Diversitatea europeană • În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, Europa, reunea state cu modele politice diferite. În timp ce țări precum Anglia și Franța, dezvoltau regimuri politice liberale, Germania, Austro- Ungaria, Rusia și Italia rămâneau fidele unor forme de guvernare autoritare. Diversității politice i se adauga și una economică, Europa fiind împărțită într-o zonă industrială, bogată și dominantă, și alta săracă, predominant agrară și săracă. STRUCTURILE POLITICE • Structurile politice sunt marcate de transformări profunde. Contrar tradiției, la sfârșitul secolului al XIX- lea, statele permit participarea cetățenilor la treburile publice, extinzând dreptul de vot. În Marea Britanie, rolul politic al monarhiei se diminuează în favoarea rolului ei simbolic, ,iar regina Victoria (1837-1901) devine garantul institutilor țării. • Prin Constituția din 1875, Franța celei de-a treia republici devine primul stat care adoptă un regim în cadrul căruia liberalismul (regimul parlamentar) se împletește cu democrația (votul universal). În Europa centrală și cea estică, regimurile politice autoritare (Imperiul german, Imperiul rus, Imperiul austro-ungar) se vad nevoite să înfrunte revendicările locuitorilor. Astfel, în speranța stabilirii revendicărilor naționalităților, împăratul Franz Joseph acordă în anul 1906 votul universal. • La începutul secolului al XX-lea, Europa occidentală domina lumea prin puterea sa economică și prin supremația militară. Este o Europă fecundă, bogată, convinsă de misiunea sa civilizatoare. INDUSTRIALIZAREA La sfârșitul secolului al XIX-lea – începutul secolului XX, pe continentul european (Germania) începe cea de-a Doua Revoluție Industrială, unde resursele principale sunt reprezentate de electricitate, petrol și gaze naturale. Se pune accentul pe punerea în practică a celor mai noi progrese ale științei și tehnicii, astfel încât se dezvoltă industria metalurgică (oțel), industria chimică și petrochimică, industria electrotehnică.Este perioada afirmării unor puteri noi, care au știut să folosească inovațiile tehnice, a căror expresie devine Turnul Eiffel, construit pentru Expoziția universală din anul 1889. La începutul secolului al XX-lea, Marea Britanie este depășită de S.U.A și Germania , iar Franța ocupă locul al IV-lea. În perioada 1873-1913, spre exemplu producția de oțel a Germaniei sporește de 37 de ori, în timl ce aceea Marii Britanii de numai 9 ori. După anul 1850, modernizarea industrială se extinde prin centrul continentului, către sud și răsărit. Consecințe: • extinderea căilor ferate transcontinental (transamericanul, transsiberianul) și de navigație transatlantică ( Canalul Suez – 1869, Canalul Panama – 1914) • construirea de tuneluri (Saint Gothard – 1882, Simplon – 1906) • apar comunicațiile telegrafice la distanță • inventarea motorului cu explozie și automobilului • sporirea producției agricole și o scădere a prețului alimentelor, fiind dezvoltate noi metode de conservare și refrigerare • urbanizarea: orașele cresc „în înălțime”, și totodată se dezvoltă iluminatul public și canalizarea • industria devine principala ramură economică în diverse state • s-a dezvoltat societatea capitalistă bazată pe proprietatea privată, pe investirea capitalului şi pe obţinerea de profit • printre muncitori erau folosite femeile dar şi copiii, ambele categorii având condiţii de muncă dificile