6. Sunt neconstituionale prevederile art. 164 alin.

(2) din Codul muncii, potrivit crora orice datorii ale angajatului ctre angajator trebuie constatate printr-o hotrre judectoreasc definitiv i irevocabil, nainte de a putea fi recuperate prin reinerea lor din salariu, deoarece ncalc dispoziiile art. 134 alin. (2) din Constituie, fiind contrare libertii contractuale. Restrngerea dreptului angajatului de a-i asuma obligaii pecuniare prin acte reprezentnd titlu executoriu contravine principiului constituional al libertii comerului. 6. Sesizarea referitoare la neconstituionalitatea prevederilor art. 164 alin. (2) din Codul muncii este nefondat, ntruct reinerile "cu titlu de daune" se refer la rspunderea civil delictual, iar nu la rspunderea contractual. Prevederile art. 164 alin. (2) "nu exclud nelegerea ntre pri, ele apar ca o ultim variant, i anume atunci cnd cele dou pri ale contractului de munc nu se neleg i cnd caracterul cert, lichid i exigibil al daunei trebuie stabilit de ctre instana de judecat". Acest text "nu exclude nici dreptul angajatorului de a asuma obligaii pecuniare prin procedura somaiei de plat, n cazul n care s-a stabilit caracterul cert, lichid i exigibil al daunei". Referindu-se exclusiv la rspunderea civil delictual, dispoziia legal criticat nu este contrar prevederilor art. 134 alin. (2) din Constituie. Sesizarea viznd prevederile art. 52 alin. (1) lit. c) din Codul muncii este nentemeiat, deoarece, pe de o parte, suspendarea din funcie a salariatului nu are semnificaia unei sanciuni, ci reprezint o msur cu caracter preventiv, ce poate fi luat de angajator mpotriva salariatului bnuit c a svrit o fapt penal incompatibil cu funcia deinut. Suspendarea din funcie are caracter temporar i, ca atare, nu poate conduce la nclcarea prezumiei de nevinovie, consacrat de art. 23 alin. (8) din Constituie. Nici critica referitoare la faptul c prin msura suspendrii din funcie s-ar restriciona dreptul la munc, ceea ce reprezint o nclcare a dispoziiilor art. 38 alin. (1) din Constituie, nu este ntemeiat, ntruct pe perioada suspendrii contractului de munc salariatul se poate angaja ntr-o alt funcie n cadrul aceleiai uniti sau la o alt unitate, ns pe o funcie care s nu atrag incompatibilitatea n raport cu fapta penal svrit.

Va prezentam in continuare adnotarile de la art. 78 din Codul muncii:

Art. 78. [efectele anularii concedierii cu privire la salariat] (1) In cazul in care concedierea a fost efectuata in mod netemeinic sau nelegal, instanta va dispune anularea ei si va obliga angajatorul la plata unei despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul. (2) La solicitarea salariatului instanta care a dispus anularea concedierii va repune partile in situatia anterioara emiterii actului de concediere.

754. Prin exceptie de la principiul disponibilitatii, in temeiul art. 78 alin. (1) din Codul muncii, instanta care constata netemeinicia sau nelegalitatea unei decizii de concediere este obligata sa dispuna anularea ei si sa-l oblige pe angajator la plata unei despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul, indiferent daca reclamantul a cerut sau nu aceasta. (Alexandru Athanasiu, Luminita Dima, Regimul juridic al raporturilor de munca in reglementarea noului cod al muncii - Partea a IV-a -, in Pandectele romane nr. 6/2003, p. 240) 755. Pentru identitate de ratiune, dispozitiile art. 78 din Codul muncii sunt incidente si in cazul anularii de catre instanta judecatoreasca a dispozitiei prin care angajatorul a constatat, in mod nelegal, incetarea de drept sau suspendarea contractului individual de munca. (Serban Beligradeanu, Probleme si efecte specifice ale raspunderii disciplinare si ale jurisdictiei acesteia in cazul salariatilor care, in temeiul unor legi speciale, exercita anumite profesii organizate in corpuri profesionale, in Dreptul nr. 9/2005, p. 91)

756. Jurisprudenta instantei supreme a relevat imprejurarea ca angajatorul este obligat sa plateasca salariatului despagubiri numai pentru perioada cuprinsa intre emiterea deciziei de concediere nelegala si pronuntarea hotararii de respingere a contestatiei in prima instanta. In continuare, salariatul este culpabil ca nu s-a angajat in alta parte, asteptand pronuntarea unei hotarari definitive. (Nicolae Voiculescu, Dreptul muncii. Reglementari interne si comunitare, Editura Rosetti, Bucuresti, 2003, p. 86) 757. In principiu, persoana concediata este indreptatita la despagubiri indiferent de efortul facut pentru gasirea unui alt loc de munca. Nu pot fi insa excluse situatii in care s-ar putea pune problema unui abuz de drept. (Ion Traian Stefanescu, Tratat de dreptul muncii, vol. I, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 2003, p. 569- 572) 758. Despagubirile, egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul, se acorda indiferent daca salariatul, ulterior concedierii, s-a incadrat sau nu la alt angajator, primind salariau de la acesta. Solutia mentionata se sprijina pe mai multe argumente. Astfel, in primul rand, este admisibil cumulul de functii, din punct de vedere legislativ. In al doilea rand, avand in vedere autonomia angajatorilor, nu se vede de ce salariul platit de un angajator ar profita altuia. In al treilea rand, lipsa de pasivitate a salariatului, care pe de o parte a contestat decizia, iar pe de alta parte, si-a gasit alt loc de munca, ii profita lui, iar nu angajatorului culpabil. (Alexandru Ticlea, Andrei Popescu, Constantin Tufan, Marioara Tichindelean, Ovidiu Tinca, Dreptul muncii, Editura Rosetti, Bucuresti, 2004, p. 516) 759. In principiu, in temeiul libertatii cumulului de functii, reglementate de art. 35 din Codul muncii, incadrarea salariatului la un alt angajator, dupa concedierea sa, nu va influenta cuantumul despagubirilor pe care le datoreaza primul angajator, in sensul ca nu va fi diminuat cu suma egala cu drepturile salariale incasate de salariat in baza celui de-al doilea contract de munca. Prin exceptie, diminuarea este posibila numai daca se probeaza ca angajarea subsecventa ar fi diminuat cuantumul drepturilor salariale incasate de la primul angajator, intrucat, de exemplu, ar fi lucrat cu fractiune de norma. (Alexandru Athanasiu, Luminita Dima, Regimul juridic al raporturilor de munca in reglementarea noului cod al muncii - Partea a IV-a -, in Pandectele romane nr. 6/2003, p. 241) 760. In cazul in care contractul individual de munca ar fi incetat de drept sau postul ar fi fost desfiintat intre momentul concedierii salariatului si momentul pronuntarii hotararii de anulare a deciziei de concediere, instanta il va obliga pe angajator la plata drepturilor salariale si a celorlalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul pana la data incetarii contractului sau de munca. (Alexandru Athanasiu, Luminita Dima, Regimul juridic al raporturilor de munca in reglementarea noului cod al muncii - Partea a IV- a -, in Pandectele romane nr. 6/2003, p. 240) 761. In temeiul art. 78 din Codul muncii, in cazul concedierii netemeinice sau nelegale salariatul are dreptul la despagubiri calculate prin raportare la salariul pe care l-ar fi avut la zi, daca nu ar fi fost concediat, beneficiind inclusiv, daca este cazul, si de drepturile in natura. Daca indexarile si majorarile nu acopera integral rata inflatiei, persoana concediata va beneficia si de actualizarea creantei sale. De asemenea, despagubirile cuprind si alte pagube materiale, numai in masura in care persoana concediata le va dovedi, de exemplu, daca ar fi beneficiat de ajutoare pentru inlaturarea consecintelor unei calamitati. Persoana concediata cu incalcarea

legii nu va beneficia de sporurile pentru conditii deosebite de munca, intrucat acordarea sporurilor este conditionata de prestarea efectiva a muncii in conditii deosebite. Este admisibila si acordarea de dobanzi, distinct de actualizarea creantei, avand in vedere ca actualizarea creantei acopera prejudiciul produs de inflatie, avand caracter compensatoriu, in vreme ce dobanzile, au caracter moratoriu, avand natura juridica a unor fructe civile. (Ion Traian Stefanescu, Tratat de dreptul muncii, vol. I, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 2003, p. 569-572) 762. Fata de imprejurarea ca textul art. 78 alin. (1) din Codul muncii il obliga pe angajator sa plateasca, in afara de salariu, si celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul, rezulta ca angajatorul va trebui sa plateasca si, respectiv, sa retina si sa plateasca cotele de contributie la sistemele de asigurari in care asigurarea salariatilor este obligatorie (Alexandru Athanasiu, Luminita Dima, Regimul juridic al raporturilor de munca in reglementarea noului cod al muncii - Partea a IV- a - , in Pandectele romane nr. 6/2003, p. 241) 763. Angajatorul va trebui sa plateasca si primele de care salariatul ar fi beneficiat potrivit contractului individual sau colectiv de munca, cum ar fi prima de Craciun sau de Pasti, al treisprezecelea salariu etc. (Alexandru Athanasiu, Luminita Dima, Regimul juridic al raporturilor de munca in reglementarea noului cod al muncii - Partea a IV- a -, in Pandectele romane nr. 6/2003, p. 241) 764. Avand in vedere si dispozitiile art. 269 din Codul muncii, persoana concediata nu este indreptatita sa pretinda daune morale. (Ion Traian Stefanescu, Tratat de dreptul muncii, vol. I, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 2003, p. 569- 572) 765. Din prevederile art. 78 alin. (1) si ale art. 269 alin. (1) din Codul muncii rezulta ca, de regula, angajatorul nu poate fi obligat la despagubiri pentru daunele morale cauzate salariatului ca urmare a concedierii nelegale a acestuia. Prin exceptie, angajatorul datoreaza despagubiri pentru daune morale in cazul in care exista o clauza in acest sens in contractul individual de munca sau in contractul colectiv de munca. (Serban Beligradeanu, Modul in care trebuie procedat in cazul reintegrarii in munca a salariatului drept consecinta a punerii in executare a unei hotarari judecatoresti definitive care, ulterior, este modificata sau casata in urma admiterii recursului angajatorului, in Dreptul nr. 1/2005, p. 81) 766. In ceea ce priveste despagubirea pentru daunele morale suferite de salariat, avand in vedere ca se aplica regulile raspunderii contractuale, instanta va putea sa-l oblige pe angajator la despagubiri pentru daune morale numai daca in contractul individual sau colectiv de munca a fost inserata o clauza in acest sens. (Alexandru Athanasiu, Luminita Dima, Regimul juridic al raporturilor de munca in reglementarea noului cod al muncii - Partea a IV-a - , in Pandectele romane nr. 6/2003, p. 241) 767. In cazul reorganizarii angajatorului persoana juridica dupa anularea deciziei de concediere, obligatia de a plati despagubirile stabilite revine persoanei juridice in a carei structura de personal se regaseste postul avut anterior de persoana concediata. (Ion Traian Stefanescu, Tratat de dreptul muncii, vol. I, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 2003, p. 569-572) 768. Instanta judecatoreasca va dispune reintegrarea salariatului in functia avuta anterior concedierii numai daca salariatul cere aceasta, fie prin cererea introductiva, fie pe parcursul

judecatii. (Ion Traian Stefanescu, Tratat de dreptul muncii, vol. I, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 2003, p. 572) 769. In ceea ce priveste obligatia de reintegrare in functie, se pot face cateva precizari legate de ipoteza reorganizarii angajatorului. Astfel, in caz de comasare, obligatia de reintegrare revine persoanei care a rezultat din comasare. In cazul divizarii, totale sau partiale, obligatia de reintegrare revine persoanei care a preluat in statele de functii posturile respective. (Vasile Val Popa, Dreptul muncii, Editura All Beck, Bucuresti, 2004, p. 135) 770. Daca angajatorul refuza sau intarzie reintegrarea in munca a salariatului, dupa ce acesta a obtinut o hotarare judecatoreasca de reintegrare, salariatul poate solicita daune cominatorii. Fata de incriminarea acestei fapte a angajatorului, prin art. 278 din Codul muncii, se poate observa ca s-a redus importanta practica a daunelor cominatorii. (Ion Traian Stefanescu, Tratat de dreptul muncii, vol. I, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 2003, p. 573-574) 771. Este admisibila obligarea la daune cominatorii a angajatorului care intarzie nejustificat punerea in executare a masurii reintegrarii in munca, dispusa de instanta judecatoreasca. (Alexandru Ticlea, Andrei Popescu, Constantin Tufan, Marioara Tichindelean, Ovidiu Tinca, Dreptul muncii, Editura Rosetti, Bucuresti, 2004, p. 516, Alexandru Ticlea (coordonator), Codul muncii - adnotat si comentat, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 2004, p. 293) 772. In cazul in care angajatorul refuza sa-l primeasca la lucru pe salariat, fara sa fi dispus concedierea acestuia, salariatul se poate adresa instantei solicitand direct reintegrarea in functie si plata de despagubiri. (Ion Traian Stefanescu, Tratat de dreptul muncii, vol. I, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 2003, p. 573) 773. Nu este posibila reintegrarea in functia detinuta anterior in cazul in care, ca urmare a reorganizarii, postul a fost desfiintat. Singurul efect al reintegrarii va fi insa dreptul la somaj al fostului salariat. (Vasile Val Popa, Dreptul muncii, Editura All Beck, Bucuresti, 2004, p. 136) 774. Nu se poate dispune reintegrarea in functie in cazul in care postul a fost intre timp desfiintat sau daca a intervenit dizolvarea angajatorului. (Vlad Barbu, Dreptul muncii. Curs universitar, Editura National, Bucuresti, 2003, p. 435) 775. Nu este admisibila reintegrarea salariatului concediat nelegal intr-o functie similara, ci trebuie efectuata in aceeasi functie. Daca revenirea in aceeasi functie nu este posibila din motive obiective, cum ar fi cazul in care postul a fost desfiintat intre timp, reintegrarea va avea totusi loc. De asemenea, va avea loc reintegrarea si in cazul in care la pronuntarea hotararii salariatul indeplineste conditiile pentru pesionare. (Nicolae Voiculescu, Dreptul muncii. Reglementari interne si comunitare, Editura Rosetti, Bucuresti, 2003, p. 85) 776. In cazul in care pretentiile reclamantului se fundamenteaza pe caracterul nelegal al concedierii, instanta nu poate dispune obligarea angajatorului la plata de despagubiri civile, ci numai la plata unei despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul, astfel cum dispune art. 78 din Codul muncii. (Curtea de Apel Bucuresti, Sectia a VII- a civila si pentru cauze privind conflicte de munca si asigurari sociale, decizia civila nr. 1658/LM/2004, in Revista romana de dreptul muncii nr. 2/2005, p. 128)

777. Nu este obligatoriu ca sentinta de anulare a deciziei de concediere sa mentioneze cuantumul exact al drepturilor salariale care se cuvin contestatorului, fiind suficienta obligarea angajatorului la plata drepturilor salariale cuvenite contestatorului de la data desfacerii contractului de munca si pana la reintegrarea efectiva, detaliindu-se in considerente cuprinsul acestor drepturi salariale. Chestiunea cuantumului drepturilor salariale va putea fi lamurita cu ocazia punerii in executare a titlului executoriu. (Curtea de Apel Bucuresti, Sectia a VII- a civila si pentru cauze privind conflicte de munca si asigurari sociale, decizia civila nr. 705/LM/2004, in Revista romana de dreptul muncii nr. 1/2005, p. 192) 778. In mod corect, ca urmare a admiterii capatului de cerere privind anularea deciziei de concediere, prima instanta a admis si capatul de cerere privitor la acordarea drepturilor salariale pentru perioada cuprinsa intre data emiterii deciziei de concediere si data pronuntarii hotararii judecatoresti. Insa, reactualizand drepturile salariale, prima instanta a gresit, acordand mai mult decat s-a cerut. (Curtea de Apel Pitesti, sectia civila, decizia nr. 339/R/CM din 7 octombrie 2003, in Cornelia Gheorghe Sorescu, Nicolae Marcel Onciulescu, Mariana Stan, Mirela Sorina Popescu, Dumitru Vaduva, Buletinul jurisprudentei Curtii de Apel Pitesti 2002- 2003, Editura All Beck, Bucuresti, 2004, p. 94) 779. Incepand cu data introducerii in Codul de procedura civila a art. 580 2-5805 privitoare la executarea silita a altor obligatii de a face sau a obligatiilor de a nu face, prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 138/2000, nu mai este admisibila obligarea angajatorului la plata de daune cominatorii pana la reintegrarea in functie a salariatului, fiind insa posibila obligarea angajatorului recalcitrant la plata unei amenzi civile in favoarea statului, in conditiile art. 580 3 din acelasti cod. (Inalta Curte de Casatie si Justitie, Sectia civila si de proprietate intelectuala, decizia nr. 5552 din 11 octombrie 2004, in Dreptul nr. 7/2005, p. 252- 253) 780. Avand in vedere ca reclamantul a obtinut anterior prin hotarare judecatoreasca irevocabila obligarea angajatorul la plata de despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat daca nu ar fi fost concediat nelegal, precum si reintegrarea in functie, este inadmisibila o noua actiune avand acelasi obiect, motivata de imprejurarea ca angajatorul nu si-a indeplinit obligatiile stabilite prijn titlul executoriu. Calea procedurala pe care o poate utiliza salariatul este punerea in executare a hotararii judecatoresti, in conditiile art. 3711, 3712, 3713 Cod procedura civila, beneficiind concomitent si de dispozitiile art. 277 si 278 din Codul muncii. (Tribunalul Timis, sectia civila, sentinta nr. 673 din 3 iulie 2004, nepublicata, dosar nr. 3708/2004, in Vasile Val Popa, Dreptul muncii. Sinteze de practica judiciara comentata, Editura All Beck, Bucuresti, 2004, p. 126-127) 781. Repunerea partilor in situatia anterioara nu lezeaza dreptul de proprietate al angajatorului, drept care trebuie exercitat cu respectarea continutului si limitelor sale stabilite de lege, astfel cum dispune art. 44 din Constitutie. Fara posibilitatea repunerii partilor in situatia anterioara concedierii atingerea adusa dreptului la munca al salariatului nu s-ar repara si nu s-ar asigura stabilitatea raporturilor la munca. De asemenea, nici dispozitiile art. 45 din Constitutie, care garanteaza accesul liber al oricarei persoane la o activitate economica, libera initiativa si exercitarea acestora in conditiile legii, nu il indreptatesc pe angajator, proprietar al unei firme, sa actioneze in mod arbitrar, nesocotind dispozitiile legale referitoare la organizarea si functionarea firmei respective, inclusiv cele referitoare la angajarea si concedierea

personalului. (Curtea Constitutionala, decizia nr. 269/2005, Monitorul Oficial (I) nr. 525 din 21 iunie 2005)