z

Viața cotidiană din statele

Europene din anii 1815-
1850
Secolul al XIX-lea este secolul în care se produce revoluția
demografică prin scăderea mortalității, generând o creștere
demografică importantă. La începutul secolului al XIX-lea, se
estima că în Europa erau 80 de milioane de locuitori. În 1913
erau 450 milioane, Rusia fiind statul cel mai populat.
Acestă creștere a fost datorată ameliorării alimentației populației,
progresului medicinii, igienei personale. Speranța de viață era
de 38-40 de ani la începutul secolului al XIX-lea,ajungându-se în
1913 la 50 de ani. Principala boală care a afectat secolul XIX, a
fost holera.
 Anglia
Populația Angliei a crescut de la peste 10
milioane în 1801 la aproximativ 18 milioane în
doar un deceniu și la 27,6 milioane către
mijlocul secolului. Această creștere
demografică semnificativă a fost alimentată de
sporirea natalității, îmbunătățirea alimentației,
(în anii 1815-1850)
progresul în medicină și îmbunătățirea
igienei, precum și de scăderea epidemiei.

!
Cel mai aglomerat oraș era Londra care
avea 2,3 milioane de locuitori, fiind cel mai
mare centru comercial și financiar din lume.
z ale societății engleze au crescut
Păturile de jos
numeric, deoarece revoluția industrială a generat
un amplu proces de ruinare a micilor propietari.
Clasa muncitoare engleză este numeroasă,
destul de omogenă şi concentrată în mari centre
industriale; este prima care realizează
organizarea profesională şi începe lupta politică
organizată.
Ca urmare a aplicării forței aburului la
locomotivă începe construcția de căi
ferate. În 1825 se construiește prima
cale feretă între Stockton și Darlington.
 În perioada inițială a Restaurației, în Franța a

Franța
fost instituit un regim conservativ, care a
declanșat teroarea. După 1818, situația s-a
stabilizat. Perioada de relativă stabilitate a
influențat benefic asupra dezvoltării
economice. Între 1815 și 1830, volumul de
extracție a cărbunelui și al topirii metalelor s-
a dublat, iar numărul de mașini cu abur a
crescut de 10 ori.
Producerea obiectelor de lux,
ramură în care z Franța deținea poziții dominante, determinase existența
a numeroase ateliere și manufacturi. A înregistrat succese agricultura.
S-au extins suprafețele de culturi agricole, în special cele de cartofi și
sfeclă de zahăr. Progresele economice au determinat și o diferențiere
mai accentuată a societății franceze. Burghezia și-a consolidat pozițiile
în sfera productivă și cea și cea financiară și tot mai activ pretindea la
prerogative politice mai largi. Pe de altă parte a crescut numărul
salariaților, iar situația lor precară îi predispune la revolte.

Pentru Franța sunt considerați ca făcând parte din clasa

mijlocie cei care lasă o moștenire între 25-50 mii franci.
 Statele Germane
După Congresul de la Viena,
Germania continuă să rămână divizată
politic în 35 de state monarhice și 4 orașe libere.
Ele formau Confederația Germană, scopul căreia
era asigurarea unui obstacol în calea expansiunii
franceze și menținerea ordinii interne. Rolul
principal îl dețineau 2 mari state rivale – Austria și
Prusia. În anii 1815-1847, în statele germane
z
domină reacțiunea.
În prima jumătate a sec. XIX-lea, agricultura a
continuat să dețină pozițiile dominante în economia
statelor germane. Circa 70% din populație locuia la
sate. În 20 din cele mai mare orașe germane locuiau
tot atâția oameni cât în Paris.

Unele progrese ale industriei au fost cauzate de

instituirea, în anul 1834, de către Prusia și încă 9 state
germane a Uniunii vamale (la care au aderat 28 de state
germane), precum și de construcția căilor ferate.
 Imperiul Habsburgic
Începutul revoluției industriale începe în Imperiul Habsburgic în anii 20, dar
cu adevărat în anii 30 ai secolului al XIX-lea
Principalele ramuri care au cunoscut introducerea mașinilor cu aburi, au
fost:
-industria textilă. Orașul Brno, capătă renumele de „Manchesterul Europei
Centrale”
-industria extractivă, cărbunele și minereul de fier din Silezia
z
-industria alimentară. În 1830 se naște la Viena o companie de navigație pe
Dunăre,inițial engleză apoi austriacă.

Prusia era cel mai important stat în afara Austriei. Teritoriul ei

se dublează. După 1807 s-au făcut mai multe reforme :
-desființarea iobăgiei. Țăranii au fost eliberați fără a primi însă și
pământ, care trebuia răscumpărat. Exista o țărănime liberă în sud
și vest, care avea pământ. În Prusia situația țăranilor era mai
grea. Obligațiile țărănimii sunt șterse după anul 1848.
-reforma municipală. A fost acordată o anumită autonomie
comunelor. În 1823-1824 a fost permisă adoptarea Dietelor.
 Ungaria este un stat nobiliar prin excelență,
compus din comitate. Există o Dietă, dominată de
nobilime. Se naște Academia Maghiară,care este pentru
renașterea limbii și culturii maghiare în cadrul Imperiului și
implicit și a celorlalte națiuni.

Țările cehe.
Ele sunt cele mai avansate economic din Imperiu. Sunt câteva instituții care
au stat la baza redeșteptării naționale :
z
-în 1818 la Praga se constituie Muzeul Național , care este o instituție de
cercetare pentru cultura cehă și a promovării oamenilor de cultură din
aceste țări.

Croația
Croația trece printr-un un fenomen de naționalizare. Ei vor
beneficia de o anumită situație istorică. Au beneficiat încă
din perioada medievală de o autonomie în cadrul
Regatului Ungariei.
Începând cu reformele liberale ale
Ecaterinei a II-a, care a dus mai departe,
la un nivel şi mai înalt, reformele lui Petru
cel Mare, secolul al XIX-lea a fost marcat
de numeroase cutremure care îi vor
Imperiul
Rus
reaşeza temeliile: reforma administrativă
a lui Alexandru I, proiectele republicane
ale decembriştilor, marea reformă
ţărănească din 1861, dezvoltarea
mişcării revoluţionare şi anarhiste

z Există o Rusie a fastului, a pompei extraordinare,

al cărei ton era dat, de obicei, la Curte:
ceremoniile oficiale sau semioficiale, viaţa
cotidiană, paradele fastuoase.

Dar Rusia mai înseamnă altceva, căci
există şi o Rusie a ţăranilor; există şi o
Rusie a orăşenilor extrem de modeşti,
care încercau, pe cât posibil, să
copieze, prin întreprinderi, veşminte şi
distracţii,
Orăşenii, în cea mai mare parte
proletari urbani, trăiau în condiţii
mizere: o categorie amestecată, în
care intrau ţărani liberi, târgoveţi,
muncitori, soldaţi lăsaţi la vatră,
studenţi săraci, cerşetori, hoţi
ş.a.m.d. Aceasta era imaginea
dominantă a autenticului oraş rus
 z În concluzie, perioada 1815-1850 a adus
transformări semnificative în viața cotidiană a
oamenilor din statele europene, o tranziție de la
mediul rural la cel urban, schimbări în munca și
stilul de viață, precum și o creștere a sentimentului
naționalist, marcând începutul unei noi ere în istoria
Europei moderne.
