Popoarele

Asiei și Africii
 Repere
1.Noțiuni
2.INDIA-COLONIE ENGLEZĂ
3. CHINA-SEMICOLONIE A MARILOR PUTERI

4. RĂSCOLA TAIPING

5. SITUAȚIA SOCIAL-ECONOMICĂ ȘI POLITICĂ A

JAPONIEI
 Noțiuni
Congrsul Național Indian-
este un partid politic indian,
Politica izolaționistă-politică externă dusă de
fondat în anul 1885.
o țară care nu participă la soluționarea

problemelor internaționale.
Shogun-titlu dat dictatorilor
militari ai Japoniei între
1192 și 1867. Revoluția ,,Meiji"-a fost un lanț de evenimente, începând cu
1868, care au condus la lichidarea șogunatului și restaurarea
conducerii imperiale în Japonia.
 INDIA-COLONIE ENGLEZĂ

În secolul al XVI-lea, mongolii au invadat Asia Centrală și Afganistanul din India,

formând aici un puternic stat feudal absolutist sub numele de Marele Imperiu
Mughal.

Către mijlocul secolului al XIX-lea, India, cu o populație de aproximativ 300 de

milioane și o bogăție fabuloasă, devenise cea mai mare colonie britanică de „perla
coroanei britanice”.

Colonizorii englezi au transformat India într-o anexă agrară a Angliei și o piață de desfacere a
mărfurilor industriale engleze,din India, englezii importau orez, bumbac, ceai și alte produse
agricole.
Cu timpul, colonizatorii au distrus din temelie obștea (comuna) sătească, transformând țăranii, din posesori, în
arendași ai pământului și obligându-i să plătească diverse ipozite vechi și noi, ca urmare a concurenței, a fost
distrusă industria autohtonă, în special industria textilă, zeci și sute de mii de țesători indieni se ruinau și
mureau de foame.

În 1885 s-a fondat partidul burgheziei naţionale şi al moşierilor - Congresul National Indian. Moderații aveau
drept scop obținerea autonomiei economice şi politice a Indiei prin compromis.

În ajunul şi în timpul Primului Război Mondial, India îndeplinea rolul de anexă şi înfăptuia politica externă a metropolei.
Aproape 1 mil. 500 mii de indieni au fost antrenați în război, fiind încadraţi în armata engleză.
 CHINA-SEMICOLONIE A
MARILOR PUTERI
La sfîrşitul secolului XIX-începutul secolului XX, China era un stat feudal agrar absolutist, condus de un împărat
numit bogdihan (fiul cerului).

În anii 1628-1645 a avut loc Marele Război Ţărănesc, înăbuşit de feudalii chinezi cu ajutorul militar al manciurienilor. În China se
nstaurează pentru o perioadă îndelungată dinastia străină manciuriană Qing (1644-1911), care prin expan siune include în componența Chinei
Manciuria, Mongolia, Turkestanul de Est şi Tibetul.

Din 1757, dinastia Qing a promovat o politică izolaționistă. Însă, în prima jumătate a secolului al XIX-lea, mărfurile ţărilor coloniale pătrund prin
contrabandă pe piețele chineze, provocînd mari daune economiei statului. Era răspîndit mai ales comerțul cu opiu, care le aducea venituri fabuloase.

Încercarea guvernului chinez de a curma im portul opiului a provocat războiul dintre China şi Anglia, numit Primul Război al Opiului (1839 1842), pe
care l-a cîştigat Anglia.
China devine tot mai dependentă de statele occidentale, care o folosesc ca piață imensă de desfacere a mărfurilor lor industriale.

Treptat, ele au reuşit să transforme China în zonă de influență, să deschidă porturile ei pentru comerţ şi să capete diferite concesii
 RĂSCOLA TAIPING
Creşterea influenței străinilor şi regimul aspru feudal al dinastiei manciuriene au fost cauzele
tensiunilor sociale care au cuprins China pe la mijlocul secolului al XIX-lea.

În ianuarie 1851 începe „răscoala Taiping". Răsculații au ocupat oraşul Nanjing şi au proclamat un stat
nou cu denumirea de Taiping Tian-Ho (Impărăția Cerului Marii Fericiri). Ei au lichidat sclavia şi au
declarat egalitatea în drepturi a femeilor şi bărbaților. Această răscoală a fost, în esenţă, răscoala
poporului chinez împotriva feudalismului şi o etapă a luptei sale pentru independență națională. Ea a
fost înăbuşită în 1864 de feudalii chinezi cu ajuto rul englezilor şi francezilor.

După Războiul Japono-Chinez (1894-1895), China este divizată în zone de influență ale Rusiei, Angliei, Franței,
Germaniei şi Japoniei. Deşi au fost construite unele fabrici şi căi ferate şi au apărut instituții de învățămînt
superior, în economia chine ză domina totuşi capitalul străin, care a transformat ţara într-o bază de materie
primă şi o imensă piață de desfacere a mărfurilor provenite din Europa şi SUA. Această stare de lucruri stîrnea
nemulțumirea poporului chinez față de cercurile conducătoare şi faţă de străini.
In 1889-1900, în China a avut loc răs coala populară anti feudală şi antiimperia
listă (a „boxerilor"), or ganizată de societatea subversivă ,,Pumnul în numele
adevărului şi concilierii". La reprima rea acestei răscoale au luat parte 8 state,
care au transformat China într-o semicolonie. Du pă răscoala „boxerilor", în
țară creşte opoziţia față de dinastia manciuriană şi dominația capi talului
străin.

În 1905, sub conducerea revoluţio narului democrat Sun Yat-Sen,

ia naştere Liga Revoluționară Unită a Chinei.Ea a iz bucnit în anul
1911, avînd ca scop răsturnarea dinastiei manciuriene, instituirea
republicii demo cratice şi prosperarea poporului. În toiul
revoluției, Adunarea Națională a proclamat Republica Chineză,
iar Sun Yat-Sen a fost numit preşedintele ei provizoriu.

Revoluţia chineză din 1911-1913 a lichidat regi mul monarhic

al dinastiei manciuriene, dar n-a înlăturat asuprirea
feudală a țărănimii şi dominația capitalului străin în China.
În anii Primului Război Mondial, China a servit ca furnizor de
brate de muncă pentru Antanta.
 SITUA ȚIA SOCIAL-ECONOMIC Ă
ȘI POLITIC Ă A JAPONIEI

Japonia face parte din cele mai vechi civilizaţii. La începutul epocii moderne, Japonia era un stat feudal în frunte cu
împăratul (micado). Însă, odată cu întărirea autonomiei marilor feudali, slăbeşte influența autorității centrale. Pînă în
1867, rolul principal în viața politică a statului îl jucau shogunii (comandanții militari supremi). Această dictatură militară
feudală devenise ereditară.

Japonezilor nu li se permitea să părăsească ţara, iar străinilor le era interzis să se

stabilească în Japonia.

Marii feudali (daimio) dețineau 3/4 din toate pă mînturile şi dispuneau de cete militare de cavaleri (samurai), care,
pentru serviciile lor, primeau cîte o cotă de orez.

Suferințele poporului erau foarte mari, dar cea mai nedreaptă era achitarea impozitelor pentru anii viitori. Poporul îndura mult, iar
dacă cineva se plîngea, acesta era biciuit şi încătuşat. Astfel, nu rareori, timp de doi ani, se plăteau anticipat impozite pe cinci-şase
ani.
Pe la mijlocul secolului al XIX-lea, în Japonia pătrunde capitalul străin. Prin demonstrații de forţă militară, SUA
i-au obligat pe japonezi să semneze, în 1854, un tratat prin care Japonia deschidea une le porturi pentru
comerțul străin. Ulterior, au fost semnate tratate cu Marea Britanie, Rusia, Franţa, Olanda şi Prusia.

La sfîrşitul anilor '60 ai secolului al XIX-lea, forţele antifeudale din Japonia se consolidea ză şi,
beneficiind de răs coalele țărăneşti şi oră şeneşti, înfăptuiesc re voluția burgheză, nu mită
revoluția „Meiji" (,,Era luminilor"). În 1868 shogunul a cedat puterea împă ratului.

Japonia s-a transformat într-un stat de tip european, care a participat activ la construcția
căilor ferate, industriei siderurgice, uzinelor, şantierelor navale. A fost introdus
învăţămîntul de tip european.

În plan extern, Japonia urmărea scopuri expan sioniste. În urma războiului cu China (1894-1895), ea
ocupă insula Formosa (Taiwan). Cîştigînd războiul cu Rusia (1904-1905), Japonia ocupă oraşul Port
Arthur, pune stăpînire pe calea ferată sud-manciuriană, ocupă partea de sud a insulei Sahalin şi
proclamă protectoratul asupra Coreii, pe care o anexează în 1910.
Mulțumim pentru
atenție!