Specificul răspunderii disciplinare si patrimoniale

Răspunderea juridică este una dintre instituțiile de bază ale dreptului, care oferă o
garantare a transpunerii în practică a principiilor juridice fundamentale. Răspunderea este
instituția juridică ce are drept scop conștientizarea persoanei cu privire la consecințele faptelor
sale, impunând luarea unei măsuri sancționatorii dacă ordinea de drept nu este respectată cu
bună-credință.
Răspunderea disciplinară este singura formă de răspundere reglementată de codul muncii
specifică pentru această ramură de drept. Celelalte forme ale răspunderii de dreptul muncii
(răspunderea patrimonială, răspunderea contravențională și cea penală) caracterizează alte ramuri
ale dreptului (dreptul civil, dreptul administrativ și dreptul penal).
În literatura de specialitate există opinia unanimă că răspunderea disciplinară este de
natură contractuală: sursa răspunderii disciplinare este contractul de muncă și mai concret
raportul de subordonare care ia naștere prin încheierea contractului de muncă, în temeiul căruia
salariatul intră sub incidența autorității angajatorului.
Totuși răspunderea disciplinară nu este o răspundere contractuală tipică, aceasta
neangajându-se în condițiile și formele răspunderii contractuale de drept comun pentru
neexecutarea totală sau parțială a obligațiilor contractuale sau executarea acestora cu întârziere.
Organul competent din cadrul unitatii poate sa delege expres atributiile sale disciplinare
catre un subordonat care poate sa aplice orice sanctiune disciplinara, inclusiv concedierea.
Dreptul persoanei sancționate de a se adresa instanțelor judecătorești este garantat prin
lege.
Art. 254 alin. 1 din Codul Muncii stipuleaza faptul ca salariații răspund patrimonial, în
temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale
produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor.
Salariații nu răspund de pagubele provocate de forța majoră sau de alte cauze neprevăzute
care nu puteau fi înlăturate și nici de pagubele care se încadrează în riscul normal al serviciului.
Acelasi act normativ prevede că în situația în care angajatorul constată că salariatul său a
provocat o pagubă din vina și în legătură cu munca sa, va putea solicita salariatului, printr-o notă
de constatare și evaluare a pagubei, recuperarea contravalorii acesteia, prin acordul părților, într-
un termen care nu va putea fi mai mic de 30 de zile de la data comunicării.
Contravaloarea pagubei recuperate prin acordul părților, conform alin. (3), nu poate fi
mai mare decât echivalentul a 5 salarii minime brute pe economie.
În cazul în care acoperirea prejudiciului prin rețineri lunare din salariu nu se poate face
într-un termen de maximum 3 ani de la data la care s-a efectuat prima rată de rețineri, angajatorul
se poate adresa executorului judecătoresc în condițiile Codului de procedură civilă.

Prin sentinta civila nr. 1118/2016, pronuntata de Tribunalul Timis in dosarul nr.
x/30/2015, a fost admisa actiunea civila formulata de reclamanta R.N.P.R., prin D.S.T., in
contradictoriu cu paratul A... si a fost obligat paratul la plata catre reclamanta a sumei de 38.406
lei, reprezentand contravaloarea prejudiciului produs reclamantei.
 Pentru a hotari astfel, tribunalul a retinut, in esenta, ca, prin cererea introductiva,
reclamanta a solicitat obligarea paratului la plata sumei de 38.406 lei, ca urmare a prejudiciului
produs acesteia prin taierea ilegala a unui numar de 19 arbori, cu un volum total de 48,033 mc
material lemnos, pe raza cantonului al carui gestionar era paratul.

Curtea a retinut ca raspunderea disciplinara si raspunderea patrimoniala pot fi angajate prin

comiterea uneia si aceleasi fapte ilicite. Rezultatul daunator consta atat in tulburarea disciplinei,
cat si in diminuarea patrimoniului, iar raportul de cauzalitate se dubleaza si el, legand fapta
unica, indivizibila, a persoanei vinovate de doua urmari daunatoare, pe doua planuri diferite. In
acest sens, in mod legal prima instanta a retinut autoritatea de lucru judecat a sentintei civile nr.
1180/PI/2014, pronuntata de Tribunalul Timis, in privinta existentei faptei ilicite, vinovatiei si
raportului de cauzalitate.