Razboiul de 30 de ani

(1618-1648)
 Acest război, prelungit pe perioada a trei decenii, are două cauze
principale:

1. Antagonismul dintre protestanți și catolici

2. Neliniștile iscate în Europa de veleitățile Casei de Austria

Ocazia izbucnirii conflictului s-a ivit în 1618 (23 mai) - ,,defenestrarea" sau
azvârlirea pe fereastra primăriei pragheze a trei consilieri împărătești (catolici), în
urma restrângerii de către împăratul Matthias II a libertăților garantate utraquiștilor
și Fraților moravi din Boemia prin Scrisoarea imperială din 1606, aparținând lui
Rudolf II.
 Această defenestraţie a fost scânteia ce a pornit
un război de durată, ce va cunoaște câteva perioade
(faze):
franco-
suedeză
suedeză (1635-
(1630- 1648).
daneză 1635)
(1625-
boemă- 1629)
palatină
(1618-
1625)
 În prima etapă electorul Palatinatului Frederic V (calvin), ales monarh al Boemiei, luptă împotriva
împăratului german Ferdinand II, sprijinit de Maximilian I, electorul Bavariei.
În noiembrie 1619, contele Thurn și principele Ardealului Gabriel Bethlen, aliatul Boemiei, asediază Viena.
Dar „răzvrătitul” Frederic este înfrânt decisiv la Muntele Alb din vecinătatea Pragăi, în 1620, si fuge.
Consecința înfrângerii: Cehia devine provincie imperială, fără a mai beneficia de facilitățile menționate în
„Cartea de majestate". Totodată protestantismul este prohibit in Boemia, Moravia, Silezia, Austria.Totusi
ostilitatile continua cu o intensitate mai mica. În 1923-1924, Franța (majoritar catolica) încheie două alianțe
antispaniole (țară catolică prin excelentă!).

Frederic al V-lea,
Elector Palatin
 Armistițiul separat de la Praga (1635) certifică victoria
împăratului și a Contrareformei și procură o motivație Spaniei de a se
întări în zona renană. Atunci Franța, guvernată de cardinalul
Richelieu, hotărăşte să reînceapă războiul. Solidar cu spaniolii,
Ferdinand II intră și el în luptă.

Trupele franceze ocupă îndată Alsacia, în timp

ce aliaţii suedezi își reiau și ei expedițiile (acum,
triumfătoare). Se plănuiește ocuparea capitalei vieneze
printr-un atac conjugat.
Învinși în apropierea Pragăi, în 1644, suedezii n-
au mai putut ajunge la locul de joncţiune al armatei; n-a
sosit nici sprijinul promis de principele transilvănean.

Ferdinand al II-lea
 Însă, în 1646, francezii și suedezii
luptând cot la cot în Bavaria, îl silesc pe
Maximilian să capituleze. Însuși
Ferdinand III, ameninţat acasă ,în Viena,
primește condiţiile de pace, întrucât nu
mai putea conta pe concursul faimosului
general Wallenstein, asasinat în 1634
(din ordinului lui Ferdinand II).
Albrecht von Wallenstein
 Pacea westfalică
Tratativele de pace parafate în octombrie 1634 în
Westfalia, la Münster (cu francezii) şi la Osnabrück
(cu suedezii), marchează declinul ,,Sf. Imperiu" care a
pierdut mai mult de 2/5 din populație (P. Chaunu
susţine că în 1620 Imperiul Romano-German ar fi avut
20 de milioane, iar în 1650 abia 7 milioane de
suflete!): iar pagubele materiale din zonele de conflict
nu se pot calcula cu precizie, ele fiind cauzate de
militarii nedisciplinați, de bandele de mercenari, de
haimanalele care, fară deosebire, răspândeau
dezordinea, jaful şi teroarea.
 Aceeași pace westfalică mai
prevedea cedarea către Franța a
Constatare la fel de tristă: nenorocirile
Alsaciei, iar către Suedia a unor
războiului au atras după sine
teritorii ce constituiau capete de pod
agravarea stării de iobăgie a
în Germania de nord, pe urmă
agricultorului neamț.
independența Confederației elvețiene
și a Provinciilor unite (Olanda).
Războiul de 30 de ani
nu a fost întru totul un
„război religios”. În
urma acestuia, Franța
obține supremație
politică pe continentul
european.

În urma războiului vor fi mai

favorizați mai-marii celor
peste 300 de sătulețe
germane, care vor primi un
statut de semiautonomie.

Nu s-a mai recunoscut, cu

acest prilej, principiul
anterior „cuius regio, eius
religio” dar s-a confirmat
funcționarea calvinismului
alături de romano-
catolicism și luteranism,
drept confesiune legală a
imperiului.
 Într-un cuvânt, s-a impus definitiv pluralismul
confesional, clivajele în domeniul credinței. Dacă în
preajma anului 1570 Europa avea un procent de 40%
protestanti, restul de 60 % fiind catolici, către 1650
protestanții europeni numărau doar 15 milioane față de 27-
28 milioane, cu 50 de ani mai inainte.
De libertăți similare catolicilor și protestanţilor nu se
vor bucura Frații cehi, episcopul lor, renumitul pedagog Jan
AmosKomensky, fiind nevoit să emigreze din patria sa
(acum provincie ereditară a Habsburgilor) și să se
stabilească temporar în Ardealul nostru, în Polonia iar în Pedagog Jan AmosKomensky
final la Amsterdam.
-Biblografie -
• Pr. Prof. Dr. Vasile Munteanu, ISTORIA
CREȘTINĂ GENERALĂ, volumul 2
• https://basilica.ro/pr-prof-dr-vasile-munteanu-ist
oria-crestina-generala-2-volume-360-p-484-p-ed
itura-institutului-biblic-si-de-misiune-al-bisericii
-ortodoxe-romane-bucuresti-2008/
• https://armoniamagazineusa.com/tag/jan-amos-
komensky/
Mulțumim pentru atenție!

Proiect realizat de:

1. Bucică Ioana Roberta

2. Costandache Anastasia
3. Florea Anisia
4. Grecu Anastasia
5. Irimia Ana
6. Vîrgă Daria-Alexia