Universitatea „Dunărea de Jos” din Galați

Facultatea De Istorie, Filosofie și Teologie

MASTER GISCEE ANUL II SEMESTRUL II

POLITICI DE PROTECTIE SOCIALA ÎN UE

Sistemul de sănătate parte integrantă a securității sociale

MASTERAND,
HÎNCU RAFAEL-CONSTANTIN

PROFESOR,
LECTOR DR. CELMARE VALERICA

Galați, 2022
1
 CUPRINS

INTRODUCERE...................................................................................

CONȚINUT........................................................................................

CONCLUZII.......................................................................................

Bibliografie.....................................................................................

ANEXE..........................................................................................

2
În primă fază a constituirii organizației europene, domeniul sănătății ocupa o importanță
secundară. Tratatele care au stat la baza formării Comunității Europene din care menționăm
tratatul din 1957, și Tratatul de la Roma din anul următor. Acestea cuprindeau foarte puține
prevederi referitoare la sănătate, cele mai multe prevederi având legătură mai mult cu
cooperarea dintre statele membre privind siguranța și sănătatea muncitorilor din industria
cărbunelui și a oțelului.1

O dată cu semnarea Actului Unic European în anul 1987, sănătatea a intrat mai mult în
atenția statelor membre ale Comunității Europene, o consecință imediată fiind lărgirea
competențelor acestei organizații în domeniul sănătății și siguranței la locul de muncă, dar și
în domeniul protecției mediului și a consumatorului cu referire mai mult la alimentația
publică, medicamente și substanțe care sunt considerate periculoase. Actul Unic European
mai stabilea cadrul legal, ca în interiorul Pieței Unice să fie luate în considerare cerințele
privind protecția și siguranța consumatorilor. Pe baza acestui tratat s-a creat un sistem de
recunoaștere reciprocă a calificărior profesionale ale medicilor, dentiștilor și asistentelor sau
a personalului paramedical din interiorul Comunității, dar în același timp s-a început și
reglementarea pieței medicamentelor.
Ca urmare a semnării Actului Unic European, s-au dezvoltat programe de sănătate europene,
dintre care cele mai importante au fost: Europa împotriva cancerului și Europa împotriva
SIDA, care au fost unele dintre cele mai importante măsuri din domeniul sănătății. În anul
anul 1993 Tratatul de la Mastricht, care a pus bazele Uniunii Europene, cuprindea și un titlu
numit,, Sănătate Publică", fiind făcute reglementări noi în domeniul sănătății și a serviciilor
din sănătate dintre care cele mai importante erau prezentate în articolul 3 și în articolul 129.
Articolul 3 dădea posibilitatea Comunității Europene să contribuie la obținerea unui nivel
imediat de protecție a sănătății pentru toți cetățenii săi. ( Vezi figura 1)
În același timp articolul 129 prevedea că cererile pentru protecţia sănătății trebuie să
reprezinte o parte integrantă a altor politici ale Comunității Europene. Cu alte cuvinte,
Uniunea Europeană trebuia să țină cont în elaborarea altor politici, de impactul pe care
acestea l-ar putea avea în ceea ce privește elaborarea altor politici ale Comunității
Europene.2

1
V. Constantin - Documente de bază ale Comunității și Uniunii Europene, ediția a II- a,
Editura Polirom, Iași, 2002, p. 50
2
www.euro.who.int - data accesării: 15.05.2022
3
Cu toate acestea, deși teoretic politica de sănătate a UE privește doar
sănătatea publică, nu și îngrijirile medicale (neatentând, cu alte cuvinte, la
drepturile guvernelor de a-și controla sistemele de asistență medicală), în
practică, legislația europeană (atât din domeniul sănătății, cât și din alte
domenii, precum protecția socială, securitatea și sănătatea muncii, cercetarea
științifică, coeziunea economică și socială sau fondurile structurale) exercită un
impact major, mai alcs indirect (ncintenționat), asupra organizării și distribuirii
îngrijirilor dc sănătate în statele membre, iar instangele europene iau totuși, în
mod regulat, inițiative în raport cu îngrijirilc dc sănătate 11 . Conform unui
studiu recent al Asociației Europcnc dc Management al Sănătării , între 1958 și
1998, nu mai puțin de 250 de inisiative europene (reglementări, directive,
recomandări, decizii) au avut un impact asupra sistemelor de îngrijiri de
sănătate din statele membre.
Principala influență, care s-a intensificat o dată cu timpul, o au regulile care
prezidează desăvârșirea Pietei Interne Europene, care afectează sistemele
naționale de îngrijiri de sănătate în principal pe baza celor „patru libertăți":
libera circulație a persoanelor, a mărfurilor, serviciilor și capitalurilor. Unii
autori estimează că 200/0 din ansamblul directivelor ce se raportau Ia
desăvârșirea pieței interne puteau avea un impact asupra sănătății publice și
îngrjiri.lor de sănătate. O treime dintre acesta provin de la Curtea Europeană
de Justiție. Dintre deciziile acesteia, impactul cel mai profund se așteaptă să-l
aibă recentele cazuri Kohll & Dcckcr și Smits & Pcrbooms.3

Cum cei doi invocau mișcarea liberă a bunurilor și serviciilor în Uniunea

Europeană, Curtea din Luxembourg a apelat pentru lămuriri Ia Curtea
Europeană de Justiție. Deși aceasta din urmă a arătat că legislația europeană
recunoaște dreptul fiecărui stat membru de a-și organiza în mod autonom un
sistem propriu de protecție socială și de a defini condițiile care dau dreptul la
compensarea asistenței medicale în cadrul asigurării pe caz de boală, ea a
subliniat că acest drept nu poate să contravină legislației și principiilor
comunitare de non-discriminare și libertatc de mișcare, nici un sector
neputându-se sustrage de la aplicarea acestora. Astfel, Curtea a dat dreptate în
cea mai mare măsură celor doi cetățeni, refuzând argumentele autorităților
luxemburgheze referitoare Ia situația specială a beneficiilor medicale furnizate
în cadrul securității sociale și la posibilitatea statelor membre — autorizată de

3
J. Nickless, „Were the European Court of Justice decisions in Kohl, vol. 7, No. 1, Winter, 2000/2001, pp. 16-18

4
legislația europeană — de a restricționa libertatea de mișcare pe motiv de
periclitare a interesului general sau a siguranței publice. Considerentele Curții
au fost neutralitatea din punct de vedere financiar a cererilor de compensare
inițiate de cei doi (aceștia au cerut rambursarea pe baza tarifului practicat în
Luxemburg, nu din țările in care au obținut serviciile de sănătate), principiul
recunoașterii reciproce a calificărilor și eforturile depuse în timpul anilor '70 în
scopul de a armoniza .cerințele cu privire la pregătirea profesioniștilor în
sănătate și faptul că cele două cazuri nu constituiau o amenințare directă a
sănătății publice, caz în care protecția exercitată de un stat asupra propriei
infrastructuri medicale este justificată.
Cazurilc Kohll și Dcckcr — urmate ulterior dc un număr constant dc altc cazuri
privind îngrijirile de sănătate transfrontaliere (de referință fiind, de asemenea,
Vanbraekel, SmitsPeerbooms, Van Riet sau Miiller-Faurć) — au atras atenția și
au arătat în mod clar impactul pe care Piața Unică Europeană îl are asupra
serviciilor de sănătate din statele membre. Deși au rămas incă multe aspecte și
implicații de clarificat — referitoare la procedurile administrative privind
compensarea asistcnț.ci medicale primite în alt stat membru, libertatea de
acțiune de care dispun statele membre în reglementarea accesului Ia asistența
medicală a anumitor grupuri (funcție de vârstă) și prin anumite metode
(perioade de așteptare), aplicabilitatea hotărârilor Curții în domeniul serviciilor,
atât cele în natură, cât și cele privind asistenta medicală etc. — în esență,
deciziile Curții au stabilit dreptul pacienților de a primi îngrijiri medicale
neurgente într-un alt stat membru, pe cheltuiala sistemelor de asigurări de
sănătat:e din tara lor de origine, atâta vreme cât integritatea operațională a
acestora din urmă nu este subminată de un număr prea mare de paciensi care
solicită asemenea îngrijiri. Deși accesul [a asistenta medicală într-un alt stat
străin rămâne totuși supus unor condiții, regula obținerii unei autorizații
prealabile pentru tratament în alt stat membru a fost. declarată un obstacol în
calea libertății serviciilor. Prin aceasta, o nouă eră pare să se contureze pentru
furnizarea de servicii medicale transfrontaliere în UE, una în care, așa cum se
exprima David Byrne, comisarul european pentru sănătate și protecția
consumatorului, tot: mai multe bariere din calca acestora se vor prăbușii4.
Indiferent de ce va aduce însă viitorul., ca este deja o eră în care se acceptă tot
mai mult faptul că Uniunea Europeană are, față de ceea ce par să îi permită
tratatele, un rol important de jucat în ceea ce privește sistemele de îngrijiri
medicale ale statelor membre. 4
4
www.euro.who.int ( data accesării: 13.05.2022)

5
 Concluzii

Politica UE în domeniul sănătății are în vedere protejarea și îmbunătățirea

calității sănătății cetățenilor săi, prin lărgirea accesului la asistență medicală
modernă dar are ca obiectiv și o mai bună coordonare a măsurilor care trebuie
luate în cazul unor amenințări la adresa sănătății, mai ales atunci când sunt
implicate mai multe țări din Uniunea Europeană.
În domeniul sănătății au fost create 2 agenții care au drept scop sprijinirea
guvernelor naționale: Centrul European de Prevenire și Control al bolilor care
se ocupă cu evaluarea și monitorizarea amenințărilor la adresa sănătății și
Agenția Europeană pentru Medicamente, care gestionează evaluarea calității,
siguranței și eficienței tuturor medicamentelor.

6
 BIBLIOGRAFIE

1. V. Constantin - Documente de bază ale Comunității și Uniunii Europene, ediția a II- a,

Editura Polirom, Iași, 2002, p. 50

2. J. Nickless, „Were the European Court of Justice decisions in Kohl, vol. 7, No. 1, Winter, 2000/2001, pp.
16-18

3. www.euro.who.int

7
 ANEXE

Figura 1