Cehia

Olteanu Dragos Ilie

Clasa a XIII-a B seral
 Cehia
Cehia (în cehă Česko, ), oficial Republica Cehă (în cehă Česká republika este o țară
fără ieșire la mare, aflată în Europa Centrală. Ea se învecinează cu Polonia la nord,
cu Germania la vest, cu Austria la sud și cu Slovacia la est. Capitala sa și cel mai mare oraș,
având 1,3 milioane de locuitori, este Praga.
Este o democrație reprezentativă parlamentară și pluralistă, membră a Uniunii
Europene, a NATO, a OECD, a OSCE, a Consiliului Europei și a Grupului de la Visegrád.
Statul ceh, denumit în trecut Boemia, s-a format la sfârșitul secolului al IX-lea ca un
mic ducat în jurul Pragăi, la acea vreme aflată sub dominația puternicului Imperiu al Moraviei
Mari (care a ajuns la întinderea teritorială maximă în timpul domniei lui Svatopluk I din Casa
Mojmír). După căderea imperiului, în 907, centrul de putere s-a transferat dinspre Moravia
către Boemia, sub dinastia Přemyslidă. În timpul domniei ducilor și regilor Přemyslizi, și a
urmașilor lor, Luxemburgii, țara a ajuns la întinderea maximă (secolul al XIII-lea–al XIV-
lea). Viața în țară a fost grav afectată de Războaiele Husite, în timpul cărora a fost pusă sub
embargou economic, și de cruciadele din toată Europa. După bătălia de la Mohács din 1526,
Coroana Boemiei a fost treptat integrată în monarhia Habsburgică, drept una dintre cele trei
părți principale ale sale, alături de Arhiducatul Austriei și de Regatul Ungariei. Răscoala din
Boemia (1618–1620) a dus la o centralizare accentuată a monarhiei și la recatolicizarea
și germanizarea forțată. În timpul reformelor radicale din secolul al XVIII-lea, Coroana
Boemă a fost de facto abolită (1749). În secolul al XIX-lea, țara cehă a devenit motorul
industrial al monarhiei și apoi centrul Republicii Cehoslovacia formată în 1918, în urma
prăbușirii Imperiului Austro-Ungar după Primul Război Mondial.
După Acordul de la München, anexarea Transolzei de către Polonia și ocuparea
Cehoslovaciei de către Germania, urmată de deziluzia față de reacția Occidentului și de
recunoștință pentru eliberarea a mare parte a Cehoslovaciei de către Armata Roșie, Partidul
Comunist din Cehoslovacia a obținut majoritatea la alegerile din 1946. Prin lovitura de stat
din 1948, Cehoslovacia a devenit stat comunist. În 1968, nemulțumirea crescândă față de
regimul comunist a culminat cu o tentativă de reformare a regimului. Evenimentele,
denumite Primăvara de la Praga, au luat sfârșit cu invadarea țării de către trupele țărilor
din Pactul de la Varșovia (exceptând România); trupele străine au rămas în țară până
la Revoluția de Catifea din 1989, când regimul comunist s-a prăbușit. La 1 ianuarie 1993,
Cehoslovacia s-a separat pe cale pașnică în cele două state constituente, Republica Cehă
și Slovacia.
Republica Cehă este primul fost membru al CAER care a obținut statut de țară
dezvoltată de la Banca Mondială. Ea are cel mai ridicat indice al dezvoltării
umane din Europa Centrală și de Est, fiind o țară cu „dezvoltare umană foarte ridicată”. Ea
este pe locul al treilea în lista celor mai pașnice țări din Europa și cea mai democratică și
sănătoasă (în termenii mortalității infantile) din regiune.

Etimologie
Denumirea tradițională de „Boemia” provine din latinescul „Boiohaemum”, care
înseamnă „țara boilor". Numele actual provine de la endonimul ceh Čechy, cu scrierea
arhaică Cžechy, similară celei poloneze.
De-a lungul istoriei Cehia a fost divizată în mai multe țări, și anume Boemia propriu-
zisă (Čechy) în vest, Moravia (Morava) în sud-est, și Silezia Cehă (Slezsko; cea mai mică
parte, de sud-est, a Sileziei istorice, din care cea mai mare parte este astăzi în Polonia) în
nord-est. Cunoscută oficial drept „Coroana Regatului Boemiei” după secolul al XIV-lea, s-au
utilizat mai multe alte denumiri ale țării, inclusiv „Pământurile Coroanei Boeme”, „Țara
Boemă”, „Coroana Boemă”, „Pământurile Coroanei Sfântului Wenceslas” etc. La obținerea
independenței după dizolvarea Imperiului Austro-Ungar în 1918, s-a utilizat denumirea
de Cehoslovacia pentru a reflecta uniunea popoarelor ceh și slovac în noua țară.
După dizolvarea Cehoslovaciei, la sfârșitul anului 1992, partea cehă a primit
denumirea oficială de „Republica Cehă” și, după recomandarea Ministerului de Externe ceh,
denumirea alternativă scurtă de Cehia de utilizat în afara documentelor oficiale și în afara
denumirilor de instituții guvernamentale.

Istoria
Preistorie
Arheologii au descoperit în zonă dovezi ale unor așezări preistorice, datând
din neolitic. În antichitate, începând cu secolul al III-lea î.e.n., celții, Boii și ulterior în secolul
I, triburile germanice ale marcomanilor și quazilor s-au stabilit aici. În Perioada Migrațiilor, în
preajma secolului al V-lea, multe triburi germanice s-au deplasat către vest și sud din Europa
Centrală.
Slavii din zona Mării Negre și a Carpaților s-au stabilit, apoi, aici (mișcare ce a fost
stimulată și de migrația masivă din Siberia și Europa de Est: hunii, 
avarii, bulgarii și maghiarii) și au asimilat triburile germanice și celtice rămase. În secolul al
VI-lea, ei s-au deplasat către sud în Boemia, Moravia și, parțial, în Austria de astăzi. Pe
parcursul secolului al VII-lea, negustorul franc Samo, susținător al slavilor ce luptau contra
stăpânilor lor avari, a devenit conducător al primului stat slav cunoscut din Europa
Centrală. Principatul Moraviei a apărut în secolul al VIII-lea și a atins maxima întindere în
secolul al IX-lea, când a frânat influența francilor și a câștigat protecția Papei.

Boemia
Statul boem sau ceh a apărut pe la sfârșitul secolului al IX-lea, când a fost unificat
de dinastia Přemyslidă. Fiind singurul regat din cadrul Sfântului Imperiu Roman, Regatul
Boemiei a fost o putere regională importantă în Evul Mediu. El a făcut parte din Imperiu între
1002 și 1806, cu excepția anilor 1440–1526. În 1212, regele Přemysl Otakar I, purtător al
titlului de „rege” din 1198, a obținut de la împărat Bula de Aur din Sicilia (edict oficial), prin
care se confirma titlul regal pentru Otakar și pentru descendenții săi, iar Ducatul Boemiei a
fost ridicat la rang de regat. Imigrația germană a avut loc în zonele periferice boeme în secolul
al XIII-lea. Germanii au populat orașe și districte miniere și, în unele cazuri, au împins
coloniile germane înspre interiorul zonelor cehești. În 1235, puternica armată mongolă a
lansat o invazie a Europei. După bătălia de la Legnica, mongolii au înaintat în Moravia, dar au
fost învinși de către regele boem într-o bătălie la Olomouc și s-au îndreptat apoi spre Ungaria.
Regele Přemysl Otakar al II-lea a primit porecla de „regele de fier și aur” datorită
bogăției sale și a forței militare. El a cucerit Austria, Stiria, Carintia și Carniola, extinzând
teritoriul Boemiei până la Marea Adriatică. El a murit în bătălia de pe câmpia Moraviei în
1278 într-un război cu rivalul său, regele Rudolph I al Germaniei.[10] Fiul lui
Ottokar, Wenceslaus al II-lea a primit în 1300 coroana polonă pentru el însuși și coroana
maghiară pentru fiul său. El a construit un vast imperiu ce se întindea de la Dunăre până
la Marea Baltică. În 1306, ultimul rege din linia Přemyslizilor a fost ucis în circumstanțe
misterioase în Olomouc pe când se odihnea. După o serie de războaie dinastice, casa de
Luxemburg a obținut tronul Boemiei.
Secolul al XIV-lea, și mai ales domnia regelui de origine cehă Carol al IV-lea, care a
devenit și rege al Italiei, rege al romanilor și împărat romano-german, este considerată a fi
epoca de aur a istoriei Cehiei. De importanță deosebită a fost fondarea Universității Caroline
la Praga, în 1348, construcția Podului Carol, Pieței Carol și aducerea aproape de terminare
a castelului de la Praga și a Catedralei Sfântul Vitus.
 Moartea neagră, care a bântuit prin Europa între 1347 și 1352, a decimat Regatul
Boemiei în 1380, ucigând circa 10% din populație.
În secolul al XV-lea reformatorul religios și social Jan Hus a format o mișcare
denumită, ulterior, după el. Deși Hus a fost declarat eretic și ars pe rug la Konstanz în 1415,
susținătorii săi s-au separat de Biserica Catolică și au învins în Războaiele Husite (1419–
1434) cinci cruciade organizate împotriva lor de împăratul Sigismund. Petr Chelčický(d) a
continuat cu mișcarea de reformă husită. De-a lungul următoarelor două secole, 90% din
locuitori au aderat la această mișcare.
După 1526 Boemia a intrat treptat sub controlul Habsburgilor, aceștia devenind regi
ai Boemiei. Defenestrația de la Praga și revolta antihabsburgică ce a urmat în 1618 a marcat
începutul Războiului de Treizeci de Ani, care s-a răspândit în toată Europa Centrală. În 1620,
revolta din Boemia a fost înăbușită în bătălia de la Muntele Alb, și legăturile între Boemia și
țările ereditare Habsburgice din Austria s-au întărit. Războiul a avut un efect devastator
asupra populației locale; oamenii au avut de ales între a se converti la catolicism și a părăsi
țara.
Perioada ce a urmat, din 1620 până la sfârșitul secolului al XVIII-lea, a fost adesea
denumită „Epoca Neagră”. Populația Cehiei a scăzut prin războaie, boli, foamete și prin
expulzarea protestanților. Habsburgii au interzis toate religiile diferite de catolicism. Turcii
otomani și tătarii au invadat Moravia în 1663. În 1679–1680, țara cehă a avut de suferit după
o epidemie de ciumă și o răscoală a iobagilor.
Domniile Mariei Terezia și a fiului ei Iosif al II-lea, Sfânt Împărat Roman și coregent
din 1765, a fost epoca absolutismului luminat. În 1742, majoritatea Sileziei, atunci aflată în
posesia coroanei Boemiei, a fost ocupată de regele Frederic al II-lea al Prusiei în Războiul de
Succesiune Austriacă. Marea Foamete, care a durat între 1770 și 1771, a ucis aproximativ o
zecime din populația Cehiei, adică 250.000 de oameni, și a radicalizat zonele rurale, ducând la
răscoale țărănești.
După căderea Sfântului Imperiu Roman, Boemia a devenit parte din Imperiul
Austriac și apoi din Austro–Ungaria. Iobăgia a fost abolită complet abia în 1848.
După revoluțiile din 1848, împăratul Franz Josef I al Austriei a instituit o monarhie
absolutistă, în încercarea de a echilibra interesele etnice aflate în conflict în interiorul
imperiului.

Cehoslovacia
Circa 1,4 milioane de soldați cehi au luptat în Primul Război Mondial, dintre care
circa 150.000 au murit. Peste 90.000 de voluntari cehi au format Legiunile Cehoslovace în
Franța, Italia și Rusia, unde au luptat împotriva Puterilor Centrale și, apoi, împotriva
armatelor bolșevice După prăbușirea Imperiului Austro-Ungar, la sfârșitul Primului Război
Mondial, a fost înființată republica independentă Cehoslovacia în 1918. Această țară nouă
cuprindea Coroana Boemă (Boemia, Moravia și Silesia) cu părți din Regatul
Ungariei (Slovacia și Rutenia Carpatică), cu semnificative minorități locale germane,
maghiare, poloneze și rutene.
Deși Cehoslovacia era un stat unitar, legislația era, la acea vreme, una cu drepturi
numeroase pentru minorități și a rămas singura democrație în această parte a Europei în
perioada interbelică. Efectele Marii Crize Economice cu șomaj masiv și propagandă insistentă
a Germaniei Naziste au avut însă ca rezultat nemulțumiri și susținere puternică în sânul
comunităților etnice germane în favoarea separării de Cehoslovacia. Adolf Hitler a profitat de
ocazie și, folosindu-se de mișcarea separatistă Partidul Germanilor din Sudeți a lui Konrad
Henleina obținut Regiunea Sudetă, net majoritar germanofonă (împreună cu fortificațiile de
graniță similare cu Linia Maginot) prin Acordul de la München (semnat de Germania
Nazistă, Franța, Regatul Unit și Italia), în ciuda mobilizării armatei cehoslovace de 1,2
milioane de soldați și a alianței militare franco-cehoslovace. Polonia a anexat
regiunea Transolza din jurul orașului Český TěšínUngaria a obținut părți din Slovacia și
Rutenia Subcarpatică prin Primul Arbitraj de la Viena, din noiembrie 1938.
Restul Slovaciei și a Ruteniei Subcarpatice au căpătat o autonomie mai largă, statul
primind denumirea de „Ceho-Slovacia”. După ce Germania Nazistă a amenințat cu anexarea
unei părți din Slovacia, permițând anexarea restului regiunilor de către Ungaria și Polonia,
Slovacia a ales să-și păstreze integritatea teritorială și națională, separându-se din Ceho-
Slovacia în martie 1939, și aliindu-se, așa cum a cerut Germania, cu coaliția lui Hitler.[21]
Restul teritoriului ceh a fost ocupat de Germania, care l-a transformat în așa-
numitul Protectorat al Boemiei și Moraviei. Protectoratul a fost declarat parte a celui de al
Treilea Reich, iar președintele și primul ministru au fost
subordonați Reichsprotektorului („protector imperial”) german. Rutenia Subcarpatică și-a
declarat independența, sub numele de „Republica Carpato-Ucrainei”, la 15 martie 1939, dar a
fost invadată de Ungaria în aceeași zi și anexată, oficial, a doua zi. Circa 345.000 de cetățeni
cehoslovaci, inclusiv 277.000 de evrei, au fost uciși sau executați, în vreme ce alte sute de mii
au fost trimiși în lagăre de concentrare sau puși la muncă forțată. Circa două treimi din
poporul ceh era destinat fie exterminării, fie deportării. Un lagăr de concentrare nazist s-a
aflat la Terezín, la nord de Praga.
A existat o rezistență cehă, și în interior și în străinătate, cea mai importantă acțiune a
sa fiind asasinarea, la 27 mai 1942, a liderului nazist Reinhard Heydrich, într-o suburbie a
Pragăi . Guvernul cehoslovac din exil și armata sa care a luptat împotriva Germaniei au fost
recunoscute de Aliați; Trupele cehoslovace au luptat de la începutul războiului în Polonia,
Franța, Regatul Unit, Africa de Nord, Orientul Mijlociu și Uniunea Sovietică. Ocupația
germană a luat sfârșit la 9 mai 1945, odată cu sosirea armatelor sovietică și americană și
cu revolta de la Praga. Circa 140.000 de soldați sovietici au murit eliberând Cehoslovacia de
ocupația germană.
În 1945–1946, aproape întreaga minoritate germană din Cehoslovacia, circa 3
milioane de oameni, au fost expulzați în Germania și Austria. În acest răstimp, mii de germani
au fost ținuți în închisori și lagăre de detenție sau folosiți pentru muncă forțată. În vara lui
1945, au avut loc și câteva masacre. Singurii germani neexpulzați au fost cei circa 250.000
care activaseră în rezistența antinazistă sau care erau considerați de importanță economică,
deși mulți dintre ei au emigrat ulterior. După un referendum organizat de sovietici, Rutenia
Subcarpatică nu a mai fost readusă în granițele Cehoslovaciei, și a rămas ca parte din RSS
Ucraineană, sub numele de Regiunea Transcarpatia, în 1946.
Cehoslovacia a încercat să joace rol de „punte” între Occident și Est. Partidul
Comunist din Cehoslovacia a crescut însă rapid în popularitate, pe fondul unei deziluzii
generale față de Occident din cauza Acordului de la München, și o atitudine populară
favorabilă față de URSS, datorită rolului sovieticilor în eliberarea Cehoslovaciei de sub
ocupația germană. În alegerile din 1946, comuniștii au obținut 38% din voturi și au devenit
cel mai mare partid din parlamentul cehoslovac. Ei au format un guvern de coaliție cu alte
partide din Frontul Național și au acționat rapid pentru a-și consolida puterea. Pasul decisiv a
avut loc în februarie 1948, într-un șir de evenimente caracterizate de comuniști ca „revoluție”
și de anticomuniști ca o „preluare a puterii cu forța”. Milițiile Poporului au preluat controlul
asupra unor puncte-cheie din Praga, și a fost format un nou guvern, format doar din
comuniști.
Timp de 41 de ani, Cehoslovacia a fost stat comunist în spatele Cortinei de Fier.
Această perioadă se caracterizează prin întârzierea față de Occident la aproape toate capitolele
dezvoltării sociale și economice. PIB-ul pe cap de locuitor a scăzut de la un nivel apropiat de
al Austriei până sub cele ale Greciei și Portugaliei în anii 1980. Guvernul comunist
a naționalizat total mijloacele de producție și a construit o economie planificată. Climatul
politic a fost unul deosebit de represiv, cu numeroase procese înscenate și sute de mii de
deținuți politici, dar a început să se deschidă și să devină tolerant la sfârșitul anilor 1960,
culminând cu perioada în care Alexander Dubček a condus partidul, în 1968, perioadă
denumită Primăvara de la Praga, care a încercat să construiască „socialismul cu față umană”
și, eventual, chiar să introducă pluralismul politic. Mișcarea a fost oprită cu forța la 21 august
1968 de o invazie a Pactului de la Varșovia.
Invazia a fost urmată de un program dur de „normalizare” la sfârșitul anilor 1960 și
în anii 1970. Până în 1989, sistemul politic se baza pe cenzurarea opoziției. Disidenții au
publicat în 1977 Carta 77, și au început proteste puternice în 1988. Între 1948 și 1989 peste
250.000 de cehi și slovaci au fost trimiși în închisori pentru „activități împotriva statului” și
peste 400.000 au emigrat.

Revoluția de Catifea și independența

În noiembrie 1989, Cehoslovacia a redevenit țară democratică prin Revoluția de
Catifea. Aspirațiile naționale ale slovacilor au crescut însă și, la 1 ianuarie 1993, țara s-a
separat pe cale pașnică în două state independente — Cehia și Slovacia. Ambele țări au trecut
prin reforme economice și privatizări pentru a reveni la economia de piață. Acest proces a fost
unul de succes; în 2006, Republica Cehă a fost recunoscută de Banca Mondială ca „țară
dezvoltată”, iar în 2009 Indicele Dezvoltării Umane a adus-o în rândul țărilor cu „dezvoltare
umană foarte ridicată”.
Din 1991, Republica Cehă, la început ca parte a Cehoslovaciei și apoi de sine
stătătoare, a făcut parte din Grupul de la Visegrád și, după 1995, din OECD. Cehia a derat
la NATO la 12 martie 1999 și la Uniunea Europeană la 1 mai 2004. A deținut președinția
Uniunii Europene în prima jumătate a lui 2009.

Politică
Republica Cehă este o democrație reprezentativă, pluralistă și parlamentară, fiind
condusă de primul ministru în calitate de șef al guvernului. Parlamentul (Parlament České
republiky) este bicameral, format din Camera Deputaților (în cehă Poslanecká sněmovna)
(200 de membri) și din Senat (în cehă Senát) (81 de membri).
Președintele Republicii Cehe este ales de camerele reunite ale Parlamentului pe un
mandat de cinci ani, neavând dreptul la mai mult de două mandate consecutive. Președintele
este oficial șeful statului, având puteri limitate, în principal de a retrimite legi în Parlament, de
a nominaliza judecătorii Curții Constituționale (care sunt apoi aprobați în Senat) și de a
dizolva parlamentul în anumite circumstanțe speciale și neobișnuite. El numește și un
candidat pentru funcția de prim ministru, precum și alți membri ai cabinetului la propunerea
primului ministru.
Primul ministru este șeful guvernului și are puteri considerabile, inclusiv dreptul de a
stabili agenda politicii interne și externe, de a mobiliza majoritatea parlamentară și de a alege
miniștrii guvernului.
Membrii Camerei Deputaților sunt aleși prin vot proporțional pe mandate de patru
ani, pragul electoral fiind de 5%. Există 14 circumscripții electorale, identice cu regiunile
administrative ale țării. Camera Deputaților, succesoarea Consiliului Național Ceh, are
puterile și responsabilitățile fostului parlament federal al fostei Cehoslovacii.
Membrii Senatului sunt aleși în colegii uninominale în două tururi de scrutin pe
mandate de șase ani, o treime din ei fiind aleși din doi în doi ani, în toamna fiecărui an par.
Primele alegeri au avut loc în 1996, pentru mandate de dimensiuni diferite. Acest sistem este
modelat după Senatul american, dar fiecare colegiu este de aproximativ aceeași dimensiune,
iar votul este în două tururi. Popularitatea Senatului este redusă în rândul publicului și
alegerile pentru senat suferă de prezență redusă la urne, cu circa 30% la primul tur și cu 20%
la al doilea.

Relațiile externe
 Apartenența la Uniunea Europeană este centrală în politica externă a Cehiei.
Republica Cehă a deținut președinția consiliului Uniunii Europene în prima jumătate a lui
2009, în timpul primului mandat de ministru de externe deținut de Karel Schwarzenberg.
Oficialii cehi au susținut luptătorii pentru democrație
din Birmania, Belarus, Republica Moldova și Cuba.

Armata
Forțele Armate Cehe constau din Armată, Forțele Aeriene și din unități speciale de
suport. Președintele Republicii Cehe, din 2013 Miloš Zeman, este comandant suprem al
forțelor armate. În 2004, armata a devenit organizație complet profesionistă, serviciul militar
fiind abolit. Țara este membră a NATO din 12 martie 1999. Cheltuielile cu apărarea se ridică
la circa 1,8% din PIB (2006). Ca membru NATO, armata cehă participă la
operațiunile ISAF și KFOR și are soldați desfășurați în Afganistan și în Kosovo. Între
principalele echipamente se numără: avioane de luptă multirol JAS-39 Gripen, avioane de
luptă Aero L-159 Alcaelicoptere de atac Mi-24, blindate Pandur II OT-64OT-90BVP-2și
tancuri modernizate cehești T-72 (T-72M4CZ). Furnizorii industriali principali
sunt Rusia, Statele Unite și Germania.

Diviziuni administrative
Din 2000, Republica Cehă este împărțită în treisprezece regiuni (în cehă: kraje,
singular kraj) și orașul Praga. Fiecare regiune are propria Adunare Regională aleasă (krajské
zastupitelstvo) și condusă de un hejtman (tradus ca hatman sau „președinte”). La Praga,
puterile acestor organisme sunt atribuite consiliului general și primarului general.
Fostele cele douăzeci și șase de districte (okresy, singular okres), inclusiv cele trei
„orașe statutare” (cu excepția Pragăi, care avea statut special), și-au pierdut mare parte din
importanță după reforma administrativă din 1999; ele rămân diviziuni teritoriale și centre ale
diverselor ramuri ale administrației de stat.

Harta districtelor.

Populație Populație
Region Reședință
(est. 2004) (est. 2010)

Praga, oraș-capitală (Hlavní město 1.170.571 1.251.072

Praha)

Regiunea
Boemia administrată
1.144.071 1.256.850
Centrală (Středočeský de la Praga
kraj)

Regiunea České
Boemia de 625.712 637.723
Budějovice
Sud (Jihočeský kraj)
 Regiunea Plzeň 549.618 571.831
Plzeň (Plzeňský kraj)

Regiunea Karlovy
Karlovy 304.588 307.380
Vary
Vary (Karlovarský kraj)

Regiunea Ústí nad

Ústí nad 822.133 835.814
Labem
Labem (Ústecký kraj)

Regiunea Liberec 427.563 439.458

Liberec (Liberecký kraj)

Regiunea
Hradec Hradec
547.296 554.370
Králové (Královéhradec Králové
ký kraj)

Regiunea
Pardubice (Pardubický  Pardubice 505.285 516.777
kraj)

Regiunea
Olomouc (Olomoucký k Olomouc 635.126 641.555
raj)

Regiunea
Moravia-Silezia  Ostrava 1.257.554 1.244.837
(Moravskoslezský kraj)

Regiunea
Moravia de Brno 1.123.201 1.152.819
Sud (Jihomoravský
kraj)

Regiunea Zlín 590.706 590.527

Zlín (Zlínský kraj)

Regiunea
Vysočina (Kraj Jihlava 517.153 514.805
Vysočina)

Geografie

Republica Cehă se află între paralelele de 48° și 51° latitudine nordică (doar o mică
zonă se află la nord de 51°), și între meridianele de 12° și 19° longitudine estică.
Peisajul este unul variat. Boemia, către vest, constă dintr-un bazin drenat
de Elba (în cehă Labe) și de Vltava, înconjurat de munți de altitudine joasă, cum ar fi
masivul Krkonoše din Sudeți. Aici se află cel mai înalt punct din țară, Sněžka, la 1.602 m, pe
frontiera cu Polonia. Moravia, partea estică a țării, este o zonă deluroasă. Ea este drenată în
principal de râul Morava, dar acolo se află și izvoarele Odrei.
Apele din Cehia curg către trei mări diferite: Marea Nordului, Marea
Baltică și Marea Neagră. Cehia deține și Moldauhafen, un lot de 30.000 m² din
portul Hamburg, acordat Cehoslovaciei prin articolul 363 al tratatului de la Versailles, pentru
a permite transportul mărfurilor către mare. Teritoriul va reveni Germaniei în 2028.

Clima
Cehia are o climă temperat-continentală, cu veri relativ fierbinți și ierni reci și cu
multă zăpadă. Diferența de temperatură de la vară la iarnă este mare din cauza poziției
geografice în interiorul continentului.
Temperaturile variază mult în funcție de altitudine. În general, la altitudini mari,
temperaturile scad și cantitatea de precipitații crește. Cea mai umedă zonă din Cehia se
găsește este zona Bílý Potok din Munții Jizera, iar cea mai rece este districtul Louny de la
nord-vest de Praga. Un alt factor important este distribuția munților; de aceea, clima este una
variată.

În cel mai înalt punct, Sněžka (1.602 m), temperatura medie este doar −0,4 °C, pe

când în câmpiile din regiunea Moravia de Sud, temperatura medie se ridică la 10 °C. Capitala
țării, Praga, are o temperatură medie similară, sub influența factorilor urbani.
Cea mai rece lună este de obicei ianuarie, urmată de februarie și decembrie. În aceste
luni, ninge la munte și uneori și în câmpie și în orașele mari. În martie, aprilie și mai,
temperatura crește rapid, mai ales în aprilie, când vremea tinde să varieze puternic în timpul
zilei. Primăvara se caracterizează prin niveluri crescute ale apeilor râurilor, din cauza topirii
zăpezii, ceea ce duce ocazional la revărsări.
Cea mai caldă lună a anului este iulie, urmată de august și iunie. În medie,
temperaturile din timpul verii sunt cu 20 de grade mai ridicate decât iarna.
Toamna începe de obicei în septembrie, o lună uscată și relativ caldă. În octombrie
temperaturile încep să scadă sub 15 °C sau 10 °C; până la sfârșitul lui noiembrie,
temperaturile coboară până aproape de punctul de îngheț.
Cea mai scăzută temperatură înregistrată vreodată a fost la Litvínovice, lângă České
Budějovice, de −42,2 °C și cea mai ridicată a fost de 40,2 °C la Praga, Uhříněves.
Ploile cele mai multe sunt vara. Aversele sporadice sunt relativ constante de-a lungul
anului (la Praga, numărul mediu de zile cu cel puțin 0,1 mm de precipitații variază de la 12 în
septembrie și octombrie până la 16 în noiembrie) dar ploi masive concentrate (zile cu peste
10 mm) sunt mai frecvente în lunile dintre mai și august (cu media de două astfel de zile
lunar).

Economie

Cehia face parte din UE și din spațiul Schengen.

 Republica Cehă are o economie dezvoltată, cu venituri mari al cărei PIB pe cap de
locuitor se află la 80% din media Uniunii. Unul dintre cele mai stabile și prospere dintre
statele post-comuniste, Cehia a înregistrat creșteri economice de peste 6% anual în cei trei ani
dinaintea izbucnirii crizei economice de la sfârșitul primului deceniu al secolului al XXI-lea.
Creșterea a fost condusă de exporturi către Uniunea Europeană, în special Germania, și de
investițiile străine, combinată cu o revitalizare a cererii și pe plan intern.
Mare parte din economie a fost privatizată, inclusiv băncile și telecomunicațiile.
Guvernul de centru-dreapta intenționează să continue privatizarea, inclusiv industria
energetică și aeroportul din Praga. A acceptat și vânzarea a 7% din acțiunile producătorului de
energie CEZ Group, discutând și privatizarea fabricii de bere Budějovický Budvar(d). În 2009,
un studiu realizat de Asociația Economică Cehă a constatat că majoritatea economiștilor cehi
favorizează continuarea liberalizării în majoritatea sectoarelor economiei.
Țara face parte din spațiul Schengen, abolind controalele la frontiere și deschizând
total granițele cu toți vecinii săi, Germania, Austria, Polonia și Slovacia, la 21 decembrie
2007. Republica Cehă este și membră a Organizației Internaționale a Comerțului.
Ultimul guvern ceh condus de social-democrați dorea adoptarea euro în 2010, dar
guvernul de centru-dreapta care i-a urmat a suspendat acel plan în 2007. O dată exactă nu a
fost fixată, ministrul de finanțe considerând la acea vreme că anul 2012 ar fi o dată realistă, cu
condiția reformării finanțelor publice. Cele mai recente planuri de adoptare a monedei unice
nu dau nicio dată precisă. Deși țara este mai bine poziționată decât celelalte state membre ale
UE în vederea adoptării monedei unice, din cauza ezitărilor din plan politic, schimbarea nu
poate avea loc înainte de 2013, în vreme ce premierul Petr Nečas a afirmat că cehii vor fi mai
întâi consultați printr-un referendum.
Programul pentru Evaluarea Internațională a Studenților, coordonat de OECD,
clasează sistemul ceh de educație pe locul al 15-lea în lume, mai sus decât media OECD.

Infrastructura de transport
Aeroportul Václav Havel din Praga este principalul aeroport internațional din țară. În
2010, el a deservit 11,6 milioane de pasageri, ceea ce îl face cel mai utilizat aeroport din
Europa Centrală și de Est. În total, Republica Cehă are 46 de aeroporturi cu piste pavate,
dintre care șase operează linii internaționale la Brno, Karlovy Vary, Mošnov
(lângă Ostrava), Pardubice, Praga și Kunovice (lângă Uherské Hradiště
České dráhy (căile ferate cehe) este principalul operator de cale ferată din Republica
Cehă, cu circa 180 milioane de pasageri anual. Cu 9.505 km de cale ferată, Cehia are una
dintre cele mai dense rețele feroviare din Europa. Dintre aceștia, 2.926 km sunt electrificați,
7.617 km sunt cale ferată simplă și 1.866 km sunt cale ferată dublă sau multiplă. În 2006,
noile trenuri italiene cu sisteme de înclinare Pendolino ČD Class 680au intrat în funcțiune. Ele
ating 237 km/h, nou record de viteză pe calea ferată în Cehia.
În 2005, conform Biroului Ceh de Statistică, 65,4% din energia electrică era produsă
în termocentrale (predominant cu cărbuni); 30% în centrale nucleare; și 4,6% din surse
regenerabile, inclusiv hidrocentrale. Rusia, prin conductele ce trec prin Ucraina și, parțial,
Norvegia, prin conducte ce trec prin Germania, furnizează Cehie gaz lichid și natural.
Rețeaua de drumuri din Cehia are 55.653 km lungime, dintre care 738,4 km
sunt autostrăzi și 439,1 km sunt drumuri expres. Limita de viteză este de 50 km/h în localități,
90 km/h în afara lor și 130 km/h pe drumuri expres.
Telecomunicații
Republica Cehă se clasează în primele zece țări din lume în ce privește viteza medie
a conexiunilor la Internet și are cel mai mare număr de utilizatori de WiFi din Uniunea
Europeană. La începutul lui 2008, erau peste 800 puncte de acces WiFi locale, cu circa
350.000 de utilizatori în 2007. Acces la internet prin rețele mobile, fie
prin GPRS, EDGE, UMTS sau CDMA2000, este oferit de toți cei trei operatori de telefonie
mobilă (T-Mobile, Vodafone, Telefonica O2) precum și de furnizorul de Internet U:fon.
Compania de stat Český Telecom și-a încetinit răspândirea serviciilor de date. La începutul lui
2004, a început liberalizarea utilizării conexiunilor în buclă locală și alți operatori încep să
ofere conexiuni ADSL și SDSL. Aceasta, urmată de privatizarea companiei Český Telecom a
contribuit la scăderea prețurilor.
La 1 iulie 2006, Český Telecom a fost cumpărată de compania multinațională de
origine spaniolă Telefonica și a adoptat numele Telefónica O2 Republica Cehă. În aprilie
2012, ea oferea VDSL și ADSL2+ în multiple variante, cu viteze de până la 25 Mb/s.
Internetul prin cablu câștigă popularitate cu vitezele de acces de 2 până la 120 Mb/s. Cel mai
mare furnizor de pe această piață, UPC, oferă servicii în toate marile orașe.

Știință
Cehia are o tradiție științifică bogată. Printre invențiile și descoperirile importante
dezvoltate de către cehi se numără lentila de contact, separarea grupelor de sânge și producția
explozibilului plastic SemtexOameni de știință remarcabili care au trăit și au lucrat pe pământ
ceh au fost:

 Václav Prokop Diviš (1698–1765), inventator al paratrăsnetului.

 Bernard Bolzano (1781–1848), matematician, logician, filosof și pacifist.
 Jan Evangelista Purkyně (1787–1869), anatomist și fiziolog, descoperitor
al celulelor Purkinje, al fibrelor Purkinje și al glandelor sudoripare.
 Josef Ressel (1793–1857), inventator al elicei-șurub.
 Gregor Mendel (1822–1884), adesea denumit „părintele geneticii”, cunoscut
pentru cercetările sale în ce privește moștenirea trăsăturilor genetice.
 Jakub Husník (1837-1916), care a contribuit la îmbunătățirea fotolitografiei.
 Karel Klíč (1841-1926), pictor și fotograf, inventator al fotogravurii.
 František Křižík (1847-1941), inginer electrotehnist, inventator al unui
mecanism de ajustare automată a electrozilor pentru lămpile cu arc electric.
 Jan Janský (1873-1921), serolog și neurolog, a descoperit (independent de Karl
Landsteiner), clasificarea grupelor de sânge.
 Bedřich Hrozný (1879–1952), lingvist, a descifrat limba hitită.
 Jaroslav Heyrovský (1890–1967), inventator al polarografiei, fondator
al chimiei electroanalitice laureat al Premiului Nobel pentru Chimie.
 Otto Wichterle (1913–1998) și Drahoslav Lím (1925–2003), chimiști cehi, care
au descoperit metode de realizare a lentilelor de contact.
 Stanislav Brebera (* 1925), inventator al explozibilului plastic Semtex
Mulți alți oameni de știință au avut legături cu zona Cehiei, între care se numără
astronomii Johannes Kepler și Tycho Brahe, fondatorul psihanalizei Sigmund Freud,
fizicienii Ernst Mach, Albert Einstein, inginerul Viktor Kaplanși logicianul Kurt Gödel.
Turism

Economia Cehiei obține un venit substanțial din turism. În 2001, câștigurile totale
din turism au ajuns la 118,13 miliarde de coroane, formând 5,5% din PNB și 9,3% din
exporturi. În domeniu lucrează peste 110.000 de oameni – peste 1% din populație. În 2008, a
existat o scădere a numărului de turiști în Praga, ce poate fi atribuită aprecierii coroanei cehe,
care a făcut țara mai scumpă pentru vizitatori, în comparație cu nivelul serviciilor disponibile.
 Reputația țării a avut de suferit și de pe urma relatărilor despre suprataxarea
practicată de taximetriști și din cauza problemei furturilor din buzunare. După 2005, primarul
Pragăi, Pavel Béma încercat să îmbunătățească reputația orașului luând o atitudine mai fermă
față de infracțiunile mărunte. Rata criminalității în Cehia este însă una redusă.
Există însă și alte centre de activitate turistică, în afara Pragăi, care este principalul
punct de intrare pentru turiștii care vizitează și alte părți ale țării, cum ar fi stațiunile Karlovy
Vary, Mariánské Lázně și Františkovy Lázně, castelele Karlštejn, Český Krumlov și Lednice–
Valtice. Între zonele naturale vizitate mai mult de turiști se numără Český
ráj, Šumava și Munții Krkonoše.

Demografie

Conform rezultatelor preliminare ale recensământului din 2011, majoritatea

locuitorilor Republicii Cehe sunt etnici cehi (63,7%), urmat
de moravi (4,9%), slovaci (1,4%), polonezi (0,4%), germani (0,2%) și silezieni (0,1%).
Întrucât câmpul „naționalitate” a fost facultativ, el a fost lăsat necompletat în cazul a 26% din
cei recenzați. Conform unor estimări, în Republica Cehă trăiesc circa 250.000 de romi.
În octombrie 2009 se aflau pe teritoriul țării 436.116 de străini, conform Ministerului
Ceh de Interne, cele mai mari grupuri fiind cetățeni din Ucraina (132.481), Slovacia (75.210),
Vietnam (61.102), Rusia (29.976), Polonia (19.790), Germania (14.156), Republica Moldova
(10,315), Bulgaria (6,346), Mongolia (5,924), SUA (5,803), China (5,314), Regatul Unit
(4.461), Belarus (4.441), Serbia (4.098), România (4.021), Kazahstan (3.896), Austria
(3.114), Italia (2.580), Țările de Jos (2.553), Franța (2,356), Croația (2.351), Bosnia și
Herțegovina (2.240), Armenia (2.021), Uzbekistan (1.969), Macedonia (1.787) și Japonia
(1.581).
Populația evreiască din Boemia și Moravia, 118.000 de persoane conform
recensământului din 1930, a fost practic anihilată de naziști în Holocaust. În 2005 mai erau
circa 4.000 de evrei în Republica Cehă. Fostul premier ceh, Jan Fischer, este de origine
evreiască și de religie iudaică.
Estimările natalității în Cehia sunt printre cele mai scăzute din lume, cu 1,27 de copii
în medie la fiecare femeie. Imigrația a crescut populația cu aproape 1% în 2007. Circa 77.000
de noi străini se stabilesc în fiecare an în Cehia. Imigranți vietnamezi au început să se
stabilească în Cehia în perioada comunistă, fiind invitați să muncească acolo de către
guvernul cehoslovac. Astăzi, trăiesc circa 70.000 de vietnamezi în Republica Cehă. Spre
deosebire de ucraineni, vietnamezii vin în Cehia să se stabilească permanent.
La începutul secolului al XX-lea, Chicago era al treilea oraș din lume ca număr de
locuitori cehi, după Praga și Viena. Conform recensământului din 2006 din Statele Unite,
1.637.218 de americani au origine cehă totală sau parțială.
Religia
Religia în Republica Cehă - recensământul din 2011
religie procent
Romano-catolici   10.3%
Protestanți   0.8%
Altă religie neinstituționalizată   6.7%
Altă religie instituționalizată   2.7%
Nu răspund   45.2%
Nicio religie   34.2%
Republica Cehă este una dintre cele mai puțin religioase țări din lume. Istoric, cehii
au fost caracterizați ca „toleranți și chiar indiferenți față de religie”. La recensământul din
2011, 79,4% aparținea unuia din grupurile agnosticilor, ateilor sau persoanelor fără religie
(34,2% au răspuns că nu au nicio religie, iar 45,2% nu au răspuns), 10,3% erau romano-
catolici, 0,8% erau protestanți (0,5% frați cehi și 0,4% husiți), 9,4% urmând altă formă de
religie, recunoscută sau nu. Din 1991 până în 2001 și apoi în continuare până în 2011,
numărul adepților romano-catolicismului a scăzut de la 39% la 26,8% și apoi la 10,3%;
Protestantismul a scăzut de la 3,7% la 2,1% și apoi la 0,8%.
Conform Eurobarometrului din 2005,[79] 19% din cehi au răspuns că „cred că există
un Dumnezeu” (al doilea cel mai mic procent din țările UE după Estonia cu 16%),pe când
50% au răspuns că „cred că există un fel de spirit sau forță vitală”, în vreme ce 30% nu cred
că există Dumnezeu, spirit sau forță vitală.

Cultură
Muzică
Muzica cehă își are rădăcinile în muzica bisericească veche de peste 1.000 de ani
(primele referiri provin de la sfârșitul secolului al X-lea), în muzica populară
din Boemia, Moravia și Silesia, și în tradiția muzicii clasice. De la începuturile muzicii culte,
muzicienii și compozitorii cehi au fost influențați de folclor. Printre cei mai importanți
compozitori cehi se numără Adam Michna, Jan Dismas ZelenkaJosef MyslivečekBedřich
Smetana, Leoš Janáček, Antonín Dvořák, Josef SukBohuslav MartinůErwin Schulhoffși Petr
EbenCel mai cunoscut festival de muzică este „Primăvara de la Praga” (Pražské jaro).
Literatura
Literatura cehă este literatura scrisă de cehi sau de locuitorii statului ceh, în principal
în limba cehă, deși s-au folosit și slavona, latina sau germana.
Literatura cehă se împarte în mai multe perioade principale de timp: Evul Mediu,
perioada husită; anii recatolicizării și barocului, Iluminismul și renașterea națională din
secolul al XIX-lea, avangarda din perioada interbelică, anii comunismului și Primăvara de la
Praga, și literatura postcomunistă. Unul dintre cei mai importanți scriitori cehi ai secolului al
XX-lea este Milan Kundera.
Teatrul ceh își are rădăcinile în Evul Mediu. În secolul al XIX-lea, teatrul a jucat un
rol important în renașterea națională și apoi, în secolul al XX-lea, a devenit parte a teatrului
european modern.

Bucătăria
Bucătăria cehă pune mult accent pe mâncarea cu carne. Carnea de porc este foarte
frecventă, dar se consumă și carne de vită și de pui. Se mai servesc și gâscă, rață, iepure și
vânat. Peștele este rar, excepția ocazională fiind păstrăvul și crapul, care se consumă de
Crăciun.
Berea cehă are o istorie lungă și importantă. Prima fabrică de bere este atestată la
1118 și Cehia are cel mai mare consum de bere pe cap de locuitori din lume. Celebra bere de
tip Pilsener a fost inventată în orașul Plzeň din Boemia de vest, și orașul České
Budějovice aflat mai la sud a dat numele altei beri, denumite Budweiser Budvar. În afara
acestor mărci și a altora majore, în Republica Cehă există fabrici mici independente care
fabrică beri de bună calitate și care încearcă să continue vechea tradiție de producere a berii:
Štiřín, Chýně, Oslavany, Kácov. Turismul crește încet și în jurul regiunii Moravia de Sud,
unde se produce vin începând cu Evul Mediu; circa 94% din podgoriile Cehiei sunt morave.
În afară de șliboviță, bere și vin, cehii produc alte două băuturi alcoolice exclusiv cehe, Fernet
Stock(d) și Becherovka.
Printre felurile de mâncare cehe se numără carnea de porc cu colțunași de pâine și
varză călită Vepřová, knedlík, zelí, mușchi de vită cu colțunași Karlsbad la aburi și sosul de
legume Svíčková na smetaně), o varietate de gulaș de vită și porc, brânză prăjită Smažáksau
clătitele cu cartofi Bramboráky , pe lângă o mare varietate de cârnați specifici, pateuri, carne
afumată și alte mâncăruri tradiționale. Între deserturile cehe se numără prăjiturile
tradiționale buchtyși kolache.

Sport
Sportul joacă un rol în viața multor cehi. Principalele sporturi populare din Cehia
sunt fotbalul și hocheiul pe gheață, ambele atrăgând o atenție sporită din partea mass-media și
a suporterilor. Tenisul este și el un sport foarte urmărit în Cehia. Între alte sporturi care au ligi
și structuri profesioniste în țară se numără baschetul, voleiul, handbalul, atletismul și hocheiul
în sală. Naționala de hochei a obținut medalia de aur la Jocurile Olimpice de iarnă din 1998 și
a câștigat șase campionate mondiale, între care trei consecutive între 1999 și 2001. În total,
țara a câștigat 10 medalii de aur la olimpiadele de vară după independență (plus 49 până
atunci obținute de Cehoslovacia) și cinci medalii de aur (plus două ca Cehoslovacia) la cele de
iarnă. Cea mai mare performanță a naționalei de fotbal după separarea de Slovacia s-a
înregistrat la Campionatul European din 1996, când aceasta a obținut medaliile de argint după
ce a ajuns în finala în care a fost învinsă de Germania.
La tenis, Republica Cehă a produs jucători ca Ivan Lendl, de 8 ori campion de Grand
Slam, finalistul de la Wimbledon din 2010 Tomáš Berdych, campioana de la Wimbledon din
2011 Petra Kvitova, campioana de la Wimbledon din 1998 Jana Novotná, campioana de la
dublu la Wimbledon 2011 Květa Peschke și de 18 ori campioana de Grand Slam Martina
Navratilova.