Un alt istoric de factura pozitivista, in Anglia, Thomas Buckle, care are o lucrare intitutlata

Istoria civilizatiunii engleze.

Altul: spatiu german, Karl Lamprecht (Istoria germaniei in 12 volume), profesorul lui Iorga la
Leipzig. Din perspectiva istoricilor pozitivisti, istoria era guvernata de legi de evolutie, iar
descoperirea acestor legi dadea inteles istoriei. Insa cunoasterea pozitiva a trecutului putea fi
facuta doar prin cunoasterea documentelor. Foarte rapid, in dorinta lor de a identifica legile
istorice, plecand de la cunoasterea „pozitiva„ a documentelor, istoricii pozitivisti au ajuns intr-o
fundatura. Numarul mare de documente cu privire la trecut i-a condus mai ales catre eruditie si
i-a impiedicat sa vada ansamblul trecutului si finalmente sa caute legile.
Concluzie
Mostenirea secolului al XIX-lea in istoriografie este una dubla. In primul rand, istoria ca
domeniu de cunoastere s-a impartasit de primatul stiintific, rational, al epocii si in al doilea rand
de primatul national ceea ce a facut ca istoria sa fie validata interesat intre stiinte. In a doua jum a
sec al XIX-lea, istoria devenise disciplina academica universitara, avand un loc statuat intre
stiintele timpului. Istoricii s-au complacut in aceasta situare a istoriei, in aceasta plasare a ei,
fiind interesati la randul lor sa-si omologheze propriul lor domeniu. La finalul sec al XIX-lea,
istoria este investita cu un mare grad de adevar.