Politica UE în domeniul sănătății

Propunător: Rodica Graur(Soare), Conversie Istorie,

anul II
Îndrumător: prof. Marian Ștefănescu

1
 Imediat după Primul Război Mondial, în anii `50, oameni
vizionari(parlamentari, luptători în rezistență, avocați) au pus bazele
unei Europe unite care să reziste eventualelor conflicte armate sau ca
ele nici să nu se mai nască.
Începutul acestui drum a fost marcat de formarea în 1949 a
Consiliului Europei, care dorea promovarea democrației, a drepturilor
omului și a statului de drept. În 1950 este prezentat un plan de
cooperare politică, pentru ca în 1952 să apară Conunitatea Europeană
a Cărbunelui și Oțelului, în care gestionarea împreună a resurselor
consolida rezistența în fața conflictelor. Astfel că, ideea de cooperare
funcționând, după cele două tratate de la Roma, în 1958 colaborarea
europeană se extinde asupra domeniului energiei nucleare și a
existenței unei comunități economice europene, culminând cu
formarea Parlamentului European. Toate acestea au dus la o creștere
economică în anii `60 și la crearea Asociației Europene a Liberului
Schimb. Până în 1993, când denumirea de Uniunea Europeană devine
uzuală, s-a consolidat și situația țărilor europene, a căzut comunismul
iar Uniunea Europeană s-a extins prin primirea de noi membri.
În afară de asigurarea stabilității economice, a unui mediul
lipsit de ostilitate politică și a garantării drepturilor omului, UE s-a
preocupat și de sănătatea cetățenilor ei, creând un cadru legislativ de
înlesnirea a dezvoltării sistemului medical din țările aderente ale UE.
Responsabilitatea principală pentru protecția sănătății și, în special, a
sistemelor de sănătate, revine în continuare statelor membre. Cu toate
acestea, UE joacă un rol important în îmbunătățirea sănătății publice,
în prevenirea și gestionarea bolilor, atenuarea surselor de pericol
pentru sănătatea umană și armonizarea strategiilor de sănătate între
statele membre.
Politica în domeniul sănătății publice a ocupat recent un loc central în
procesul de elaborare a politicilor europene, cu Parlamentul European
care a făcut din cancer unul din domeniile prioritare de acțiune încă de
la începutul celei de a 9-a legislaturi, apariția pandemiei de COVID-
19 și acțiunile Comisiei în direcția unei Uniuni Europene a sănătății
mai puternice.

2
Politica UE în domeniul sănătății publice urmărește:
 protejarea și îmbunătățirea sănătății cetățenilor UE;
 sprijinirea modernizării și digitalizării sistemelor și
infrastructurii de sănătate;
 îmbunătățirea rezilienței sistemelor de sănătate din Europa;
 pregătirea statelor UE pentru a preveni și a aborda mai bine
viitoarele pandemii.
Din punct de vedere istoric, politica de sănătate a UE își are
originea în dispozițiile cu privire la sănătate și siguranță, dezvoltându-
se mai târziu ca urmare a liberei circulații a persoanelor și mărfurilor
pe piața internă, ceea ce a făcut necesară coordonarea sănătății
publice. Diferiți factori, printre care criza provocată de encefalopatia
spongiformă bovină („boala vacii nebune”) de la sfârșitul secolului
trecut, au făcut ca sănătatea și protecția să devină puncte importante
ale agendei politice. Înființarea agențiilor specializate, cum ar fi
Agenția Europeană pentr
u Medicamente (EMA) în 1993 și crearea Centrului European de
Prevenire și Control al Bolilor (ECDC) în 2004 demonstrează
angajamentul crescând al UE față de politica de sănătate. Sănătatea
publică a mai beneficiat și de acțiuni în domenii politice, precum
mediul și alimentația, printre multe altele. Înființarea Agenției
Europene pentru Produse Chimice (ECHA) în 2006 în cadrul REACH
pentru evaluarea și înregistrarea substanțelor chimice și crearea
Agenției Europene pentru Siguranța Alimentară (EFSA) în 2002 au
fost și ele dovada eforturilor îndreptate în direcția îmbunătățirii
sănătății cetățenilor europeni. Izbucnirea pandemiei de COVID-19 în
2020 a determinat UE să își reînnoiască accentul pe abordarea crizelor
sanitare transfrontaliere prin eforturi în direcția unei Uniuni Europene
a sănătății mai puternice.
Uniunea Europeană dezvoltă programe de sănătate, care
sunt finanțate din bugetul UE. Un astfel de program este
NexrGenerationUE. Acesta are la Rubrica 2 un ptoirctredresare și

3
reziliență numit Eu4Health, care dorește recupererea persoanelor
afectate de Covid-19, cu un buget de 750 milioane de euro.
Programele de sănătate ale Uniunii Europene se sprijină
și pe strategia farmaceutică UE, care are la bază 4 piloni care includ
acțiuni legislative și nelegislative:

1. asigurarea disponibilității pentru pacienți a unor medicamente

accesibile financiar și abordarea nevoilor medicale
nesatisfăcute(bolile rare, rezistența microbiană etc.)
2. sprijinirea competitivității, a inovării și a sustenabilității a
industriei farmaceutice în Uniunea Europeană și elaborarea unor
medicamente de înaltă calitate, sigure, eficace și ecologice
3. consolidarea mecanismelor de pregătire și răspuns ăn situații de
criză, diversificarea și securizare lanțurilor de aprovizionare,
abordarea penuriei de medicamente
4. consolidarea poziției UE pe plan mondial prin promovarea unui
nivel înalt al standardelor de calitate, eficacitate și siguranță

Politica UE în domeniul sănătății se concentrează pe

protejarea și îmbunătățirea sănătății populației, pe accesul tuturor
europenilor la asistență medicală modernă și eficientă și pe
coordonarea reacției la amenințările grave la adresa sănătății care
implică mai multe țări din UE. De asemenea, pentru UE sunt
importante măsurile de prevenire a bolilor și reacția adecvată la
apariția bolilor. Măsurile de prevenire includ, printre altele,
vaccinarea, combaterea rezistenței la antimicrobiene, acțiunile
împotriva cancerului și etichetarea alimentară responsabilă.
Există două agenții create special pentru a sprijini guvernele
naționale în chestiuni legate de sănătate. Centrul European de
Prevenire și Control al Bolilor evaluează și monitorizează
amenințările emergente la adresa sănătății, pentru a coordona reacțiile.
Agenția Europeană pentru Medicamente gestionează evaluarea

4
științifică a calității, siguranței și eficienței tuturor medicamentelor din
UE.

Bibliografie generală:
1. www.european-union.europa.eu
2. www.consilium.europa.eu
3. www.europarl.europa.eu