ARE NEVOIE EUROPA DE O UNIUNE A SANATATII?

STUDENT: RETEZANU MALINA

ARE NEVOIE EUROPA DE O UNIUNE A SANATATII?

Studenți: Retezanu Malina, Nan Diana

Profesor: Dragan Gabriela
Înainte de Covid-19, rezultatele în sănătate ale UE erau în
continuă îmbunătățire în raport cu standardele internaționale și
comparativ cu alte economii dezvoltate, reflectând alinierea
dintre obiectivele de îmbunătățire a sănătății și bunăstării la
nivel socio-economică.

Cu toate acestea, UE ar putea beneficia de o integrare mai

strânsă în unele domenii:
• Pachetul Uniunii Sănătății din noiembrie 2020 al Comisiei
Europene pentru creșterea rezilienței la amenințările
transfrontaliere pentru sănătate
• Pentru bolile netransmisibile, exploatarea de către UE a
economiilor de scară ale cercetării și cunoștințelor
organizate la nivelul UE și pus în aplicare sisteme de
supraveghere a bolilor netransmisibile și consolidarea
cunoștințelor științifice.
• Principiul „Sănătatea în toate politicile” este un canal cheie
pentru a obține rezultate bune în materie de sănătate în UE.
• UE ar trebui să sprijine transformarea digitală a sistemelor
de sănătate și să stabilească obiective ridicate pentru
inițiativa European Health Data Space
 Răspuns la COVID-19:
• Comisia Europeană a depus un pachet „Uniunea
sănătății” pe 11 Noiembrie 2020, anticipând
înființarea unei Autorități de Sănătate de răspuns de
urgență (HERA), decizie din septembrie 20211.

Inițiativele vor fi un reper în integrarea sănătății la

nivel european. Ei se bazează pe lecțiile crizei, care a
demonstrat că salvarea de vieți și menținerea
economiei sunt provocări interconectate.

Justificare inițiative:
• Creșterea rezistenței în fața amenințărilor
transfrontaliere pentru sănătate.

Se afirmă: „O Uniune Europeană a Sănătății puternică va proteja modul nostru de viață, economiile și societățile noastre”.
 SĂNĂTATEA ÎN TRATATELE UE

Comunitatea Cărbunelui Comunitatea Actul Unic European

și Oțelului Economică Europeană

• A adoptat prima sa legislație

• A prevăzut reguli de sănătate
și siguranță la locul de muncă
• A stabilit o cerință ca
privind medicamentele de
politicile europene să
armonizatcercetare, standarde
garanteze anivel ridicat de
de fabricație și proceduri de
protecție a sănătății
licențiere

Domeniul de competență al sănătății publice a fost modelat ulterior prin Tratatul de la

Maastricht, Tratatul de la Amsterdam și, în sfârșit, Tratatul de la Lisabona.

21.01.2023
 TRATATUL DE LA LISABONA
STABILEȘTE PARAMETRII IMPORTANȚI

• Afirmă obligația de a garanta un nivel ridicat de protecție în toate politicile UE, așa-numitul
principiu „sănătate în toate politicile” (HiaP);
• Definește un domeniu extins pentru politica de sănătate publică: prevenirea bolilor fizice și
mentalebolice, combaterea flagelor majore ale sănătății și combaterea drogurilor ilicite;
• Definește sănătatea ca o competență complementară, spre deosebire de alte sectoare asupra cărora
competența este împărțită;
• Se prevede armonizarea standardelor de siguranță în domenii specifice: sânge, țesuturi și organe de
origine umană, medicamente și dispozitive medicale, precum și în domeniul fitosanitar și veterinar;
• Oferă un memento fără ambiguitate că sistemele de sănătate și furnizarea de asistență medicală
rămân competențe naționale.

21.01.2023
 Poziționarea intervențiilor UE în peisajul politicii de sănătate
apariția unui Proiect european îngreunat de discontinuități notabile

Blocul 1:
• principiul „sănătate în toate politicile” (HiaP) a fost aplicat într-un mod sistematic în elaborarea politicilor UE în ultimii treizeci de ani.
• unele reguli sectoriale au sănătatea ca accentul lor principal (legile privind securitatea și sănătatea în muncă la locul de muncă, alimentația,
siguranța, legislația privind substanțele chimice, legile de mediu, directive și prevederi privind siguranța rutieră.

Blocul 2:

• cel mai amplu cadru pentru prevenirea bolilor și promovarea sănătății din perspectiva Uniunii Sănătății pentru bolile transmisibile.
• țările UE au stabilit cadrul general de securitate a sănătății, au organizat achiziţia publică comună de materiale medicale și instituit
supraveghere la nivelul UE de Centrul European pentru Prevenirea și Controlul Bolilor.
• pachetul din noiembrie 2020 al Uniunii Sănătății ar consolida aplicarea acestor mecanisme, în timp ce decizia de stabilire a Autorității
Urgenței de răspuns sanitar (HERA) promovează cercetarea, dezvoltarea și fabricarea de tratamente, vaccinuri si consumabile medicale
pentru crize de sănătate.

Blocul 3:
• pentru bolile netransmisibile, acțiuni de sănătate publică la nivelul UE se bazează în principal pe coordonarea soft, cu finanțare din programul
EU4Health și predecesorii săi.
• intervențiile sunt mult mai fragmentate și lipsite de continuitate. Rar bolile și cancerul se numără printre domeniile în care țările UE s-au
dovedit cel mai bine interes pentru cooperare.

21.01.2023
 Poziționarea intervențiilor UE în peisajul politicii de
sănătate
apariția unui Proiect european îngreunat de discontinuități notabile

Blocul 4:

• contribuția directă a programelor-cadru de cercetare, care reprezintă o investiție semnificativă în cercetare, în special în
domeniile cancerului, bolilor rare, determinanților sociali ai sănătății și boli infecțioase.

Blocul 5:
• pune în aplicare mecanisme de coordonare care să garanteze libertatea de mișcare în timpul păstrării prerogativelor statelor
membre în conceperea și finanțarea politicilor de beneficii.
• colaborarea dintre serviciile naționale de sănătate este în domeniul bolilor rare, unde statele membre văd câștiguri în
cooperarea la nivelul UE și au înființat Cercetarea Europeană .

21.01.2023
 Cum poate fi mai bine articolul 168 implementat?

• Chiar și în cazul unei amenințări globale, este nevoie de coordonare la nivelul UE pentru a atenua perturbările
economice și sociale într-o regiune mai integrată. COVID 19 a oferit câteva exemple în acest sens, cum ar fi
necesitatea de a impune benzi verzi pentru a menține frontierele deschise și pentru a evita penuria generalizată sau
necesitatea de a păstra circulația transfrontalieră pentru lucrătorii transfrontalieri sau de transport esențiali.
• După cum s-a explicat în secțiunea 2 (blocul 2), pachetul Uniunea Sănătății din noiembrie 2020 a tras lecții din
experiența COVID-19 și a propus un anumit număr de idei noi.
1. înființarea HERA, care creează coordonarea UE în o zonă nouă, dezvoltarea și producția de
consumabile medicale.
2.un plan de pregătire al UE bazat pe planuri naționale, care sunt auditate și supuse testelor de
rezistență
3. clauza de exclusivitate în achizițiile publice comune. Fostul deschide calea definirii cerințelor
minime de pregătire și răspuns la crize și acesta din urmă, care interzice statelor membre să conducă negocieri paralele de
achiziții
atunci când este angajat într-un proces european de achiziții publice, schimbă temporar competența națională la nivelul
UE.
 

21.01.2023
 Cum ar arăta o Uniune a Sănătății mai integrată pentru amenințările transfrontaliere pentru sănătate?

• impun standarde minime de reziliență pentru sistemele de sănătate;

• răspunsuri comune în unele domenii de interes comun, cum ar fi regulile de călătorie și transport; mai multe mecanisme de
solidaritate, de exemplu, cooperarea între spitale în vremuri de criză, schimbul de profesioniști din domeniul sănătății sau
mai multă finanțare UE, orientată către sistemele de sănătate mai slabe;
• strategii comune de prevenire a riscurilor transfrontaliere pentru sănătate. Pentru prevenire, o prioritate evidentă este
rezistența antimicrobiană (AMR). Riscul crescând de infecții pentru care nu mai există tratamente eficiente anterioare din
cauza rezistenței crescute a agenților patogeni la antimicrobiene este un lucru transfrontalier sever, amenințare pentru
sănătate.

Lupta împotriva RAM ar necesita angajamente obligatorii ale țărilor de a reduce

utilizarea antibioticelor. O inițiativă AMR, care acoperă sănătatea umană, sănătatea animală și mediu
politic, ar trebui să includă obiective și monitorizarea utilizării antibioticelor. Un astfel de model
necesită o schimbare radicală a preferințelor statelor membre și nu este un rezultat pe termen scurt.

21.01.2023
 Concluzii

• Uniunea Sănătății este mai relevantă pentru urgențele de sănătate transfrontaliere decât alte preocupări de sănătate
publică.
• O mai mare convergență a sistemelor de sănătate ar fi prea costisitoare pentru guvernele naționale și, prin urmare, că
acțiunile coordonate în domeniul asistenței medicale vor rămâne foarte limitate.
• analiza a identificat necesitatea unei ambiții politice mai mari în mai multe domenii: monitorizarea inegalităților în
sănătate și măsurarea performanței sistemului de sănătate pentru o mai bună sinergie între politicile de sănătate și alte
obiective ale politicii economice și sociale; supravegherea bolilor netransmisibile la nivelul UE.

21.01.2023
 Bibliografie
PC-02.pdf (bruegel.org)

21.01.2023