reflectie asupra trecutului se constituie si fiinteaza in raport cu alte abordari istorice.

Ea se
distinge prin mai multe elemente. In primul rand o conceptie proprie cu privire la trecut care se
materializeaza intr-un program ce enunta principii coerente cu privire la raportarea fata de
studierea istoriei. Enuntarea acestui program este dublata de evidentierea unei metode proprii de
ajungere la adevar. Un al doilea element constitutiv al unei scoli istoriografice este legat de
capacitatea de reproducere a principiilor si metodei de studiere a trecutului.
In al 3-lea rand, o scoala istoriografica inseamna o delimitare critica a altora fata de maniera
propusa de prezentare a trecutului. In genere, putem discuta despre scoli istoriografice doar intr-
o maniera retrospectiva, plecand de la similitudinea de idei, de metode, care leaga grupul de
istorici in timp. De asemenea, aceste scoli istoriografice nu se gasesc cel mai adesea in
succesiune. Exista multiple suprapuneri in aceasta dezbatere cu privire la trecut.
Scoala metodică in Franta
- Mostenirea secolului al XIX-lea. Romantism si pozitivism
- Gabriel Monod si „La Revue historiques”. Problema obiectivitatii in istorie
- Institutionalizarea Scolii metodice. Strategii de impunere in societate
Sec XIX este considerat secolul istoriei. Istoria devenea „cartea de capatai ai neamului”. Secolul
xix este tot odata si secolul natiunilor, iar istoria ca reflectare a trecutului a fost convocata sa
ofere identitate, individualitate unor comunitati umane, altfel dificil de definit. Istoria este un
criteriu identitar, ea legitimeaza aspiratii si atitudini, constructii de societate. Ofera comunitatilor
un ideal, un scop.