I.

P Centrul de Excelență în Viticultură și Vinificație din Chișinău

ESEU
la disciplina: ″ Bazele legislației ″
cu tema: ″ Litigiile de muncă, căi de soluționare″

Eleva Gr. TPOV – 221

Guțan Daniela
Coordonator: Priluțchi Alina

Chișinău 2023
 Introducere
Conform articolului 354 din Codul muncii, se consideră litigii individuale de
muncă divergenţele dintre salariat şi angajator privind:
- încheierea contractului individual de muncă;
- executarea, modificarea şi suspendarea contractului individual de muncă;
- încetarea şi nulitatea, parţială sau totală, a contractului individual de
muncă;
- plata despăgubirilor în cazul neîndeplinirii sau îndeplinirii
necorespunzătoare a obligaţiilor de către una din părţile contractului
individual de muncă;
- rezultatele concursului;
- anularea ordinului (dispoziţiei, deciziei, hotărîrii) de angajare în serviciu,
emis conform art. 65 alin. (1) din Cod;
- neeliberarea în termen a carnetului de muncă, înscrierile incorecte
efectuate în acesta;
- alte probleme ce decurg din raporturile individuale de muncă .
Cererea privind soluţionarea litigiului individual de muncă se depune în
instanţa de judecată în termen de 3 luni de la data când salariatul a aflat sau trebuia
să afle despre încălcarea dreptului său sau în termen de 3 ani de la data apariţiei
dreptului respectiv al salariatului, în situaţia în care obiectul litigiului constă în
plata unor drepturi salariale sau de altă natură, ce i se cuvin salariatului. Cererile
depuse cu omiterea, din motive întemeiate, a acestor termene pot fi repuse în
termen de instanţa de judecată. Aceasta va convoca părţile litigiului în timp de 10
zile lucrătoare de la data înregistrării cererii. Instanţa de judecată va examina
cererea de soluţionare a litigiului individual de muncă în termen de cel mult 30 de
zile lucrătoare de la data înregistrării acesteia şi va emite o hotărâre cu drept de
atac conform Codului de procedură civilă. Ulterior, hotărârea va fi remisă părţilor
în termen de 3 zile lucrătoare de la data emiterii. Executarea hotărârilor privind
soluţionarea litigiilor individuale de muncă Codul muncii prevede că angajatorul
este obligat să execute imediat, conform Codului de procedură civilă, hotărârea
(decizia) instanţei de judecată despre restabilirea drepturilor salariatului ce decurg
din raporturile de muncă şi din alte raporturi legate nemijlocit de acestea.
Neexcutarea actelor judecătoreşti atrage efectele prevăzute de Codul de executare.
Ce înseamnă un litigiu individual de muncă?
Litigiile individuale de muncă sunt neînțelegerile dintre salariat și angajator,
legate de prevederile contractului individual de muncă, de executarea, modificarea
sau suspendarea contractului, încetarea sau nulitatea parțială a unui contract, plata
despăgubirilor în cazul neglijării obligațiunilor de serviciu ale unei părți
contractante, anularea ordinului de angajare ori demiterea din serviciu, rezultatele
unui concurs de angajare și alte probleme care decurg din raporturile individuale
de muncă.

Neachitarea de către angajator a asigurării sociale și medicale este sau

nu litigiu de muncă?
 Codul Muncii garantează dreptul salariatului la asigurarea socială și
medicală obligatorie. Art. 10 din Codul Muncii prevede că angajatorul e obligat să
efectueze asigurarea socială și medicală obligatorie a salariaților în modul prevăzut
de lege. Cu alte cuvinte, din speța de mai sus observăm că pe lângă neachitarea
salariului, angajatorul a încălcat prevederile legale privind achitarea asigurării
medicale obligatorii. Unul dintre remediile efective de soluționare a acestui capăt
de litigiu ar fi instanța de judecată, adițional fiind recomandabil ca salariații să
informeze despre aceste încălcări Compania Națională de Asigurări în Medicină și
Compania Națională de Asigurări Sociale. Aceste instituții ar urma să demareze o
investigație în cadrul organizației și pot stabili ilegalitatea comisă de angajator,
obligându-l să stopeze aceste încălcări, să restabilească drepturile salariaților și să
achite penalități pentru încălcările admise.

În ce termeni pot fi contestate acțiunile angajatorului?

Cât timp avem la dispoziție din momentul în care s-a comis o încălcare într-
un litigiu de muncă, ca să fie sesizate instituțiile abilitate de soluționarea litigiului?
Conform legii, cererile de soluționare a litigiilor de muncă se depun în instanța de
judecată în termen de 3 luni de la data în care salariatul a aflat sau trebuia să afle
despre încălcarea dreptului său. Alt termen este în cazul în care obiectul litigiului
constă în plata unor drepturi salariale sau de altă natură ce i se cuvin salariatului. Și
aici termenul de prescripție este de 3 ani de la apariția dreptului respectiv al
salariatului. În unele situații, când salariații au omis termenul de prescripție, acest
termen poate fi repus în instanță, deși nu recomand să depășiți termenul, pentru că
repunerea e mult mai complicată. În acest caz, contează probatoriul salariatului
care va convinge instanța că expirarea termenului nu îi poate fi imputată.

Cine supraveghează respectarea legislației muncii și a altor acte

normative ce conțin norme ale dreptului muncii?
Convenția privind inspecția muncii în industrie și comerț stabilește că
fiecare stat membru al Organizației Internaționale a Muncii care aplică prezenta
convenție trebuie să posede un sistem de inspecție a muncii. Potrivit acestei
Convenții, inspectorii muncii au sarcina să asigure dispozițiile legale referitoare la
condițiile de muncă și la protecția lucrătorilor în exercitarea profesiei. Legislația
națională prevede că instituțiile abilitate de supravegherea și controlul respectării
legislației muncii sunt Inspectoratul de Stat al Muncii și Sindicatele. Atribuțiile
Inspecției Muncii sunt însă limitate. Instituția respectivă poate doar să exercite un
control de stat, în baza unei sesizări din partea petiționarului privind respectarea
legii de către angajator, poate investiga faptele descrise și constata, dacă legea a
fost sau nu încălcată. Totodată, Inspecția Muncii poate solicita și primi de la
administrațiile publice locale, centrale, de la persoane juridice sau fizice informații
necesare pentru exercitarea atribuțiilor sale, instituțiile respective fiind obligate să
furnizeze datele solicitate. În unele cazuri, actele de constatare ale Inspecției
Muncii pot deveni probe suplimentare în instanța de judecată – singura în drept să
vă restabilească în drepturi, conform Legii.