Europa moderna, partea I

Avem un secol XVI de continue tensiuni intre catolici si protestanti. Imperiul, spre 1600 aceasta
confruntare reprezinta o amenintare pentru pacea europeana.
Tensionata devine situatia in timpul noului imparat Ferdinand al II-lea, ales in 1619. Ambitiile
sale constau in in eliminarea protestantismului si transformarea posesiunilor sale, a coroanelor
sale elective si a Imperiului germanic intr-un singur stat centralizat, german si catolic.
Principii se simteau amenintati, cu atat mai mult cu cat proiectul era sprijinit de Filip al II-lea al
Spaniei. In acest conditii, Franta nu putea decat sa sesizeze pericolul extern pe care-l reprezentat
indeplinirea unui astfel de plan, Habsburgii capatau puteri foarte mari.
Ferdinand se confunta din 1617 cu rezistenta cehilor. Revolta avea sa devina o problema a
intregului Imperiu si a statelor vecine.
Razboiul de 30 de ani
Ferdinand avea sa ii invinga pe cehi in 1620, insa asta declanseaza o si mai violenta reactie.
Principii protestanti cauta sprijin in afara Imperiului si il gasesc in persoana lui Gustav Adolf,
regele Suediei. Cel care vrea sa extinda dominatia suedeza in Europa de Nord, incepe o campanie
impresionanta in Germania de nord, unde este ucis in 1632 chiar dupa o victorie. Eliberat de
pericolul suedez, Ferdinand II urmeaza sa il infrunte pe cel francez.
Razboiul contra Habsburgilor avea sa fie asumat de Richelieu, iar dupa moartea lui din 1643, de
Mazarin.

Richelieu avea sa inceapa razboiul cu Spania, sprijinitoare a ambitiilor lui Ferdinand. Francezii si
suedezii ies invingatori in cele din urma impotriva imperialilor si ajung sa ameninte chiar Viena.
În august 1648, spaniolii sunt invinsi si ei la Lens.

Conflictele aveau sa fie incheiate de Tratatele Westphalice care consacra esecul ambitiilor
Habsburgilor de la Viena, dar si victoria politicii franceze. Sfantul Imperiu ajunge astfel o
confederatie foarte slaba, in care principatele sunt libere d p d v politic si religios, ele putand
chiar sa incheie tratate cu strainatatea.

Schimbarile teritoriale sunt mai mici. Habsburgii cedeaza Frantei un ansamblu de drepturi asupra
Alsaciei. Suedia primeste Pomerania orintala si episcopatele de Boemia si de Berden, asigurandu-
si controlul estuarelor fluviilor germane Oder, Elba si Weser.

Franta obtinea si 3 episcopate din Lorena.

1
Europa moderna, partea I

Aceste tratate nu consfinteau instalarea pacii generale in Europa. Europa de nord ramanea cu
probleme nerezolvate, iar Franta si Spania continua razboiul
Mazarin cauta si obtine alianta lui Cromwell si astfel Spania se vede izolata si invinsa. Tratatul de
la Pirinei din 1659 incheia oficial razboiul. Franta obtine alte beneficii teritoriale.
Dupa Pacea din Westphalia: dupa un secol de razboaie, Habsburgii trebuie sa constate esecul
ambitiilor lor. Desi, noul echilibru european se baza pe preponderenta Frantei in Europa
occidentala si a Suediei in Europa de nord, ar fi prea simplis sa reducem sistemul european la
aceasta ecuatie.
Austria ramane o putere de prim-plan, Prusia se afirma in ciuda tulburarilor prin care a trecut,
Anglia si-a consolidat vocatia maritima si coloniala, iar Rusia, incepe sa priveasca spre Europa
incepe epoca hegemoniei franceze in Europa.

Austria

Habsburgii se orientau catre intarirea fortelor in posesiunile ereditare, cat si in extinderea

granitelor spre Est si Sud-Est. Ei dezvolta tendita spre o monarhie cu caracter absolutist si din
jum sec al XVIII-lea, incep o politica de limitare a autonomiei si supunerii treptate a magnatilor
maghiar, sloveni si croati.

Inaintarea lor incepe mai ales dupa esecul asediului Vienei din 1683. Contraofensiva le-a adus
stapanirea Ungariei, Transilvaniei si a tinutului Bacsa, o parte din Slovacia.
Mai mult, tratatele de la Utrecht si Rastadt din 1713, respectiv 1714, aducea noi achizitii Casei de
Austria, in Italia si in Provinciile Unite (Belgia si Luxemburgul).
In 1718 obtin, prin Passarowitz, si Banatul Timisoarei, Oltenia si N Serbiei, cu Belgradul
(importanta si puternica fortificatie).
Lovituri:

- Belgrad 1739, Oltenia.

- Criza in timpul Mariei Tereza (1740-1780). Pierde Silezia, dar participa la prima
impartire a Poloniei si ia si Bucovina in 1775.

Intregul sistem administrativ al tarii avea sa fie reorganizat de Maria Tereza si Iosif al II-lea.

2
Europa moderna, partea I

Suedia- istoria europei

Suedia si hegemonia nordului.

Carol al X-lea, reda Suediei un loc international de prim rang. El capata Livonia si obtine
Pomerania. Ea devine, alaturi de Franta, garanta a tratatelor de la Westfalia care sabilesc
echilibrul european.

victorioasa in razboiul contra Habsburgilor, Suedia apare ca arbitru al Europei de nord, cu atat
mai mult cu cat nu are in fata deca o Polonie mult stirbita si o Rusie semibarbara.

in momentul in care razboiul de succesiune punea capat ambitiilor franceze, Suedia trebuia sa
renunte la dominatiei Europei de nord. Puterea suedeza depindea in mare parte de alianta solida
cu Franta, dar si de declinul Danemarcei, de slabiciunea politica a Poloniei si a statului Moscovei

pentru a pastra preponderenta Suediei, in conditiile slabirii autoritatii, Carol al XI-lea actioneaza
in doua directii: pentru a-si intari puterea el incearca sa instaureze o monarhie absoluta in stil
francez, dar rupe legaturile cu Ludovic al XIV-lea si se apropie de Brandenburg.

Carol al XI-lea moare in 1697 si este succedat de un print de 15 ani, Carol al XII-lea. aceasta
schimbare trezeste insa pofta de posesiune a vecinilor sai. Se pregateste o coalitie ce are drept
scop dezmembrarea Suediei, colaitie ce reuneste pe Electorii de Saxa si de Brandenburg, pe
regele Danemarcei si pe tarul Petru I.

Insa, Carol al XII-lea apeleaza la puterile occidentului pentru a mentine un echilibru in zona
baltica. Cu flota primita din occident, Carol profita de situatie si incepe o ofensiva. Obtine un sir
de victorii. Ameninta cu ocuparea Copenhagai si scoate Danemarca din joc, supunand-o
tratativelor. In cealalta directie, face praf trupele tarului si ocupa Riga, in iulie 1701. Ocupa
Polonia si obliga Dieta sa-l detroneze pe regele August al II-lea, in 1704, si il pune in locul
acestuia pe Stanislas Leczinski

Regele Prusiei recurge si el la tratative. Replicand un atac rusesc in Polonia, Carol incepe, in
1905, o campanie in est beneficiind de sprijinul cazacilor de pe Don.

Insa, ca de fiecare data, o campanie in Rusia se dovedeste a fi una foarte grea. Dificultatile in care
ajung trupele regelui duc in cele din urma la o infrangere usturatoare in iulie 1709. Retras in

3
Europa moderna, partea I

Moldova, mai incearca un ultim efort, insa turcii nu ofera decat o interventie de mici proportii in
Marea Neagra. Suedia incepe sa fie impartita. August al II-lea reia tronul Poloniei, danezii si
saxonii pun mana pe posesiunile suedeze din Germania, iar norvegieii iau vestul Suediei. Rusii
obtin iesirea la Marea Baltica punand mana pe Pomerania, Livonia si Finlanda.

Carol al XII-lea moare in 1718, intr-o batalie impotriva adversarilor sai.

Dominatia asupra zonei baltice este jucata de acum inainte de Rusia si Danemarca

Rusia
Dinastia Romanovilor se instaleaza la tron inca din 1613. Cea mai marcanta figura,
incontestabil, s-a dovedit a fi Petru I (1682-1725). Realizeaza in primul rand reforme
remarcabile. Rusia, sub tarul Petru cel Mare (1682-1725) nu incearca decat sa se organizeze dupa
modelul european. Rusia incepe sa apara timid pe scena europeana in timpul lui Petru I, cand
tindea sa ia locul Suediei din sistemul european gandit de Franta.
In vest societatile erau predispuse spre comert, mestesugarit, comert international si mai putin
spre agricultura, si cu cat ne indreptam spre E, cultura politica de tip parohial, agricol este extrem
de prezenta. Aceasta cultura politica are efect asupra modului de fuctionare a statului. In franta,
anglia, prusia (occident) statul birocratic bazat pe oameni care vin de jos dar care au anumite
abilitati (stiu sa masoare divesre spatii, stapanesc arta constructie vaselor de mare tonaj).

In state precum Rusia, un stat in care mutli nobili se ocupa de birocratie, sunt si foarte multi
straini care trebuie sa acopere deficitul de personal calificat in zona functionala, nu cea
decizionala

In cazul statului rus erau multi straini in administrarea statului, dar mai ales in armata (germani,
baltici); ei isi pierd identitatea.

Raportarea diplomatiei franceze fata de Rusia:

- Rusia sa cunoasca primatul Frantei pe toate temele care puteau exista. Era conditia ca
Rusia sa poarta un dialog cu diplomatia franceza
- Inlocuirea Suediei cu Rusia insemna ca aceasta din urma sa fie implicata in Sf Imperiu,
chiar daca Franta isi mentinea pozitia rece fata de imp habs, ideea de a introduce Rusia in

4
Europa moderna, partea I

Sf Imperiu era o idee pe care franta nu o putea agrea: din motive culturale (niste barbari
care nu aveau loc in europa), dar si aceasta ipoteza conforma careia cei ce urmeaza lui
Petru sunt la fel de puternici
- Este data de o discutie tot mai prezenta in diplomatia franceza legata de Rusia. In primul
rand era un decalaj de suprematie. Rusia avea un teriotriu urias dar era nessemnificativ d
p d v european
- Ipoteza discutata: Rusia este sau nu un eventual partener pentru franta? Daca nu putea fi
aliata frantei, cine va profita de ascensiunea Rusiei? Reactia dimplomatiei franceze venea
din faptul ca Rusia emitea pretentii la o sfera de influenta la periferia sistemului
european : Suedia (1821-mai mult sau mai putin sfarsitul stapanirii litoralului baltic),
Polonia (Petru anuleaza alegerea Printului de Conty, acesta din urma putand sa intareasca
autoritatea regala din Polonia, ori interesul rusesc era ca in polonia sa se mentina
privilegiile nobiliare si a mentine o stare de dezangajare politica.

Mijlocul prin care factorii de decizie de la Saint-Petersburg au inceput sa joace un rol marginal:
printr-o apropiere de Viena. Era singura posibilitate pentru a avea totusi o alianta pentru ca
singura nu isi putea vedea de interese.

Dialogurile nu s-au soldat cu ceva concret astfel inca, fiecare din aceste doua uteri s-a orientat
spre redefinirea propriilor interese.

Franta a admoptat sistemul traditional: Suedie, Polonia, Imp otoman si o rivalitate spre casa de
Habsburg.

De cealalta parte, Rusia s-a apopropiat de imp habsburgic pentru ca habsburgii doresc sa scoata
Suedia din joc ceea ce convine rusiei. Diplomatia rusa dupa moartea lui Petru I se afla intr-o
situatie limita. Atunci apare ministrul de externe, Osterman, care orchestreaza apropierea Rusiei
de imp habsburgic.

Rusia: 2 linii politice: politica europeana si politica antimongola (apararea frontierei sudice
printr-o redefinire a fidelitatilor si printr-o scoatere a imp otoman la sud de dunare, de scoatere a
hanatului Crimeei de sub autoritatea sultanului).

In plan extern Petru a avut un scop: deschiderea spre Baltica si Marea Neagra

in 1696- ia Marea de Azov de la turci.

5
Europa moderna, partea I

Terenul spre Baltica este pregatit de ridicarea noii sale capitale, Sankt-Petersburg. În 1720 orasul
era deja un port activ.
Perioada petrină este conturata fara doar si poate de o profunda organizare a Rusiei in plan intern.
Se remarca o deschidere spre cultura europeana si o mai buna inchegare a institutiilor.

prin tratatul de la Nystadt (1721), Suedia a fost nevoita sa le cedeze rusilor tot bazinul rasaritean
al Marii Baltice, cu portul Riga, Revel si o parte din Finlanda sudica.
in 1721, Senatul ii ofera tarului titlu de imparat, iar Rusia devine oficial imperiu.
Drumul spre Marea Neagra se va dovedi mai greu

Infrangerea de la Stanilesti din 1711 avea sa franeze aspiratiile tarului. Diplomatia rusa adopta o
alta pozitie si nu mai doreste o actiune impotriva otomanilor cel putin pana ce razboiul cu Suedia
nu se va termina. În 1720 semneaza un tratat de amicitie la Constantinopol.

*progrese in cadrul armatei, invatamantului, industrie

Pana la urcarea pe tron a Ecaterinei a II-a (1762), Rusia trece printr-o perioada plina de lovituri
de palat care au dus la schimbarea a 7 monarhi.

Teritoriile tariste continua insa sa creasca, Rusia fiind implicata in numeroase razboaie, atat
impotriva Imp Otoman, cat si in Europa Centrala. Semnificativa este participarea in razboiul de 7
ani (1756-1763), cand trupele tariste patrund in Berlin (1760). Insemnatatea acestui eveniment nu
este de trecut cu vederea.
Politica de expansiune capata proportii mari mai ales in timpul Ecaterinei a II-a (1762-1796) care
avea in vedere teritoriile ucrainieie si bieloruse aflate sub jurisdictie poloneza, dar si teritoriile din
sud, inclusiv Crimeea.
Ecaterina a II-a
- apare in primul rand ca un suveran luminat
- reforma administrativa din 1775 si reforma sociala din 1785
- spre sfârşitul domniei Ecaterinei a II-a, toată Ucraina revenise Rusiei ţariste, hotatul
Imperiului ajungând la Nistru, în 1792, prin pacea de la Iaşi. De asemenea, problema
ieşirii la Marea Neagră a fost rezolvată, mai târziu, prin Tratatul de la Kuciuk Kainargi

6
Europa moderna, partea I

(1774) - tratat care prevedea clauze importante şi pentru Principatele Române, ca şi a

Hanatului Crimeii care, din 1783, devenise gubernia rusă Taurida.
- spre sfârşitul domniei Ecaterinei a II-a, toată Ucraina revenise Rusiei ţariste, hotatul
Imperiului ajungând la Nistru, în 1792, prin pacea de la Iaşi.
- încă din 1783, trece sub administratie proprie, Georgia Răsăriteană, se infiltrează în Asia
centrală şi în Extremul Orient, şi participă la cele trei împărţiri ale Poloniei (1772, 1793,
1795), alături de Austria şi Prusia.
- are multe calatorii, poarta corepsondenta cu reprezentanti ai Iluminismului (Voltair,
Diderot, Grimm)

A doua jumatate a secolului al XVIII-lea

Referitor la politica externa, a doua jumatate a secolului este caracterizata de trei mari probleme:
succesiunea austriaca, rivalitatea franco-britanica si problema poloneza.

Succesiunea Austriei
eforturile imparatului Carol al VI-lea se concretizeaza in octombrie 1740, cand Maria-Tereza il
mosteneste. Insa, Austria era slabita, avea o armata dezorganizata, iar visteria era aproape goala.
Fata de ea, celelalte puteri par avea o situatie solida: Spania lui Filip al V-lea obtinuse in Italia o
victorie impotriva Austriei, Franta isi consolida pozitia prin alianta cu Anglia, in timp ce Frederic
al II-lea, noul rege al Prusiei, era nerabdator sa se afirme.
venirea pe tron a Mariei-Tereza da semnalulvgoanei dupa prada. Initiativa ii apartine lui Frederic
al II-lea care ocupa Silezia. Electorul de Bavaria intra si el in joc. Franta nu sta deoparte si nu
rateaza ocazia de a-i umili pe Habsburgi. Trupele franceze cuceresc Boemia, unde Electorul este
proclamat imparat sub numele de Carol al VII-lea.
Insa, Maria Tereza, prin sacrificii, obtine retragerea regelui Prusiei si a adversarilor ei mai slabi
ca Electorul de Bavaria. Povara razboiului ramnea sa o duca Franta, care insa nu are nimic de
castigat.

Rivalitatea franco-britanica si razboiul de sapte ani

Anglia ravnea la coloniile franceze din Canada si din India. Politica engleza consta in lasarea
Frantei intr-un razboi continental care s-o tina imobilizata in Europa, timp in care Anglia putea

7
Europa moderna, partea I

actiona in vederea intereselor sale. Pentru a-si atinge scopurile, ea se apropie de Prusia. Frederic
al II-lea nu poate lasa sa-i scape ocazia, el dorind sa-si consolideze pozitia in Silezia.
De cealalta parte, Franta, incercand sa nu ramana izolata accepta oferta Mariei-Tereza de
impacare.
Conflictul european incepe in 1756. In timp ce Frederic al II-lea intra in Saxa, Franta ataca
Anglia pe mare. Partea austro-franceza conduce prost razboiul si sfarseste printr-un sir de
infrangeri in Europa, in colonii si pe mare. Razboiul este incheiat prin Tratatul de la Paris din
1763. Acesta afecteaza in mai mica masura Austria si mai mult Franta. Maria Tereza ii acorda lui
Frederic posesiunea Sileziei, iar Franta ii cedeaza Angliei coloniile sale din America de Nord si
oficiile sale comerciale din Senegal. Ea desfiinteaza Campania franceza a Indiilor orientale si
pierde mult teren aici.
Franta va reusi insa sa-si ia revansa, sustinand, la inceput material, apoi cu armele, pe
revolutionarii din America care se ridica impotriva dominatiei engleze. Tratatul de la Versailles
(1783), consfinteste aceasta victorie.

Impartirea Poloniei
Total lipsita de autoritatea suveranului sau care nu era rege decat de forma, stopat de hotararile
Dietei, formata din senirori gata sa se vanda celui care ofera mai mult, Polonia ajunge o prada
tentanta pentru suveranii europeni.
discutiile se intensifica intre Prusia si Rusia pe amrginea Poloniei. Iar in 1769 se incheiei o
alianta intre prusia si rusia. Momentul Confederatiei de la Bar
Moartea lui August al II-lea in 1733 pune din nou problema succesiunii in Polonia. erau doi
pretendenti: August al III-lea, Elector de Saxa si nepotul imparatului si Stanislas Leczinski,
socrul lui Ludovic al XV-lea. Dieta, convinsa de banii francezi, ii asigura alegerea acestuia din
urma. Sustinut de Franta, el incearca sa reconstituie puterea poloneza. Austriecii si rusii se inteleg
insa intre ei pentru a-l alunga de pe tron, iar August al III-lea devine rege al Poloniei.
Sucesiunea Poloniei se transforma in razboi european (1733-1738). Rivalitatea dintre Habsburgii
din Viena si francezi se concretizeaza intr-un conflict in care problema poloneze cade pe planul al
doilea.
In 1763, murea insa si August al III-lea. Atunci, tarina Ecaterina a II-a se aliaza cu Frederic al II-
lea al Prusiei pentru a mentine slabiciunea Poloniei. Ea dorea sa impuna Poloniei un protectorat

8
Europa moderna, partea I

rusesc si aranjeaza alegerea amantului sau, Stanislas Poniatowski. Acesta din urma, influentat de
unchi sai, membri ai familiei Czartoczyski, incepe o actiune de refacere a Poloniei. Ecaterina
intervine si obtine o victorie asupra armatei poloneze, puternic derutata.

Acum intervine Franta sustinatoare a patriotilor polonezi. Ea impinge Imperiul Otoman in lupta.
Insa, flota turceasca este infranta iar turcii pierd Azovul si Crimeea.
Preambului tratatului de la Sankt-Petersburg (1772) este de-a dreptul interesant: „in numele
Sfintei Treimi” si „de frica unei dezmembrari totale a statului polonez”, cei trei suverani isi
impart intrei ei mai mult de jumatate din regatul Poloniei
Nelinistit de avansul tarinei, Frederic al II-lea propune Mariei-Tereza sa imparta Polonia.
Maria Tereza lua Galitia, Rusia lua Lituania, iar Frederic al II-lea lua Prusia poloneza. Alianta
celor trei suverani mai impart odata Polonia in 1793, iar in cele din urma in 1795, Polonia era
stearsa de pe harta.
Prusia
1740 : incepe o lupta pt suprematie in Sf Imperiu
Intre Prusia si Austria este o competinte ce are la origine o disputa atat religioasa, dar si o
componenta politica. In ciuda victoriilor lui Frederic cel Mare, austrai ramane intr o situatie
dificila. De ce? Pt ca este in situatia de a cere aliante mai mult decat poate. Factorul Prusian este
imp in ist europei in sec XVIII, pt ca rearanjeaza sferile de influenta in europa.
Din cauza ca este un factor persistent, dupa infrangerea lui Frederic al II-lea, in razboiul de 7 ani
(trupele rusesti sunt in Berlin). Prusia s-a aliat cu Anglia, umilind Franta care a sprijinit o in tot
parcursul sau antihabsburgic.
Tratatele ruso-prusiene: o dinamica. Petru al III-lea, a scapat Prusia de la pieire. Prusia dorea sa
transforme Rusia intr-o forta de diversiune impotriva Austriei sau sa ajunga la o intelegere
dinamica cu Rusia pentru de ex: scoaterea influentei franceze din polonia.
In a doua jum a sec xVIII, lucrurile se complica. Principala trasatura a sistemului international
trebuie sa fie conservatorisma pt ca pacea este solutia mai buna. Din cauza insatisfactiei prusieie,
sistemul european a fost pana la rev franceza intr o stare relativ critica.
Succesiunea de la principatul Bavariei unde austria ridica pretentii. Se punea problema unui
schimb intre Belgia si Bavaria, sa ia Franta Belgia si Bavaria de Austria. Prusia nu accepta
aceasta varianta, dar nici comportamentul sau agresiv pt ca voia sa primeasca alte compesatii,
1779- pacea de la Teschen care încheie războiul de succesiune a Bavariei, dintre Austria și
Prusia. S-a format o antanta ruso-franceza, in care factorul principal in sensul ca Franta era prinsa

9
Europa moderna, partea I

in razboiul atlantic? Factorul de coercitie a fost Rusia. S-a interpus intre asutriei si prusiene.
Frederic intra in Cehia. face unele demonstratii.
Prusia a fost nevoita sa dea inapoi.
O alta situatie complicata pt Prusia, este problema poloneze. Prusia nu dorea o influenta franceza
prea puternica in polonia pentr a nu lasa prea mult loc rusiei sa se apropie de sf imperiu.
Pt a facilita o politica in partea aceasta danubiana, orientala, Ecaterina trb sa isi construiasca bine
o strategie fata de asutria si Prusia. Ea ramane apropiata fata de austria. Fara o intelegere cu
Maria Tereza, apoi cu Iosif al II lea, nu poate exista o politica orientala. Oricand din Transilvania
se pot scurge corpuri de armata spre Bucuresti sau zone care sa puna in pericol o interventie
ruseasca pe linia dunarii. Pentru Ecaterina, apropierea de Austria era foarte imp chiar daca
Austria era legata de Franta, chiar daca nu va inghiti propunerile pe care i le face lui Iosif al
doilea, erau austreci care nu doreau apropierea rusiei de linia dunarii.
Pe de alta parte, se punea problema: cat din imperialismul prusiac trebuie sa fie acceptat la Saint
Petersburg ca sa nu fie probleme in sensul politicii orientale. Fara doar si poate, alaturi de Prusia,
Rusia este de acord sa puna in practica o diplomatie de influenta. Nu voia interventia militara in
Polonia. Voia o domninare indirecta cu acceptul Prusiei. ea accepta sa faca concesii rusiei cu
promisiunea ca rusia nu va ataca impreuna cu austria, terenul prusian.
Intram in impartirea poloniei, astfel. 1783- cele 3 puteri semneaza tratatele in aceeasi zi. Deci,
micsorarea teritoriului poloniei este o problema de incredere in cele trei, si nu una poloneza. Nu
am mai intelege daca nu era o problema de incredere de ce Frederic al II-lea, in 1779, 1780, cand
incearca sa inatreasca tratatul ruso prusian de la 1769, se impiedica de refuzul Rusiei, si apeleaza
la imp otoman, suedia si Polonia.
Prusia voia sa atraga intr un joc pe Polonia ca sa ajunga in razboi cu asutria si rusia.
Deci, relatii destul de incordate inainte de rev franceza. Nu este unitate. Momentul in care au fost
resetate relatiile dintre austria si prusia, a fost Pacea din 1790, cand Austria s-a rupt de Rusia in
razboiul Oriental. Leopold al II-lea a considerat ca e mai bine sa existe un dezghet intre Austria si
Prusia, fundamentat pe refuzul austriei de a obtine o rectificare de frontiera de la otomani.
Pasul urmator a fost declaratia de la Pilnitz. Emisă la Castelul Pillnitz de lângă Dresda pe 27
august 1791 de către Frederick William al II-lea al Prusiei și de Leopold al II-lea al Sfântul
Imperiu Roman, frate al reginei Maria-Antoaneta a Franței, Declarația de la Pillnitz, declara
sprijinul comun al celor doi față de regele Franței, Ludovic al XVI-lea și împotriva Revoluției
Franceze.
Pilnitz a insemnat inceputul apropierii pruso austriene impotriva frantei revolutionare.
Dreptatea/ pilonii isi putea justifica germania actiunile?
Scoaterea din joc a prusiei nu era un factor bun. Sistemul international: exista mai multe idei
referitoare la cum trebuie sa fie acesta din urma: este un sitem bipolar? Pentru secolul XVIII-o

10
Europa moderna, partea I

Franta si rusie puternice care sa tina in frau sistemul international, care sa mentina pacea in
imperiu, sa tina departe Anglia.
Mai era o posibilitate care valoriza Prusia:
Un sistem international in care exista o pluritate de actori: aici rolul Prusiei putea fi mai prezent.
Atat timp cat era amenintata cu disparitia, ea avea un motiv intemeiat de a si crea aliante si pentru
a crea strategii sa-si maximizeze interesele. Prusia obtine compensatii mari, Silezia spre ex,
primeste o partea fertila a Poloniei. Responsabilitatea Prusiei in impartirea poloniei e mai mare
decat a rusiei pt ca ea ameninta cu razboiul daca Polonia nu e impartita. Ii impinge astfel si pe
ceilalti in impartirea Poloniei.
Prusia incheiasa aliante cu toata lumea si isi propusese sa faca razboi chiar si cu Rusia. Deci,
avem deja o situatie dificila. (in apropierea revolutiei franceze)

Franta- Ludovic al XIV-lea; Ludovic al XV-lea; Vechiul Regat și Revoluția

Franceza
Politica europeana a lui Ludovic al XIV-lea
cu o pozitie puternic consolidata in cadrul regatului sau, Ludovic intentioneaza sa determine
Europa sa-i recunoasca intaietatea. Aceasta ambitie provoaca evident o colatie a celorlalti
suverani.
primul pas il face in vederea consolidarii frontierei nordice si se instaleaza la frontiera cu
Provinciile Unite
se confrunta cu cu coalitia suveranilor englez si suedez si renunta la Tarile de Jos, obtinand insa
cateva orase care intaresc frontiera nordica.
Razboiul cu Olanda. Prin Colbert, incearca sa slabeasca avansul comercial al Provinciilor Unite
in razboiul cu Olanda, Ludovic nu obtine ce isi propunea, dezmembrarea Provinciilor Unite.
Dar, acum Ludovic atince apogeul suprematiei sale asupra Europei. Orasul Paris ii ofera, de
altfel, titlul de „Ludovic cel Mare”.
obtine acum o fortificare a frontierei de nord si, ocupand Lorena, a intensificat controlul francez
asupra Alsaciei. In sfarsit, Franche-Comte si Fribourg-en-Brisgau da regelui posibilitatea de a
interveni in Imperiu in mod direct.
o piedica pentru politica lui Ludovic al XIV-lea avea sa devina „Liga de la Augsburg”, constituita
de Leopold, impreuna cu printii catolici germani si cu regele Spaniei.
Ligii i se va adauga si o pondere protestanta data de Wilhelm al III-lea, stapanul Angliei si al
Provinciilor Unite.

11
Europa moderna, partea I

razboiul dintre cele doua tabere se sfarsea prin pacea de la Ryswick din 1697, iar sfarsitul era
unul indecis. Este un esec al coalitie petru ca puterea franceza nu este doborata si regele Frantei
capata drepturile asupra Strasbourgului si a oraselor din Sarre.
Ludovic, pe cealalta parte nu reuseste sa-l reintroneze pe Jacob al II-lea si trebuie sa-l recunoasca
pe Wilhelm al III-lea ca rege al Angliei.
Ludovic obtine, prin nepotul sau, ducele de Anjou care devine Filip al V-lea al Spaniei, pozitii
importante in aceasta zona.
europa se opunea evident unei astfel de dominatii sub coroana bourbonilor. Razboiul incepe in
1702.
el umbreste ultii ani de domnie ai lui Ludovic al XIV-lea, in care regatul sau nu mai cunoaste
acelasi dinamism si care este lovit de dificultatile ce se inmultesc. El moare in 1715.
Razboiul pentru succesiune a Spaniei se va incheia in 1713 prin tratatele de la Utrecht si Rastadt.
din acest razboi ies consolidate Anglia si Austria, aceasta din urma fiind revitalizata. Franta nu
sufera mari pierderi.
Ludovic al XV-lea
Acest secret du roi, e altceva decat politica externa franceza. Exista o diplomatie publica: regele
valideaza anumite persoane pe care le trimite in diferite capitale (ambasadori). Dar exista si una
secreta – secret du roi. Acesta din urma se plia mai bine pe liniile generale franceze
antihabsburgice. Voia sa exercite o influenta care sa duca la o apropiere a politicii externe
Suediei si Imperiului otoman, pentru a lovi in interesele rusesti in aceasta zona.
La periferia sistemului european, cele doua state sunt factorii importanti pentru Franta. Prabusirea
statelor de la periferie, ducea la destructurarea influentei franceze pentru ca cu cat Rusia se
afirma ca un factor destabilizator in Polonia, cu atat mai mult existau sanse ca habsburgii sa se
apropie de Rusia si in acest fel sa aiba sanse mai mari intr-un conflict cu Franta.
Pentru secolul al XVIII-lea in ceea ce priveste politica franceza, avem pe deoparte o politica
secreta ministeriala, dar si una regala, patronata de Ludovic al XV-lea
Ludovic al XV-lea, era un monarh ambitios care avea putina incredere in cei care-l inconjurau si
a pus bazele unui secret du roy. Diplomatia lui nu era doar una ministeriala, era o diplomatie
secreta uneori antiministeriala.

12
Europa moderna, partea I

Consideratii privind Revolutia franceza

Revolutia joaca un rol special, capital pentru ca a dus la o refondare a modului in care se legitima
puterea politica. In raport cu războiul civil din Anglia (Revolutia Glorioasa), revolutia are impact
asupra modului in care se face politica.
Exista o mistica a rev franceze care s-a rostogolit in veac XIX din motive politice, dar e gresit sa
intelegm ca revolutia a avut o vointa de a schimba soarta europei.
Orignilile rev franceze sunt numeroase: fronda nobililor din sec XVII, pe fondul cresterii
autoritatii regale in franta, a autoritatii ei, deci o contestare a autoritatii regale, dezbateri din
lumea culturala, academica care au dus la o macinare a autoritatii regale. Exemplu cel mai
elocvent fiind Voltaire, in sec XVIII, un critic deschis al monarhiei franceze si un agent de
propaganda foarte bun pt Ecaterina a II-a.
Este rev franceza o consecinta a modului in care Franta conduce politica externa a regatului?
Exista o conexiune intre modul in care intelege min externe a lui Ld al XVI-lea sa obtina revansa
in Fata Anglie dupa pierderea Canadei si deficitul urias care apare in finantele franceze care duce
la convocarea Starilor Generale.
Exista o rivalitate anglo-franceza si in afara europei. Franta a fost prima putere in India, dar acest
lucru nu s-a putut mentine pentru ca Anglia s-a opus foarte mult, de aici o rivalitate pentru
influente la nivel mondial pentru a desface produse manufacturate. O concurenta care este lasata
deoparte, dar uneori nu.
Prin razb de 7 ani Franta a pierdut Quebecul si a ramas cu cateva puncte fara implicatie strategica
in India. Aceasta revansa a fost pregatita de Vergennes, ministrul de externe. Acesta a pus la
punct un proiect de contracarare a Anglie. Asta ar fi cea mai imp directie pe care Franta avea sa o
ia in a doua jum a lui 18 pana la rev franceza. Era vorba si de o anglofobie feroce in Franta.
Ocazia a fost conflictul intern din anglia care a dus la o opozitie armata in America de Nord,
acesti colonisti britanici si altii aveau o abordare proprie, doreau sa-si autonomizeze deciziile fata
de Londra ceea ce a adus la o reactice Cabinetului de la Saint James de a pune la capat o
revolutie. Lucrurile nu au dus la ce se astepta Londra, pt ca Vergennes a pus la cale un tratat cu
rebelii. Franta alimenteaza o contestare a autoritatii monarhice. Acesti colonisti „britanici” nu se
afla intr o situatie ca in India, ci ca o prelungire fireasca a politicii europene, iar Vergennes
alimentand propaganda antibritanica atrage de partea sa o serie intreaga de voci care critica GB pt
ceea ce fac ea in America de Nord incercand sa ia masuri dure impotriva acestor personaje ,
rebelii.
Vergennes acorda sprijin militar rebelilor.

13
Europa moderna, partea I

Deci, Vergennes alimenteaza aceasta revolta cu bani, tunuri etc dar ii da si o incarcatura legitima.
Atrage un nr mare de voluntari europeni care sprijina revolta americana. Olanda incheiasae un
tratat cu Franta impotriva Angliei, inaitne de rascoala. Vergennes face o politica de putere,
incearca sa slabeasca puterea Angliei in lume. Dar reusind asta a legitimat o forma de contestare
a autoritatii monarhice. Nimeni nu considera aceasta contestare ca sa aiba mai multa viata decat
razboiul dus de cele 13 colonii impotriva Angliei. Acest lucru s-a dovenit fals si atat cat a fost in
viata, adica 1787, el a tinut sub control tendintele liberale. Ce insemnau ele? O legitimare mai
clara a institutiilor mai vechi de sorginte medievala. Daca acest val care a fost acceptat in
america, dc nu ar fi acceptate si in europa. Tendintele au ramas la nivelul declarativ,
corespondentei, atat cat el a fost in viata.
Personaje care au avut un rol in revolutie, au avut o activitate inainte de ea, prin care contesta
despotismul moarhic, promovau libertatea (Brissot spre ex).
In contextul victoriei franceze in Atlantic, prima miscare care apare este din orizontul Olandez.
Aici erau doi factori de putere: „monarhia” (tendinte monarhice cu un partid orangeist), deci
regele, si notabilii (reprezentatii breslelor in consiliile orasenesti. Olanda era un conglomerat de
orase, o dezv urbana foarte puternica, care dominar decizia. Se ajunge la un conflict direct intre
notabili si rege. Un partid regal cu o garda regala si o garda a notabililor. Cat timp a fost
Vergennes in viata, a pus capac peste aceste tensiuni pt ca era riscul ca Franta sa piarda alianta cu
Olanda. Dupa ce moare, au aparut doua probleme, mari. Pe deoaprte, radicalizarea luptei din
Olanda si deficitul in finantele franceze.
Se ajunge la conflict militar in Olanda: nu intervinte Franta, ci Prusia pt ca ea stie ca Franta nu-si
va onora alianta cu olanda si nu-i va proteja pe liberali. De ce? Pentru ca daca Franta sa aiba in
continuare o autoritate, trebuia ca la granita cu Tarile de Jos sa fie trimisa o armata, deci trebuiau
votate niste subsidii in Franta, ori circuitul banilor nu mai existau in toamna lui 1787 ca sa se
poata sprijini o organizare.
Al doilea element, este legata de convocarea a Adunarilor Provinciale. In 1787 s-a discutat mult
despre buget, nu mai erau bani. Razb cu Anglia a dus la un blocaj finaciar. Pt acest lucru era
nevoie de noi impozite, iar problema principala care era nu neaparat ca nu existau bani in Franta.
Adunarea nu avea prin modul de organizare, nu li s-au acordat si prerogativa de a decide asupra
oportunitatii cheltuirii banilor. Practic, Ludovic al XVI-lea, impins de ministrii sai dorea sa
obtina fonduri pt a finanta deficitul, stiind ca bani exista fara ca acei ca cei din Adunarile
Provinciale sa-si dea cu parerea asupra drumului pe care banii trebuia sa il aiba.
De la momentul acestor evenimente pana la convocarea starilor generale a fost un pamflet asupra
modului in care monarhia franceza se distreaza, o critica feroce asupra modului in care monarhia
administreaza franta.
Apare un vid de putere, de autoritate. Deficitul nevoilor de impozite incearca sa fie rezolvata prin
aducerea celor multi in prim plan. Ld al XVI-lea nu convoaca Starile Generale pt a demnostra cat
de democrat e ci pentru a pune intr-un context, pt a manevra mai usor pe cei care se opuneau
impozitarii din Adunarile Provinciale.

14
Europa moderna, partea I

Avem astfel, convocarea Starilor Generale care, din perspectiva lui Ludovic, trb sa fie un
instrument de a inchide problema, pentru a impune impozitele de care statul avea nevoie, dar in
loc sa se ajunga aici, in 1789 Starile Generale devin opusul tendintelor autoritare ale lui Ludovic.
In loc ca monarhia sa fie inatrita de starile generale, aceasta devine opusul tendintelor autoritatre
ale lui Ludovic al XVI-lea.
In momentul in care s-a ajuns in sala jocului cu mingea de la Versailles, acolo s-au rupt fortele.
Ludovic urmarea ca votul sa fie controlabili pt ca la final din suma acestor consoltari sa rezulte
noul pachet de impozite care sa aduca aurul in zona guvernamentala din zona comerciala. Nu s-a
intamplat asta. Pt ca a aparut o majoritate. Adunarea Devine in aug Adunare constituanta, in
sensul in care ei voiau o analiza a proiectului de reforma din partea membrii adunarii
parlamentare, insemna responsabilizarea politica a celor care avizau sau nu o reforma sau alta.
Era de neconceput, pt ca reformele erau discutate in ministere nu cu reprezentantii poporului.
Cu cat revolutia se radicalizeaza vom vedea adunarea constituanta manifestandu-se ca sa
cenzoreze toate acitvitatile monarhului. De aici incepe o transformare a modului in care se face
politica- prin reprezentatii alesi in Parlament, el fiind in centru politicii moderne.
Napoleon
A fost Napoleon un reprezentat al revolutiei franceze, un continuator? Nu a fost un continuator al
revolutiei in sensul in care toata expansiunea franceza nu putea sa fie o urmare fireasca, o
anumita distanta fata de principiile revolutiei fiind.
Napoleon este un om al revolutiei. Este nascut din conflinctele interne de dupa rev franceza, un
personaj care se afirma intr un mod foarte special. Rev franceza: a existat o idee a haosului
revolutionar. O problema serioasa a rev a fost legata de autoritate. Autoritatea monarhica a fost
contestata. Rev nu a putut fi acceptata peste tot, in Franta, imediata. Revolutionarii francezi au
contestat despotismul autoritatii regale, pe de alta parte s-a confruntat cu problema statului pt ca
Franta trebuia sa fie guvernata. Nu erau suficiente dezbaterile, pamflete, critica din presa
momentului.
Napoleon este un om al rev prin faptul ca vrea sa intareasca autoritatea care s-a legitimat prin
revolutie. El nu este un regalist/ nu are nimic in legatura cu Vechiul Regim. El recupereaza
traditia statului, principiul de autoritate. El se face cunoscut ca fiind un brat armat al revolutiei.
Isi face aparitia pe scena politica prin puterea de a reprima rascoalele de cartier ale regalistilor.
Declaratia de la Pilnitz din 1790. Franta nu a dorit sa intre in razboi cu nici o putere. Adunarea
Constituanta refuza sa voteze impozite pentru un razboi cu Anglia. Franta nu este tentata de a
vedea tratativele austro-prusiene intr-un sens rau. Echilibrul in Sf. Imperiu era util Frantei.
La Pilnitz, o intelegere austro-prusiana care sa duca la un ajutor militar al celor doua puteri pentru
emigrantii francezi, in special de nobili.
Imperialismul pe care il recupereaza napoleon tine de amenintarea constanta pe care franta
revolutionara a suferit-o dupa succesul Starilor Generale. El mai recupereaza cate ceva din
revolutie.

15
Europa moderna, partea I

El duce sistemul politic la o alta dimensiune. Napoleon a mers mai departe de granitele Frantei.
Avea o armata cu adevarat a „noului model” organizata si cu un sistem de recrutare eficient, plus
o tactica bine pusa la punct care au dus la un succes. Cea mai mare campanie a sa este cea din
1805, cu victoria de la Austerlitz. Dupa aceasta batalie, ministrul de externe i-a trimis imparatului
un memoriu prin care ii propunea o alianta cu Austria si spunea ca ea este esentiala pentru
dominarea Europei.
Napoleon consolideaza victorie, dupa victorie, mitul Napoleonian.
Napoleon infrangand in 1806, Prusia, isi consolideaza puternic pozitia si ia revansa Frantei din
razb de 7 ani. Cu cat avansa mai mult spre est ul europei, cu atat situatia lui devenea mai critica.
Aparitia Marelui Ducat al Varsoviei- incercare de recreare a Poloniei; incerca sa-si refaca
anumitul sistem de alianta (suedia-polonia-imp otoman). Aparea problema daca Polonia se putea
sustine singura sau nu?
Intalnirea de la Tilsit- Napoleon incearca sa-i supuna pe rusi unui test de anduranta in raport cu
aceasta stapaniere europeana a lui Napoleon. Rusii nu voiau sa se implice in europa dar nici nu
voiau ca europa sa fie dominata de Napoleon pt ca ea sa se intoarca impotriva lor.
Raporturile dintre Napoleon si Sultan nu s-au prea putut suda. In razboiul ruso-turc.
Principala lui obsesie dupa 1810, era cea de a elimina Rusia din sistemul international. Ceea ce
nu au crezut otomanii si de aici cedarea Basarabiei catre Rusia.

16