JAPONIA.

Drumul spre imperialism.

De :Tunsoiu Mladinescu(Smărăndoiu) Claudia
Hriscu Cornelius
”A existat o vreme când englezilor le plăcea
să creadă că Japonia este Marea Britanie a
Pacificului”

J.M Roberts, Odd Arne Westad – Istoria lumii.

Din preistorie până în prezent.
 populațiile japoneză, coreeană și chineză sunt foarte asemănătoare
genetic (doar populația ”ainu” din Nordul Japoniei este diferită, de
origine est-siberiană)

 primele izvoare istorice japoneze datează din sec VIII e.n

 cele 4 insule principale ale arhipelagului Japoniei: Honshu, Hokkaido,
Shikoku, Kyushu

 influență majoră preluată din civilizația Chinei Imperiale - încă din sec
VII (Confucianism, Budism, prelucrare fier, scriere bazată pe caractere
chineze-Kanji)

 societate organizată în clanuri și bazată pe sistemul feudal al loialităților

față de ”stăpân” și față de marile familii nobiliare (clanuri)

 conducătorul oficial este împăratul, însă istoria Japoniei este marcată de

permanenta tensiune între autoritatea divină a împăratului și lupta
pentru putere reală dintre clanurile influente / dinastiile shogunilor

 Kyoto (Heian) – rezidența tradițională a împăratului și a curții imperiale

 religie oficială – sincretism între Shintoism și Budism
Shintoism, Budism, Confucianism
- credința în Kami (spirite, întruchipări eterale și nevăzute ale lumii sacre)
- accent pe legătura permanentă a oamenilor cu natura și pe respectarea
sacralității acesteia
- sincretism între mistificările și tradițiile religioase ale celor trei credințe
- grădinile japoneze sunt adevărate manifestări estetico-religioase
(temple Budiste, sanctuare și altare Shinto și porți Torii)
 Cultura și estetica tradițională
- ”simplitate, disciplină, bun gust și iubire de natură” - J.M Roberts
- dezvoltarea unei arte exclusiviste, rafinate și subtile
- perfecționarea meșteșugului fabricării de mătăsuri luxoase
Sistem social bazat pe loialitatea feudală

 Daimyio: mari latifundiari locali (conducători ai unor familii nobiliare de

tradiție), împroprietăriți cu domenii agrare vaste drept ”răsplată” pentru
îndeplinirea funcțiilor lor publice de la curtea imperială
 primesc privilegii de scutiri de taxe, beneficiază de o semnificativă
creștere a puterii lor financiare, își mențin independența fată de o
putere centralizată (= împăratul)
 puterea și prestigiul clanurilor militare au crescut odată cu consolidarea
unor armate private, bine antrenate și echipate

 Micii proprietari : doreau să primească în arendă terenuri mai mari și

mai rentabile, își ofereau la schimb loialitatea și serviciul militar
clanurilor puternice în slujba cărora se puneau
 din rândurile acestor mici proprietari ”vasali” (arendași), în sec XI are loc
apariția clasei de ”ofițeri senioriali” (samurai), ei fiind cei care dețineau
autoritatea de facto asupra domeniilor pe care le administrează
 Casta Samurailor va deține puterea militară și va ajunge să conducă
politic și centralizat Japonia odată cu ascensiunea Clanulului Minamoto
(1185 – 1333) – Shogunatul Kamakura
- Minamoto no Yoritomo – primul shogun
- instalarea shogunatului (bakufu) și stabilirea supremației Castei
Samurailor
- Shogun = daimyo influenți proveniți din cele mai puternice familii
nobiliare, posesori de domenii feudale extinse, care controlau
clanurile militare și aveau la dispoziție armatele puternice ale
acestora)
- shogunii conduceau Japonia
” în numele împăratului”
Codul Samurailor – Bushido
- loialitate absolută față de daimyo, onoare, sacrifiu de sine,
disciplină, austeritate, indiferența la durere
- Casta Samurailor – clasa politică conducătoare până la abolirea
sistemului feudal
 1274, 1281 – Kamikaze (vântul divin), uragane puternice
care au oprit invaziile mongole în Japonia și au dus la
consolidarea unui sentiment de invincibilitate,
naționalism și măreție în conștiința populară japoneză
(1603 – 1867) – ShogunatulTokugawa (Perioada Edo)
- shogunul devine un ”prinț ereditar” care exercită în numele
împăratului puterea absolută printr-un sistem de suzeranitate
militară, guvernarea se exercită din Edo (Tokyo)
- clanul Tokugawa deținea o mare putere economică și o mare parte
a terenurilor cultivabile ale Japoniei, mulți daimyo devenind vasali ai
familiei Tokugawa din diverse rațiuni
- pace între clanuri. stabilitate, ordine, discplină, stratificare socială rigidă
- perioadă de pace și prosperitate economică, modernizări și progrese în
agricultură, dezvoltarea primelor fabrici de textile
- răspândirea la scară largă a alfabetizării și a educației, dezvoltarea artelor
- mutarea centrului de greutate înspre orașe, care s-au dezvoltat ca urmare a
creșterii economice și a dezvoltării comerțului
- stimularea unui spirit antreprenorial, de investiții în diferite oportunități de
câștiguri = crearea unei noi clase de comercianți-antreprenori
- creșterea nivelului de trai - în jurul anului 1800 nivel de trai asemănător cu cel al
englezilor contemporani

- politică izolaționistă și naționalistă, teama de instabilitate socială după convertirile

la Creștinism (persecuții, expulzarea străinilor, interdicția călătoriilor în afara
Japoniei, interdicția de a se construi corăbii mari)
- erau permise doar relații comerciale cu chinezii și olandezii, prin portul Nagasaki
- lipsa confruntărilor armate și a activităților de război, au făcut din casta
Samurailor o clasă socială lipsită de putere, desuetă și scumpă
- după 1800, au avut loc reforme fiscale - daimyo și samuraii au început să aibă
dificultăți financiare și nemulțumiri politice crescânde
Castelul Edo – sec XVII
Paradoxul evoluției Japoniei în secolele XIX – XX

- dincolo de izolarea și de valorile naționaliste din perioada

Tokugawa, societatea japoneză a fost receptivă, adaptabilă
și dispusă să preia, să învețe de la europeni
- au existat adevărate ”centre de studii Olandeze” (tehnologii,
inovații, meșteșuguri)
1852-1854 – Expediția Comandantului M.C Perry

- forțarea deschiderii relațiilor comerciale cu USA, sub amenințarea

atacului cu lovituri de tun asupra portului Edo
- soldată cu semnarea Tratatului de la Kanagawa 1854 (stabilirea de
relații comerciale și diplomatice)
Fascinația occidentalilor
pentru lumea îndepărtată și
”exotică” a Japoniei

- Piesa de teatru ”Madam Butterfly”, 1900

- Opera ”Madama Butterfly”, G.Puccini, 1904
https://www.youtube.com/watch?v=tmfw17L_Deo

Momentul prezentat mai sus evocă o imagine inspirată din expediția

Comandantului Perry
(1868 – 1947) – Restaurația Meji
- Amplu proces de transformări sociale, economice și de mentalitate –
construirea Japoniei Moderne și a identității național-imperialiste
- ultimele confruntări pentru putere între daimyo din vechi familii
nobiliare și clanul Tokugawa (și loialiștii acestora)
- în 1868 se pune capăt shogunatului și se restaurează puterea
împăratului (înfrângere totală a armatelor shogunatului, iese în
evidență necesitatea modernizării militare după model occidental)
- curtea imperială iese din izolare și este mutată la Edo (redenumit
Tokyo)
- încoronarea împăratului Mutsuhito (numele oficial de Meiji) și
începerea unei Erei luminate
- Shintoismul devine religia oficială de stat = Împăratul era o
întruchipare a Divinității și un Nucleu al Națiunii Japoneze
- în spiritul unei ”etici patriotice” și din dorința unei ”echități de tip
occidental”, mai multe clanuri importante renunță la pământurile lor
în favoarea împăratului și a națiunii
- în 1889 împăratul Meji promulgă Constituția Japoniei
- Reformatorii Meiji considerau că tăria Occidentului provenea din
Constituționalism, care urma să consolideze unitatea națiunii, care
făcea posibilă industrializarea – ale cărei efecte erau puterea
economică și forța militară (Fukoku kyōhei – ”Țară bogată, armată
puternică !”)
- Occidentul a fost văzut drept sursă de cunoaștere, tehnologie și
progres, Japonia a început să învețe ”excelența” de la europeni și
americani
Rescriptul Imperial asupra Educației – 1890
- bazat pe idealurile tradiționale ale Confucianismului: pietate, loialitate,
supunere filială, onoare, datorie și sacrificiu – toate în numele
împăratului și al națiunii
- promova respectarea Constituției și legilor Japoniei, militarea pentru
binele comunității și reprezenta un îndemn activ pentru educarea noii
generații (intrument activ de propagare a obiectivelor imperiale, citit
în școli la toate momentele importante)
- abolirea sistemului feudal bazat pe clase sociale și loialiăți
- înlăturarea privilegiilor Samurailor
- modernizarea Armatei și Marinei militare
- loialitatea față de Împărat și Stat devine mai importantă decât principiile
Constituției
- creșterea autorității centrale-guvernamentale
- menținerea ordinii publice (inclusiv acțiuni represive ale Poliției Imperiale)
- politici fiscale dure
- atragerea în serviciul Statului a foștilor samurai (ronin – dezrădăcinat, fără
stăpân)
- în rândurile noii ierarhii militare al Japoniei se pare că s-au conturat:
ambițiile imperiale vizând alte teritorii + resentimentele față de Occident,
care provocase ruptura vechii ordini feudale
- Tensiune între Modernizarea internă vs Extindere imperială teritorială
 Expansiunea imperială
(exista intenția asumată oficial a statului japonez de a egala statele
vestice în putere economică și forță militară)

1873 expediție militară punitivă în Formosa (Taiwan)

1876 amenințarea Coreei și forțarea semnării unui tratat comercial cu Japonia (stat
vasal al Curții Imperiale Chineze)
1879 anexarea inslulelor Ryukyu (Marea Chinei de Est), proteste din partea Chinei
1890 – creșterea intereselor comerciale în Korea și presiuni pentru renegocierea
tratatelor (China era clar favorizată, față de Japonia)
Primul război sino-japonez
1894 trimiterea de trupe militare în Korea, cu pretextul de a ”ajuta” la
înăbușirea unor revolte, ulterior Japonia a refuzat retragerea trupelor
1895 armata modernizată a Japoniei învinge forțele Chinei în toate
confruntările, tratat de Pace semnat la Shimonseki 1895: noi teritorii,
concesii economice, renunțarea la ”Tratatele Inegale”, drepturi
comerciale de tip occidental
Japonia primește insulele Formosa, Peng-hu și Peninsula Liaodong
Japonia impune termeni comerciali la fel de duri precum ”Tratatele Inegale”, care îi
fuseseră impuse de USA odată cu misiunile Comandatul Perry
Se fac investiții Japoneze în comerț, manufactură, industrie în porturile chineze din
Liaodong
1898 Rusia înființează o bază navală importantă îin Port Arthur (Liadong)
Coreea căuta spriinul Rusiei în fața expansionismului Japonez
1900 Revoluția Boxerilor din China, iar Japonia trimite trupe consistente
pentru înăbușirea acesteia (alături de țările influente din Occident)
Rusia profită de moment și trimite forțe militare în Liaodong (Manciuria
de Sud) și își întărește poziția de ”protector” al Coreei
1902 Alianța Anglo-Japoneză
Războiul Ruso-Japonez
1904 Japonia atacă fără vreun avertisment de război flota rusească din Port
Arthur
Amiralul Stepan Makarov (abil strateg militar rus) moare în timpul
scufundării navei sale
1905 bătălia de la Mukden, confruntarea de la Tsushima – armata japoneză
distruge Flota Baltică Rusească

Japonezii devin primii ne-europeni care înving o putere europeană după

perioada Evului Mediu

Tratatul de la Portsmouth din 5 Sept 1905 (sprijinit de Președintele

Roosevelt) recunoștea protectoratul Japoniei asupra Coreei, iar Rusia îi
ceda Japoniei interesele politice și economice în Liadong (Manciuria de
Sud) și jumătate din Insula Sahalin

Balanța de putere în Asia de Sud-Est era acum înclinată incontestabil în

favoarea Japoniei
Anexarea Coreei

1910 anexarea oficială a Coreei, măsuri militare represive în vederea

”asimilării” Coreei și impunerii unei identități japoneze forțate
(excluderea limbii coreene și a istoriei coreene din școli)

Japonia devenise o mare putere imperialistă și un ”catalizator al

modernității” pentru întreaga Asie
Succesul Japonez se baza pe : Creștere economică și Agresivitate
teritorială
Anii 1910-1920

Procesul de occidentalizare al Japoniei masca intențiile sale imperialiste

Are loc o creștere economică spectaculoasă datorată WW I
- Producția de textile x 3 ori
- Producția de cărbune x 2 ori
- Producția de oțel x 10 ori

Aliații Antantei cumpăraseră muniție din fabricile japoneze și vapoare din

șantierele lor navale

1925 se introduce Votul universal în Japonia, iar progresele spre modernizare

erau văzute de Occident drept ”garanții liberale”
1926 Împăratul Hirohito urcă pe tron și începe Era Showa (Era Păcii
Luminate)
Bibliografie

J.M Roberts, Odd Arne Westad, Istoria lumii. Din preistorie până în
prezent, Editura Polirom, Iași, 2018
J.B.Durosell, A.Kaspi, Istoria relațiilor internaționale, Editura Științelor
Sociale și Politice, București, 2006
Britannica, The Editors of Encyclopaedia."Empire of Japan". Encyclopedia
Britannica, 29 Apr. 2019,
https://www.britannica.com/place/Empire-of-Japan