Domnitori din istoria României

Sava Sebastian Gabriel si Jurcoane Lidia

Elena
 Stefan cel Mare

Originea
Ştefan cel Mare, fiul lui Bogdan al II-lea
(1449-1451) şi al soţiei sale Oltea, s-a născut
cel mai probabil în anul 1438. Cu o forţă
militară pusă la dispoziţie de către Vlad Ţepeş
(1448; 1456-1472; 1476), la care s-au adăugat
partizanii săi din sudul Moldovei, Ştefan cel
Mare l-a învins pe Petru Aron la Doljeşti
(Dolheşti), cucerind tronul Moldovei pe data
de 12 aprilie 1457. A găsit o ţară sărăcită,
sfâşiată de luptele dintre diverşii pretendenţi la
domnia Moldovei, o ţară ce plătea tribut
turcilor începând cu anul 1456. Biserica lui Ștefan cel Mare din Borzești
 Domniia lui Ștefan cel Mare
După uciderea tatălui său, Bogdan al II-
lea, de către Petru Aron, Ștefan vine cu
oastea sa, ajutat de Vlad Țepeș, domnul
Țării Românești. După înfrângerea lui
Petru Aron în “tina de la Doljești”, la 12
aprilie și la Orbic pe 14 aprilie 1457 –
merge la Suceava și pe locul ce se chema
câmpia Dreptății, lângă cetatea de scaun,
întreabă pe cei de față, dacă le este cu voie
să le fie domn. Adunarea în frunte cu
mitropolitul Teoctist, boieri, târgoveți,
ostași și “toată țara” proclamară pe Ștefan
ca domn legiuit al Moldovei.
 Mircea cel Bătrân
nu il mai suport pe Vitor..

Tătăl lui Mircea, Radu I, a avut doi fii: Mircea cel

Bătrân și Dan I. Radu I a avut două doamne. Cu doamna Ana
l-a avut pe Dan, iar cu Doamna Calinichia l-a avut pe Mircea.
Soția lui Mircea a fost doamna Mara.
Numele lui însemna „Mircea cel Vechi” (din bătrâni, din
trecut), dar odată cu evoluția limbii a ajuns să-și piardă sensul
inițial, pentru că numele în sine s-a păstrat neschimbat. I se
mai spune și Mircea cel Mare.
 Mircea urcă pe tronul Țării Românești
la 23 septembrie 1386, imediat după moartea
fratelui său, Dan.
Mircea a intrat în conflict cu Imperiul
Otoman în 1395. Baiazid I (zis și Fulgerul) a
trecut Dunărea în fruntea unei forțe
însemnate, de aproximativ 40.000 de soldați,
Mircea bazându-se pe o armată mai mică de
aproximativ 12.000 de soldați. Neputându-se
opune într-o luptă deschisă, alese o tactică de
hărțuire.
 În ziua de 17 mai 1395,
armata Țării Românești
înfrânge avangarda
otomană într-un loc
mlăștinos și împădurit,
numit Rovine. Bătălia nu
este decisivă, căci Mircea
cel Bătrân, după o luptă
dată lângă Argeș, pierde
tronul și se retrage în Mânăstirea Cozia
Transilvania. Strategia
militară folosiă de către acesta precum și tactica retragerii îi
aduce o oarecare faimă între
conducătorii acelei vremi.

Bătălia de la Rovine
 Mihai Viteazul
Originea
Mihai Viteazul era un fiu natural al lui
Pătrașcu cel Bun, domn al Țării Românești
între 1554-1557. Mama sa, Teodora, era
sora lui Iane Cantacuzino Epirotul, înalt
dregător la Constantinopol și apoi Ban al
Craiovei, din familia Cantacuzinilor.
În 1584, Mihai s-a
căsătorit cu Stanca, văduva lui Dumitru
Postelnicul din Vâlcănești, nepoată a lui
Dobromir, mare ban al Olteniei. Stanca
avea doi fraţi: Dragomir, fost mare
postelnic, și Ioan Monahul.
 Domnia lui Mihai Viteazul
În 1593, Mihai a ajuns ban al Craiovei în
timpul domniei lui Alexandru cel Rău. În
septembrie 1593, cu ajutorul patriarhului
Constantinopolului şi al otomanilor, a devenit
voievod al Țării Românești pe 11 octombrie.
În 1593, în
urma unui conflict cu domnitorul valah
Alexandru cel Rău, Mihai a fugit din
Transilvania și a călătorit la Constantinopol,
unde, sprijinit de ambasadorul englez în
capitala otomană și de o sumă consistentă, și-a
cumpărat titlul de Domnitor
(conducător) al Valahiei
 Bătălia de la Călugăreni
În încercarea de a opri turcii conduși de Sinan
Pașa să intre în București, Mihai Viteazul și
armata sa formată din 16.000 de ostași, i-au
atacat pe otomani la Călugăreni pe 23 august
1595. În urma bătăliei, armata lui
Mihai Viteazul a distrus mai multe tunuri și a
ucis aproximativ 7.000 de combatanți. Victoria
nu a fost, însă, suficientă pentru a-i împiedica
pe turci să înainteze spre București.Ulterior,
turcii au continuat să înainteze spre Târgoviște,
unde au trimis mai multe garnizoane și au
transformat bisericile în moschei.