IMPERIUL HABSBURGIC

Imperiul Austria a fost o formațiune statală ce a existat în centrul Europei între 1804 și 1867, iar ca
parte cisleithanică a Austro-Ungariei a existat până în 1918. Cu toate acestea, uneori, numele de
"Imperiu austriac" e folosit și referitor la Monarhia Habsburgică, pentru a desemna totalitatea țărilor a
căror coroană era deținută de Casa de Habsburg, respectiv de Casa de Habsburg-Lorena, între care
se găseau atât țări din cadrul Sfântului Imperiu Roman (Arhiducatul Austriei, Comitatul Tirol, Ducatul
Carintia, Ducatul Stiria, Ducatul Salzburg, Craina, Regatul Boemiei, Margraviatul Moraviei, Silezia
austriacă, Comitatul Gorizia și orașul Triest), cât și din afara lui (Regatul Ungariei, Regatul
Croației, Regatul Slavoniei, Principatul Transilvaniei (1699), Regatul Galiției și
Lodomeriei (1772), Bucovina (1774), Margraviatul Istriei (1797) și Regatul Dalmației). Imperiul
Austriac a fost oficial proclamat în anul 1804 pe baza țărilor coroanei familiei de Habsburg-Lorena,
care deținuse prin alegere din secolul XV până la în 1806 Coroana Sfântului Imperiu Roman și prin
moștenire, de la sfârșitul secolului al XVI-lea, coroana privată a lui Rudolf al II-lea care, în 1804, a
devenit Coroana Imperiala a Austriei.

Imperiul Austriac a fost creat în contextul crizei seculare în care intrase Sfântul Imperiu Roman, care
a fost lichidat în anul 1806 sub loviturile Franței bonapartiste, și a cunoscut ca atare două perioade:

 În 1815 devine principala putere din cadrul nou-createi Confederații Germane, deși poziția sa
era puternic concurată de Regatul Prusiei. A cuprins atunci 20 de provincii de statuturi diferite
(regate, principate, ducate, marchizate), dar administrativ egale. Această primă perioadă se
încheie în 1866, când rivalitatea celor două mari puteri din cadrul Confederației Germane,
Austria și Prusia, ajunge la declanșarea Războiului austro-prusac, câștigat de prusaci, ce a avut
drept consecință destrămarea Confederației Germane și apariția Confederației Germane de
Nord pe de o parte (din 1871 se va numi Imperiul German) și a Austro-Ungariei pe de altă parte;
aceasta din urmă pierde în Italia posesiunile sale milaneze și venețiene.
 Între 1867 și 1918 Imperiul Austriac se împarte în două monarhii componente ale Austro-
Ungariei: Cisleithania (de la râul Leitha pe care trecea vechiul hotar dintre Austria și Ungaria)
și Transleithania; prima includea preponderent țările coroanei habsburgice din fosta
Confederație Germană și din fosta Polonie, a doua preponderent domeniile coroanei regale
ungare, împăratul Francisc-Iosif (1848-1916) fiind simultan monarh a două state autonome, cu
capitalele la Viena și la Budapesta. Oficial, în această a treia fază, dubla-monarhie se denumea
"Imperiul Austriei și Regatul Ungariei", nu Imperiul Austro-Ungar, iar Francisc Iosif purta două
titluri în uniune personală: împărat austriac și rege maghiar.
În anul 1910, Imperiul Austriac (redus la Cisleithania, fără Ungaria, creată la 1867), avea 300.000
km² și 28,5 milioane de locuitori (germani - 31,8%; restul: cehi - 22,6%, polonezi, ucraineni, evrei -
4,7%, sloveni, croați, italieni - 2,4%, români - 1%, țigani ș.a.). Capitala Imperiului era orașul Viena
(avea 2,03 mil. locuitori în 1910). Imperiul s-a destrămat la 3 noiembrie 1918, imediat după
capitularea Austro-Ungariei în Primul Război Mondial și retragerea Habsburgilor de la tronul Austro-
Ungariei, deoarece naționalitățile din "dubla-monarhie" aspirau de multă vreme să fie, după caz,
independente (maghiarii; cehii și slovacii împreună) sau unite cu semenii lor de peste hotarele
imperiului (italienii, polonezii, ucrainenii, românii, apoi slovenii, croații și sârbii împreună). Dispariția
imperiului a fost oficializată prin tratatele de la Saint-Germain și de la Trianon, cu atât mai ușor cu
cât corespundea cu al 10-lea din "Cele paisprezece puncte" ale președintelui american Woodrow
Wilson, bazat pe Dreptul popoarelor de a dispune de ele însele.