MIRCEA CEL BĂTRÂN

domnul Țării Românești

între 1386 - 1418.
 La începutul secolului al XIV-lea, oastea ungară condusă de regele Carol Robert de Anjou intră în Țara
Românească, fiind învinsă în Bătălia de la Posada (1330) de oastea română condusă de voievodul Basarab I.
În 1386, urcă pe tronul Țării Românești Mircea cel Bătrân, urmaș al lui Basarab I, unul dintre cei mai
străluciți și iscusiți voievozi, bun organizator în conducerea țării, armatei și justiției.
Originea supranumelui de „cel Bătrân”

El mai era numit și Mircea cel Mare. Era denumit ,,cel Bătrân “ pentru că
au ajuns în scaunul Țării Românești și alți domnitori purtând sau luând acest
nume. Iar atunci când se pomenea de primul voievod Mircea, de marele Mircea, i
se spunea ,,cel Bătrân” sau ,,cel vechi”. Supranumele „cel Bătrân” (în slavonă:
starîi) presupune, în general, în limbajul de cancelarie medieval primul domnitor
cunoscut cu acest nume.

• Era fiul lui Radu I Voievod şi al Doamnei Calinica, descendentă a unei familii de
boieri de ţară.
 Mănăstirea Cotmeana
• El a trăit în sec. XIV-XV.
• A condus Țara Românească între anii 1386-1418 ( 32 de ani).
• Era apărătorul supușilor săi, comandantul oștii, ctitor
(persoana care suportă cheltuielile construirii (ridicării) unei
biserici/mânăstiri.) și era stăpân peste toate pământurile tării.
• Țara era împărțită pe județe, conduse de căpitani, numiți județi.
• Domnia sa a marcat o epocă de dezvoltare economică, de
prosperitate, de bună stare:
• S-a preocupat de exploatarea bogăţiilor subsolului (aramă de
la Baia de Aramă, fier de la Baia de Fier, sare de la Ocnele
Mari);
• A mărit capacitatea de apărare a ţării prin întărirea şi
extinderea fortificaţiilor dunărene, prin organizarea pentru
prima dată a oastei celei mari, la care participa întreaga
populaţie. Mănăstirea Cozia
• În această perioadă, meșteșugurile, agricultura și comerțul
sunt în plină dezvoltare. Voievodul a încheiat alianțe politice și
militare cu regii Ungariei și ai Poloniei. Anexează Dobrogea și
extinde teritoriul Țării Românești.
În timpul lui Mircea cel Bătrân, Țara Românească a ajuns la cea mai mare întindere teritorială din istoria sa
Stema Ţării
Româneşti în timpul lui
Mircea cel Bătrân

Ţara Românească în
timpul lui Mircea cel Bătrân
(întindere maximă după
1404)
 CONFLICTUL CU OTOMANII Rovine

Mircea cel Bătrân intră în conflict cu Imperiul Otoman din

cauza sprijinului acordat popoarelor creștine de la sud de
Dunăre. Confruntarea are loc în anul 1395, într-un loc
mlăștinos și împădurit, la Rovine. Mircea au obţinut una dintre
cele mai strălucite victorii pe care românii le-au avut asupra
turcilor. Atunci turcii erau conduși de sultanul Baiazid I.
Cronicarul turc, Leunclavius, îl numea ”Principe între Cruciada de la Nicopole
creştini, cel mai viteaz şi mai ager“.
1396, participă la cruciada antiotomană de la Nicopole
Baiazid I
alături de cavaleri francezi, burgunzi, germani, italieni şi
Trăznetul
englezi, dar creștinii sunt înfrânți
Între 1402-1413, s-a amestecat în luptele pentru tron
dintre urmaşii lui Baiazid, fiind principele care s-a bucurat
de cea mai mare faimă şi autoritate în răsăritul Europei.
Spre sfârșitul domniei, rămas fără ajutor, este nevoit să
plătească tribut turcilor, iar în 1417 cedează și Dobrogea.
Voievodul se stinge din viață în 1418 și este înmormântat la
Mănăstirea Cozia.
IANCU DE HUNEDOARA
voievod al Transilvaniei
între 1441 - 1456.
• Iancu s-a născut în anul 1387
• Fiul cneazului Voicu, provenit dintr-o familie de nobili
români stabilită în comitatul Huniad (azi Hunedoara), în
Transilvania
• Voicu a fost înnobilat în anul 1409 de regele Ungariei şi
a primit ca moşie castelul şi domeniul Huniazilor
• Castelul Huniazilor a fost ridicat pe locul unei fortăreţe
romane și i-a fost dăruit lui Voicu (tatăl lui Iancu) de către
regele Ungariei.
• Iancu renovează şi extinde castelul
• Castelul este monument istoric (“top 10 destinaţii de
basm din Europa”)

Blazonul Corvinilor
Iancu de Hunedoara a fost:

• tatăl lui Matei Corvin (rege al

Ungariei);
• a fost guvernatorul Ungariei;
• este numit voievod al Transilvaniei de
către regele Ungariei;
• domneşte între anii 1441-1456 ;
• Voievod al Transilvaniei (1441 –
1456)
• Regent al Ungariei (1446 – 1452)
• Căpitan general al Ungariei (1453
– 1456)
• Credincios ideii de cruciadă (campanie militară
organizată în Evul Mediu de către creștini împotriva
musulmanilor), Iancu sprijină Țara Românească și
Moldova. Încheie alianțe cu Ungaria, Polonia,
Veneţia, Cehia, Germania și reușește coalizarea lumii
creștine, sub conducerea sa, în lupta contra
otomanilor.
• Obține numeroase victorii contra Imperiului Otoman
:
pe valea Ialomiței (1442) - îi învinge pe turcii care au
atacat Ţara Românească;
• la Belgrad (1456),
• la Varna (1444) - creştinii organizează o cruciadă
antiotomană pentru a stopa înaintarea turcilor spre
Europa, sunt înfrânți.
Bătălia de la Belgrad – 1456 Cetatea Belgradului

• turcii, conduşi de sultanul Mahomed

al II-lea, asediază cetatea cu 60-70 000
oameni
• oastea creştină din cetate se apără
• Iancu împrăştie flota otomană şi apoi
intră în cetate împreună cu oastea sa
• turcii sunt atacaţi în afara cetăţii de o
armată formată din ţărani voluntari şi
de oastea lui Iancu care iese din cetate
şi atacă
• sultanul Mahomed al II-lea este rănit
• turcii se retrag, iar sultanul se întoarce
la Constantinopol
Cetatea Belgradului - asediul
 Iancu de Hunedoara moare
răpus de ciumă, la Zemus, în
1456, și a fost înmormântat la
Alba Iulia (în Catedrala catolică
Sfântul Mihail).
 VLAD ȚEPEȘ
domn al Țării Românești
între 1456 – 1462 și 1476.
 Unul dintre urmașii lui Mircea cel Bătrân, Vlad
Țepeș, s-a născut în anul 1431, la Sighișoara, în
Transilvania. Vlad Țepeș, urmaș al Basarabilor, fiul
domnitorului Vlad Dracul (fiind nepotul lui Mircea cel
Bătrân şi al lui Alexandru cel Bun).
A avut trei domnii (1448, 1456 – 1462, 1476). În
perioada 1456 – 1462 a fost sprijinit, la urcarea pe
tronul Țării Românești, de Iancu de Hunedoara și
Ștefan cel Mare.
El este voievodul care a rămas în istorie fiindcă
a dorit ca în Țara Românească să domnească
ordinea, corectitudinea, cinstea și dreptatea, folosind
aspra pedeapsă a tragerii în țeapă a răufăcătorilor.
De aici și numele ,,Țepeș’’. A mai fost numit și ,,
Cavalerul dreptății’’, iar deviza lui era: ,,Dreptate și
Credință’’.
A fost numit domnul Țării Românești în anul
1456. A fost trădat de boieri și nevoit să se retragă în
Ungaria. Este ajutat de Ștefan cel Mare să revină la
tron, în 1476.
Pe timpul domniei lui s-a remarcat ca luptător
antiotoman, înfruntându-l pe Mahomed Cuceritorul, în
1462, care a venit să-l pedepsească fiindcă refuzase
să mai plătească tribut turcilor.
 Cetatea Poenari,
reşedinţa secundară
a lui Vlad Ţepeş, Castelul Bran,
construită ca post de reşedinţa domnitorului Vlad Ţepeş, supranumit
fortăreaţă contra Contele Dracula
otomanilor
Organizarea țării:

• A curăţat ţara de hoţi, de leneşi, de

netrebnici, pedepsindu-i cu tragerea în
ţeapă.
• A ajutat, în schimb, pe negustorii şi
meşteşugarii harnici să-şi poată îndeplini
cu folos munca lor.
• A deschis multe târguri sau iarmaroace,
unde meşteşugarii şi ţăranii îşi puteau
vinde mărfurile.
• A întemeiat oraşe (oraşul Bucureşti este
menţionat, pentru prima dată, într-un
document din vremea lui Vlad Ţepeş).
• A strâns oaste bună. Ţara Românească în timpul lui Vlad Ţepeş
• A înfrânt pe boierii care se împotriveau
planurilor lui trăgându-i pe mulţi în ţeapă.

Stema Ţării Româneşti în timpul lui

Vlad Ţepeş
 În 1462, Vlad Țepeș a refuzat să mai plătească
tribut turcilor, înfruntând astfel mânia turcilor, care
au invadat Țara Românească.
El a rămas faimos în istorie prin atacul de
noapte al românilor în tabăra turcească de la
Târgoviște (16-17 iunie 1462), când împreună cu o
trupă de călăreți au pătruns noaptea în tabăra
turcească, îmbrăcați în veșminte turcești luate de la
niște căpetenii pe care le-au prins pândind la
Dunăre, în acea dimineață. Țepeș vroia să îl atace
pe împăratul turcilor, dar a nimerit în corturile
vizirilor. Până să se dezmeticească și să afle ce se
întâmplă, turcii, buimaci, s-au măcelărit între ei
până la ivirea zorilor.
Țepes a aplicat tactica harțuirii: pustiirea
pământului - mai ales drumul spre Târgoviște -,
otrăvirea fântânilor, atacarea detașamentelor
turcești plecate după hrană.
 Nemulțumită de conducerea lui Țepeș, o parte a boierimii
l-a trădat, domnitorul văzându-se nevoit să se refugieze în
Transilvania. Regele Ungariei l-a arestat sub pretextul trădării.

Vlad Țepeș și-a reluat tronul în 1476, cu ajutorul lui

Ștean cel Mare. A mai domnit o lună, în decembrie fiind ucis
undeva pe drumul Bucureşti–Giurgiu, de boierii care s-au
vândut turcilor. Corpul său a fost decapitat şi capul trimis
sultanului, care l-a aşezat într-o ţeapă, ca dovadă a triumfului
asupra domnitorului valah. După opinia reputatului istoric
Constantin Rezachevici, trupul său, a fost înmormântat (fără
cap, fără podoabe deosebite şi chiar fără o lespede funerară
corespunzătoare) în cea mai apropiată mănăstire ctitorită de
el: Comana. Turnul Chindiei