Legea pensiilor şi salarizarea în 153 de studii de caz

Plăţi compensatorii. Contribuţii datorate

Întrebare: 

Suntem nevoiţi să restructurăm câteva posturi (concediere individuală) şi dorim să

acordăm plăţi compensatorii diferenţiat, de la salariat la salariat. Precizez faptul că nu
avem prevazută aceasta obligaţie în contractul nostru colectiv la nivel de unitate. Prin
urmare, deşi dorim să acordăm aceste remuneraţii compensatorii, dar diferenţiat, nu
vrem să apară probleme de discriminare între salariaţi. Putem fi obligaţi să acordăm la
toţi salariaţii disponibilizaţi aceleaşi salarii compensatorii, trebuie să mai avem vreun
document acoperitor în acest sens, mai trebuie să obţinem şi consultarea
reprezentanţilor salariaţilor?
Poate fi disponibilizat un salariat care este reprezentant al lucrătorilor în Comitetul de
Securitate şi Sănătate în Munca al unităţii?
 
 
Răspuns:

Potrivit art. 5 alin.(1) din Codul muncii „În cadrul relaţiilor de muncă funcţionează
principiul egalităţii de tratament faţă de toţi salariaţii şi angajatorii.”
În continuarea articolului se arată că se consideră a fi o încălcare a egalităţii de
tratament „orice discriminare directă sau indirectă faţă de un salariat, bazată pe criterii de
sex, orientare sexuală, caracteristici genetice, vârstă, apartenenţă naţională, rasă, culoare,
etnie, religie, opţiune politică, origine socială, handicap, situaţie sau responsabilitate
familială, apartenenţă ori activitate sindicală, este interzisă. (alin (.2))
În contextul legii este obligatoriu ca discriminarea să se concretizeze prin „actele şi
faptele de excludere, deosebire, restricţie sau preferinţă, întemeiate pe unul sau mai multe
dintre criteriile prevăzute la alin. (2), care au ca scop sau ca efect neacordarea, restrângerea
ori înlăturarea recunoaşterii, folosinţei sau exercitării drepturilor prevăzute în legislaţia
muncii. (alin.3).
De asemenea, constituie discriminare actele şi faptele întemeiate în mod aparent pe
alte criterii decât cele prevăzute la alin. (2), dar care produc efectele unei discriminări
directe.(alin.4)
În conformitate cu dispoziţiile legale menţionate pentru a exista o încălcare a
principiului egalităţii de tratament este obligatorie existenţa mai multor condiţii: existenţa
unei fapte care are ca efect sau ca scop neacordarea, restrângerea, înlăturarea unor drepturi
prevăzute în legislaţia muncii.

Prin urmare, în cazul expus de dvs. nu există discriminare întrucât dreptul la plăţile
compensatorii nu este prevăzut în legislaţia muncii sau în contractul coelctiv de muncă. În
acest sens, fapta angajatorului de a acorda plăţi compensatorii în mod diferenţiat nu este de
natură a încălca prevederile art.5 din Codul muncii, câtă vreme acesta este liber să dispună de
fondurile sale. Acordarea plăţilor compensatorii reprezintă un act voluntar şi o obligaţie legală
sau contractuală.

Însă, la acordarea plăţilor compensatorii, angajatorul trebuie să respecte dispoziţiile

art. 78 alin. (1) din Contractul colectiv de muncă unic la nivel naţional, potrivit cărora la
încetarea contractului individual de muncă din motive ce nu ţin de persoana salariatului,
angajatorii vor acorda acestuia o compensaţie de cel puţin un salariu lunar, în afara
drepturilor cuvenite la zi.

RENTROP & STRATON, Grup de Editură şi Consultanţă în Afaceri www.rs.ro

 Legea pensiilor şi salarizarea în 153 de studii de caz

Având în vedere cele expuse, rezultă că puteţi acorda plăţi compensatorii în mod
diferenţiat, dar nu mai puţin de un salariu lunar.

Organul de decizie al societăţii(AGA, CA) trebuie să hotărască acordarea plăţilor

compensatorii şi cuantumul acestora pentru fiecare salariat în parte.
Întrucât, potrivit art.226 lit. c) din Codul muncii, una din atribuţiile reprezentanţilor
salariaţilor este să promoveze interesele salariaţilor referitoare la salariu, condiţii de muncă,
timp de muncă şi timp de odihnă, stabilitate în muncă, precum şi orice alte interese
profesionale, economice şi sociale legate de relaţiile de muncă – rezultă că aveţi obligaţia
consultării acestora.

În legislaţia muncii nu există interdicţia concedierii reprezentanţilor salariaţilor în

Comitetul de Securitate şi Sănătate în Muncă.

Art. 223 alin. (2) din Codul muncii prevede interdicţia pentru angajator de a dispune
concedierea reprezentanţilor aleşi în organele de conducere ale sindicatelor pentru motive
care nu ţin de persoana salariatului, pentru necorespundere profesională sau pentru motive ce
ţin de îndeplinirea mandatului pe care l-au primit de la salariaţii din unitate, pe toată durata
exercitării mandatului, precum şi pe o perioadă de 2 ani de la încetarea acestuia.

Astfel, nu pot fi concediaţi pentru motivele sus arătate, reprezentanţii salariaţilor în

Comitetul de Securitate şi Sănătate în Muncă numai dacă fac parte şi din organele de
conducere ale sindicatelor.

RENTROP & STRATON, Grup de Editură şi Consultanţă în Afaceri www.rs.ro