Asociat la tron inca din 1492, fiul lui Vlad Călugărul, Radu cel Mare (1495-1508) si-a capatat

supranumele nu datorita capacitatilor militare, ci pentru patronajul exercitat asupra Bisericii si

pentru organizarea ei. In aceasta intreprindere de organizare a Bisericii, Radu l-a avut alaturi pe
fostul patriarh de Constantinopol, Nifon, scos din scaun si tinut sub paza de turci. Radu, i-a cerut
invoire sa-l aduca pe fostul ierarh in T.R. si a obtinut-o, astfel incat Nifon s-a stabilit la
Târgoviste. Din colaborarea celor doi a urma reorganizarea Bisericii T.R. in 2 episcopii: Buzau si
Râmnic, hotarare adoptata in cadrul unui sinod, convocat de domn. Insa relatiile dintre cei doi au
inceput sa se deterioreze cand Radu cel Mare a incalcat unele prevederi ale dreptului Bisericesc:
voia sa-si marite sora cu un boier moldovean care era casatorit. Fara a tine seama ca desfacerea
unei casatorii era de competenta Bisericii, Radu l-a despartit pe boier de sotia sa, ceea ce l-a
determina pe Nifon sa-l mustre. Ca raspuns, domnul l-a invinuit pe fostul patriarh ca strica
obiceiurile tarii si l-a alungat. Nifon a parasit tara, alungand un blestem asupra domnului și s-a
retras la Athos. Dupa plecarea lui Nifon, Radu l-a avut ca sfatuitor pe Maxim Brankovic, fost
despot al sarbilor, care imbracase haina monahala si care avea sa ajung mitropolit. In 1507,
Maxim a reusit sa ablameze un conflict intre Bogdan al III-lea si Radu c. Mare, conflict care
risca sa se transforme intr-un razboi. Argument: erau crestini si de un neam (Bogdan era nepot de
var primar al lui Radu).
In 1518-1519, Moldova si T.R. au facut demersuri in vederea participarii la cruciada antiotomana
proiectata de papa Leon al X-lea. De numele lui Radu c. Mare se leaga si intemeierea primei
tipografii din spatiul romanesc, prin care Macarie a tiparit cea dintai carte cu litere slave, aduse
de la Venetia (Liturghierul din 1508). In domnia lui Radu, incepe sa creasca puterea boierilor din
neamul Craiovestilor care detineau bania Olteniei si care aveau sa joace un rol extrem de activ in
viata politica a T.R. in deceniile care au urmat. Radu c. Mare a fost citior la Manastirea Dealul,
in a carui biserica este si inmormantat.
Succesorul lui Radu a fost un fiu nelegitim al lui Vlad Tepes, Mihnea cel Rău (1508-1509).
Mihnea petrecuse un numar de ani la Constantinopol, apoi la Buda la curtea lui Matia, se
retrasese apoi la Sibiu. Pretendent la tron era inca din 1495, de la moartea lui Vlad Calugarul.
Ocupa tronul cu ajutorul turcesc, la moartea lui Radu. In vremea sederii in Ungaria, Mihnea
trecuse la catolicism. Intra in conflict cu boierii craiovestilor. Preveniti ca Mihnea voia sa-I
ucidă, au trecut peste Dunare, iar Mihnea in replica a poruncit ca Manastirile si Curtile boierilor
olteni sa fie distruse. La interventia Craiovestilor, turcii i-au acordat domnia lui Vlad cel Tânăr
zis si Vladuț, iar Mihnea a parasit tronul lasandu-l in loc pe fiul sau Mircea al III-lea(1509-
1510). A plecat apoi in Transilvania, indreptandu-se spre Bran si de acolo spre Brasov. In cele
din urma, impreuna cu sotia sa, s-au stabilit la Sibiu. Intre timp, Vlad cel Tânăr si boierii
craiovesti au trecut Dunarea, ajungand in T.R. Mircea a fost silit sa ia si el calea pribegiei,
urmandu-si parintii la Sibiu. In orasul transilvan, inafara de Mihnea, se mai aflau si inamici ai sai
precum un pretendent, Danciu, fiu al lui Țepeluș. La 12 martie 1510, Mihnea este ucis de un
nobil sarb cu care era inamic, in fata unei Biserici.
Desi, Vlăduț (1510-1512), obtinuse domnia cu ajutorul Craiovestilor, ulterior relatiile dintre ei s-
au deteriorat, boierii fiind nevoieti sa se retraga in S Dunarii. Acolo, au fost sprijiniti de turci.
Insemnele de domnie au fost obtinute de comisul Neagoe, urmand sa fie investit la Poarta.
Sprijinit de turci, Neagoe a intrat cu oaste in T.R., l-a prind pe Vlad cel Tanar si l-a decapitat.
In ceea ce priveste, originea lui Neagoe, intrat in istorie ca Neagoe Basarab, exista 2 opinii: fiu
al lui Turcu Craiovescu; fiu nelegitim al lui Basarab cel Tanar, Tepelus. In timpul domniei sale
(1512-1521), Neagoe a intretinut relatii amiabile cu domnii din Moldova, Bogan al III-lea si
Ștefan cel Tânăr, dar si cu voievodul Transilvaniei. Ca vasal al portii, a participat la asediul si
cucerirea Belgradului, in 1521. Neagoe Basarab a fost un ctitor si donator la Manastiri din tara
dar si la Athos, Ierusalim, Siria, Egipt. A fost un sprijinitor constant al bisericilor ortodoxe ale
bulgarilor, sarbilor, grecilor. Ctitorie a sa: Manastirea Adormirea Maicii Domnului de la Curtea
de Arges la a care sfintire a participat ierarhi din intraga lume ortodoxa, in frunte cu Patriarhul de
la Constantinopol.
A fost casatorit cu Despina, din neamul Brankovic, sora dinspre tata cu Elena, viitoarea sotiei
domnului Moldovei, Petru Rares. Dupa moartea lui Neagoe, care a asigura un deceniu de
stabilitate si a adus un enorm prestigiu T.R, au urmat tulburari si lupte interne. A fost inhumat in
manastirea de la Arges si a lasat mostenitor pe Teodosie (1521-1522) care insa a murit la scurt
timp de la moartea tatalui sau. In aceste imprejurari, se ridica la domnie, Radu de la Afumati
(1522-1529) care a ocupat in 5 randuri domnia in acest timp. Domniile lui Radu de la Afumati,
ginere al lui Neagoe Basarab. Domniile lui Radu au fost marcate de un sir de lupte, circa 20.
Ciocniri repetate au fost cu Beiul de Nicopole si cu diversii pretendeti sustinuti de forte dinafara.
In ciuda acestor situatii, Radu a reusit sa pastreze autonomia T.R. In domeniul ctitoricesc:
pictarea Manastirii Adormirii Maici Domnului, ramasa neterminata la sfarsitul domniei lui
Neagoe Basarab. Radu de la Afumati a fost asasinat, impreuna cu fiul sau, Vlad, de o partida
adversa, dar cauzele precise nu sunt cunoscute. Decapitat, a fost adus si ingropat la Curtea de
Arges.
Domniile lui Radu de la Afumati, au fost intrerupre de trecerile pasagere ale lui Vladislav al III-
lea (1523,1524,1525), Radu Bădica (1523,1524), pentru ca la moartea lui, boierii sa-l inscauneze
pe Basarab al VI-lea (1529). Din toata aceasta perioada, ar fi de remarcat domnia lui Moise Vodă
(1529-1530), care ca si Petru Rareș, s-a implicat in luptele pentru tronul Ungariei dintre
Ferdinand de Habsburg și Zapolya. In sirul de domni care urmeaza, mai figureaza Vlad Înecatul
(1534? Sau 1530), Vlad Vintilă de la Slatina (1532-1535), și Radu Paisie (1535-1545). Anul
1545 aduce T.R. primul domn numit direct de către Poarta si care si-a cumparat domnia, Mircea
Cioboanul(1545), porecla i-a fost dată în secolul al XVIII-lea, pentru că el ca domn s-a numit
Mircea. Ca unul care-si petrescuse tineretea la Istanbul, el cunostea naravurile turcilor si avea
relatii in lumea oamenilor puternici si influenti. El a tratat cu marele vizir, promitandu-I in
schimbul tronului, un pesches urias. In 1546 s-a casatorit cu Chiajna, fiica lui Petru Rares.
Domnia sa a fost marcata de numeroase incercari ale diversilor pretendeti de a-I socate din
scaun, si de o nevoie continua de bani pentru achitarea peschesului, de unde au aparut persecutii,
arestari si uciderile boierilor bogati. Cronicile interene, straine, rapoartele diplomatice il socotesc
un diavol, domnia sa fiind considerata cea mai sangeroasa din istoria T.R. Acum are loc o
pribegire in masa a boierilor si tot acum se cauta solutii pentru iesirea din criza. Mircea va fi
inlocuit cu Radu Ilie, un fiu al lui Radu de la Afumati. Mircea s-a refugiat la Giurgiu si s-a retras
la S Dunarii de unde se va intoarce si va mai avea două domnii (1553-1554, 1558-1559), in
cursul ultimei si-a gasit si sfarsitul. Domniile lui Mircea Ciobanul care a marcat puternic istoria
T.R. se caracterizeaza printr-o accentuare a stapanirii otomane si de preocuparile domnului de a
face din Bucuresti o adevarata capitala cu structuri si institutii urbane.