DIVERSITATEA EUROPEANA

Secolul al XIX-lea a reprezentat o perioadă revoluționară în istoria europeană, o perioadă de

mari transformări în toate domeniile vieții. Drepturile omului și drepturile civile, democrația și
naționalismul, industrializarea și sistemele pieței libere, toate au dat naștere unei perioade de
transformări și oportunități.

La sfârșitul acestui secol, Europa a atins apogeul puterii sale la nivel mondial. Cu toate acestea,
tensiunile sociale și naționale, precum și rivalitățile internaționale musteau, ceea ce a dus la
izbucnirea unui conflict la începutul secolului al XX-lea.

Secolul al XIX-lea a fost un secol al revoluțiilor! Inspirându-se din Revoluția Franceză din 1789,
popoarele din Europa s-au ridicat împotriva claselor aristocrate conducătoare și au luptat
pentru dezvoltarea drepturilor civile și a drepturilor omului, a democrației și a independenței
naționale.

Naționalismul a apărut ca o revendicare revoluționară, care a promis cetățenilor o mai mare

implicare în democrație, dar a reprezentat un fenomen exclusivist, care a imaginat o lume
compusă din teritorii naționale, locuite de persoane de aceeași etnie. Cu toate acestea, unii
vizionari europeni au sperat la realizarea unui continent unit, dincolo de servirea intereselor
naționale.

Zgomot, aburi și fum în uzine – în Regatul Unit se anunțau începuturile unei revoluții
industriale. Industria prelucrătoare s-a răspândit în întreaga Europă într-o măsură mai mică sau
mai mare, transformând continentul într-un centru mondial al industriei, finanțelor și
comerțului. Noile inovații tehnologice au determinat progrese în domeniul industriei, iar
tehnologia pe bază de aburi a dus la dezvoltarea industriei grele. Metodele de producție s-au
schimbat total și fabrici enorme cu mii de lucrători au început să producă în masă bunuri
industriale și de consum.

La sfârșitul secolului al XIX-lea, Europa se caracteriza prin rapiditate și dinamism, precum și

încredere în progres. Căile ferate, energia electrică, cinematograful, fotografia și teoriile noi din
domeniul științei și al medicinei au confirmat rolul de lider al Europei în cursul acestei revoluții
tehnologice. Se prefigurau vremuri pline de optimism.

Odată cu debutul epocii căilor ferate, Europa a făcut dovada progreselor realizate ca lider
mondial de necontestat în domeniul tehnologiei. Industrializarea s-a extins și toate clasele
sociale puteau acum călători pe distanțe lungi.

Secolul al XIX-lea a fost marcat de hegemonia Europei asupra lumii. Propulsate de revoluția
industrială, imperiile s-au extins tot mai mult, înglobând colonie după colonie. Coloniile furnizau
materiile prime și produsele de lux necesare pentru a satisface cererile în creștere ale
consumatorilor, deschizând în schimb piețe vaste pentru produsele europene. Abuzurile și
inegalitățile erau considerate necesare, deci acceptabile, pentru a „civiliza” popoarele sălbatice.
După abolirea treptată a sclaviei, au apărut noi forme de intoleranță și rasism.

În 1914, țările europene stăpâneau aproximativ 30 % din populația mondială. Europa era
implicată de secole în activități comerciale și de explorare, însă revoluția industrială i-a pus la
dispoziție instrumentele pentru a prelua controlul asupra altor continente.