/207, ci daca art. 5 alin. 1 din Directiva poate fi invocat impotriva BGC, care se poata fi tinuta responsabila pentru prejudiciul cauzat; d. Astfel, Curtea este chemata sa raspunda la intrebarea daca, la data faptelor litigioase, BGC constituia un organ impotriva caruia reclamantele sa poata invoca direct, in faa instanelor engleze, prevederile Directivei nr. 76/207/EEC privind implementarea principiului egalitaii de tratament intre femei si barbai cu privire la accesul la munca, pregatire profesionala si promovare, precum si condiiile de munca, astfel incat sa fie indreptatite sa solicite despagubiri, intrucat conditiile de pensionare ale BGC sunt contrare directivei, astfel incat, Curtea considera ca: 2. Sub aspectul competentei sale: a. Curtea, inainte de a se pronunta asupra intrebarii preliminare adresate, pune in vedere partilor, faptul ca instantele nationale trebuie sa determine, in considerarea legislatiei nationale, daca prevederile unei directive pot fi invocate direct impotriva unei persoane juridice ca BGC, inainte de a se adresa Curtii; b. In egala masura, partile trebuie sa inteleaga faptul ca, in temeiul art. 288 TUE, paragraful al treilea Directiva este obligatorie pentru fiecare stat membru destinatar cu privire la rezultatul care trebuie atins, lasnd autoritailor naionale competena in ceea ce priveste forma si mijloacele. stabilindu-se astfel efectul direct, conditionat si restrans al directivei, ceea ce presupune faptul ca judecatorii instantelor nationale sunt datori sa aplice directivele, particularii putand, in temeiul caracterului obligatoriu al directivelor, sa le invoce in mod direct in fata instantelor nationale; c. Pe cale de consecinta, Curtea de Justitie este competenta sa se pronunte asupra unei intrebari preliminare, avand ca obiect determinarea

categoriilor de persoane impotriva carora pot fi invocate dispozitiile unei directive, insa este de competenta instantelor nationale sa decida, daca partile din litigiul dedus spre judecare in fata sa, se incadreaza intr-una din categoriile definite.

3. Cu privire la intrebarea numarul 3: I. Efectele specifice dreptului comunitar:

Una dintre particularitatile dreptului comunitar consta in faptul ca acesta se integreaza automat in ordinea juridica a statelor membre, dar el are si capacitatea generala de a completa, in mod direct, patrimoniul juridic al persoanelor particulare cu noi drepturi si/sau obligatii, atat in rap cu alte pers, cat si in rel lor cu st caruia ii apartin (Drept comunitar al afacerilor prof. Univ. dr. Augustin Fuerea, Ed. Universul juridic, ed. a II a revazuta si adaugita, 2006, pg. 36), concretizandu-se astfel principul efectului direct al dispozitiilor comunitare. In functie de izvorul in cauza se vor deosebi urmatoarele situatii, dupa cum urmeaza: a. Efectul direct neconditionat si complet, avand aplicabilitate generala; actele care se bucura de acesta fiind: regulamentele, deciziile, principiile generale. In egala masura trebuie mentionat faptul ca dispozitiile actelor mai sus mentionate pot fi invocate fara indeplinirea vreunei conditii, de catre orice persiana fizica sau juridica, fie in litigii cu autoritati publice, fie in litigii cu alte persoane fizice sau juridice. b. Efectul conditionat si complet, cu aplicabilitate generala; se bucura de un asememena efect acte comunitare ce pot fi invocate in orice litigiu, insa numai cu indeplinirea anumitor conditii in acest sens. Sunt incluse aici: tratatele de instituire a Comunitatilor, precum si tratatele internationale. c. Efectul direct, conditionat si restrans. Sunt considerate a avea un asemenea efect directiva si decizia, in acest sens Curtea aducand argumente de natura pricipiala, in temeiul carora efectul util al dreptului comunitar presupune necesitatea ca judecatorii nationali sa aplice directivele, iar caracterul obligatoriu al directivelor presupune ca particularii pot sa le invoce (Drept comunitar al afacerilor prof. Univ. dr. Augustin Fuerea, Ed. Universul juridic, ed. a II a revazuta si adaugita, 2006, pg. 39). II. Invocarea efectului direct:

Prin urmare, conform jurisprudentei Curtii, pentru ca efectul direct al unei directive sa poata fi invocat este necesara indeplinirea unor conditii, respectiv:

a. Termenul pentru punerea in aplicare a directivei a expirat; b. Directiva nu a fost pusa in aplicare de statul membru, sau statul membru a aplicat-o in mod gresit. In temeiul art. 288 TUE, Uniunea adopta regulamente, directive, decizii, recomandari si avize, directiva fiind obligatorie pentru fiecare stat membru destinatar cu privire la rezultatul care trebuie atins, autoritaile naionale avand competena de a determina forma si mijloacele prin care dispozitiile directivei sunt aduse la indeplinire. Astfel, persoana interesata poate invoca efectul direct al directivei in urmatoarele situatii: a. Atunci cand se impune inlaturarea de catre o instanta nationala a unei norme de drept intern care nu este conforma cu dispozitiile directivei invocate, astfel incat persoana interesata va solicita instantei ca norma de drept intern sa nu fie luata in considerare la solutionarea procesului, si b. Atunci cand persoana este privata de un drept, datorita faptului ca statul membru al carui cetatean este, nu a luat sau nu a implementat masurile dispuse prin directiva, astfel incat persoana este indreptatita sa ceara instantei nationale recunoasterea dreptului conferit de directiva in cauza. Din cele ce preced, pot fi considerate criterii avute la baza de catre Curte in sustinerea aplicarii directe a dispozitiilor unei directive, pe de o parte, suveranitatea dreptului comunitar asupra celui intern, iar pe de alta parte, scopul directivei, anume luarea unor masuri de catre statul membru pentru apararea drepturilor si intereselor legitime ale cetatenilor sai, masuri care neaduse la indeplinire sau aduse la indeplinire in mod defectuos sau necorespunzator, dau dreptul persoanelor interesate sa solicite instantelor nationale aplicarea imediata la speta a dispozitiilor directivei si recunoasterea drepturilor conferite de acestea. In acest sens, jurisprudenta Curtii este vasta: Cazul 188/89 Foster si altii vs. British Gas plc., Cazul 152/84 Marshall vs Southampton si South-West Hampshire Area Health Authority, Cazul 8/81 Becker vs Hauptzollamt Mnster-Innenstadt, Cazul C-221/88 ECSC vs Acciaierie e Ferriere Bussent, Cazul 103/88 Fratelli Costanzo vs Comune di Milano, Cazul 222/84 Johnston vs Chief Constable of the Royal Ulster Constabulary. Din jurisprudenta Curtii, in legatura cu producerea efectului direct, precum si cu privire la organele sau persoanele impotriva carora acesta poate fi invocat, se desprind urmatoarele concluzii: a. Dispozitiile directivei trebuie sa fie neconditionate si suficient de precise; b. Avand in vedere faptul ca directiva nu creaza obligatii pentru persoane particulare, inseamna ca acestea nu le pot invoca in procesele dintre ei,

si in egala masura statul membru, caruia i se adreseaza in mod direct dispozitiile unei directive nu le va invoca impotriva persoanelor particulare; c. In sfarsit, prin hotararea data in Cazul 188/89 Foster si altii vs British Gas plc., Curtea a statuat ca efectul direct al directivei va putea fi invocat impotriva organismelor sau entitatilor supuse autoritatii sau controlului statului, ori care dispun de puteri exorbitante in raport de cele care rezulta din regulile aplicabile in relatiile dintre persoane. (hotararea Curtii in cazul 188/89 Foster si altii vs British Gas plc.). Curtea explica ratiunile care au stat la baza deciziilor sale cu privire la efectul direct al unei directive, precum si cu privire la persoanele, pe de o parte, care pot invoca efectul direct, si pe de alta parte, cele carora le poate si opusa o directiva prin dispozitiile pe care le contine. Astfel, in hotararea data in cazul mentionat, anume Cazul 188/89 Foster si altii vs British Gas plc, Curtea considera ca ratiunile care stau la baza aplicarii directe a dispozitiilor unei directive sunt: a. Asa cum curtea a mai sustinut (in cazul Cazul 8/81 Becker vs Hauptzollamt Mnster-Innenstadt, paragrafele 23 pana la 25), respectiv cu privire la obligativitatea statelor membre de a adopta in dreptul intern, masurile stabilite prin directiva, daca s-ar desconsidera principiul obligativitatii implementarii directivei in dreptul statului membru, inseamna ca se va diminua drastic eficacitatea masurilor respective, daca persoanele interesate nu ar putea invoca in mod direct, in fata instantelor nationale, dispozitiile directivei, si mai mult decat atat, principiul suveranitatii dreptului comunitar fata de cel national ar fi complet stirbit; b. Totodata, un stat membru care nu a implementat masurile dispuse prin directiva in perioada mentionata in aceasta, nu poate invoca in fata unei instante, propria culpa in transpunerea dispozitiilor directivei in dreptul national, astfel incat, in toate cazurile cand dispozitiile unei directive sunt neconditionate si suficient de clare, in absenta unor norme interne care transpun directiva, orice persoana are dreptul de a invoca in mod direct directiva impotriva statului, solicitand aplicarea imediata a acesteia la cazul concret; c. In jurisprundenta sa (Cazul 152/84 Marshall, paragraful 49), Curtea retine ca o persoana poate invoca dispozitiile unei directive, indiferent de calitatea paratului, respectiv, de angajator sau de autoritate publica, esential fiind faptul ca statul nu se poate prevala de imposibilitatea ralierii la dreptul comunitar, prin adoptarea de masuri in consecinta, in dreptul sau intern; d. Deasemenea, dispozitiile unei directive pot fi invocate impotriva oricaror organisme si/sau entitati supuse autoritatii statului sau carora le-au fost conferite puteri peste cele garantate in mod obisnuit in relatiile cu particularii, astfel cum Curtea a statuat in numeroase cazuri, mai sus

precizate; e. In concluzie, se poate observa ca indiferent de forma juridica a unei entitati, care, ca urmare a unor masuri adoptate de statul de origine, membru al ue, si indiferent daca este sau nu in subordinea respectivului stat, o persoana este indreptatita sa ceara aplicarea imediata a dispoztiilor directivei, impotriva entitatii din statul membru care nu a implementat masurile dispuse prin acea directiva. III. Concluzii:

Concluzionand, curtea a statuat ca o directiva se bucura de aplicabilitatea directa in statele membre, pentru considerentele: a. In primul rand, dreptul comunitar prin esenta sa, precum si in considerarea scopului pentru care Uniunea a fost formata, trebuie aplicat cu intaietate fata de dreptul national; b. In al doilea rand, in respectarea principiului de drept nemo auditur propriam turpitudinem allegans, statul nu se poate apara sustinadu-si propria culpa in implementarea dispozitiilor directivei, acesta fiind obligat sa se ralieze la normele dreptului comunitar imediat; c. In al treilea rand, calitatea paratului nu are nicio relevanta, deci directiva se va invoca impotriva oricaror entitati, o persoana putand cere aplicarea directa a dispozitiilor directivei, atat timp cat acestea sunt neconditionate si suficient de clare, iar statul al carui resortisant este, nu a implementat sau a implementat gresit dispozitiile respectivei directive, fie timpul in care directiva trebuia transpusa in dreptul national e expirat.

4. Cu privire la intrebarea numarul 4: I. Considerente:

Consideram ca raspunsul Curtii va fi in sensul ca reclamantele pot invoca in mod direct impotriva BGC dispozitiile directivei, in scopul repararii prejudiciului cauzat prin politica discriminatorie a acesteia privind pensionarea pe criterii de sex, contrara dispozitiilor art. 5 al Directivei nr. 76/207/EEC privind implementarea principiului egalitaii de tratament intre femei si barbai cu privire la accesul la munca, pregatire profesionala si promovare, precum si condiiile de munca, pentru urmatoarele considerente: a. In repetate randuri, Curtea a retinut (Cazul 8/81 Becker vs Hauptzollamt Mnster-Innenstadt, paragrafele 23 pana la 25), ca in toate cazurile in care statele membre nu transpun o directiva in

b.

c.

d.

e.

f.

dreptul intern, desi conform art. 288 din TUE au aceasta obligatie, daca o persoana ar fi impiedicata sa ceara aplicarea imediata a directivei, eficacitatea obligativitatii ar fi inlaturata, astfel incat statul ar putea sa invoce in apararea sa propria culpa in netranspunerea directivei in dreptul intern, or acest lucru este contrar principiului de drept nemo auditur propriam turpitudinem allegans, precum ar fi contrar tuturor dispozitiilor dreptului comunitar si a principiilor in baza carora acesta a fost creat; Ca o consecinta a celor de mai sus, Curtea, in cazul C-188/89 Foster si altii vs British Gas plc., a stabilit ca ori de cate ori prevederile unei directive sunt neconditionate si suficient de precise, acestea pot fi invocate in fata instantelor nationale, iar un stat membru nu se poate prevala de propria-i incapacitate de a implementa dispozitiile respectivei directive; In cazul C - 152/84 Marshall, paragraful 49, Curtea a stabilit ca o persoana are dreptul de a invoca in mod direct prevederile unei directive impotriva statului, indiferent de calitatea cu care actioneaza acesta din urma, fie ca angajator sau ca autoritate publica. Prin urmare, reclamantele in speta, pot solicita in mod direct BGC, despagubiri pentru prejudiciul cauzat, in considerarea faptului ca directiva poate fi invocata direct impotriva oricarei entitati indiferent de calitatea sa; In sustinerea argumentului ca dispozitiile unei directive pot fi invocate in mod direct impotriva oricarei entitati, Curtea a retinut printre aceste entitati se vor avea in vedere, fara ca enumerarea sa fie exhaustiva, si autoritati in domeniul taxelor (Cazul 8/81 Becker, Cazul C-221/88 ECSC vs Acciaierie e Ferriere Bussent), autoritati locale sau regionale (Cazul 103/88 Fratelli Costanzo vs Comune di Milano), autoritati independente responsabile cu mentenanta in domeniul public si a ordinii publice (Cazul 222/84 Johnston vs Chief Constable of the Royal Ulster Constabulary), autoritati in domeniul sanatatii publice (Cazul 152/84 Marshall); In considerarea argumentelor de mai sus, inseamna ca indiferent de forma juridica a unei entitati, ca urmare a unei dispozitii legale interne a statului entitatii respective, avand in vedere ca aceasta se bucura, datorita serviciilor pe care le presteaza in domeniul public, de puteri mai mari decat cele obisnuite de care se bucura ceilalti indivizi, dispozitiile directivei se pot invoca in mod direct impotriva entitatii, urmand a se aplica imediat si cu precadere; Deasemenea, in considerarea Articolului 5(1) din Directiva 76/207, Curtea a retinut ca dispozitiile directivei sunt neconditionate si suficient de precise astfel incat un particular sa le poata invoca in mod direct, in fata instantelor nationale. Concluzii:

II.

Date fiind considerentele prezentate, precum si vasta jurisprudenta, Curtea intelege sa raspunda intrebarii preliminare a instantei britanice, in sensul ca, la data faptelor litigioase, British Gas Corporation constituia, intr - adevar un organ impotriva caruia reclamantele sa poata invoca direct, in faa instanelor nationale, prevederile Directivei nr. 76/207/EEC privind implementarea principiului egalitaii de tratament intre femei si barbai cu privire la accesul la munca, pregatire profesionala si promovare, precum si condiiile de munca, astfel incat acestea sunt indreptaite sa solicite despagubiri pentru faptul ca politica de pensionare aplicata de British Gas Corporation este contrara directivei. In alte cuvinte, Curtea, cu valoare de principiu, a statuat faptul ca efectul direct al unei directive va fi invocat de orice persoana impotriva oricaror organisme sau entitati care sunt sub autoritatea sau controlul statului membru, sau care au puteri mult mai mari in raport cu cele care ar rezulta in mod obisnuit din regulile aplicabile in relatiile dintre persoane.