Momentul 1866 si Constituția

Momentul 1866 in istoriografie

A avut o soarta istoriografica dependenta de modalitatile in care a fost inteleasa perioada constructie
nationale.

2 perceptii:

- liberala- vedeau ca moment de fundamentare a constructiei nationale momentele de la

1821 si 1848 si apoi vedeau Adunarile ad hoc si unirea ca implinire, iar 1866 ca atunci cand
Romania s-ar fi infaptuit. lumina a venit de la rev franceza si ea s-a vazut la 1821 si 1848
*Kogalniceanu introduce la Lletopisetele Moldovei- rev franceza a fost un adevarat Mesia,
spunandu- le popoarelor desteptati-va, sculati-va din morti.
- Conservatorii, cei de gandire traditionalism- negau pozitiile liberale (liberalii au fost
bonjuristi) Lovinescu spunea ca traditionalismului este mai propice spiritului romanesc,
moldovean.
*Diferenta intre Moldoveni(faceau drept in special la Berlin) si munteni (la Paris) este redat
de urmatoarele conceptii: Francezii-legea, institutiile statului sunt constructe rationale.
Rationalismul francez este un spirit al universalitatii.
In mediul german, Fichte- germanii trb sa-si descopere propria lor genialitate. Legea este o
expresie a genialitatii acestui popor, statul la fel, legea, constitutia trb sa raspunda acestei
genialitatii.

Liberalii veneau si spuneau care este traditia? Reg organic? Nu era un construct al romanilor

La inceputul lui Carol I, ca in oricare guvernare: cel nou avea nevoie de legitimare. Cum se face?
Aruncarea umbrii pe cel de inainte. Legitimarea lui s-a facut prin umbrirea lui Cuza. Gh Bratianu scria
ca domnia lui Cuza voda i s a dat un inteles subversiv.

Despre unirea mica se vorbea, prima zi nationala a romanilor a fost 24 ianuarie (25 ian 1859-act prin
care se stabilea asta). Dupa 1866, ziua nationala era ziua princiara, dupa modelul occidental. Dar,
spiritul romanilor de la 24 ian s-a pastrat.

1903- A D Xenopol, Domnia lui Cuza voda- a convins pe toata lumea ca evenimentul 1859 este
generator, iar 1866 vine in completarea lui.

1928- abia acum s-a publicat arhiva Cuza.

Publicarea acestor carti, arhive, au obligat istoriografia romana sa publice. Acum trece in umbra
momentul 1866. Inainte de regimul comunist, istoricii cum este Iorga au vazut mai mult 1859, iar
1866 ca un subversiv, trecut in umbra, o deviere.

Insituirea monarhiei constitutionale

Atat domnitorul Cuza, cat si conspiratorii detronarii sale au incercat sa convinga puterile
garante despre necesitatea unei schimbari radicale a starilor de lucruri pentru Principate,
solutia era printul strain. Totusi, marile puteri, desi unele se aratau favorabile acestui punct
formulat de adunarile ad-hoc, ele in secret aratau ca atitudinea afisata nu este cea ce le
caracterizeaza. Rusia se apropia de Constantinopol sugerand ca interventia marilor puteri in
problemele orientale au adus doar prejudicii imperiului. Franta si Anglia incepeau sa
reinnoade o colaborare pe terenul afacerilor orientale pentru a contracara avansul rusiei la
constantinopol. Deci, in ultima parte a anului 1865, era caracterizata de tensiuni diplomatice.
Deci, nu se beneficia de factori conjuncturali favorabili, Bucurestiul fiind nevoit si intelegea
asta sa treaca fara intarziere la actiune.
In noaptea spre 11/23 feb Cuza va fi detronat si se va lua hotararea sa urmeze la tron Filip de
Flandra. Ion Ghica, presedintele guvernului provizoriu si ministrul de externe, notifica actul
consulilor marilo puteri la Bucuresti. Se trimit explicatii si la curtea suzerana. Cele doua
camere intrunite vor aclama ca domnitor al Romaniei pe contele de Flandra, sub numele de
Filip I, apeland din nou la faptul implinit surprinzand si nemultumind puterile garante. Ele nu
erau nemultumite de detronarea lui Cuza, ci de modul in care s-a procedat. Marile puteri
tineau sa-si rezerve rolul de a decide succesiunea lui Cuza, iar Viena si Petersburgul aveau in
vedere chiar desfacerea unirii.
Se deschide la 26 feb o conferinta a consulilor la Constantinopol, cele discutate arata doar
pozitiile si intentiile marilor puteri: Viena, Petersburgul erau de acord cu Poarta care cerea
subtil o interventie (trimiterea unui comisar insotit de delegati ai puterilor), ce putea duce la
ruperea unirii. Franta nu era de acord cu desfacerea Unirii, o reusita a politicii sale, si primeste
asentimentul Angliei. Se vorbea chiar de o impartire a principatelor, insa erau lipsite de
perspectiva. Discutiile erau impactul international al actului de la 11/23 feb.
Urma sa se deschida o conferinta la Paris. Puterile voiau ceva clar, dreptul de a dirija
autoritatile de la Bucuresti si de a hoatara singur forma de conducere viitoare a statului roman.
Astfel, cei ce l-au detronat pe Cuza aveau doua perspective: fie se subordonau initiativelor de
la viitoarea conferinta cu riscul de a pierde autonomia Principatelor si chiar desfacerea
unirii, fie stabileau o forma de organizare a statului roman fara consimtamantul europei.
Va fi aleasa de sigur a doua varianta. Autoritatile de la Bucuresti inteleg necesitatea de a
actiona. Trimit o delegatie la Constantinopol, iar alta la Paris. Ambele urmau, in a doua etapa
a misiunii, sa se intalneasca la Paris si sa actioneze pe langa guvernul francez si conferinta ca
reprezentanti.
Importanta pe care o acordau cei ce l-au detronat pe Cuza, aducerii unui print strain: masura
corespundea unor calcule politice ce s-au conturat cu mult inaintea lui cuza (un print dintr-o
familie domnitoare din Occident- dorinta formulata la 1848, in cadrul adunarilor ad-hoc...),
aducerea unui print strain nu doar ca evita desfacerea Unirii si consolidat pozitia
internationala a statului roman, ci inlatura revenirea dispute dintre diferiti pretendenti la tron.
Conferinta de la Paris si-a inceput lucrarile la 10 martie 1866. Delegatul turc voia sa
determine conferinta sa mearga numai pe mana intereselor puterii suzerane, insa fara succes.
Plenipotentiarii rus si otoman cereau desfacerea Unirii pe motivul ca ea a fost recunoscuta
doar pentru domnia lui Cuza si in plus moldovenii manifestau dorinte de separatie. Berlinul
sustinea propunerea Parisului in vederea unirii, insa nu se afisa in ceea ce privea printul strain
din precauti fata de Rusia.
Avem pe deoparte, aceasta activitate in afara Romaniei, iar pe de cealalta parte framantarea
interna a guvernului provizoriu si al liderilor de grupari politice. Dupa ce l-au silit pe Cuza sa
abdice, conducatorii loviturii de stat au format imediat un guvern provizoriu. Puterea
executiva- Locotenenta Domneasca formata din Nicolae Golescu, Lasca Catargiu, Nicolae
Haralambie.
Ion Brătianu, reprezentat al Locotenentei Domnesti l-a convins pe Carol sa accepte
propunerea.
14-20 aprilie a avut loc plebiscitul care a aprobat alegerea lui Carol ca domn al Romaniei. In
acest context a avut loc o miscare separatista la Iasi. Miscare se pare ca sprijinita de Rusia,
consulii straini mentionau ca in aceasta vreme pe dealul Copoului curgea aurul rusesc, facand
trimitere la finantarea acestui plan.
La 19 octombrie 1866, marele vizir il recunoaste pe Carol drept Domnitor ereditar.
In momentul in care Cuza a fost detronat, a fost instituita o comisie dirijata de consiliul de
stat care sa elaboreze un proiect de constitutie pt ca era inteles ca un print strain nu va
putea fi viabil decat intr-un regim constitutional. Comisia a lucrat din februarie pana in mai. A
elaborat un proiect: tara condusa de un print strain, teritoriu national indivizibil, parlamentul
era unicameral, drept de vot aveau toti romanii de 21 de ani. Aceasta comisie va elabora un
proiect de constitutie ce va fi ulterior supus dezbaterilor constituantei.
Inainte de venirea lui Carol, este dizolvat Parlamentul ales de ultimele alegeri din timpul lui
Cuza si se anunta pentru constituanta- un fapt implinit. In timpul alegerilor s-a organizat si
acest plebiscit.
Majortiatea liberalilor si a conservatorilor sprijineau ideea unei monarhii constitutionale si
garantarea libertatilor civile fundamentale. Dar, in preajma alegerilor din aprilie 1866, atat
unii cat si ceilalti doreau sa domine noul stat. Castig de cauza aveau sa aiba conservatorii
(aveau si aparatul administrativ inca de la inceputul campaniei iar in tabara liberalilor erau
serioase discordii interne).
noua camera legislativa devenea si adunare constituanta.
Locotenenta domneasca si-a inaintat propunerile referitor la cursul pe care tara trebuia sa il ia
si a supus votarea noului domnitor. dupa sosirea la Bucuresti, la 22 mai, Carol va depune in
fata Cameri juramantul si numi imediat un guvern de coalitie cu Lascar Catargiu in
frunte. o coalitie liberal-conservatoare
S-a trecut la proiectul de constitutie. aici apar diferente de pareri ce ii separa pe conservator si
liberali in privinta legislativului bicameral, prerogativele Domnitorului (dreptul sau de
veto), al statutului strainilor). in general punctul de vedere al conservatorilor conta.
ambele tabere s-au pronuntat pentru un sistem electoral cenzitar, dar se contraziceau asupra
valorii censului.

domnitorul primea dreptul de veto absolut in materie de legislatie

doar strainii de religie crestina deveneau cetateni ce sa se bucure de drepturi politice. asta a
ramas pana in 1879 cand a fost revizuita la cererea Congresului de la Berlin.
Adunarea, fara acordul Senatului, avea dreptul sa aprobe bugetul.
la 11 iulie, cei 91 de deputati au aprobat in unanimitate Constitutia, iar in ziua urmatoarea
Carol a promulgat-o, la 18 iulie, Adunarea Constituanta a aprobat o noua lege, iar Domnitorul
a dizolvat-o, misiunea ei fiind indeplinita.
Constitutia de la 1866
Izvoarele constitutiei de la 1866:
Istoriografia romana- 2 cai:
1. Se considera ca intre izvoare trb considerata toata legislatia din statul roman-
regulament organic, condice s.a. Constitutia nu a venit pe un teren gol-spun ei.
Intre precedentele legi se regasesc precedentele constitutiei.
2. Mai repede programele nationale si normele curente de drept constitutional curent-
sursele constitutionale.
Izvoarele au fost numeroase: principiile Revolutiei franceze din 1879, Constitutia
cărvunarilor, regulamentele organice, programele politice de la 1848, conventia de la
Paris din 1858, rezolutiile Adunarilor ad-hoc si, bineinteles, constitutia regatului
belgian.
Proiectul de constitutie a fost supus dezbaterilor constituantei.
Principii fundamentale:
- Suveranitatea nationala
- Suprematia legii
- Separatismul puterilor in stat
Structura: 8 titluri si 133 de articole.
I. statul si teritoriul. Statul era suveran si nu se amintea nimic de garantia puterilor
europene si suveranitatea otomana. Teritotiul era indivizibil si inalienabil.
II. drepturile romanilor. Drepturile cetatenesti. La intrunire, proprietate, de cuvant, de
vot.
III. puterile statului. Legislativa- exercitata de corpurile legiuitoare si suveranul si de
ministrii sai. Executiva- suveran si ministrii. Judiciara- de tribunale in numele
domnului.
IV. Despre finante
V. Despre puterea armata
VI. Dispozitiuni generale
VII. Conditii de revizuire
VIII. sistemul electoral. Urma aceleasi doua mari directii: pentru Senat (in doua colegii
in fucntie de venit I. -300-800 galbeni. II- 100-300 )si camera deputatilor (4
colegii. I- 100-300 de galbeni venit impozabil. II- colegiul oraselor. 82 de lei. IV-
al satelor. Dublu vot. Intai se votau delegati si acestia se intalneau in judet si votau
un delegat care vota).
Constitutia a fost modificata in septembrie 1879 (art 7) ca raspuns la Tratatul de la
Berlin si in 1884 (independenta, colegiile de la 4 la 3, proclamarea regatului, primirea
Dobrogei si pierderea celor 3 judete).
Acest edificiu il avea in centru pe domnitor. Atributiile domnitorului sunt atributiile unui sef
de stat. Putea incheia acte de razboi, pace. Emite monede. Oferea decoratii
Guvernul- format din 6 ministere. Primul ministru putea detine un minister. Interne- de regula
pe acesta il lua prim ministru. De finante, Justitie, Externe, de Razboi, Cultelor si
instructiunilor publice.
Cateva aspecte legate de constitutie:
Prevedea guvernare reprezentativa, ii facea pe ministri raspunzatori pentru actele lor si
consolida principiul separarii puterilor, consemna drepturile si libertatile cetatenilor,
egalitatea in fata legii.
Initiativa legislativa revenea atat Parlamentului cat si Domnitorului.
Legislativ bicameral cu Senat si Camera.
doar strainii de religie crestina deveneau cetateni ce sa se bucure de drepturi politice.
Domnitorul: putea sa supuna aprobarii Parlamentului prorpiile sale proiecte de legi si se putea
impune altora prin veto.
putea convoca, inchide sau dizolva Adunarea sau Senatul
desi reprezenta puterea executiva, domnitorul nu era raspunzator legal pentru actele sale,
iar un act emis de el era contrasemnat de catre un ministru. Domnitorul numea si revoca
ministrii.