BOTEZATU VEACESLAV

“ I NTRU LUMINA TA VOM VEDEA LUMINA”

STEMA MITROPOLIEI BASARABIEI

REGATUL ROMANIEI ALBA IULIA,1918

ROMANII IN SECOLUL XX-XI

RIMINI, ITALIA 2008

BOTEZATU VEACESLAV

RIMINI, ITALIA 2008

 Cuprins
Cuvânt înainte...................................................................................................................i

Presa românească la începutul secolului XX despre Basarabia..................................ii

Capitolul I. Originea românilor şi istoria Ńărilor lor

I.1. Cartea Neagră a guvernării comuniste.........................................................................3
I.2.Vlahii..............................................................................................................................8
I.3.Evul mediu....................................................................................................................11
I.4.Istoria Moldovei.............................................................................................................13
I.5.Basarabia......................................................................................................................17
I.6.łara Românească.........................................................................................................25
I.7.Transilvania...................................................................................................................28
I.8.Regatul României..........................................................................................................40
I.9. Transnistria înainte şi acum..........................................................................................49
I.10.Laudă Ńie, interbelic românesc.....................................................................................58
I.11.Istoriografie - Despre trecutul românesc al Basarabiei nu au avut voie să scrie
pânå în 1989 nici istoricii din Moldova sovietică, nici cei din România
comunistă.....................................................................................................................65
I.12.Cartea cu multe semne de întrebare (prostia unora, care ar trebui scoasă din
minŃile poporului, arătând adevărul istoric)..................................................................69

Capitolul II. Limba română vs. limba moldovenească

II.1.Limba română................................................................................................................77
II.2.Limba moldovenească...................................................................................................91
II.3.Istoria limbii române în Republica Moldova.................................................................100
II.4.De neamul moldovénilor, din ce Ńară au ieşit strămoşii lor, de Miron Costin...............106
II.5. Academia Română, prezidată de Ionel Haiduc, a criticat sever pe aceia care
susŃin existenŃa unei "limbi moldoveneşti", spunând că acest concept sfidează
adevărul ştiinŃific.........................................................................................................109

Capitolul III. Mitropolia Basarabiei

III.1. Mitropolia Basarabiei.................................................................................................113
III.2. Misiunea Ortodoxă Română din Transnistria............................................................117
III.3. Martirologiul Bisericii Basarabene.............................................................................120
III.4. Patriarhul României şi războiul secret pentru Basarabia...........................................126

Bonus................................................................................................................................129

Cuvânt de încheiere.........................................................................................................133

Bibliografie........................................................................................................................135
 Cuvânt înainte
„Dacă doreşti să înŃelegi ceva, urmăreşte
cum a luat naştere şi cum s-a dezvoltat”
Aristotel

În zilele noastre, un rol mare de informare îl are, pe lânga cele tradiŃionale, şi reŃeaua de
Internet. Se ştie, destul de bine, că Internetul conŃine o cantitate imensă de informaŃie. Astfel,
am hotărat de a face o lucrare bazată, în totalitate, pe date preluate din reŃea.
Sper, ca cititorul să găsească informaŃie utilă pentru antrenarea conştiinŃei naŃionale şi
aceleia de cetăŃean liber. Din start, vreau să atrag atenŃie, că datele din prezenta lucrare nu
sunt împotriva uneia dintre naŃiuni (toŃi avem acelasi drept de a trăi pe acest pământ – buni
sau răi). Scopul acesteia este de a informa şi de a readuce aminte (chiar şi străinilor) cine
suntem, de unde venim şi în ce direcŃie, e normal, sa ne îndreptăm. Deci, prezint ceea ce a
fost scris şi spus nu o singura dată.
Istoria (clar că nu cea falsificată), de fapt, este ca o lumânare care ne arată calea spre
viitor. Şi nu doar viitorul nostru, dar şi cel al urmaşilor urmaşilor noştri. Nu trebuie uitaŃi
stramoşii noştri, care au luptat pentru viitorul copiilor lor intr-un stat mare şi pentru a deveni
un popor puternic.
De ce ne lăsăm calcaŃi în picioare de cei care ne spun că ne sunt prieteni (cazul ruşilor)?
De ce lumea din Basarabia (nu toŃi, dar sunt) vor să fie “moldoveni” şi departe de fraŃii lor,
care de veacuri au fost alături (şi la bine, şi la rău)? Cineva poate crede, că atata timp cât
este Ileanca – ucraineanca, Ivan – rusul, Petea – bulgarul, Vladislav – polacul, noi nu trebuie
sa ne gândim la români şi România? Bine, bine!? Acestea sunt persoanele, dupa unii, pe
care ar trebui sa le urmăm? Nu cred că ar fi o idee bună. Ei sunt printre noi, foarte bine. Dar
noi suntem la noi acasă şi ar fi corect ca ei sa ne urmeze, fiindcă, la urma urmei, noi suntem
aceea care i-am primit (mai mult forŃat decât de bunăvoie) în ospeŃe şi nu invers. De ce rusul
(departe de casă) se mândreste că el e rus şi strigă în gura mare despre asta, dar nouă ne
este ruşine să recunoastem cine suntem şi de unde venim? Ruşine să ne fie întru strămoşii şi
nepoŃii noştri!
Culegerea de faŃă, “Izvorul neamului”, o dedic celora care au luptat, mulŃi dintre ei plătind
chiar cu propria viaŃă, pentru apărarea trecutului, prezentului şi viitorului nostru, al poporului
român.

i
Presa românească la inceputul secolului XX despre Basarabia

Sufletul românesc în Basarabia după anexare

I
Se vor împlini în curând o sută de ani de la luarea Basarabiei de către ruşi. Adecă acum o
sută de ani, prin pacea de la Bucureşti, din mai 1812, ei au luat partea de răsărit a Moldovei,
şi anume partea cea mai bună, mai mănoasă, mai potrivită pentru creşterea vitelor, - cum
ziceau plângând boierii de atunci, într-o vreme când fruntaşii Ńerii nu mai ştiau să se lupte.
Aceste întinse şi frumoase Ńinuturi n-aveau pe atunci un nume osebitor, ca şi Moldova de Sus
când ni-a luat-o Austria: răpitorii se grăbesc să acopere cu un nume fals, crezând că-şi pot
ascunde astfel fapta rea, ceea ce au răpit.
La pacea din Bucureşti deci, Rusia, care nu purta război cu noi, Rusia ai cării ostaşi
fuseseră primiŃi totdeauna bine la noi, în Ńară ospitalieră, primiŃi cu crucea şi evanghelia de
clerici, poate şi pentru a se aminti astfel acestor vânători de pământ străin dreptatea şi
cruŃarea creştinească, ni-a luat Basarabia pentru că avuse o socoteală cu Turcia. Crezuse că
poate opri amândouă Ńerile româneşti întregi, cu binecuvântarea lui Napoleon I, care numai
Dumnezeu ştie de câte ori ne-a dat şi unora şi altora: au fost câŃiva ani când numele
Împăratului Alexandru Pavlovici, şi nu al unor voievozi români, a fost pomenit la liturghie şi
scris deasupra uşii bisericilor ce se ridicau. Francezii pătrunseră însă în Rusia, şi atunci
vecinii se mulŃămiră şi cu o pradă mai mică. Trădarea fanariotului Moruzi din neam de domn
român i-a ajutat la aceasta.
Ruşii vor serba ca o zi de bucurie centenarul anexării. Noi va trebui să o comemorăm ca o
zi de durere şi ca o zi de trezire a speranŃelor pe care le dă totdeauna dreptul veşnic, care nu
poate fi învins, nici cucerit.
Cine va putea face această comemoraŃie? Statul? Dar el are datorii internaŃionale de care
nu se va putea depărta. Cel mult dacă nu va trimete din spirit de bună vecinătate o telegramă
de felicitări la Chişinău. Altă dată statul român, care-şi amintea încă bine de unde a venit,
dintr-o mişcare a sufletelor, fiind mai puŃin desăvârşit în corectitudine, mai puŃin aplaudat de
Europa, avea unele îndrăzneli pe care nici nu cutezăm a i le cere acuma. Când s-au împlinit o
sută de ani de la răpirea Bucovinei, austriecii au serbat acea zi de bucurie, austriecii,
reprezintanŃii "culturii", ai "spiritului german", ai "credinŃei germane", adecă, fireşte, rusnecii
vagabonzi şi cerşitori, aventurierii poloni, cehi şi de alte neamuri, şi mai ales "austriecii" pe
cari-i vedeŃi şi răbdaŃi aici lângă dumneavoastră, europenii de rasă asiatică. Au întemeiat în
numele culturii o Universitate provocătoare, insultătoare, pentru a răspândi lumina între
barbari: s-a întâmplat, ce e dreptul, că razele acelei lumini n-au ajuns pănă la noi, dar din
Universitatea noastră, cea barbară, de la Iaşi, întărită ca spirit, pornesc tot mai multe raze,
care descopăr românilor din Bucovina un trecut şi-i fac să întrevadă un viitor. Şi s-a mai
întâmplat un lucru: că, nevenind la CernăuŃi barbarii Moldovei, barbarii români din Bucovina
se grămădesc tot mai mulŃi în Universitatea feciorilor de evrei, nu pentru a sorbi spiritul străin,
ci pentru a întroduce pe cel românesc. Mâni energice de tineri lucrează pe frontonul
UniversităŃii jubiliare, scriind pe dânsa "Universitate românească" şi începând a însemna în
locul datei de anexare o altă dată, pe care o aşteaptă ei şi o aşteptăm şi noi.
Când discursurile triumfătoare răsunau la CernăuŃi, lumea se aduna la Iaşi, cu autoritatea
comunală în frunte, pentru a inaugura într-un colŃ năpădit de jidovime bustul de marmură al lui
Grigore Alexandru-Vodă Ghica. Ghica a fost, cu tot sângele românesc revărsat în neamul
ii
său, un grec; moartea lui, doi ani după luarea Bucovinei, nu se datoreşte acestui eveniment. Îl
pârâseră boierii la turci pentru simpatii faŃă de Rusia şi pentru biruri luate pe nedrept de la
Ńară, şi turcul trimes să-l prindă a crezut că e mai uşor să ducă la łarigrad un cap tăiat decât
un om viu. Dar popoarele au nevoie de oameni simbolici, cari să întrupeze o luptă, o biruinŃă,
o înfrângere, o tragedie. Când nu-i are, îi creează, şi astfel durerea noastră a înfăptuit pe
acestălalt Grigore Ghica, deosebit de cel istoric, fals din punct de vedere al adevărului, dar
care va trăi totuşi atâta timp cât şi durerea noastră.
Rusia nu obişnuieşte a face UniversităŃi de rusificare, pentru românii ei şi - mai ştii?-
pentru noi; nu îndrăzneşte a le face. Cu ce clădire va comemora ea răpirea Basarabiei? Ar fi
mai potrivit cu o temniŃă mare. Cu una în care să între toŃi românii de acolo cari vreau să fie
români şi îndrăznesc a o spune. Dacă o astfel de temniŃă s-ar face pentru ardeleni, la Alba
Iulia, răpede n-ar mai încăpea oaspeŃii într-însa. Cea din Chişinău ar rămâne goală: menirea
noastră e să pregătim locuitori, cât mai mulŃi, pentru dânsa. Căci fără vamă de suferinŃi, fără
lacrimi din prisosul durerii, fără sânge din prisosul vieŃii nu se mântuie din robie un neam.
Statul român nu va cuteza poate nici măcar să orânduiască în mai 1912 publicarea unei
cărŃi despre Basarabia românească, despre cei o mie de ani cât au fost ale noastre aceste
Ńinuturi, ca un răspuns la cartea în care ruşii ar vorbi despre cei o sută de ani de când au
această Ńară. Să comemoreze măcar opinia publică; s-o dezveŃe Liga Culturală de obiceiul ce
are de a întreba la uşile partidului respectiv ce trebuie să facă în asemenea chestii, care
admit pentru politiciani aceeaşi soluŃie negativă. Să se facă oriunde comemoraŃia, dar mai
ales în oraşe ca acesta, care trebuie să fie turnuri de strajă, pentru a vedea peste hotar,
pentru a pândi ceasul cel bun pentru a da lovitura cea cu izbândă.
II
Când Rusia a luat Basarabia, ea a avut grijă să păstreze un timp înfăŃişarea românească
a Ńerii, să câştige prin recunoaşteri şi adăugiri de drepturi toate clasele, - mai toate măcar.
Guvernator a fost numit un Sturdza aşezat în Rusia şi ai cărui urmaşi erau să fie cu totul
înstrăinaŃi, în sens franŃuzesc şi rusesc. Exarh al Sinodului rusesc, vlădică în Chişinău a fost
aşezat un răzeş bucovinean, Gavriil Bănulescu, care a tipărit cărŃi româneşti.
Boierilor li s-a cerut să se aşeze cu totul peste Prut ori să-şi vândă în termin scurt moşiile.
Cei mai mulŃi au rămas în Iaşi şi au pierdut moşiile, cu totul ori aproape. Şi la noi în casă era
un sipet mare de fier în care se cuprindeau multe petiŃii ruseşti timbrate pentru o lungă
cheltuială şi o mare pagubă, din care am rămas oameni săraci. Celor ce găsiră însă că e mai
bine să primească oblăduirea împărătească, ce nu li s-a dat? Drepturi ca ale nobililor ruşi,
cinuri de funcŃionari, cordoane de cavaler, - juveŃe prinse de gâturi plecate.
Clerul, în Ńara unde pretutindeni arde lumina la icoane, în Ńara unde statul sprijine Biserica
sprijinindu-se pe dânsa, în care toŃi se pleacă înaintea clericului, n-avea de ce să fie
nemulŃămit.
Şi, în sfârşit, Ńeranii neliberi, cari aveau înaintea lor exemplul eroicilor răzeşi ai Orheiului şi
Sorocăi, au prins ceasul prielnic al vânzării moşiilor pe nimic şi s-au împroprietărit pe brazda
lor.
III
Fericit ar fi fost neamul nostru, cu toate clasele lui, în Moldova împăratului creştin, dacă un
popor ar trăi, cum cred socialiştii, numai din viaŃa trupului, dacă el s-ar simŃi bine numai în
oasele şi carnea lui. Dar un suflet dumnezeiesc se zbate în acest trecător înveliş al nostru, un
iii
suflet pe care altă voinŃă decât a noastră îl duce pe căi ce cuprind răbdare şi suferinŃă, dar de
pe care toate chemările cărnii ce tinde spre mulŃămire nu-l pot îndepărta.
Şi sufletul acesta nu putea trăi, adecă nu se putea dezvolta şi nu putea stăpâni în
Basarabia. Aceasta se văzu îndată. Noua gubernie n-a dat nici un scriitor rusesc şi n-a putut
păstra nici un scriitor român, decât doar înăbuşindu-l.
Unii au pribegit, îndată după începerea erei ruseşti. Cel dintăi fabulist al nostru, Alecu
Donici, e un basarabean, născut şi crescut peste Prut. Toată viaŃa şi-a adus aminte de
malurile Răutului, de şesurile bogate, de câmpiile înflorite ale Basarabiei sale. Fiu de boier, a
întrat în şcoala militară a stăpânilor, a purtat uniforma Ńarului. Dar deodată l-a furat dorul.
Dorul cel mai ciudat şi cel mai straşnic; nu acela care cheamă pe cineva spre Ńara lui, locuită
de cei mai aproape din neamul lui, ci dorul care smulge dintre cei mai de aproape şi
înstrăinează de Ńărâna cea mai iubită pentru a găsi aiurea, în libertate, sufletul neamului său.
Aşa a făcut Donici şi viaŃa lui întreagă s-a desfăşurat apoi la noi.
Un altul, înrudit cu această familie, Alecu Rusu, s-a adaus la rândul lui scriitorilor români
din Moldova. Şi lui îi răsărea înainte vedenia satului basarabean unde văzuse întăi lumina
zilei şi frumuseŃile naturii. Dar nici spiritul lui liber nu i-ar fi îngăduit, după studii făcute în
depărtatul Apus, să trăiască în părŃile româneşti unde românilor li era îngăduit orice alta decât
să aibă un suflet.
În Basarabia şi-a petrecut toată viaŃa cavalerul - un cavaler de ordin rusesc - C. Stamati.
Era nepotul de frate al marelui mitropolit moldovean Iacov, mai întăi episcop al Huşilor; tatăl
său rămăsese peste Prut şi acolo şi-a avut acestălalt scriitor pământul, funcŃia, decoraŃia. Dar
şi pe dânsul în Moldova îl chema dorul; a străbătut-o, nu ca un străin doritor de a vedea şi a
afla, ci ca un evlavios pelerin, culegând la Iaşi, la Suceava amintiri din trecutul românesc
comun, inspiraŃii neuitate pentru scrisul lui. Când Mihai Kogălniceanu, întors din Apus, începu
să tipărească o revistă literară pentru toŃi românii, Dacia literară, când el ceru ajutorul tuturor
scriitorilor neamului fără deosebire de graniŃă, Stamati-i trimise duioasa idilă rurală,
Ńerănească, a GafiŃei blestemate de părinŃi. Din cronicile Moldovei, din viaŃa răzăşească şi
vitejească a Moldovei, din superstiŃiile poporale ale Moldovei s-a inspirat el pentru a scrie
poemele sale, şi isteŃia săteanului nostru dă viaŃă fabulelor lui, scrise într-o limbă românească
aşa de bună. La Iaşi a apărut către sfârşitul vieŃii lui culegerea operelor poetice ale unei
liniştite şi îndelungate activităŃi, stăpânite de spiritul românesc.
În acelaşi spirit de glumă şi înŃelepciune a neamului scrie, tipărind la ruşii din Chişinău, Ion
Sârbu, care nu ştia gramatică nouă, dar păstra cu evlavie şi mlădia cu pricepere limba cea
veche. Poezii lirice stau alături cu fabulele lui, poezii slabe: nu din ele aflăm ce se putea
petrece în sufletul său, ci din scurta fabulă a crinului, pe care nici ploaia nu-l hrăneşte, nici
soarele nu-l bucură, căci e "în străinătate".
Şi ca dânşii simŃea o generaŃie întreagă. Scrisorile ei ni-o spun. Şi dăunăzi ceteam un
răvaş prin care cutare bătrân care-şi simŃea bătrâneŃa cerea de-acasă, din Moldova, o şubă
bună, ca să-şi încălzească trupul şi poate, pe lângă aceasta, să-şi încălzească de amintiri
sufletul.
IV
Cel din urmă pribeag ce ni-a venit de peste Prut a fost şi cel din urmă reprezintant al
inteligenŃei româneşti din Basarabia. Bogdan Petriceicu Hasdeu, adevărat urmaş al neamului
ce a dat pe Vodă Petriceicu, era fiul şi nepotul unor oameni de talent cari scriseseră în
ruseşte şi leşeşte. Nu doar că ei s-ar fi înstrăinat după 1812, ci pribegi vechi, dinaintea anului

iv
1700, ei păstraseră din spiritul românesc doar mândria neamului lor şi, în legătură cu
aceasta, amintirea trecutului moldovenesc. Mediul basarabean nou a înviat pentru români pe
Hăjdău, tatăl şi fiul, cari aveau moşie la Cârstineşti lângă Hotin. De la noi a avut B.P. Hasdeu
însuşirile bune ale sufletului său; cele rele, de sarcasm, de imaginaŃie fără frâu, de lipsă a
iubirii de oameni şi a simŃului de datorie le căpătase, la Universitatea din Harkov şi între
colegii săi ofiŃeri, de la străini. Părăsindu-i, la noi şi-a făcut el toată viaŃa.
Când şirul scriitorilor basarabeni a încetat, limba noastră mai trăia încă în bisericile de
sate. Româneşte răsunau cântările, româneşte se cetea cuvântul lui Dumnezeu, româneşte
se săvârşeau tainele cele mari, româneşte vorbea predica din vechile cazanii.
Apoi, supt vlădici rusificaŃi sau ruşi, opreliştea graiului moldovenesc s-a hotărât, şi
întunerec adânc s-a întins peste suflete. Străinii cari ne apucaseră de gât cu dezmierdări
pentru a ne zugruma, ei cari ne coborâseră adânc în mormânt, cari presăraseră multă Ńernă
asupra noastră şi înfipseseră într-însa o cruce pravoslavnică purtând însemnări muscăleşti, ei
nu se gândeau că mortul cel jertfit de ei ar putea să învie vreodată. El a înviat însă, fără ca
măcar glasul nostru de frate, pătrunzând pănă în lăcaşul lui de întunerec, să-l fi chemat.
V
Dăunăzi, ruşii făcură revoluŃie împotriva Ńarului. Ruşii, şi mai ales evreii, şi unii şi alŃii
socialişti, internaŃionalişti, nu se puteau gândi la mormântul sufletesc al bietului moldovean.
Rusia nouă, liberă, democratică, parlamentară, Rusia roşie a viitorului trebuia să fie o Rusie
rusească.
Dar, când se vorbeşte de viaŃă în cimitire, nu învie morŃii cari şi-au isprăvit traiul pe
dreptate şi nu prind viaŃă stafiile nebune ale gândului bolnav, ci se ridică, cerându-şi dreptate,
cei ucişi tâlhăreşte. Rusia cea nouă n-au unde o găsi astăzi, când revoluŃia a fost înăbuşită,
dar vechea Moldovă basarabeană, pe care o credeau moartă, trăieşte.
Au început întăi boierii. Familii unde abia se ştie româneşte au dorit reprezintaŃii româneşti
în Chişinău. Şi s-au dat. A fost ca o bună vestire. Cine ar crede că gluma uşoară a lui
Alecsandri a putut fi întâmpinată cu ochi în care se desluşea o durere tragică, cine ar putea
crede că lacrimi răsăreau într-înşii? Şi aşa a fost. Fiindcă nu era vorba de glumă sau de
patimă, de comedie sau de tragedie, ci de sufletul nostru ce învia şi vorbea şi chema în graiul
nostru. Şi lacrima aceea s-a uscat, dar ochiul atins de dânsa a văzut, şi prihana vechii orbiri
s-a curăŃit de pe dânsul. Pe Ńeran nu-l întrebase nimeni. Doar, şi acolo, boierul nu vede în jos!
Dar iată că, din adâncul satelor întunecate, s-a ridicat un singur glas de plângere, de cerere,
de voinŃă: daŃi-ni graiul românesc în biserică! Şi s-au chibzuit mult străinii şi, fiindcă legea
creştină nu poate fi fără cuvânt înŃeles altceva decât o bâiguială păgână, au trebuit să se
învoiască şi ei. O comisiune a lucrat şi lucrează: ea a dat o Psaltire, Rugăciuni, şi, de curând,
cel dintăi volum din VieŃile SfinŃilor a apărut la Chişinău. Întoarcerea la românism a bisericii
satelor a început şi, prin ea, însăşi Basarabia românească-şi liberează sufletul.
E acum rândul nostru de a lucra.
1909 (Neamul românesc, anul al IV-lea, nr. 138.)

v
 Continuitatea spiritului românesc în Basarabia
de Nicolae Iorga

(1918)

PREFAłĂ

De la 1812, data anexării silnice către Rusia, care a luat ceea ce a prefăcut în "Basarabie"
- Basarabia fiind, de fapt, numai partea de jos a Ńerii, către Dunăre, - pentru că n-a fost în
stare să păstreze la încheierea tratatului din Bucureşti Principatele amândouă ori măcar
Moldova întreagă, şi pănă la data proclamării "Republicii Moldoveneşti" pe care împrejurările
erau s-o ducă mult mai răpede de cum credeau întemeietorii ei la unirea cu noi, cei din
vechea Românie, a fost oare în Basarabia vreo întrerupere a spiritului românesc, măcar în
anume din clasele aflătoare acolo? S-a întins vreodată asupra acestei Moldove răsăritene,
cuprinzând atât de mult din gloria trecutului luptător, care ni este comun, acea necunoştinŃă a
lucrurilor româneşti, acea părăsire a tuturor amintirilor, acea uitare de sine pe care o cred
neştiutorii şi pe care vreau s-o întărească în minŃile acestora oamenii cari socot, fără dreptate,
că un act politic se poate îndeplini, ca prin vrajă, instantaneu, năprasnic, fără nimic din acea
atmosferă culturală, din acea pregătire sufletească prin care singure popoarele pot să ajungă
la Ńinta lor, - restul fiind numai o întâmplare şi o aventură?
La aceste întrebări vreau să răspundă aceste câteva articole, care nu pot pretinde la alt
merit decât acela de a înfăŃişa în legătură, ca o singură desfăşurare, lucruri cunoscute, dar
foarte puŃin răspândite şi uneori în publicaŃii neaccesibile, şi de a comunica tuturora fapte şi
stări care erau prea mult păstrate pentru singura informaŃie a cercetătorilor ştiinŃifici.
I
În 1812 ceea ce s-a patentat politiceşte ca "Basarabie" era, supt multe raporturi, în condiŃii
de rezistenŃă mai bune decât Moldova de Sus, care, la anexarea din 1775, a devenit o
Bucovină.
Erau - dată fiind şi întinderea mult mai mare a teritoriului - şi un număr mai însemnat de
boieri, chiar din aceia cari purtau nume cunoscute. Unii dintre dânşii îşi aveau toată
proprietatea rurală aici; alŃii aveau în Moldova cea nouă rusească partea mai însemnată dintr-
însa. Pe de altă parte, aceşti cuceritori nu îngăduiau, ca ocupanŃii celeilalte părŃi desfăcute
din Moldova întreagă, persoanelor rămase la Iaşi, în legătură cu domnul, cu "turcii", să-şi mai
păstreze rosturi de stăpânire şi dincolo de Prut. Un termin scurt s-a pus pentru desfacerea
moşiilor. În cele mai rele împrejurări, pe preŃuri de nimic, atâtea au fost căpătate astfel de
oricine, indigen sau mai ales străin, pusese la o parte un căpitălaş format prin comerŃ; altele
au fost luate de Ńerani, cari, cu admirabilul lor instinct de câte ori e vorba de pământul pe care
l-au muncit şi pe care nu-l pot despărŃi de însăşi fiinŃa lor omenească, au făcut imposibilul
pentru a plăti zecile de mii de lei care li se cereau. Dar mulŃi dintre vechii fruntaşi ai acestori
Ńinuturi au preferat să rămâie decât să se vadă siliŃi la o asemenea vânzare. Câte unele din
familii s-au împărŃit, lăsând pentru conservarea vechii moşteniri pe cutare din membrii lor în
partea ajunsă rusească din Moldova lor.
Cu grămada se întâlnesc astfel nume boiereşti în cele dintăi chiar din actele ce privesc
Basarabia. În cartea mea, Basarabia noastră, publicată în 1912, am adunat o mare parte din
ele. Din documente apărute pe urmă aleg pe cei doi Cantacuzini, Alexandru şi Gheorghe, fiii
lui Matei, pe vara lor Elenco, măritată cu Harting, pe Iamandieşti, pe un Şeptilici, un Andrieş,
pe un Orăş, pe un Bantăş, pe un Hermeziu, pe mai mulŃi Oatu etc.

vi
 Cei trecuŃi supt alt sceptru puteau spera, de altfel, mult mai mult ca mazilii nobilitaŃi în
Bucovina, o situaŃie politică într-o Ńară care, câtva timp, s-a bucurat de o largă autonomie, şi
chiar un rol în viaŃa generală a imperiului. Un Alexandru de Sturdza putea să li servească
întru aceasta ca model de imitat.
Mănăstiri mari, bogate, cu vechi tradiŃii de cultură, cu aşezăminte şcolare, nu existau.
Vărzăreştii, Căpriana, din al XV-lea veac, nu mai însemnau nimic; ChiŃcanii, deveniŃi Noul
NeamŃ, reprezintau, ce e dreptul, marele curent de învăŃătură trezit în Moldova prin mişcarea
lui Paisie, dar, acesta însuşi fiind rus, renaşterea-i bisericească avea periculoase slăbiciuni
pentru acea civilizaŃie nouă care era să caute a deznaŃionaliza pe moldoveni.
Şcoli ca a lui Vartolomei Măzăreanu în Putna bucovineană nu sunt aici. Dar este ceva
care le poate înlocui. De la 1775 încoace, în Moldova se crease o folositoare şcoală laică,
mirenească, după ideile "filosofice" ale Apusului, şi Mitropolitul Iacov Stamati - al cărui nepot
era să fie cel dintăi şi mare scriitor basarabean - o patronase cu vioiul lui spirit modern. În
toată Ńara se creaseră aşezăminte în acest sens, şi viitoarea Basarabie nu fusese lipsită de
lumina lor.
Din fericire, şi ierarhia bisericească rămase un timp în mâni româneşti. Vlădica cel nou de
la Chişinău, continuator al Scaunului hotinean (şi acesta al celui din Brăila, pentru raiaua
turcească a Dunării şi Nistrului), a fost un adevărat şi isteŃ român, trecut prin mari demnităŃi
eclesiastice în Rusia însăşi, câmpulungeanul de vechi neam Gavriil Bănulescu, a cărui
amintire trebuie împrospătată în Basarabia. Deşi un străin fu aşezat în noul scaun din acel
Akkerman, care, Cetatea Albă a epocei noastre eroice, găzduise Mitropolia mutată apoi la
Suceava, tradiŃia naŃională n-a fost părăsită în Biserică. E vremea Bibliei de la Petersburg, a
frumoasei Biblii copiată după a lui Şerban Vodă din 1688 şi care a ajuns populară şi în
Moldova noastră şi supt Gavriil se încep tipăriturile religioase basarabene, cât de puŃine ar fi
ele.
În acest cadru, cu un sistem de legi care e luat după al vechii patrii şi după inspiraŃia
bizantină de aici - un român de adopŃiune, Manega, lucrând cu o întreagă comisiune la
redactarea Codului pentru Basarabia - şi cu o autonomie garantată, formal, de Alexandru I,
prin statut, viaŃa "moldovenească" putea să continue liber în Basarabia Ńarului, rămasă pentru
neam aceeaşi Moldovă.
II
Pe la 1812 nu putea să existe o literatură "basarabeană". ViaŃa intelectuală în Moldova
cea întreagă era centralizată: ea se găsea toată la Iaşi, câtă era. Şi trebuie să Ńinem samă şi
de atmosfera din acest sfârşit de epocă fanariotă, când influenŃa grecească era mai
puternică, mai asfixiantă decât oricând - şi ea a tot crescut pănă la 1821, - când unii dascăli şi
boieri ocrotitori puteau nădăjdui să confunde Ńerile noastre într-o mare Grecie a viitorului,
având acelaşi spirit elenic ca şi celelalte provincii ale ei: chiar când se scrie deci româneşte, e
vorba numai de traduceri, de prelucrări, de bileŃele de dragoste şi tânguiri de o melancolie
obosită şi netrebnică.
Astfel Ńinuturile moldoveneşti din răsărit se desfăcură fără ca pe pământul lor să fi rămas
cineva în stare să arăte, într-un timp când nici Iaşul nu se pricepea s-o facă, durerea firească
pentru sfâşiarea unui popor.
Se vorbeşte de scriitorul basarabean Alexandru, Alecu Hăjdeu (aşa-şi scria numele). E
adevărat că familia - el era fiul unui cărturar foarte distins, care purta, pentru o fire polonizată,
numele adevărat polon de Tadeu, pe care îl scria româneşte cu doi d - îşi avea o moşie în
Basarabia, lângă Hotin, pe lângă multe alte interese de afaceri în Bucovina vecină, de unde,
oricum, pornise o înrâurire naŃională românească. Dar omul foarte învăŃat, adânc cunoscător
al limbii şi literaturii ruseşti, preocupat de chestii istorice şi capabil uneori, când era vorba să
vii
le dezlege, de a născoci, cu multă dibăcie, documentul trebuitor - ca un romantic plin de
ironie ce era - se trăgea dintr-un neam care încă de pe la 1670 părăsise Moldova în suita
exilatului domn Ştefan Petriceicu, o rudă, şi care de atunci avuse a face cu steaguri străine şi
cu cărŃi străine. A fost cunoscut - şi, de la Asachi încoace, care l-a tradus şi în franŃuzeşte - e
foarte admirat, pentru informaŃia, îndoielnică, din el, ca şi pentru avântul literar şi, mai ales,
pentru puternicul sentiment de demnitate naŃională "moldovenească" ce respiră dintr-însul,
discursul lui Alecu Hăjdeu la deschiderea şcolilor - ruseşti - din Hotin. Dar cuvântătorul se
interesa mai mult din punct de vedere familial ori din curiozitate de diletant, de trecutul acelei
Moldove, al cării sol nu l-a călcat, în viaŃa culturală a căreia nu s-a amestecat şi a căreia
limbă, în multele-i studii, de trecut şi de viaŃă populară, publicate în revistele ruseşti, n-a
întrebuinŃat-o.
Scrisul basarabean era să plece întăi - pentru a decădea răpede, dar fără ca prin aceasta
să înceteze şi conştiinŃa românească în această provincie - de la cineva care, cum spune el
însuşi, a fost totdeauna un desŃerat:
Mâhnit şi pe gânduri şed posomorât
Cu un dor nespus,
Şi-ntristat şi dornic, trăind amărât,
Mă uit spre Apus...
Acolo îi viaŃa!
Acolo-i speranŃa!
Să fim fericiŃi
De-am fi toŃi uniŃi!
Eu, tânăr fiind,
Acolo lăsând
Strămoşeşti mormânturi, fraŃi ce mă iubea
Şi plină de graŃii pe Moldova mea
Dornic părăsind.
Născut poate în Iaşi, fiu de boierinaş moldovean, nepot de frate al marelui Mitropolit Iacov
Stamati, cunoscător al acelor moravuri fanariote pe care le-a descris superb în dialogul
cocoanei, cilibiului şi dascălului învăŃăcel al şcolii domneşti din capitala Moldovei, Constantin
Stamati rămâne dincolo de Prut la 1812, când era acum un om în toată firea.
O despărŃire fără revedere? O izolare? "Cordunul" cel nou al carantinei împărăteşti tăind
comunicaŃia cu Ńara rămasă "turcilor"? Planuri de noi cetăŃi otomane de-a lungul Prutului? Da,
însă soarta a vrut ca relaŃiile, brusc şi nemilos întrerupte, între cele două fărâmi ale Moldovei
lui Ştefan cel Mare să fie reluate după câŃiva ani abia.
La 1821 izbucneşte dincoace mişcarea grecilor. Românii nu se raliază la dânsa. Peste
carantină, familii boiereşti, membri ai clerului înalt trec în Basarabia. Mitropolitul Veniamin se
adăposteşte la ColincăuŃi; Dinu Negruzzi, cu toŃi ai lui, între care viitorul scriitor de frunte
Costachi Negruzzi, se află, un timp, la ŞărăuŃi, în aceleaşi părŃi ale Hotinului. AtâŃia părăsesc
chiar sălaşul lor de la Ńară pentru a vedea Chişinăul, unde nouă ani de stăpânire rusească nu
aduseseră decât doar lărgirea stradelor şi ridicarea câtorva clădiri administrative, vechiul oraş
moldovenesc, fără înfăŃişare de capitală, fiind "deşert şi tăcut" şi înviorându-se numai prin
sosirea acestor bejenari, zgomotoşi şi doritori de a se mângâia prin petreceri.
Atunci Puşkin, gloria romantismului rus, locuia acolo, culegând impresii despre Ńigani
vagabonzi şi Ńigance amoroase, despre greci geloşi şi despre tovarăşele lor neastâmpărate,
şi se arată încă vechea casă boierească în care a vegetat. Cei dintăi fii de boieri cari se
pregăteau de cariere, între ei Alecu Donici, în aşteptarea unei situaŃii în armată, priveau cu
admiraŃie pe geniul întunecat al byronismului moscovit, şi Negruzzi n-a uitat niciodată
vedenia. Stamati învăŃa limba noilor oficialităŃi şi se pregătea a traduce pe Puşkin însuşi, pe
Lermontov, rivalul acestuia, pe fabulistul Crîlov, probabil pe ChemniŃer şi Dimitriev, pe
prozatorul Sirovski.
viii
 Apoi, de la 1823 încoace, lumea se întoarse în Moldova. În sfârşit - izolarea? Nu. Căci, la
1828, în legătură cu greutăŃile din Orient, noul Ńar Nicolae făcea ca trupele lui să treacă Prutul
- şi ele erau să rămâie în Principate nu mai puŃin de şase ani, în cursul cărora aceiaşi ruşi au
fost într-o Moldovă şi cealaltă.
Atunci pentru întăia oară Stamati trece hotarul şi vede, între altele, iarmarocul din
Folticeni. El, care avea acum gata o mare parte din opera lui literară, descrie şi acest pitoresc
amestec de rase şi de costume. Literatura Basarabiei, absolut moldovenească în tendinŃe, îşi
ia astfel o dată sigură de plecare.

III
În acest moment, pe la 1830, când în Principate începe noua literatură românească,
şcoala nouă a românilor, ziarul, revista, almanahul, în care, în toate, se cuprinde, tot mai
desluşit, idealul unor timpuri nouă, unii dintre basarabeni sau, în genere, dintre românii
aflători, şi cu mai vechi prilejuri, în Rusia, rămân legaŃi numai de dânsa. Astfel Alexandru
Sturdza, - căruia Stamati-i dedică Tânguirea unui orb - cu sora lui, contesa de Ebling, care
iscăleşte lucrări de literatură: H. Severine. El alcătuieşte scrieri foarte cetite în vremea lui, în
care combate, în folosul ortodoxiei şi al autorităŃii politice, curentele revoluŃionare; la 1834
tipăreşte la Odessa un almanah francez, cu colaboraŃia surorii, a francezului Repey şi a mai
multor ruşi. La Odessa, de altfel, erau şcoli la care învăŃau şi copii ai familiilor româneşti din
Muntenia, cum se vede din corespondenŃa lui C. Brăiloiu (în Hurmuzaki, X). Stamati însuşi
pomeneşte de cutare "tânăr autor român al multor opere ruseşti tipărite la

Odessa de la 1848" şi despre care scrie aşa:

Dar ochii lui revarsă o rază înfocată
Şi fruntea lui vădeşte înalte cugetări,
Iar el, străin de toate, în gânduri adâncit,
Câte o dată numai îl vezi că se zâmbeşte.
AlŃii, ca Donici, prelucrătorul meşter, cu o "bonomie" care samănă cu a originalului, a
fabulei lui Crîlov, - ivită pentru a spune adevărul într-o societate neliberă şi având să
îndeplinească şi în Moldova aceeaşi misiune - trec Prutul şi fac o modestă carieră de
funcŃionari în Ńara strămoşilor. Un exemplu care, în aceeaşi epocă, va fi urmat apoi de un
coborâtor al boierului Rusu, din epoca lui Vasile Lupu, Alecu Russo, tânăr, care, după studii
făcute în ElveŃia, nu putea să se împace cu moravurile politice ale Rusiei şi, astfel, veni la Iaşi
pentru a duce, alături de o nouă generaŃie, lupta pentru ideile de libertate şi naŃionalitate, iar,
în ce priveşte scrisul, pentru reîntoarcerea bunului stil după datină, împotriva silnicelor
neologisme.
În Basarabia rămâne pentru a scrie româneşte întăi Stamati. El n-a învăŃat această limbă
din "Gramatica ruso-română" (foarte interesant e, potrivit cu ideile lui Daniil Philippide, autorul
Geografiei României, că nu se zice, în titlul rusesc, "Gramatică ruso-moldovenească", ci
"română"), a lui Ştefan Margela (Petersburg, 1827), probabil aromân din Macedonia, tipărită
pentru nevoile statului şi pe socoteala lui. E tot vechiul şi frumosul grai, plin de cuvinte adânc
răsunătoare în inimi, acel grai de care nu va voi să se despartă omul de bun simŃ,
întrebuinŃându-l, pentru plăcerea multora, fie şi în ciuda câtorva pănă la sfârşit.
Stamati ceteşte pe poeŃii ruşi şi-i traduce ori îi imită; ceteşte pe scriitorii francezi pentru
acelaşi scop, şi, pe lângă prelucrări după Lamartine şi Hugo (sau după irlandezul Thomas
Moore, tradus în limba franceză), se pot găsi pagini luate din Grandeur et décadence militaire
a lui Alfred de Vigny. Harnic om şi care ştie să-şi aleagă lectura, cum ştie s-o facă de folos
pentru naŃia lui, - ceea ce e puŃintel mai greu şi mai rar! Dar izvoare de inspiraŃie, nouă,
proprii îşi află el trecând către noi hotarul răpirii din 1812. Astfel vine la Iaşi în 1834, când -
poate şi supt o influenŃă rusească pe care o relevă d. G. Bogdan-Duică - a cântat oastea cea
nouă a Moldovei (Străjerul taberei), mângâindu-se prin scris pentru moartea soŃiei lui iubite,
ix
Catinca (mai pe urmă se pare a fi luat pe o Elenă). În 1839, când acum graniŃa de la răsărit a
Moldovei se ridicase de la loc în toată puterea ei de oprelişte, el trece prin Bucovina, oprindu-
se la Suceava, în care
Mă-ntreb de domneşti mormânturi
unde-au trebuit să fie,
la Putna, unde i se vorbeşte de "puŃina Ńărână, ce ar fi mirosit ca moaştele sfinŃilor", găsită
în mormântul lui Ştefan cel Mare, la Dragomirna, la Solca. InspiraŃii destule, când "pieptul se
coşeşte de încleştatele zvâcnituri ale inimii" (pp. 41-42), cât să Ńie o viaŃă întreagă!
Aceste scrieri ar fi rămas însă necunoscute, contactul literar nu s-ar fi stabilit, - dovadă de
unitate sufletească - între cele două Moldove despărŃite, dacă mişcarea pornită şi condusă,
până la ultimele ei consecinŃe politice, de Mihail Kogălniceanu, întors din Apus cu atâta
bogăŃie culturală în sufletul lui mare, n-ar fi intervenit, strângând, deocamdată numai la
munca scrisului, pe românii de pretutindeni, ca să afirme îndrăzneŃ un ideal nou, prin revistele
sale Dacia literară şi Arhiva românească.
În cea dintăi apare, la 1840, poema lui Stamati GafiŃa blăstămată de părinŃi şi o bucată lirică.
Ele sunt trimese de bucovineanul C. Hurmuzaki, în curând el însuşi însărcinat de moldoveni
cu procese în Basarabia. Supt îngrijirea lui Kogălniceanu, cam pe timpul când Hurmuzaki se
stabileşte în Iaşi, apare aici admirabilul poem, de o spontaneitate unică, în care basarabeanul
adună amintiri de cronică, aventuri din poveşti, cunoştinŃă de datini pentru a face din ele, cu
numele lui Ciubăr-Vodă şi cu isprăvile fiului său Bogdan, un "Orlando furioso" - pus şi în titlu
astfel - al românilor, operă neimitabilă, şi astăzi încă plină

de mireazma pe care o dă numai sinceritatea absolută unită cu un talent original şi cutezător.

În curând însă împrejurările scrisului românesc se fac mai grele. GreutăŃi răsar în calea
noii reviste a tinerilor, Propăşirea, la care Stamati nu colaborează. O revoluŃie se pregăteşte
în Principate, şi Rusia va veni s-o înăbuşe, în toamna anului 1848. Trupele Ńarului vor
rămânea pănă târziu, ani întregi. Un aspru regim împiedică vechile comunicaŃii. Din
Basarabia doar purtătorul unui vechi nume de revoltă, Hâncu, Iacov Daniilovici Hâncu, face
un curs de româneşte la Petersburg, publicând o Gramatică şi alegere de bucăŃi literare
(1840; şi "Concluzii" la 1847), dar limba română a lui Margela e acum "vlaho-
moldovenească". Şi un om de treabă, cu simŃ al limbii celei bune, dar fără mari însuşiri, Ion
Sârbu, dă doar la Chişinău (nu la Iaşi) Fabule după cei trei mari scriitori ruşi (1853) şi Alcătuiri
originale (1852), care nu se mai pot ceti, cu toată simŃirea reală din ele.
IV
Războiul Crimeii, evacuarea Principatelor de trupele ruseşti care începuseră un nou
război cu Turcia, ocupând pământul ce ni mai rămăsese, aduseră o nouă manifestare a
sufletului românesc în Basarabia, una care s-ar fi putut aştepta cu greu după ce preocupările
"moldoveneşti" acolo ajunseseră acum, în scăderea lor, la gramatica "vlaho-moldovenească"
a lui Hâncu şi la Alcătuirile lui I. Sârbu.
Cântând "Moldova", "Ńara frumoasă", "pământul bun şi îmbielşugat",
Cu păduri multe şi dese,
Cu izvoare bogate,
unde e mândru că străinului "inima-i sare din loc" când vede "moldoveanca" din care va
face soŃia lui, - poetul de la Chişinău nu înŃelege decât colŃul său basarabean, şi doar dacă
într-una din puŃinele lui fabule originale, Străina floricică, el arată în chip ascuns că inima lui
dorea o mai largă patrie:
- O, crinule, ce-ai păŃit?
De ce-aşa te-ai veştejit?
Unde Ńi-i mireazma, frate?
Au doară nu plouă de-ajuns?
- Aleu, crinul a răspuns,
x
Sunt în străinătate.
În prevederea putinŃei unui alt viitor, dacă nu va vibra cântăreŃul de la 1852 al acestei
dureri, care pare a-şi fi încheiat peste puŃin zilele tulburate şi amărâte - căci şi fără influenŃa
unei atmosfere pesimiste din literatura contemporană rusească, el se pare a nu fi gustat mult
din fericirea lui - se va găsi cine să exprime un nou şi cutezător ideal.
Nu tânărul "basarabean" (născut la Cristineştii Hotinului în 1836) Bogdan Hâjdău, viitorul
Bogdan Petriceicu Hâjdău (de unde B.P. Hasdeu), care-şi făcuse studiile la Harkov, într-un
mediu cu totul străin, de a trebuit să-şi înveŃe din nou limba părintească, pentru a-i aduce pe
urmă aşa de mari servicii, ca învăŃat şi chiar ca poet. Stăpânit cu desăvârşire de spiritul
satiric, demonic al "inteligenŃei" ruseşti de atunci, care avea ca model existenŃa tragică a unui
Puşkin, a unui Lermontov, despreŃuind viaŃa în sine prea mult ca să şi poată recunoaşte în
relativităŃile zădărniciei şi urâciunii ei o chemare, el venea, abia după realipirea la Moldova a
celor trei judeŃe de jos ale Basarabiei, în 1856, pentru a începe o carieră mare şi tulburată de
pasiuni ca judecător la Cahul. Ziarul plănuit de el în frământările pentru constituirea unei Ńeri
unite şi liberale, România, având un program potrivit cu aspiraŃiile tineretului din Iaşi pe acea
vreme, n-a apărut niciodată, iar cele dintăi publicaŃii ale aceluia care se înfăŃişa ca un genial
prinŃ exilat, întors în moştenirea sa pierdută, Foaia de istorie română, n-avea în sine nimic
special basarabean şi prea puŃin chiar în legătură cu nevoile societăŃii pentru care apărea.
Am dat în Istoria literaturii, III (p. 298), dovezi despre foarte slaba cunoaştere a limbii înseşi în
care era redactată revista, care cuprindea totuşi cea dintăi dovadă a unei erudiŃii
incomparabile şi a unui spirit cu totul superior.

Altfel e cu Stamati. Bătrânul, care trecuse de vrâsta în care se poate cere omului o
adaptare la împrejurările noi, reîncepe încă din 1853, fără îndemn, se pare, ci din propria
dorinŃă de a folosi naŃiei sale în noul pas înainte pe care-l făcea, colaboraŃia sa la publicaŃiile
moldoveneşti: almanahuri, calendare. BucăŃile pe care le alege pentru aceasta, revizuind şi
întregind, transpuind adesea în alt spirit lucrări mai vechi, au un caracter istoric luptător. E
vorba de gloriile, ce nu se pot uita, ale Sucevei, de fiica lui Decebal, de stejarul care,
"nenorocos", "tovarăşi n-are", ci este ca
...recrutul ce cu întristare
Păşind la strajă, stă singurel,
- apolog în care nu se ascunde poate numai izolarea anilor săi cărunŃi. Şi, când, la 1867-8,
stăruinŃile harnicului Codrescu, care păstra din luptele pentru Unire şi libertate tipografia
ziarului Buciumul român, îl fac, în preajma morŃii, să se hotărască a publica, supt titlul de
Muza românească (nu: "moldovenească") din care a ieşit, de pe urma încetării lui din viaŃă,
un singur volum - o sumă de scrieri, în versuri şi proză apar, dovedind ce schimbare adusese
noul avânt naŃional în sufletul acestui singuratec şi uitat.
"DesŃeratul din Moldova în copilăria sa", care cerea la 1863 "clasă de studii naŃionale la
gimnazii" (p. 525), nu mai cântă pe vechea "lăută a Moldovei", care "Ńinea hangul la ospeŃele
domnilor", ci se gândeşte la Vrancea liberă, la Roman de acolo, eroul "Daciei", la dacoromâni,
la "scumpa noastră Ńară Daco-România" (p. 37). Dorul de patrie va fi dedicat, în 1861,
"României", şi moto cuprinde această "doină veche" - şi nu prea veche - a "unui prizonier la
tatari", căruia şi fumul Ńerii sale i se pare dulce şi mirositor:
Am fost şi eu român,
Dar m-am făcut păgân,
Căci, tânăr fiind,
Bietul meu pământ
De tatari călcat,
Ei sclav m-au luat.
De-acum numai moartea
Să mă scape poate
xi
De păgânătate. (p. 60)
Şi ca să arăte robul că măcar pentru urmaşii săi pot veni alte zile, el îmbracă lupta între
romanitate şi slavismul rusesc în frumoasa alegorie poetică a lui Dragoş tinerelul domn
român, Făt-Frumos moldovean, care merge să răpuie, în adăpostul lui de la Cetatea Albă,
- cetatea de doi zmei păzită -
pe păgânul (p. 33) VronŃa uriaşul, care ascundea acolo "Dochia răpită" - fărâma
"basarabeană" a Daciei.
V
Trei judeŃe basarabene fuseseră căpătate, deci, pentru Moldova prin tratatul de la Paris,
deşi Austria, din motive pe care le înŃelegem, ar fi vrut să se adauge principatului, a cărui
unire cu cel muntean n-o voia, Basarabia întreagă, formându-se astfel un puternic stat
clientelar. Nu erau judeŃele cele mai bune; dacă la Cahul, pe Prut, tradiŃiile româneşti nu
fuseră întrerupte măcar o clipă, regiunea de la răsărit a fost, mult timp, raia turcească, loc gol
pentru rătăcirile prădalnice ale tatarilor şi apoi sălaşul acestora, Bugeacul lor, sămănat cu
sate de indigeni meniŃi robiei. Încă de pe la 1770, într-unul din războaiele lor cu turcii, ruşii
sfărâmaseră acest cuib, dar, provincia nerămâindu-li şi turcii revenind în cetăŃi, pe care le
întăriră şi mai mult, cu deosebire Ismailul, s-a întâmplat ce nu stătea în planurile nimănuia din
străini: întinderea elementului românesc din vecinătate. El era însă destul de rar pentru ca
ruşii, stăpâni după pacea de la 1812, să poată aşeza la 1829 bulgarii compromişi cu dânşii,
pe cari trupele imperiale, la retragerea lor din Bulgaria propriu-zisă, îi luaseră cu sine şi-i
colonizară aici. Şi alte naŃii fuseseră aşezate prin aceste părŃi, împestriŃând caracterul
naŃional al Ńerii.
Guvernul românesc, care era să rămâie până la o nouă expropriere, în 1878, ar fi putut

face deci o operă naŃională, atrăgând în Basarabia sa ce era mai bun în cealaltă şi exercitând
de acolo asupra părŃilor vecine o necontenită şi puternică influenŃă culturală. Nu a făcut-o
însă, poate de frica uriaşului vecin, poate din orientalism zăbavnic - ce ni sunt nouă douăzeci
de ani!, - poate din marele nostru păcat politic, lipsa de concepŃie. Nici episcopia cea nouă a
Dunării de Jos (opusă celei ruseşti de la Akkerman) n-a avut decât doar meritul de a fi
apropiat de cultura noastră pe câŃiva bulgari, cari s-au grăbit apoi să se spele de dânsa.
Ori eram noi deci deasupra gurilor Dunării ori nu, a fost acelaşi lucru pentru întregimea
Basarabiei supt raportul care ne preocupă aici.
Totuşi de la sine - şi în aceasta stă însemnătatea lucrului - cele trei părŃi din Ńară rămase
supt ruşi continuară, în forme modeste, şi cu toată lipsa unor oameni distinşi, capabili de a
conduce, vechea direcŃie culturală moldovenească.
Prin colŃuri de provincie se urmă desigur cu obiceiul satirelor versificate, în năcazul unuia
sau altuia, ca aceea, din 1842, Favorul diplomat al norocului sau al jucăriei, care era să se
tipărească şi să se împartă "la dughiana lui Carabet din BălŃi, fără plată". Să nu uităm că acte
judecătoreşti se alcătuiau în părŃile Hotinului în româneşte încă la 1823 (v. memoriul mieu Din
Ńinuturile pierdute, în "Analele Academiei Române" pe 1912, p. 81 şi urm.) şi că acte
particulare, de prezintat instanŃelor judecătoreşti, se întâmpină pănă către 1840, că, în sfârşit,
procesele pentru moşii care se tărăgănesc pănă după 1850, pănă la războiul Crimeii
(procesul mănăstirii NeamŃului, de ex.; v. ultimul memoriu ce am tipărit în aceleaşi "Anale" în
1916), aduceau necontenit contactul cu părŃile împricinate ori cu împuterniciŃii, cu vechilii lor,
un Dimitrie Beldiman, a cărui corespondenŃă - şi de la Petersburg - am descoperit-o şi
publicat-o în parte, un M. Kogălniceanu, un Constantin Hurmuzaki, din Bucovina.
Biserica însăşi păstra măcar în parte vechile ei datine. La 1867 foaia eparhială din
Chişinău apărea şi româneşte, supt cenzura românului Grigore Galin, inspector al
Seminarului. În articolele ce cuprinde, ea recunoaşte că "limba moldovenească se
întrebuinŃează în Basarabia", că e "limba de loc", se scuzează nedreptăŃile Rusiei oficiale faŃă
de neamul întreg; se pomeneşte nemulŃămirea socială după 1812 a Ńeranilor, pe cari a trebuit
xii
să-i potolească Gavriil Bănulescu, cu "gramată de liniştire tipărită pe limba moldovenească";
se înseamnă, în sfârşit, cărŃi "jumătate ruseşte şi jumătate moldoveneşte", ca Bucvariul,
Pentru credinŃă şi viaŃă creştinească; este şi un Ceaslov numai moldovenesc. Pănă la 1870
foaia a păstrat acelaşi caracter (v. articolul mieu în "Drum drept", I, pp. 68-73).
Scrisorile particulare în româneşte continuă; am tipărit din ele şi pănă la 1871. Deşi nu
erau şcoli româneşti, cutare student care merge la Kiev să înveŃe astronomie, după ce
isprăveşte gimnaziul rusesc din Chişinău, îşi formează o ortografie cuminte cu litere latine şi,
la observaŃia că şi-a uitat limba, răspunde, la 1864: "În scrisoarea n-l 1, tu-i ceti că eu am uitat
limba română. Nu crede, frate,
pe
ntru că singur poŃi să judeci: Am uitat-o eu, ori nu? Eu socot că nu. Tu cum socoŃi?" Nu ştim
răspunsul colegului rămas acasă, dar noi cari i-am cetit mărturisirile spunem ca şi dânsul: nu.
(Din Ńinuturile pierdute, pp. 74-86 şi urm.).
Peste şapte ani după ultima din aceste simple răvaşe româneşti pierdem Basarabia de
Jos. Într-o carte de o valoare deosebită, plină de idei şi de informaŃie, d. State Dragomir,
artistul basarabean de aici, la care în zilele din martie nu s-a gândit nimeni, a arătat (Din
Basarabia, Iaşi, 1908, p. 115 şi urm.) cu ce sfăşiere de inimă s-au desfăcut de noi părŃile
Cahulului. După noua hrăpire însă cei de acolo au continuat a-şi trimete fetele la şcolile din
GalaŃi, şi la 1888 aveam în Liceul Internat din Iaşi coleg pe d. Dragomir înainte de a avea la
Şcoala Normală superioară coleg pe ardeleanul Grigore Bârsan.
A urmat o epocă de socialism în Basarabia. Tineretul întreg a fost cuprins de această
mişcare. Dar orice agitaŃie la un popor supus, ori pentru ce idei ar porni, duce neapărat, pe

nesimŃite, la rana cea adevărată şi la durerea cea mare.

Aşa s-a întâmplat şi cu Basarabia. Deci ceea ce a liberat-o n-a fost această zgomotoasă
imitare superficială a socialismului străin, ci adânca dezvoltare organică, care a ieşit la
vremea sa şi în faŃă, şi tinde a-l înlocui cu totul.
Cred că am dovedit-o.
(Continuitatea spiritului românesc în Basarabia, Iaşi, Tipografia "Neamul românesc", 1918.)

Despre Basarabia

Mi se cere să particip, nu la apărarea dreptului nostru asupra Basarabiei, pe care nici un

om cuminte dintre cei cari fac parte din forma cea nouă a Rusiei, pe care o dorim desfăcută
de apăsătoarele tradiŃii Ńariste, nu înŃelege a o socoti capabilă de a fi desfăcută din trupul
statului românesc, revenit în hotarele sale fireşti, ci la considerarea rostului Basarabiei în
legătura, care trebuie să fie din ce în ce mai strânsă, fără osebire de loc şi de moment istoric,
între părŃile dintre Prut şi Nistru şi dintre celelalte părŃi româneşti.
Dacă înŃeleg bine ceea ce s-a cerut, este prin urmare o definiŃie a Basarabiei: o definiŃie
supt mai multe raporturi şi, anume, o definiŃie în ce priveşte originile sale, adecă felul de
vieaŃă românească cel mai vechi şi formele pe care a trebuit să le primească această bucată
de vieaŃă românească. Apoi condiŃiile în care s-a făcut desfacerea acestei Ńări, care a devenit
pentru Rusia Ńarului Alexandru I, întâi o "oblastie" cu un caracter naŃional şi provincial bine
delimitat şi pe urmă o simplă provincie, a cării alipire la monarhia, făcută din multe petece, a
Romanovilor, trebuia să ajungă cât se poate mai strânsă.
łara Românească a Moldovei - căci acesta este numele cel mai vechi al domniei care s-a
chemat pe urmă mai pe scurt: Moldova, - s-a alcătuit departe de malul Prutului, în colŃul acela
unde românimea din mai multe locuri s-a legat de la sine împreună, anume pe valea râului de

xiii
unde a venit numele Moldova şi în jurul acelui vechi centru orăşenesc, venind încă din
vremea tatarilor şi locuit la început de lucrătorii saşi de la minele ce nu mai există astăzi,
centru care se zice astăzi Baia, din cauza acestor mine, ca şi Baia Mare, Baia de Criş, Baia
de Aramă, dar care odinioară era numit în latineşte Cetatea Moldovei, iar pentru unguri
Moldva-Banya, Baia Moldovei, pentru saşi: Die Stadt Mulde, Cetatea Moldovei. Prin sărituri
răpezi de ostaşi această domnie moldovenească, strâns legată de râu, a ajuns înaintea largii
ape a Siretului şi înaintea Sucevei, care se varsă în Siret şi, înainte de a coborî în jos către
Roman, ea a Ńintit drept către vadurile Nistrului, ajungând prin cel de la CernăuŃi la vadul cel
mare de la Hotin şi prin vadul de la łuŃora pe Jijia, în jos de Iaşi, la celălalt vad, de la
Tighinea, sau, coborându-se mai în jos, la cetăŃile cele mari întemeiate pe pământ românesc,
dar fără stat al românilor, pe vremea aceea, la Chilia şi Cetatea Albă.
Este de uimit cu câtă putere s-a tins de la început la stăpânirea acestor mari ape, a căror
nevoie a fost simŃită de la început şi cărora li s-a căutat până la izvoarele lor o întregire prin
Ńara cea nouă, căci de aici a pornit adăugirea, în părŃile de la CernăuŃi, unde a fost łiŃina, de
la ŞipinŃi, în legătură cu aşa-zisa ŞerpeniŃă din judeŃul Dorohoi, şi de la Hmilov, a cărui
aşezare n-o putem găsi, a Moldovei celeilalte, pentru ca de acolo să se urmărească şi mai
departe stăpânirea târgurilor celor mari din colŃul ruso-polon al PocuŃiei. Era o întregire pe
care am putea-o numi în parte basarabeană în această legătură dintre domnia cea veche din
părŃile Băii şi dintre aceste două prelungiri, dintre care una lovea drept la Hotin, iar cealaltă
căuta, peste vadurile Prutului şi Nistrului, legătura cu izvoarele înseşi ale acestor ape.
Abia cunoaştem pe cei dintâi domni ai Moldovei, şi nu ni putem da samă de însuşirile lor.
Ele însă au trebuit să fie mari, căci nu înseamnă puŃin lucru ca, de la primii paşi făcuŃi de un
stat întemeiat milităreşte, el să-şi vadă harta întreagă, pe un timp când ea nu era însemnată
pe hârtie, şi să întemeieze o politică îndreptată pe căile acestea largi ale râului şi cuprinzând
un total aşa de deplin şi de solid închegat cum era acela dintre CarpaŃi şi Nistru.
Se poate întâmpla ca, în părŃile acestea de la răsărit, satul românesc să fi fost mai rar,
căci a fost o pădure basarabeană care s-a mâncat încetul pe încetul şi pe care ar trebui,
fireşte, s-o punem la loc. Desigur că, acolo unde se întindea stepa, adecă şesul fără copaci şi
cu puŃine cursuri de apă, afară de lacurile sărate care se înşirau deasupra gurilor Dunării, să
se fi strecurat popoarele din răsărit, împotriva cărora domnii Moldovei au făcut imediat un lanŃ
de cetăŃi apărătoare: Hotinul ridicându-se încă de pe vremea înaintaşilor lui Ştefan cel Mare,
până ce i s-a adaus strălucita îmbrăcăminte de piatră şi de cărămizi aparente, dăruite desigur
de Petru Rareş, Soroca, întemeiată ca un punct de strajă înaintea tatarilor, bătuŃi la Lipnic de
Ştefan cel Mare, Orheiul şi zidurile puternice, drept pe Nistru, ziduri care durează perfect şi
până acum, de la Tighinea, fără a mai pomeni întăriturile ocrotitoare peste cetăŃenii, cari îşi
aveau, cum s-a dovedit în urmă, monedele lor, în care numele de Cetatea Albă, în greceşte
"Aspro-Kastron", era unit, pe cealaltă faŃă a banului, cu bourul moldovenesc de pe vremea lui
Alexandru cel Bun şi a urmaşilor săi.
Basarabia nu este un adaos dăruit ambiŃiei unui domn târziu, ci una din pietrele de temelie
în clădirea solidă a domniei moldoveneşti din cele dintâi timpuri.
Ne-am deprins mai târziu a vedea în Prut un hotar, şi cântecul popular l-a blăstămat din
cauza împiedecării legăturilor de fiecare zi între oamenii de acelaşi fel cari erau foarte deseori
tovarăşi de muncă şi membri ai aceleiaşi familii. Dar, în vieaŃa cea veche a poporului nostru
rural, el nu înseamnă o despărŃire. Nu este râu, sau, exceptând Tisa singură, şi anume în
partea de jos, n-a fost râu care să însemne o despărŃire între două grupe de români.
PriviŃi la Dunăre: români sunt de o parte şi de cealaltă, având cu desăvârşire aceeaşi
înfăŃişare şi, chiar dacă românii se strecoară adânc în Balcani, întinzând mâna fraŃilor lor, de
xiv
o făptură întrucâtva deosebită, din părŃile Macedoniei şi Tesaliei, nimic nu-i deosebeşte.
Tot aşa românii se întind şi astăzi de o parte şi de alta a Nistrului, şi, precum cei din
Balcani s-au coborât până în fundurile acestea macedonene, tot aşa ceilalŃi, de la răsărit, s-
au dus până la Nistru, până la Bug, s-au coborât cu turmele în Crimeea şi au ajuns, prin
colonizările silnice ale ruşilor, până la apele depărtate ale răsăritului manciurian, ale celei mai
îndepărtate Asii.
Prin urmare nu se poate crede că, în cele dintâi timpuri, cum nu era o deosebire între
siretenii de o parte şi de cealaltă, să fi fost una între prutenii de pe dreapta şi prutenii de pe
stânga. łinuturile pe care le-au întemeiat în jurul cetăŃilor primii domni moldoveni se întindeau
pe amândouă malurile apei.
łinutul Hotinului trecea până în Bucovina de astăzi, cu pădurea lui.
łinutul Iaşului era şi pe un mal şi pe celălalt al Prutului.
łinutul Fălciiului era strâns legat de partea cealaltă, şi între Huşi şi Lăpuşna erau
legăturile cele mai fireşti. Prutul însuşi are o astfel de şerpuire, încât deseori cine călătoreşte
în aceste părŃi ajunge de nu-şi mai dă bine samă unde este Moldova rămasă neatârnată şi
unde şi-a înfipt ghiara vulturul bizantin al Ńarilor.
Iar pădurea Tigheciului îşi avea o parte corespunzătoare dincolo de Prut, precum stepa
din josul Basarabiei trece Prutul, cuprinde Covurluiul, o parte din Brăila şi coboară în IalomiŃa,
pe care o stăpâneşte cu Bărăganul şi se opreşte numai în margenea Vlăsiei, a pădurii
româneşti din Ilfov şi Vlaşca.
Neamurile boiereşti nu s-au deosebit niciodată, după cum unul era de o parte, altul de
cealaltă parte.
Un amestec de sânge cu unii ruşi, pe cari de la început i-am cucerit şi confundat cu noi, se
observă încă din veacul al XIV-lea, dar ei sunt mai mult în Moldova de sus decât în părŃile
Basarabiei de mijloc, întru toate asemenea cu Moldova, şi în părŃile de jos, care au avut
deseori o soartă deosebită de a regiunilor celorlalte, dar şi aici fără deosebire după cum erau
la răsărit sau la apus de acelaşi Prut.
Ctitorii bisericilor din Basarabia nu sunt oameni de acolo, precum ctitori ai lăcaşurilor din
Moldova au putut fi deseori cei cari înfăŃişau vieaŃa românească dinspre răsărit. Şi primejdiile
au fost aceleaşi.
Niciodată o năvălire nu s-a oprit la şivoiul îngust al Prutului, ci totdeauna hoarda tătărască
a pătruns până la Siret şi chiar dincolo de această apă, când n-a trecut pe deasupra
trecătorilor spre a se coborî prăpăstios în Ardeal, primejduind Maramurăşul şi părŃile vecine.
Nu se poate o legătură mai strânsă între două părŃi de la început nedeslipite şi fără nici un
motiv de deslipire de aceleaşi hotare.
Când a fost nevoie să se împartă Moldova în două, nimeni nu s-a gândit s-o împartă în
lung, ci împărŃirea s-a făcut în lat. łara de Jos, de la Bârlad încolo, opunându-se łării de Sus,
care se îngrămădea, după scăderea vechii capitale a Sucevei, în jurul Iaşilor. Nimic nu poate
fi mai doveditor a unităŃii româneşti decât acest caracter de împărŃire pe latitudine a Moldovei,
pentru nevoile administrative de mai târziu.
Când se făcură ceva mai târziu planurile de împărŃire a Moldovei între împăratul
Sigismund, care era rege al Ungariei, şi între regele polon, care râvnea la drumul spre Marea
xv
Neagră prin părŃile basarabene, înŃelegerea aceasta a tăiat tot în lat Moldova, plan care,
lovindu-se de dârza împotrivire a unui Alexandru cel Bun, n-a putut fi îndeplinit niciodată. Iar,
când între urmaşii lui Alexandru s-a făcut împărŃirea, de venituri mai mult decât de Ńară, Ilie,
fiul lui Alexandru, a fost domn în sus, Ştefan în jos, şi Petru Aron s-a refugiat, se pare, într-un
anume moment, la Cetatea Albă.
Ruşii n-au urmărit niciodată Basarabia privită ca o entitate deosebită, - aceasta nu se
bagă de seamă -; ei n-au urmărit nici măcar Moldova singură, ci stăpânirea asupra
amânduror Ńărilor româneşti până la Dunăre, ca să aibă legătură cu elementele slave din
Peninsula Balcanică, în chip firesc legate de dânşii.
Dacă, la 1812, s-au oprit la Basarabia, este pentru că n-au putut câştiga mai mult.
Planurile făcute de dânşii înaintea încheierii acestei păci neaşteptate, pe care ei au primit-
o numai de frica lui Napoleon, care se pregătea de năvălire, cuprindeau măcar Moldova
întreagă, sau măcar Moldova până la Siret. Şi după anexarea Basarabiei, Ńarul Alexandru n-a
crezut scopul său în adevăr atins, ci el a dorit să întrebuinŃeze Basarabia ca o bază pentru
luarea în stăpânire a Moldovei, sau, pe vremea lui Kiseleff, prezident al amânduror
principatelor, s-a stabilit carantină la Dunăre, care trebuia să fie hotar faŃă de turci.
Dar, îndată ce putinŃa aceasta de a căpăta Ńările româneşti, care s-a ivit ultima oară, ca o
fantazie bolnăvicioasă, în timpul războiului celui mare, când un Sturmer, înŃeles cu germanii,
se socotea stăpân în Moldova, lăsând Muntenia în sama împăratului-rege de la Viena şi
Budapesta, când această imposibilitate s-a vădit, Basarabia a rămas fără sens pentru Rusia.
Şi Rusia nu putea să aibă nevoie de dânsa, nici în ce priveşte coborârea la Marea Neagră, pe
care o are aşa de larg, nici în ce priveşte o înaintare asupra gurilor Dunării, spre care merge
un interes european, care, oricând, a stat împotriva pretenŃiilor ruseşti şi care, chiar când a
trebuit să cedeze ruşilor gura Chiliei, - pe când la tratatul din Paris era vorba de toate gurile
Dunării în sama Turciei supt administraŃia Moldovei, - s-a îngrijit, prin canalul de la Sulina, să
prefacă acest braŃ al Chiliei într-o linie moartă pentru comerŃ.
Dacă mai este nevoie, în starea actuală a legăturilor, să se aducă înainte argumente
istorice şi argumente de bun simŃ, ele pot fi culese şi de ai noştri, pentru a se folosi de
dânsele în diplomaŃie, şi pentru alŃii, din această scurtă expunere.
10 aprilie 1937

xvi
Romanimea dupa caderea comunismului
 Capitolul I. Originea românilor şi istoria Ńărilor lor
I.1. Cartea Neagră a guvernării comuniste
Actuala guvernare e cea mai coruptă din toate cate s-au perindat la putere de
la 1990 încoace. Deosebirea dintre alte guvernări şi cea comunistă este că ea
se află la putere şi tot ea e abilitată să controleze, supravegheze, sancŃioneze
abuzurile. Astfel, se creează impresia că organele de control sunt puse mai
degrabă să ia sub ocrotire şi să apere incălcările celor de la guvernare, nu să
le depisteze. Comuniştii mimează doar lupta cu corupŃia: ei se declară
„luptători contra corupŃiei”, dar contra corupŃiei... altora.

CORUPłIA STRANGULEAZĂ MOLDOVA. Potrivit organizaŃiei nonguvernamentale

Transparency International (TI), R. Moldova e una dintre Ńările cele mai corupte din
Europa, cele mai corupte instituŃii fiind justiŃia (au declarat 82% din chestionaŃi), vama şi
organele de control (74%). Fiecare al patrulea cetăŃean e nevoit să dea mită, mai ales
organelor de control, inclusiv celora care luptă cu... mita. Volumul total al mitei este de 6,1
la sută din veniturile oricărei afaceri. S-a constatat că aproape fiecare intreprindere este
vizitată de către structurile de control in medie de 35 de ori pe an. CorupŃia in acest stat
est-european a devenit de stat - 90% din cetăŃeni consideră că nu pot activa in economie
dacă nu dau mită. Numai pe parcursul unui an funcŃionarii publici iau mite în valoare totală
de cca 1 miliard de lei, adică 1/3 din valoarea Bugetului de stat. Indicele corupŃiei a crescut
in ultimii patru ani cu circa 200%. „CorupŃia strangulează Moldova, a spus Pamela Hyde
Smith, fosta ambasadoare a SUA la Chişinău, şi este cauza principală a sărăciei din R.
Moldova".

Deşi guvernanŃii se laudă că a crescut PIB-ul, nivelul de viaŃă al populaŃiei a scăzut

vertiginos. R. Moldova a ajuns cea mai săracă Ńară din Europa. Şi cea mai coruptă. Ea mai
are şi conducerea cea mai incompetentă. Conform unui raport al Băncii Europene pentru
ReconstrucŃie şi Dezvoltare (BERD) R. Moldova ocupă ultimul loc din Europa după
calitatea guvernării.

„PEŞTELE DE LA CAP SE STRICĂ”, zice un proverb de-al nostru. Una dintre cele mai
prospere familii din această Ńară sărăcită - nu săracă! - este familia preşedintelui Voronin.
Fiul lui Vladimir Voronin, Oleg, e cu adevărat un om cu capacităŃi deosebite. El a
concentrat in mâinile sale aproape toată industria zahărului, aproape toate afacerile din
import, de cereale şi de panificaŃie, cele din domeniul bancar, cele ale asigurărilor,
construcŃiilor, businessului imobiliar şi turistic, ale prestărilor serviciilor pe Internet ş.a.m.d.

Orice persoană care incearcă să facă o afacere, dă de Oleg Voronin. El este

proprietarul (preşedinte al Consiliului de administrare) Băncii „FinComBank”, prin care
tăticul-preşedinte a obligat să-şi deruleze activităŃile cei mai importanŃi subiecŃi economici
din republică, inclusiv instituŃii ale statului. Dacă vreun exportator de grâu doreşte să
vândă cereale în afara republicii, el trebuie s-o facă doar prin intermediul firmelor
„Transline”, conduse de Oleg Voronin (conform deciziei guvernului din 20 iulie 2004).
Acest lucru s-a făcut şi la indicaŃia ministrului Agriculturii, Dmitri Todoroglo, cumnatul lui V.
Voronin. Astfel, doar pentru intermedierea vânzării a 150 de mii de tone de grâu din
republică, firmele de expediŃie au câştigat 750.000 de dolari (8 milioane 850 mii lei). Şi
asta - fără ca proprietarii acestora să mişte vreun deget.

O altă firmă a lui Oleg Voronin, SRL „Metal Market” (str. Hanceşti, nr. 79), se ocupă de
exportul de metale, cu preferinŃă de la Uzina Metalurgică din RâbniŃa, dar şi de importul

3
 Capitolul I. Originea românilor şi istoria Ńărilor lor
materialelor de construcŃie din Germania, Italia, Ungaria. Firma „Construct-market", care e
tot a lui O.Voronin, are ca domeniu de activitate construcŃia de case. Întreprinderea mixtă
„Transline Moldova-Ucraina”, controlată de acelaşi Oleg, se ocupă de organizarea
activităŃilor de transport, comercializarea lemnului şi a fierului. AsociaŃia „Zahăr” (Chişinău,
bd. Ştefan cel Mare, nr. 73), şi ea aparŃinand lui O. Voronin, controlează Mafia Zahărului în
Moldova. Tot junele Oleg e proprietarul unei mari întreprinderi - Fabrica de zahăr din
Briceni, cumpărată la un preŃ de nimic (costul ei real fiind de câteva zeci de milioane de
dolari) şi din care a vândut Uzinei Metalurgice din RâbniŃa tot utilajul, ca metal uzat,
inclusiv şinele de la calea ferată din preajmă.

TATA ASIGURĂ ACOPERIREA POLITICĂ. (...) De altfel, familiei Voronin îi displac doar
istoria şi civilizaŃia românilor, nu şi banii acestora. O. Voronin are mai multe firme în
Romania: „MSI Trading Ltd" (Iaşi, str. Moara de Foc); SC „Kaolin”-Impex SRLVaslui (or.
Vaslui, str. Călugăreni, L/9, ap. 5), „Daewoo” (firmă mixtă româno-moldovenească, cu
sediul în Chişinău, bd. Moscovei, nr. 11) ş. a. Tot la Iaşi junele Voronin pană relativ nu de
mult avea şapte depozite en-gros. Paradoxul, însă, e altul: banii româneşti ajunşi la
Chişinău stimulează antiromânismul tatălui comunist.

Restaurarea Mănăstirii Cărpiana a devenit pentru familia Voronin un procedeu de

estorcare şi spălare de bani, lucrările fiind supravegheate de cei care s-au declarat nu o
dată atei - Vladimir şi Oleg Voronin. MenŃionăm că, la 3 mai 2004, V. Voronin a obligat toŃi
agenŃii economici din republică să doneze o cotă de 0,8-0,9 din venitul şi cifra de afaceri
anuală „pentru lucrările de reconstrucŃie ale complexului monastic Căpriana”, pe un cont
deschis la „FinComBank”. Nimeni nu cunoaşte suma exactă acumulată, dar surse
competente afirmă că aceasta ar fi enormă, iar la Căpriana n-a ajuns nici a zecea parte
din ea.

Oleg Voronin şi soŃia sa sunt un fel de „moşieri” in Chişinău: ei deŃin numeroase

terenuri, dar şi mai multe imobile, case, apartamente etc. pe străzile I. Creangă (unde
domiciliază permanent), V. Alecsandri, 81 şi V. Alecsandri, 79, pe str. A. Mateevici (locul
unde s-a aflat fosta casă a lui Leonid Brejnev), pe str. Ciocârliei (unde deŃine trei loturi de
pămant: două obŃinute de la Primăria capitalei şi altul - cumpărat de la o persoană fizică)
ş. a. La ora actuală, familia Voronin Ńinteşte să-şi insuşească Fabrica de băuturi alcoolice
„Aroma”, „Banca de Economii" ş. a. Se creează impresia că adevăratul stăpân al R.
Moldova e Oleg Voronin, iar tatăl său, preşedintele Voronin, îl ajută s-o mulgă cât mai
bine. ToŃi businessmenii care au stat in calea afacerilor fiului preşedintelui au fost fie
inlăturaŃi, fie aduşi la starea de faliment (prin controale aberante), fie arestaŃi.

E adevărat că V. Voronin susŃine că nu este la curent cu activităŃile de business ale

feciorului Oleg. Dar la fel de adevărat e că averea lor este comună şi că domnul
preşedinte este cel care-i asigură fiului său acoperirea politică, pentru ca acesta să poată
aduna cat mai mulŃi bani.

COMUNISTUL NR. 1. Vladimir Voronin nu seamănă deloc a fi un preşedinte „comunist”. In

timp ce preşedintele Chinei, Hu Jintao, a locuit la staŃiunea balneară de la Karlovy Vari
intr-un apartament care costă 200 de dolari pe zi, preşedintele moldovean Voronin a stat
in apartamente al căror cost depăşeşte 1000 de dolari. La fel procedează Voronin şi atunci
când participă la diverse simpozioane şi intruniri, iar aceşti bani sunt plătiŃi din buzunarul
Ńării, adică al nostru al fiecăruia. Faptele nu ar fi atât de şocante dacă Voronin ar fi
preşedintele bogatei ElveŃii sau emirul nu mai puŃin bogatului Qatar, dar dansul reprezintă
una dintre cele mai sărace Ńări din lume şi cea mai săracă Ńară din Europa.

4
 Capitolul I. Originea românilor şi istoria Ńărilor lor
V. Voronin are un apartament cu patru camere intr-un bloc al fostei nomenclaturi
comuniste de pe str. S. Lazo din centrul capitalei. Se spune că, de la o vreme, el a inceput
să cumpere apartamentele de pe scara sa, ca să-şi lărgească spaŃiul vital cât toate cele
cinci etaje ale imobilului. Locatarilor li se propun alte apartamente în alte zone ale oraşului,
iar când aceştia nu pot fi convinşi cu bani (un apartament de trei-patru camere în imobilul
respectiv costă intre 100 şi 200 mii de euro), preşedintele găseşte alte modalităŃi pentru a-i
convinge... Deocamdată, e doar la jumătate, dar dacă mai câştigă un mandat, va reuşi să
procure şi restul casei.

De fapt, Vladimir şi Taisia Voronin nici nu prea locuiesc in apartamentul cu pricina.

Danşii s-au mutat la vila din pădurea CondriŃa, situată la 39 km de oraş. Reparată capital
in timpul preşedinŃiei lui Petru Lucinschi, în ultimii patru ani, acest bun al statului a devenit
un bun al familiei Voronin. SpaŃiul prevăzut pentru vilă a fost lărgit cu încă 500 ha de
pădure, inconjurat cu un gard înalt de sarmă ghimpată - ca un adevărat lagăr de
concentrare -, Voronin mai construindu-şi pe acel teritoriu încă o vilă. Vila actuală şi
spaŃiile auxiliare - pentru cele aproape o sută de slugi, bodyguarzi, ingrijitori şi dresori de
animale - au fost de două ori renovate şi modernizate. La această reşedinŃă luxoasă,
„modestul” preşedinte comunist se comportă ca un boier feudal: Ńine cai de rasă, pe aleile
parcului conduce în mare viteză motocicleta sa de lux, pentru care fiul Oleg a plătit 20.000
dolari, organizează petreceri pentru prietenii de partid, vila de la CondriŃa semănând tot
mai mult cu cea de la KunŃevo, a lui Stalin, de unde acesta a condus in ultimii ani de viaŃă
URSS-ul. Toate acestea se întamplă în pofida stipulărilor din statutul PCRM, conform
cărora preşedintele acestui partid, care e şi preşedintele statului, nu are dreptul să se
lăfăiască în lux sau să se dedea la un mod de viaŃă incompatibil cu sărăcia în care se
zbate poporul. Popor, pe care Vladimir Voronin „îl conduce” spre viitor din beciurile pline
cu butoaiele de zaibăr de la CondriŃa.

Vladimir Voronin este un român rusificat, numele sau real fiind Cioară (in rusă =
vorona). Din C.V.-ul său aflăm că s-a născut la 25 mai 1941, într-un sat din raionul
Dubasari. Studii: liceale la "tehnicum cooperatist" din capitala republicii, apoi Institutul
Industriei Alimentare de la Moscova şi Academia de Ştiinte Sociale de pe lânga CC al
PCUS, în final absolvind cursurile Academiei MAI a URSS. A fost crescut şi pregătit să
devină un "cadru de rezervă" al Moscovei, care i-a urmărit şi dirijat întreaga carieră
profesională şi politică. După un scurt directorat al unui combinat de panificaŃie,
ascensiunea sa inseamnă: preşedintele Executivului raional Ungheni, prim-secretar al
Comitetului de partid Bender (Tighina) si apoi ministru al Afacerilor Interne, cu grad de
general-maior. Activitatea parlamentară: deputat în Sovietul Suprem al RSSM (1980-
1990); din martie 1998, deputat in Parlamentul Moldovei, membru al Biroului Permanent.
În 2001 este ales preşedinte al Republicii Moldova, din partea Partidului Comuniştilor, al
carui lider era.

Comunistul KGB-ist a devenit repede un capitalist notoriu, el şi fiul său Oleg, împreună
cu alŃi apropiaŃi, conducând o adevărată mafie a zahărului, alcoolului şi tutunului, cu o
reŃea de firme în Basarabia, România, ElveŃia şi Gibraltar. În acŃiunile sale, începând din
1997, a fost sprijinit de China si Cuba, prin bunuri şi bani, cu acordul Moscovei. Aşa se
explica faptul că, în anul 2000, planul de "federalizare", atribuit lui E. Primakov, găseste în
Voronin un adept perfect, proiectându-l spre cea mai inalta funcŃie în stat. Printre altele,
acest truc de sorginte sovietică însemna pierderea Transnistriei şi oficializarea Găgăuziei,
soluŃie dragă Moscovei.
Tovarăşul Voronin, deputat în Parlamentul basarabean, preşedintele Partidului
Comuniştilor, în plenul Parlamentului de la Chişinau, în ziua de 29 septembrie 2000,
a proferat grave insulte drapelului de stat al Ńării, tricolorul, etichetându-l ca fiind
"fascistskii flag" (drapel fascist). Cu toate că MAE (din România) "a luat nota cu
5
 Capitolul I. Originea românilor şi istoria Ńărilor lor
indignare de afirmaŃiile defaimatoare la adresa drapelului naŃional" şi ca Art.203/2
din Codul Penal al R. Moldova prevede pentru "profanarea simbolurilor naŃional-
statale ale Republicii Moldova şi altor state", pedepsirea persoanelor cu funcŃii de
răspundere este privarea de libertate (3-7 ani), sau cu o amendă de până la 80 de
salarii minime şi cu destituirea din funcŃie, Vladimir Voronin n-a patit nimic!
Victoria comuniştilor în alegerile din R. Moldova (50,2% din voturi) n-au constituit o
surpriza pentru analiştii politici. Se prefigura astfel "axa Moscova-Minsk-Kiev-Chişinău",
ceea ce-i convenea de minune lui Ion Iliescu, ce se lansase în cursa pentru al treilea
mandat prezidenŃial ("curat constituŃional", vorba lui Pristanda), sprijinit de preşedintele
Rusiei, V. Putin. După ce Vornin a luat frâiele Basarabiei, România lui Iliescu putea deveni
un "stat-tampon" între fosta URSS si NATO, date fiind "bunele relaŃii cu Rusia" preconizate
de cei doi rusofoni.
N-au mai trecut decât câteva luni de la inscăunarea lui Voronin şi iată că acesta
începea "războiul" cu limba română. Primul atac, la adresa Teleradio Moldova, prin care
se interzicea denumirea "română" a limbii vorbite! Al doilea, se referă la ministrul
ÎnvăŃământului, comunistul Ilie Vancea, acuzat că nu face nimic pentru întroducerea în
programa de studii a limbii moldoveneşti şi a Istoriei Moldovei, în locul Istoriei Românilor.
Al treilea atac se îndreaptă împotriva actului de reactivare a Mitropoliei Basarabiei,
permanent nedreptăŃita, afirma P.F. Teoctist, Patriahul Bisericii Ortodoxe Române, şi, în
această situaŃie, nevoită să apeleze la instanŃele de judecată interne şi internaŃionale, care
i-au dat câştig de cauză!" Preşedintele Voronin a incercat să intervina în procesul de la
CEDO (Strasbourg), dar fără succes, pe el deranjându-l chiar utilizarea cuvântului
Basarabia, ce desemneaza o unitate administrativă care nu există"! Tot el afirma ca aşa-
zisa Mitropolie a Basarabiei este o "formaŃiune schismatică în cadrul Mitropoliei Moldovei",
care Ńine de Patriarhia Moscovei.
De la limba moldoveneasca la oşti ruseşti
Dincolo de marile probleme economico-sociale cu care se confrunta Ńara (o treime din
"oamenii muncii" sunt plecaŃi peste hotare să-şi câstige pâinea), preocuparea preşedintelui
Voronin este limba româna şi istoria românilor, uitând de democraŃie, nivel de trai şi, mai
ales, de lupta anticorupŃie (cu ea laudându-se în campania electorală). Acum Ńinea morŃis
ca alături de limba moldovenească sa fie oficializată limba rusă, ca o chestiune prioritară a
guvernarii de sub conducerea sa.
I-au venit in ajutor tot felul de pseudo-istorici si lingvisti, printre care cel mai notoriu se
cheamă Vasile Stati, care, dupa ani şi ani de "studiu", publica in 2003, la Chişinău, un
DICłIONAR MOLDOVENESC-ROMÂNESC, având girul Ministerului Culturii al Republicii
Moldova. Autorul (autorii?) recunoaşte comunitatea originii şi a structurilor gramaticale ale
limbilor romanice de rasarit, ferindu-se să spună limba română (ca în epoca sovietica), şi
nu accepta existenŃa subdialectului moldovean al limbii noastre. Este perioada când
anumiŃi lingvisti se străduiau să descopere "autonomia" limbii moldoveneşti faŃă de limba
româna. Şi n-au gasit-o! A aflat-o "lingvistul şi istoricul" V. Stati, care găseste vreo 19.000
de cuvinte şi forme, care-i dau dreptul să afirme că asta-i limba moldovenească, încercând
să transforme un subdialect din limba literară româna, într-o altă limbă. AdevăraŃii
specialişti din Basarabia, precum Ion BarbuŃă, directorul Institutului de Lingvistica din
Chişinău, acuzând aceasta aparişie, spunea că "nici sub Stalin nu a indrăznit nimeni să
publice un dicŃionar bilingv român-moldovenesc", dar admitea că-i vorba de o încercare
cvasi oficială, prin care moldoveneasca sa fie "mai uşor de înlocuit cu rusa"!
Socotit unul dintre cei mai mari duşmani ai istoriei românilor şi ai limbii române, acest
Stati, fost deputat (1994-1998), din partea Partidului Democrat Agrar, de sorginte
comunistă, a fost pus la punct chiar de Academia de la Chisinau, dar "opera" sa a dat apă
la moara rusofonilor basarabeni, printre care se numară, bineinteles, şi V. Vornin.
Atitudinea preşedintelui, încă înainte de apariŃia acestei mistificări istorico-lingvistice, a
generat, printre altele, Marea Adunare NaŃionala de la Chişinău (de la 9 ianuarie până în
aprilie 2002), cu aproape 100.000 de participanŃi, un adevărat maraton mediatizat în toată
6
 Capitolul I. Originea românilor şi istoria Ńărilor lor
lumea, in favoarea românismului moldovenesc, impotriva comunizării Ńării, cerându-se
organizarea de alegeri anticipate. In fruntea acestei mişcări populare de o neintâlnită
amploare s-a aflat Partidul Popular Crestin Democrat (PPCD), condus de Iurie Roşca,
sprijinit şi de alte forŃe politice şi profesionale naŃionale şi democratice, printre care elevi,
cadre didactice, studenŃi şi ziarişti; greva angajaŃilor Companiei de Stat Teleradio Moldova
consona cu revendicările manifestanŃilor.
La toate acestea, preşedintele moldovean declara că "in spatele lor, în afară de
interesele mafiote şi ale structurilor corupte, se află interesele unei Ńări vecine - România".
Mai mult, "Acestea sunt interese naŃionaliste şi unioniste", iar PPCD, care a organizat
protestele, "este capabil doar de un singur lucru: să distrugă şi să fure"! Şi, parcă il aud pe
Ion Iliescu, chemându-i pe mineri împotriva hoardelor fasciste din PiaŃa UniversităŃii. Zicea
Voronin: "Aceştia sunt neo-fascişti, mai exact - naŃional-fascişti. La baza activităŃii lor nu
există nimic constructiv. Scopul lor principal este să dărâme, să distrugă stabilitatea
Republicii Moldova. ToŃi membrii fracŃiunii lor parlamentare sunt cetăŃeni ai României. Ei
toŃi pledează pentru unirea Moldovei cu România".

PREMIERUL VASILE TARLEV, care e al treilea în lista comuniştilor la alegeri, nu rămane

nici el prea mult in urma familiei Voronin. E celebru cazul cu gestionarea frauduloasă, de
către Tarlev, pe când era director la Fabrica „Bucuria", a 2.500.000 de dolari. Când e
intrebat ce a făcut cu banii, premierul o face pe „niznaiul".

V. Tarlev şi ruda sa Petru Tarlev sunt responsabili pentru criza pâinii (care n-a mai
ajuns să coste 16 bănuŃi, cum au promis comuniştii in 2001, ci s-a scumpit şi mai mult) şi
de situaŃia critică de la „FranzeluŃa” SA, generată de afacerile ilicite la achiziŃionarea făinii.
Premierul Tarlev e vinovat şi de gestionarea frauduloasă a mijloacelor financiare din
Fondul de rezervă al guvernului. Tot el a împărŃit sute şi mii de hectare dintre cele mai
bune pămanturi din republică pentru case particulare. Ne referim la Hotărarea semnată de
Tarlev şi Todoroglo de a elibera 33,2 ha din cadrul Complexului experimental al Academiei
de ŞtiinŃe şi a le oferi unor doritori de a-şi face castele, cei mai mulŃi - oaspeŃi de pe alte
meleaguri la Chişinău. Din aceeaşi categorie de incălcări face parte instrăinarea, in 2002,
a cca 24,8 ha de pădure din fondul „Moldsilva” pentru construcŃia vilelor de către angajaŃii
Cancelariei de Stat.

Exemplele de mai sus sunt doar cateva dintre abuzurile strigătoare la cer ale celora
care ne conduc. Ii vom lăsa să ne mai fure incă patru ani?! Sau la 6 martie 2005 le vom
spune: „Ajunge!”?

Să ne facem dreptate la 6 martie 2005. VotaŃi contra corupŃiei comuniste!

După N.Dabija (Literatura şi Arta) şi Evenimentul Zilei

Da…, scumpul nostru scriitor, Nicolae Dabija, a strigat in 2005 (ceea ce a rămas
valabil şi pentru perioada imediat următoare, după 2005 incoace ), dar a fost mai mult in
gol. Să vedem ce se va intâmpla şi în 2009. Până acuma “dragul” preşedinte al republicii,
V.Voronin, a arătat nu o singură dată că e “demn” de postul pe care îl ocupă. Această
şansa i-a fost dată de popor, din păcate. Eu zic, că nu este cazul de a privi liniştit la ceea
ce se întâmplă în R. Moldova, ci de contribuit cu ceva (cu orişice) pentru “lecuirea” acestei
boli, care este ideologia comunistă unită cu cea Ńaristă.

Nu e nevoie să permitem unor “nesimŃiŃi” să ne îngreuneze urechile cu tot felul de

prostii pe care, e clar că le-a născocit conducerea atât Ńaristă cât şi cea a URSS-ului, cea
din urmă insistând mai cu forŃă. Ceea ce a spus B.Shaw cu ceva timp in urmă e actual

7
 Capitolul I. Originea românilor şi istoria Ńărilor lor
pentru micul nostru “stat”: - “Oameni, straduiŃi-vă să aveŃi ceea ce iubiŃi. LuptaŃi din
răsputeri, în caz contrar va trebui să iubiŃi ceea ce vi se va da.”

Nu demult, V.Voronin a spus că noi suntem moldoveni (ceea ce nu neagă nimeni, doar
că facem parte din poporul român, asta el nu poate şti, fiindcă e comunist) şi că avem o
limbă moldovenească (iaraşi o mare snoavă băgată in capul oamenilor care, din păcate,
nu au “carte”).

Deci,să incepem…

I.2.Vlahii
Vlahii (sau valahii), sunt populaŃiile romanizate din Europa Centrală şi Răsăriteană:
românii, aromânii, istroromânii şi meglenoromânii, dar de la crearea statului modern
român, acest termen este folosit de obicei pentru a-i desemna pe românii (în sensul larg al
cuvântului) care locuiesc la sud de Dunăre (excepŃie fac românii din Dobrogea).Ei sunt
descendenŃii coloniştilor romani sau a populaŃiei locale romanizate dacice, tracice şi iliri.

Valahii din Moravia şi vlahii din CroaŃia (unde vlah înseamnă şi sârb ortodox pe
teritoriul croat) sunt românii slavizaŃi (excepŃie fac în CroaŃia istroromânii care nu au fost
slavizaŃi). Regimul comunist din Serbia şi din Bulgaria a folosit cuvântul "vlah" pentru a
crea impresia că românii de acolo sunt o naŃiune diferită de românii din România. Această
strategie de deznaŃionalizare a românilor a fost întâlnită şi în Basarabia, unde s-a
implementat ideea că românii de acolo, numiŃi "moldovani" sunt diferiŃi de moldovenii de
peste Prut şi în consecinŃă, nu ar aparŃine naŃiunii române.

Etimologie
Vlahii sunt urmaşii tracilor. Din păcate, în prezent nu sunt recunoscuŃ ca minorităti
naŃionale în Grecia, Bulgaria şi Albania, unde sunt lipsiŃi de dreptul la educaŃie în limba
maternă şi sunt supuşi unui proces de asimilare forŃată.

Dacii şi vecinii lor-Cassius Dio, Istoria romană, LI, 22,6 : ...dacii locuiesc pe ambele
maluri ale Istrului. Dar cei ce locuiesc dincoace de fluviu-lângǎ Ńara tribalilor - Ńin cu plata
birurilor de Moesia şi se numesc moeşi, afară de cei asezaŃi foarte aproape de tribali. Cei
de dincolo poartă numele de daci, fie ca sunt geŃi, fie cǎ sunt traci din neamul dacilor, care
locuiau odinioarǎ în Rhodope.

Răscoala Asǎneştilor din 1185- relatarea lui Niketas Choniates: Împăratul Isaac
Anghelos (1185-1195) [...] zgârcindu-se să cheltuiască pentru serbările de nuntă din banii
vistieriei, îi aduna fără cruŃare din propriile Ńinuturi; şi a jecmănit, din meschinărie, şi alte
oraşe din părŃile Anchialosului, pe furiş, dar mai ales şi i-a făcut sieşi şi romeilor duşmani
pe barbarii din Muntele Haemus, care mai înainte se numeau misieni, iar acum se
cheamă vlahi. Aceştia, încredinŃaŃi de inaccesibilitatea Ńinutului în care locuiau şi bizuindu-
se pe fortăreŃele lor, care sunt şi foarte numeroase şi ridicate pe stânci abrupte, s-au
sumeŃit şi altădată împotriva romeilor [...]După ce misienii au început să acŃioneze făŃiş ca
nişte răzvrătiŃi [...] La început vlahii se codeau şi fugeau de răscoala la care erau împinşi
de Petru şi Asan [...]

Originea numelui este germanică: aceiaşi origine duce la cuvintele "welsh" şi "valloon"
în alte părŃi ale Europei. Popoarele slave au folosit iniŃial numele de valahi în general în
legătură cu toate popoarele romanice. Mai târziu, înŃelesul cuvântului s-a schimbat. De
8
 Capitolul I. Originea românilor şi istoria Ńărilor lor
exemplu, Italia în limba poloneză este numită Włochy. Termenul a fost la început un
exonim, în timp ce vlahii foloseau diferite cuvinte derivate din romanus pentru a se numi
pe ei înşişi: rumâni, rumâri, armâni, arumâni, etc.

PopulaŃiile vecine cu care aromânii au venit in contact folosesc, de obicei, pentru a-i
denumi, termenul generic de Vlahi, dar în două variante: Belivlasi (,,români albi), denumire
intrebuinŃată de bulgari (care îi contrapun astfel românilor care traiesc in nordul Dunarii -
Caravlasi sau Cerni-vlasi, adică români negri) şi Kutzovlahi, denumire uzitată de către
greci, despre a carei semnificaŃie şi origine există mai multe ipoteze. Vom aminti trei dintre
acestea:

a.) pentru cei mai mulŃi dintre cercetători, ar fi vorba despre o denumire peiorativă -
români şchiopi, denumire care poate fi regasită şi in operele cronicarilor Miron Costin,
Dimitrie Cantemir şi Constantin Cantacuzino.;

b.) ,,kutzo deriva din turcescul ,,kucuk (=,,mic), apelativul fiind folosit pentru a-i
desemna initial pe locuitorii ,,Micii Vlahii, in opozitie cu ,,Marii Vlahi (locuitorii Vlahiei Mari,
adică Tesalia secolelor al XII-lea si al XIII-lea);

c.) P.S. Nasturel propune recent etimonul turcesc ,,koc (=,,berbec), deoarece era vorba
despre o populaŃie formată în general din păstori nomazi. Un etimon satisfăcător, cel puŃin
din punct de vedere semantic.

Astfel, in limbile balcanice, cuvântul Vlah devine sinonim cu cel de păstor nomad, dar
este interesant de observat cum s-a trecut de la sensul originar al cuvântului la sensul
etnic (după cum arată Matilda Caragiu-Marioteanu şi Theodor Capidan).

• Ungro-Valahia, mai târziu Valahia ("łara Românească") – între CarpaŃii

Meridionali şi Dunăre
o Vlaşca - în sudul Munteniei
o Valahia Mică ("Oltenia") – la vest de râul Olt
o Valahia Mare ("Muntenia") - la est de râul Olt
• Moldo-Valahia ("Moldova") – între CarpaŃii Răsăriteni şi Nistru
• Vlahia de Sus – în Epir
o Moscopole
• Vlahia Mare ("Megale Vlachia") – în Tesalia
• Vlahia Mică – în Etolia, Acarnania, Dorida, Locrida
• Valahia Veche ("Stara Vlaška") – în sud-vestul Serbiei
• Valahia Albă – în Moesia
• Valahia Neagră ("Morlachia") - în DalmaŃia şi sudul Bosniei.
• Valahia Sirmium – pe râul Sava
• Valahia Moraviană ("Valašský") – în MunŃii Beskidy din nord-estul Cehiei

Oamenii
Românii (CunoscuŃi de asemenea şi ca Daco-Români, vorbind limba română) trăiesc
în:

• România – 20,5 milioane,

• Republica Moldova – 2,8 milioane.

Ca minorităte naŃională trăiesc în:

9
 Capitolul I. Originea românilor şi istoria Ńărilor lor
• Ucraina – 409.000 – în sudul Basarabiei, în nordul Bucovinei şi în
Maramureşul de nord.
• Serbia – 75.000 (30.000 în Voievodina, dar cea mai importantă comunitate
este cea a vlahilor din Timoc şi Morava, lipsită de cele mai elementare drepturi
naŃionale. Numărul acestor români este estimat la aproximativ 250.000 persoane),
• Bulgaria - mai ales în Timocul de est şi în lunca Dunării.
• Ungaria – 10.000

Aromânii (vorbind limba armânească) trăiesc ca minorite naŃională în:

• Grecia – mai ales în MunŃii Pind,

o Notă: guvernul Greciei nu recunoaşte nici o diviziune etnică, aşa ca
nu exista nici o statistică exactă
• Republica Macedonia – 9.695 (0.5% din totalul populaŃiei),
• Albania – între 10.000 şi 40.000,
• România – aproximativ 27.000 (recensământ 2002), în relitate peste
100.000, în special în Dobrogea,
• Bulgaria

Meglenoromânii (vorbind limba meglenoromână) trăiesc în nordul Greciei (aproximativ

3000) şi Macedonia (aproximativ 2000).

Istroromânii (vorbind limba istroromână) trăiesc în peninsula Istria din CroaŃia de azi,
numărând aproximativ 1.000 - 1.500 de oameni.

Cultura
La fel ca şi limba, legăturile culturale dintre vlahii nordici (românii) şi vlahii sudici
(armânii) au fost rupte până în secolul al X-lea şi de atunci au fost influenŃe culturale
diferite:

• Cultura română a fost influenŃată de slavi şi mai târziu de unguri şi de

germani (mai ales în Transilvania). În secolul al XIX-lea a apărut o importantă
deschidere către Europa occidentală fiind strânse în special legăturile culturale cu
FranŃa.
• Cultura aromână dezvoltată mai întâi ca o cultura pastorală, mai târziu a fost
influenŃată de culturile bizantină şi greacă.

Religia
Religia vlahilor este predominant creştin ortodoxă, dar sunt unele regiuni unde sunt
catolici şi protestanŃi (în Transilvania), iar unii sunt musulmani (foşti convertiŃi din Grecia,
trăind în Turcia de la schimbul de populaŃie din 1923).

10
 Capitolul I. Originea românilor şi istoria Ńărilor lor

I.3.Evul mediu
În condiŃii favorabile pe plan internaŃional, fără de amestecul ungar şi ameninŃarea
tătarilor, în secolul XIV au luat naştere la sud şi est de CarpaŃi, statele româneşti de sine
stătătoare, Valahia Maior (Muntenia) şi Valahia Minor (Moldova). Acest lucru a deschis
calea unei vieŃi politice a provinciilor româneşti, care va fi ilustrată de-a lungul istoriei prin
mari valori create într-una sau într-alta dintre acestea şi unei afirmări internaŃionale.

Deplasarile permanente ale populaŃiei dintr-o provincie într-alta, migrările dintr-o parte
într-alta determinate de condiŃii socio-politice, precum şi legăturile economice, politice şi
culturale puternice, au înlesnit existenŃa unităŃii etnice româneşti, au făcut ca românii din
Transilvania, łara Românească şi Moldova să aibă tot mai acut conştiinŃa faptului că
alcătuiesc un singur popor, cu origine comună şi trăsături etnice şi spirituale identice.
AmeninŃările din afară, care nu mai conteneau, au facut ca din zorii vieŃii statale domnitorii
români să ducă o politică ce se credea că poate asigura o stabilitate statului ce evolua, că
poate întări legăturile şi poate conduce treptat la unirea Ńărilor româneşti într-un singur stat
unitar şi independent.

Începând cu secolul XIV mulŃi conducători politici au inceput să-şi dea seama că
apărarea Ńărilor româneşti se putea face doar prin alianŃe solide. Schimbarea orientării
politice a uneia dintre acestea putea influenŃa şi chiar modifica politica celorlalte două Ńări.
AcŃiunile întreprinse de Mircea cel Batrân în Moldova, Alexandru cel Bun in Muntenia,
Iancu de Hunedoara atât în Transilvania cât şi în Moldova, cele întreprinse de Ştefan cel
Mare, şi cele întreprinse de Ioan Voda cel Cumplit în Muntenia, de Mihai Viteazul în
Transilvania şi Moldova, au avut acelaşi Ńel: asigurarea cooperarii militare a Ńărilor surori
prin impunerea ca domnitori a unor aliaŃi fideli. Acest lucru a avut urmări importante în
ceea ce priveşte crearea statului unitar, dat fiind elementul etnic comun al românilor.

Cu cât ameninŃarea din afară era mai mare cu atât eforturile de unire deveneau mai
puternice.

AlianŃele politice şi militare ale łărilor Române din secolele XIV şi XV au dus către
mijlocul secolului al XV-lea la o reala unire a forŃelor, şi au dat naştere până în secolul XVI-
lea ideii reconstituirii vechii Dacii, prin aducerea sub o conducere unică a întregului spaŃiu
românesc. Mihai Viteazul a fost acela care a reuşit sî facî aceasta idee viabilă, chiar dacă
pentru scurt timp, dând un scop precis celor care l-au urmat. Sub domnia sa cele trei Ńări
româneşti s-au unit, el intitulându-se: "domn al Munteniei, Transilvaniei şi Moldovei".

Faptele politice intreprinse de Mihai Viteazul s-au dovedit a avea o importanŃă majoră.
Ele au trezit conştiinŃa românească şi au lăsat urme durabile; ele au îdemnat generaŃiile ce
i-au succedat să creeze un stat unitar şi independent, iar eroul de la Calugareni s-a
transformat în simbol al unităŃii naŃionale.

Poporul român a folosit răstimpurile de pace pentru a-şi dezvolta cultura; acest lucru i-a
dat tăria de a-şi afirma dreptul la existenŃă. După ce statele slave sud-dunărene şi BizanŃul
au căzut sub dominaŃia otomană, şi până la ridicarea Rusiei, łările Române au fost în
avangarda apărării creştinătăŃii ortodoxe , fiind un scut al Bisericii Răsăritene şi al tradiŃiilor
acesteia. ÎnvăŃaŃii greci şi slavi care au trăit in łările Române au dus o activitate susŃinută
de promovare a literaturii bisericeşti. AjutaŃi fiind de domnitorii români si de familiile
nobililor români, aceştia au tipărit carŃi bisericeşti, care au pătruns în partea de sud a
spaŃiului dunărean, şi au contribuit prin credinŃa lor proprie la conştiinŃa naŃionalităŃii.

11
 Capitolul I. Originea românilor şi istoria Ńărilor lor
łările Române au dus mai departe tradiŃia culturală a Imperiului Bizantin. Unii dintre
domnitorii români au fost conştienŃi de aceasta misiune şi au acŃionat ca atare. Neagoe
Basarab, Matei Basarab, Vasile Lupu, Constantin Brâncoveanu s-au considerat succesori
de drept ai tradiŃiei bizantine. În această postură, ei şi-au asumat rolul de protectori ai
Bisericii Ortodoxe şi de continuatori ai faptelor împăraŃilor BizanŃului. Întreaga lor domnie a
fost nutrită de acest gând; toate faptele lor au fost rezultatul acestei conştiinŃe. Ei au
întrodus la curŃile domneşti splendoarea şi ceremonialul din anturajul împăraŃilor
BizanŃului. Din primele momente de existenŃă ale statului român, cancelariile timpului şi-au
luat ca model BizanŃul.

Operele de artă româneşti - picturile şi arhitectura medievale - sunt pline de

originalitate. Arta românească s-a dezvoltat atât graŃie tradiŃiei cât şi prin cunoaşterea artei
Ńărilor vecine; aceasta a îmbinat în mod fericit elemente ale tradiŃiei locale cu cele datorate
BizanŃului, slavilor din sud şi Europei occidentale. Vastele relaŃii economice, politice şi
culturale dintre łările Române şi celelalte state au favorizat răspândirea culturii medievale
româneşti în străinătate, şi au permis să participe activ la dezvoltarea culturii europene.

O nouă situaŃie internaŃională se configurează în sud-estul Europei la finele secolului al

XVII-lea, odată cu slăbirea treptată a Imperiului Otoman şi sporirea puterii Imperiului Rus
şi a Imperiului Austriac. Poarta Otomană, în vederea încetinirii procesului de eliberare a
łărilor Române, dată fiind cucerirea de către Imperiul Austriac a Transilvaniei, Banatului
şi, temporar, a Olteniei, a instaurat regimul fanariot, sperând că prin aceasta să-şi
păstreze dominaŃia asupra Munteniei şi Moldovei. Regimul fanariot nu a însemnat doar o
încercare de a reduce dreptul la autonomie al Principatelor din sud-estul CarpaŃilor, dar şi
o politică reformatoare, cel puŃin sub unii dintre domnii fanarioŃi, o politică de adaptare a
societăŃii româneşti la noile condiŃii şi de dezvoltare a culturii neoelenistice, deopotrivă cu
mişcarea culturală românească. În Transilvania şi Banat au apărut şanse de progres, chiar
dacă stăpânirea habsburgică era acolo.

Dezintegrarea structurilor feudale de pe întreg teritoriul României, începută de pe la

jumătatea secolului al XVIII-lea, a adus cu sine o şi mai evidentă dezvoltare a relaŃiilor de
producŃie capitaliste şi apariŃia naŃiunii române moderne, afirmarea conştiinŃei şi idealurilor
naŃionale. În plan cultural, Şcoala Ardeleană a fost aceea care a trezit conştiinŃele prin
glorificarea trecutului şi prefigurarea unui viitor prosper nu numai în Transilvania ci pentru
toŃi românii. În plus, marea răscoală a Ńăranilor transilvăneni din 1784, şi în special
revoluŃia de la 1821 condusă de Tudor Vladimirescu, nu au reprezentat episoade
sporadice, ci momente marcante de istorie naŃională, fundamentul dezvoltării istorice, care
au condus la prăbuşirea feudalismului şi crearea statului modern român.

Secolul XIX a înregistrat apusul epocii fanariote şi începutul unui proces ireversibil de
modernizare. Secolul XX-lea a arătat că poporul român poate fi delimitat într-un singur
stat. Dar, totuşi, până la urma Marile Puteri decid soarta celor mai mici.

12
 Capitolul I. Originea românilor şi istoria Ńărilor lor

I.4.Istoria Moldovei

În antichitate teritoriul Moldovei era locuit de daci. Numele Ńării, de Moldova, vine de la
râul cu acelaşi nume, pe valea căruia s-a format primul nucleu al noului voievodat. Există
mai multe teorii asupra originii numelui de Moldova. Potrivit cronicilor numele râului ar veni
de la Molda căŃeluşa voievodului Dragoş. Istoricii Constantin C. Giurescu şi Dinu C.
Giurescu sunt de părere că numele de Moldova vine de la molid. O altă teorie susŃine că
numele său derivă de la cuvintele din limba dacică (nescrisă pâna in prezent) molta (adica,
"multum" din latina) şi dava (cetate), sau "aqua" (acva-ava-apa - apeDUCT. De la care
vine numele de MU DAVA (vezi "Moldova" veche şi nouă de la Dunăre).

Potrivit Enciclopediei Cugetarea sub denumirea de Moldova este cunoscută şi de

străini, care au mai numit-o şi Bogdania, după numele voievodului Bogdan I Întemeietorul
şi chiar Ruso-Vlahia, prin analogie cu Ungro-Vlahia, Muntenia. De asemenea, Muntenia
mai era numită şi Valahia Maior, iar Moldova, Valahia Minor. În Evul Mediu, Moldova era
împărŃită în łara de Sus şi łara de Jos, la care se adaugă şi Basarabia veche (Bugiacul
turcesc), ce se crede că a aparŃinut iniŃial Munteniei. Scaunul Ńării a fost pe rând la Baia şi
Siret (sec. 14), Suceava (sec. 15) şi Iaşi (din sec. 16).

Istoria timpurie
Originile latine ale Moldovei se trag din perioada de ocupaŃie romană a Daciei şi
litoralului Pontic pâna la Olbia (în zilele noastre România, Bulgaria si Ucraina de sud-vest
pe care s-a format o nouă cultură prin romanizarea de către coloniştii romani a populaŃiei
locale. După ce Imperiul Roman s-a retras de pe o parte din teritoriu, iar trupele sale au
părăsit regiunea în 271 d.Hr., o multime de popoare migratoare au trecut prin această
regiune, ca: hunii, goŃii, slavii. În secolul XIII, Ungaria şi-a extins influenŃa în această zonă
şi a creat nişte fortificaŃii în apropierea râului Trotuş (în România de azi) şi în zona
NeamŃului (Baia sau Můlda) din cauza deselor invazii tătare. În urma acŃiunii voievodului
Dragoş, venit din Maramureş, regiunea a intrat sub influenŃa ungurească, până ce a venit
Bogdan I în 1359- 1363, tot din Maramureş, şi i-a înlaturat pe urmaşii lui Dragoş.

Istoria medievală
Moldova în cea mai mare întindere a ei (sec. XV), era cuprinsă între: MunŃii CarpaŃi
(hotarul cu Transilvania), Nistru (la nord şi est), Marea Neagră, Dunăre, Siret şi Milcov
(hotarul cu Muntenia sau łara Rumânească de mai târziu). Pe vremea lui Bogdan I,
Moldova nu depăşea Ńinutul dintre râurile Moldova şi Siret. Urmaşii săi şi-au întins
stăpânirea mai ales spre sud şi est, astfel încât Roman I, se putea intitula „Domn de la
munte până la mare”. Alexandru cel Bun a stăpânit Ńara întreagă, cu excepŃia sudului
Basarabiei de la Dunăre cu Chilia şi partea de dincolo de Trotuş, dar şi a łinutul Putnei,
pe care le va lua Ştefan cel Mare de la regatul Ungar si Muntenia.Sub Ştefan cel Mare,
nepot al lui Alexandru cel Bun dar şi văr al lui Vlad łepeş din Muntenia, Moldova a ajuns
13
 Capitolul I. Originea românilor şi istoria Ńărilor lor
la întinderea şi puterea ei maximă. Cel mai cunoscut domnitor moldovean, Ştefan cel
Mare, împreună cu armata sa de boieri şi răzeşi a luptat împotriva invaziilor turceşti,
Regatelor ungar si polonez, ca şi celor tătare. Ştefan a luptat în 36 de bătălii majore,
terminând doar două, nedecis (Ştefan a rămas pe tron în timp ce adversarii au părăsit Ńara
cu pierderi foarte mari. De altfel, în evul mediu, atunci când un domnitor pierdea o luptă în
propria Ńară, ori era ucis, ori era alungat peste hotare, şi pleca în pribegie). La sfârşitul
domniei sale, independenŃa Moldovei era nesigură. Urmându-i domni mai slabi, ce s-au
aflat mai mult sau mai puŃin sub tutela boierimii, Moldova a decăzut şi a sărăcit. În aceste
condiŃii, Moldova a căzut sub influenŃa puterii otomane în 1512, devenind un stat tributar al
Imperiului Otoman pentru următorii 300 de ani. Pe lângă plata tributului către Imperiul
Otoman şi mai apoi intervenŃia în alegerea conducătorilor Moldovei a autorităŃilor otomane,
Moldova a trebuit să sufere şi numeroase invazii turceşti, tătăreşti, şi ruseşti. Dintre domnii
care i-au urmat lui Ştefan cel Mare, s-au evidenŃiat: Petru Rareş, Alexandru Lăpuşneanu,
Vasile Lupu şi Dimitrie Cantemir.

Petru Rareş, Bogdan al III-lea şi Ştefan cel Mare — frescă de la Mănăstirea DobrovăŃ

Expansiunea rusească
În 1792, prin Tratatul de la Iaşi, Imperiul Otoman a fost forŃat să cedeze teritoriile
deŃinute în regiunea care acum se numeşte Transnistria către Imperiul Rus. Prin extindere,
Basarabia (numită aşa după numele domnitorului Basarab I) a fost anexată şi mai târziu
înglobată în Imperiul Rus, după războiul ruso-turc din 1806, prin Tratatul de la Bucureşti
din 1812. După înfrângerea ruşilor din Războiul Crimeii (1853-1856), Tratatul de la Paris
stipula ca Moldova (şi Valahia) să fie puse sub garanŃia colectivă a celor şapte puteri
străine care au semnat tratatul de retrocedare a Sudului Basarbiei către Moldova, adică a
regiunilor Ismail, Bolgrad, şi Cahul. În 1859 Principatul Moldovei s-a unit cu łara
Românească, prin alegerea unui singur domn pentru ambele principate, în persoana lui
Alexandru Ioan Cuza, punând astfel cărămida de temelie a statului modern România. Prin
Tratatul de la Berlin din 1878, guvernul român a fost nevoit să cedeze din nou sudul
Basarabiei către Imperiul Rus.

Marea Unire
Realizarea Marii Uniri, prin unirea Basarabiei, Bucovinei şi Transilvaniei cu Vechiul
Regat, a fost rezultatul acŃiunii românilor în conjunctura favorabilă de la sfârşitul primului
război mondial. Unirea acestor teritorii a fost posibilă în contextul afirmării internaŃionale a
principiului autodeterminării naŃionalităŃilor.

14
 Capitolul I. Originea românilor şi istoria Ńărilor lor
Al doilea Război Mondial
În final, în 1940, România a pierdut teritorii atât în est cât şi în vest: în iunie 1940, după
ce a înaintat un ultimatum României, Uniunea Sovietică a anexat Basarabia,Bucovina de
nord şi łinutul HerŃa. Două treimi din Basarabia au fost combinate cu Transnistria (o mică
parte din URSS), pentru a forma RSS Moldovenească. Restul a fost oferit RSS
Ucraineane.

Prin Dictatul (Arbitrajul) de la Viena, Romania acceptă în august 1940 să cedeze

Ungariei partea de nord a Transilvaniei în schimbul garanŃiilor de securitate germano-
italiene. De asemenea, sudul Dobrogei (Cadrilaterul) a fost cedat Bulgariei. Pentru a
recupera teritoriile ocupate de URSS, România a intrat în cel de-al doilea război mondial
de partea Puterilor Centrale în iunie 1941.

În timpul celui de-al doilea război mondial, se reuşeşte eliberarea Basarabiei care a
fost făcută de Ion Antonescu, când a dat celebrul îndemn "Ostaşi, Vă ordon, treceŃi
Prutul!", însă a durat numai trei ani, deoarece la 23 august 1944 armata sovietică a
ocupat-o pentru a patra oară.

La 23 august 1944, o lovitură de stat dată de Regele Mihai, cu sprjinul partidelor

istorice şi al armatei, a destituit dictatura lui Antonescu şi a pus armata României de
partea AliaŃilor. România a luptat greu în bătăliile cu germanii din Transilvania, Ungaria şi
Cehoslovacia.

La sfârşitul celui de-al doilea război mondial, nordul Transilvania a revenit României,
dar Bucovina de nord, Basarabia, łinutul HerŃa şi sudul Dobrogei (Cadrilaterul) au fost
pierdute. RSS Moldova a devenit independentă abia în 1991, sub numele de Republica
Moldova.

Cronologie
• Oraşe atestate documentar pe teritoriul viitorului stat Moldova: 940/965 - Cetatea
Albă (Maurocastro), 1174 - Bârlad, 1241 - Baia, cca. 1274 - Chilia, 1310 - Hotin,
1340 - Siret.
• 1164 - Nicetas Choniates scrie în cronica bizantină despre locuitorii de "la hotarele
GaliŃiei".
• 1241 - Năvălesc tătarii între CarpaŃi şi Nistru.
• 1300 - O pecete cu inscripŃia "civitas Moldavia" (în limba latină) atestă existenŃa
oraşului Baia.
• 1310 - Sunt cunoscute aşezările łeŃina (la vest de CernăuŃi) şi Hotin (sediu
episcopal catolic).
• 1325 - Românii moldoveni de pe teritoriul viitorului stat Moldova luptă alături de
poloni, ruteni, şi lituanieni împotriva margravului de Brandenburg.
• 1326 - O oaste de "walachi" îl ajută pe regele Wladislav Lokietek.
• 1343 - Voievodul maramureşean Dragoş, trimis de regele ungur îi bate pe tătari şi-i
alungă peste Nistru.
• 1345 - Sunt atestate documentar mănăstirile franciscane de la Baia, Siret şi
Cosmin.
• 1350 - La Botoşani colonia de armeni de aici îşi construieşte prima biserică.
• 1352/1353 - Regele Ludovic organizează o nouă provincie numită Moldova în
fruntea căreia este desemnat românul Dragoş.

15
 Capitolul I. Originea românilor şi istoria Ńărilor lor
• 1359 - Are loc descălecatul lui Bogdan I şi întemeierea Moldovei ca stat
independent
• cca. 1391 - Urcă pe tron Roman I, pe care hrisoavele îl numesc voievod al Moldovei
de la munŃi şi până la mare.
• 1420 - În timpul lui Alexandru cel Bun are loc prima luptă a moldovenilor cu turcii
care atacă fără succes Cetatea Albă.
• Din secolul al XV-lea, Moldova este împărŃită în łara de Sus şi łara de Jos la care
se adaugă Bugeacul turcesc (Basarabia veche)
• 1467 - Ştefan cel Mare zdrobeşte la Baia oastea ungară condusă de Matei Corvin.
• 1475 - La Vaslui Ştefan cel Mare şi Sfânt spulberă oastea de 120 000 de soldaŃi a
lui Soliman.
• 1484 - Turcii iau Cetatea Albă şi Chilia.
• 1497 - Regele polon Ioan Albert este înfrânt de Ştefan cel Mare şi Sfânt în Codrii
Cozminului.
• 1538 - Turcii iau Bugeacul cu Tighina.
• 1574 - Ioan Vodă cel Viteaz este trădat de boieri şi ucis cu cruzime de turci.
• 1600 - Mihai Viteazul devine şi domnitor al Moldovei şi realizează unirea celor trei
Ńări române.

Mihai Viteazul a fost domn al łării Românesti(1593-1601), al Transilvaniei(1599-1600)

şi al Moldovei(1600). La sfârşitul anului 1594 a ridicat steagul luptei antiotomane la
Bucureşti. I-a invins pe turci care au incheiat pace cu domnitorul. Insă pentru a păstra
libertatea atât de greu cucerită nu se intrevedea decât o singură solutie, unirea tuturor
fortelor româneşti sub o singură conducere. Dar noul principe al Transilvaniei (Andrei
Bathory) şi domnul Moldovei (Ieremia Movilă) se aliaseră cu turcii, respectiv cu polonii. În
aceste condiŃii, Mihai Viteazul a hotărât să-i inlature şi să preia conducerea celor două Ńări
române.

In 1600 Mihai Viteazul a realizat pentru prima dată unirea tuturor românilor sub
conducerea unui singur domnitor. Această unire i-a neliniştit pe otomani, habsburgi şi
poloni care in 1601 au pus la cale asasinarea domnitorului.

16
 Capitolul I. Originea românilor şi istoria Ńărilor lor
• 1711 - Poarta otomană instaurează domniile fanariote, iar ca prim domnitor este
numit Nicolae Mavrocordat.
• 1713 - Hotinul devine raia turcească.
• 1775 - Austria ia nordul Moldovei pe care îl numeşte Bucovina.
• 1812 - Rusia ia partea de est a Moldovei, dintre Prut şi Nistru, pe care tot ruşii o
numesc Basarabia.
• 1821 - Are loc Eteria lui Alexandru Ipsilanti.
• 1822 - Se restabilesc domniile pământene prin numirea lui IoniŃă Sandu Sturdza.
• 1848 - RevoluŃia din Moldova are un caracter petiŃionar.
• 1856 - Moldova primeşte înapoi de la ruşi trei judeŃe din sudul Basarabiei: Cahul -
Bolgrad - Ismail dar sunt luate din nou de Rusia în 1878.
• 1859 - Cele două Principate Române se unesc sub domnia lui Alexandru Ioan
Cuza.

I.5.Basarabia

Stema Basarabiei

Basarabia (ucraineană Бесарабія, rusă Бессарабия, bulgară Бесарабия, turcă

Besarabya) este denumirea dată teritoriului Voievodatului Moldovei situat între Prut şi
Nistru. Numele de Basarabaia i-a fost atribuit provinciei de către Imperiul Rus, care a
anexat terioriul în 1812, după ce i-a fost cedat de Imperiul Otoman prin Tratatul de la
Bucureşti din 1812, care punea capăt războiului ruso-turc dintre 1806-1812. Teritoriul
Basarabiei coincide parŃial cu teritoriul Republicii Moldova, în timp ce partea de sud
(Bugeac) şi cea de nord (cea mai mare parte a fostlui judeŃ Hotin), intră astăzi în
componenŃa Ucrainei.

Istoricul numelui
IniŃial numele de Basarabia a fost dat stepei cuprinse între Marea Neagră - Dunăre -
Prut - Nistru, cunoscută ulterior şi ca Bugeac. Acest teritoriu a fost cucerit în secolul al
XIV-lea de la tătari de Alexandru Basarab, de la care i-a rămas şi numele de Basarabia.
Mai târziu după ce a fost în componenŃa Moldovei, a ajuns şi sub stăpânire turcească şi
rusească. În 1812, Rusia a ocupat teritoriul de est al Moldovei dintre Prut şi Nistru, pe care
l-a denumit abuziv Basarabia, atribuindu-i astfel numele purtat până atunci de Bugeac
(Basarabia veche) şi încercând astfel să-şi justifice actul de agresiune şi rapt teritorial.

17
 Capitolul I. Originea românilor şi istoria Ńărilor lor
Raptul teritorial din 1812

Localizarea Basarabiei

În urma războiului ruso-turc din 1806 - 1812, câştigat de Imperiul łarist, ruşii cereau
"ambele Ńări româneşti". Doar iminenŃa atacului lui Napoleon a făcut ca pretenŃiile ruseşti
să se reducă treptat, de la ambele Ńări române, la toată Moldova, apoi la teritoriul Moldovei
dintre Nistru şi Siret, pentru ca până la urmă pretenŃiile să se menŃină asupra Ńinutului
dintre Nistru şi Prut. Anexarea teritoriului amintit anterior a fost posibilă prin Tratatul de la
Bucureşti din 16/28 mai 1812, când primul dragoman al PorŃii a trădat în schimbul unui
latifundiu şi al unui inel foarte preŃios. Ulterior primul dragoman a fost executat pentru
trădare din ordinul PorŃii.

Unirea de la 1918
Declanşarea revoluŃiei ruse din februarie 1917 a însemnat şi începutul prăbuşirii
Ńarismului. În acest context provinciile anexate de ruşi cu forŃa tind să devină autonome,
pentru ca mai apoi să se separe cu totul de puterea rusească. Astfel la Chişinău în data de
3 martie 1917 a fost înfiinŃat Partidul NaŃional Moldovenesc sub conducerea lui Vasile
Stroescu şi care avea ca obiectiv "crearea unei diete provinciale numită Sfatul łării".
Prima întrunire a Sfatului łării a avut loc în ziua de 21 noiembrie 1917 când a fost ales în
funcŃia de preşedinte Ion InculeŃ, în timp ce Pan Halippa a fost ales vicepreşedinte, iar
secretar a devenit Ion Buzdugan. Sfatul łării a proclamat oficial Republica Democrată
Moldovenească la data de 2 decembrie 1917.

Declanşarea revoluŃiei bolşevice în octombrie 1917 când puterea în Rusia a fost

câştigată de comunişti a adus şi armistiŃiul între ruşi şi germani, trădând astfel armata
română rămasă singură pe frontul de est fiind şi ea nevoită în cele din urmă să accepte
armistiŃiul cu germanii la 9 decembrie 1917. Aflată în retragere prin Basarabia armata rusă
a început să jefuiască, să violeze şi să omoare populaŃia civilă românească, fruntaşii
basarabeni fiind asasinaŃi şi impuse organizaŃiile comuniste. În aceste condiŃii la 22
decembrie 1917, Sfatul łării a cerut guvernului aflat la Iaşi să trimită armata să
restabilească ordinea. Trupele conduse de generalul Broşteanu au trecut Prutul în ziua de
10 ianuarie 1918 reuşind eliberarea Chişinăului la 9-16 Ianuarie 1918 pentru ca în câteva
zile să elibereze complet Basarabia.

Odată ce Sfatul łării proclamă independenŃa Republicii Democratice Moldoveneşti la

24 ianuarie 1918 apar şi pretenŃiile teritoriale din partea Ucrainei. IntenŃiile de unire cu
România sunt exprimate prin "moŃiuni de unire votate de diferite judeŃe (Soroca, BălŃi)".
Unirea cu România a fost hotărâtă de Sfatului łării la 27 martie 1918.

18
 Capitolul I. Originea românilor şi istoria Ńărilor lor
Raptul teritorial din 1940
Al treilea rapt teritorial asupra Basarabiei s-a produs în 1940. Ca urmare a pactului
secret Ribbentrop-Molotov din 1939 şi a ultimaturilor transmise României de către Uniunea
Sovietică în vara lui 1940, la data de 28 iunie 1940, Basarabia, Bucovina şi łinutul HerŃei
(acesta nefăcând obiectul ultimatului) au fost anexate abuziv de către ruşi. În timpul
retragerii din aceste teritorii armata, administraŃia, şi a populaŃia civilă română au fost
supuse la umilinŃe şi asasinate. Aceste acŃiuni antiromâneşti au fost comise atât de
minorităŃile din acele teritorii şi în special de comuniştii evrei cât şi de armata de ocupaŃie
sovietică şi sunt descrise în cartea "Săptămâna Roşie" de Paul Goma.

După ce Basarabia a fost ocupată în 1940 de sovietici, Stalin a dezmembrat-o în trei

părŃi. Partea centrală a fost denumită Republica Sovietică Socialistă Moldovenească şi era
formată din 30.000 kmp basarabeni, plus 4.100 kmp de teritoriu de peste Nistru dintr-o aşa
zisă republică autonomă moldovenească de 8.000 kmp care fusese înfiinŃată tot de Stalin
în 1924 cu scopul ruperii României în bucăŃi. Sudul Basarabiei (de la Marea Neagră) şi
partea de nord a Basarabiei ce însumau 14.400 kmp, precum şi restul de 4.000 kmp din
fosta republică autonomă înfiinŃată peste Nistru în 1924, au fost acordate Ucrainei.

OcupaŃia sovietică din 1940 a însemnat atât distrugerea sistemului economic cât şi al
fiinŃei naŃionale în Basarabia, fiind deportaŃi zeci de mii de români în Siberia la dispoziŃiile
date de Stalin. La 14 iulie în acelaşi an, la ordinul lui Beria familiile românilor basarabeni
au fost dezmembrate şi deportate, bărbaŃii fiind trimişi în lagăre diferite de cele unde au
fost trimise femeile şi copii lor. Astfel bărbaŃii au fost deportaŃi în lagăre cum ar fi
Kozeliscenski (500 bărbaŃi), Futilovski (300 bărbaŃi), iar restul familiilor lor alcătuite din
femei şi copii în lagărele din Karaganda şi Aktiubinsk (11.000 de persoane). Aceste fapte
cutremurătoare s-au repetat şi în 1941 (înainte de începerea eliberării ordonate de
Antonescu), fiind deportaŃi în regiunea Omsk, 6.000 de români basarabeni, în timp ce în
regiunea Kirovsk au fost trimişi 10.000 de români basarabeni şi lista poate continua.
Dezmembrarea familiilor a fost apilcată şi în aceste cazuri, bărbaŃii find separaŃi de familiile
lor.

Ar fi bine de amintit şi unele acte violente intreprinse de comunişti si susŃinătorii

acestora împotriva populaŃiei româneşti din Basarabia şi Bucovina.

SÃPTÃMÂNA ROSIE 28 IUNIE - 3 IULIE 1940 SAU BASARABIA SI EVREII

Martiriul Basarabiei si al Bucovinei între 28 iunie 1940 si 22 iunie 1941

Prima perioadă de teroare; evacuarea: 28 Iunie – 3 Iulie 1940: „La Chişinău era
exercitată (teroarea) de către «patrulele de autoapărare», cu sediul pe strada Armenească
si dirijată de faimoasa „Rozenberg cea Roscată”, de Bubis, de Klinicikov şi de Melnic.
Avocatul Sternberg a acŃionat independent o vreme, apoi a fost cooptat de patrule.
A doua perioadă: de la 3 Iulie la sfârşitul lunii August.
— Preluarea administraŃiei de către functionari aduşi din Rusia;
— Inlocuirea «patrulelor de revoluŃionari locali» cu «truditori NKVD profesionişti»;
— Arestarea tuturor persoanelor suspecte, în primul rând a oamenilor politici, mai
ales cei din Sfatul łării, care militaseră pentru unirea Basarabiei cu Romania din 1917: 5
fosti deputaŃi în Sfatul łării (printre care: Ion Codreanu, Leanca, Secară, Catelli), un fost
senator – acuzaŃi de... tradare de patrie (sovietică, se inŃelege);
— foşti ofiteri în Armata Albă;

19
 Capitolul I. Originea românilor şi istoria Ńărilor lor
— funcŃionari civili şi militari – toŃi aceştia au fost transferaŃi pentru mai multă
siguranŃă la Tiraspol, pe malul stâng al Nistrului, pretextând că nu mai era loc la
Chişinău...
Sărbătorirea liberării Basarabiei de sub jugul boierilor români – la Chişinău – la 6 Iulie
1940:
Statuia Regelui Ferdinand pe care evreii scriseseră lozinci profanatoare şi
antiromâneşti a fost învelită în pânză roşie şi împodobită cu portretul lui Stalin; pe
coloanele ClopotniŃei Catedralei (învelite in roşu): portretele lui Stalin şi Molotov;
În tribuna oficială: N.S. Hruşciov, comisarul Mehlis, mareşalul Timoşenko (el
condusese «operaŃiile militare»).
ReprezentanŃi ai truditorimii localnice: fratele lui Timoşenko, Ńăran analfabet din
Furmanovka, Cetatea Albă; Krâlov, primarul Chişinaului, Sviridov, responsabilul
Komsomolului.
Cordoanele Gărzii de Onoare (comandată de generalul NKVD Bodin) erau alcatuite din
trupe NKVD şi trupe SS (un batalion de SS-işti se afla in Basarabia, pentru a-i conduce în
Germania pe coloniştii germani din Sud – vezi şi mărturia lui Gr. Vindeleanu).
În această perioadă au fost confiscate aparatele de radio şi întrodusă radioficarea.
S-au înfiinŃat organizaŃii de partid în toate localităŃile.
La 2 August a fost adoptată legea de «Alcatuire a Republicii Sovietice Socialiste
Moldoveneşti Unionale».
Tot atunci s-a declarat «reuniunea RSSMU cu RSSAM»(!)
Noul preşedinte al guvernului, tovarăşul Konstatinov anunŃa că judetul Hotin şi Sudul
(judetele Ismail şi Cetatea Albă) nu mai fac parte din Basarabia, ci din Ucraina.
Organizare:
RSSM (U) condusă de o «comisie guvernamentală creată de către Sovietul Comisarilor
Poporului», în care intra:
– tov. Ilinski, locŃiitor al preşedintelui (Konstatinov);
– tov. Sazakin – ministrul de Interne
– tov. Orlov. seful Cârmuirii Republicane (?)
– tov. Soracian, – gospodaria comunală
– tov. Melnic, pres. al sovietului oraşenesc Chişinău.
După cum se vede: nici un aborigen...
Colectivizarea s-a facut fără opozite: Ńăranii erau deja terorizaŃi, traumatizaŃi de
brutalitatea ocupaŃiei – şi au «consimŃit».
S-au ridicat din biblioteci, de la particulari toate carŃile tiparite cu litere «burgheze» şi au
fost arse.
Şcoli de rang secundar, la Chişinău: 25 ruseşti, 17 «moldoveneşti», 5 evreieşti.
FacultăŃi la Chişinău şi CernăuŃi – de filologie-pedagogie – însă numai în ucraineană şi
rusă. FacultăŃi tehnice: numai în afara «republicii», cu precădere în Ucraina; aceeaşi
politică şi cu şcolile de meserii: adolescenŃii care doreau sa inveŃe o meserie, după un
examen de limbă rusă, erau trimişi la şcoli-intemat (FUZ) în Ucraina.
La 1 Ianuarie 1941 s-a anunŃat: alfabetul latin a fost înlocuit cu cel chirilic.
Fabricarea „limbii moldoveneşti” – din arhaisme, din rusisme, din adaptarea rusismelor
şi eliminarea neologismelor franceze – dar nu şi germane!
„Biserica” – a fost interzisă abia în faza a doua (la 1 Ianuarie 1941). Lăcaşurile au fost
prefăcute în cluburi, magazii, grajduri. În «campania contra ateismului» majoritatea
zdrobitoare a comisarilor: evrei.
Închisoarea: până la 15 Februarie 1941: arestate 48.000 persoane.
Deportarea: fară judecată – «pe baza de listă»;
a) capi de familie
b) familii intregi
Pe vagoane scria «Tren cuprinzând muncitori români care au fugit din România de sub
jugul boierilor, ca să vină in raiul sovietic. IesiŃi-le în cale cu flori».
20
 Capitolul I. Originea românilor şi istoria Ńărilor lor
Numărul deportaŃilor nu se cunoaşte cu precizie. Se crede că cel puŃin 300.000 de
persoane.
În locul lor au fost aduşi circa 200.000 de nemoldoveni.
Planul de deportări fusese pus la punct mult timp înainte de ocuparea Basarabiei şi a
Bucovinei.
Scopul: deznaŃionalizarea.
În toamna anului 1941 unităŃi ale Armatei române au descoperit, lângă Odesa, un tren
de marfă; în fiecare vagon (din cele 22) cate 40-60 persoane impuşcate prin pereŃii de
lemn (doar acest tren a cuprins 1.000 de victime). AdulŃi, femei, copii – fuseseră arestaŃi şi
trimişi in Siberia cu câteva zile înainte de izbucnirea războiului...
«Rezolvarea şomajului» (deportarea mascată) prin «deplasare benevolă»:
— până în Septembrie 1940 trimişi în URSS (din Teritoriile Ocupate: 135.000 muncitori
— în Octombrie-Noiembrie: 19.200
— în Decembrie: 27.000
— Aceştia erau «trimişi liberi».
Asasinatul individual, colectiv:
— arestaŃii mai puŃin periculosi erau deportaŃi;
— periculoşii erau asasinaŃi pe loc, după ce, sub tortură, li se smulgeau scrisorile care
trebuiau să pară expediate din... Siberia.
— la Chişinău, execuŃiile: în beciul sediului NKVD din str. Viilor nr. 97. În Septembrie
’41 (trei luni după liberare) au fost descoperite 87 cadavre, dintre care 15 într-o groapă
comună – mâini, picioare legate;
— la Ismail: sediul NKVD, subsolul imobilului din str. G-l Vaitoianu: 6 cadavre (5
barbati, o femeie), mâinile legate la spate;
— la Cetatea Albă: 19 Aprilie 1941 – 19 cadavre;
— la CernauŃi: înainte de 22 Iunie 1941 au arestat «prea multi, nu-i mai puteau
transporta»; i-au legat, i-au aşezat cu faŃa in jos – au trecut cu tancurile peste ei.
Orchestra simfonica a Basarabiei fusese surprinsă de cedare într-un turneu prin Ńară.
S-a intors în 3 Iulie (1940). In gara Chişinăului toŃi muzicienii au fost suiŃi în camioane, duşi
lângă Orhei şi impuscaŃi în Valea Morii;
După izbucnirea războiului: la Sorotov, au fost executaŃi 15.000 ostatici şi prizonieri
români ca represalii pentru impuşcarea ostaticilor evrei după explozia Comandamentului
de la Odessa.
După o statistică sumară alcatuită de români: intre 28 Iunie 1940 si 22 Iunie 1941 au
fost asasinate sau moarte sub tortură circa 30.000 de persoane.
În ajunul Paştelor 1941, un grup de 40 de elevi de la Institutul Pedagogic nr. 2 din
Orhei au redactat manifeste antisovietice – Dumitru Avramoglu: «Ne-am saturat de
regimul şi de pâinea sovietică! Vrem pâine românească! Jos Bolsevicii! Jos NKVD! Jos
Stalin»
TrădaŃi de o colegă evreică, au fost arestaŃi. În frunte cu profesoara, elevii majori:
Anatolie Guma, Grigorie Mihu, Vichentie Eprov, Victor Bradeachi, Anatolie Cotun, Onisie
Cozma au fost executaŃi ca «spioni şi trădători de Ńară»; minorii au fost condamnaŃi la câte
25 de ani.
Pe ocupanŃi îi impresionaseră magazinele alimentare (...). Cumpărau cantităŃi enorme
de alimente. Mâncau pe loc, până li se facea rău. Trimiteau colete uriaşe la ei, în Rusia.
Spre uimirea localnicilor, Ruşii cumpărau mari cantităŃi de vase de bucătărie, mosorele
de aŃă, zeci de metri pe panglică, ace de cusut, ace pentru masini de cusut nasturi – mai
cu seamă nasturi. În magazinele de imbrăcăminte erau uluiŃi de ce se putea găsi – nu se
atingeau de pălării, cravate (considerate «burgheze»). Era frecvent ca rusoaicele să iasă
în oraş îmbrăcate în cămăşi de noapte, crezând că sunt rochii de stradă. Au fost văzute
purtând sutien peste rochii, peste bluze.

21
 Capitolul I. Originea românilor şi istoria Ńărilor lor
În noaptea de 13 spre 14 Iunie 1941 (joi spre vineri) a început deportarea masivă a
basarabenilor şi a bucovinenilor. Circa 200.000 (unii contestă cifra astfel: «Numai
100.000») oamenii au fost deportati in Siberia.
«Într-un sfert de oră să fiŃi gata!»
De acasă erau urcaŃi în camioane militare. La gară, în tren, câte 60-70 persoane în
fiecare vagon (de marfă).
Pe vagoane scria: «EmigranŃi voluntari».
Au fost deportaŃi şi evrei – dintre cei foarte bogaŃi.
În judeŃele din Sudul Basarabiei, trecute la Ucraina, nu au fost desparŃite familiile; în
RSSM: bărbaŃii duşi separat în lagăre de muncă forŃată, familiile în Siberia.
La Comrat denunŃătorul-sef: Rimanov. Spre deosebire de alŃi ticăloşi, el nu s-a retras
cu Armata Roşie după 22 Iunie 1941. Localnicii l-au linsat.
Pe drum (era iunie, vara), oamenii cereau apă. NKVD-istii le aruncau prin ferestrele
zăbrelite peşte sărat, spunându-le: «Na, apă sovietică pentru bandiŃi români!».
«SupravieŃuitorii, când primeau AdeverinŃa de reabilitare (!), constatau că data
condamnării era cu cel puŃin un an ulterioară arestării. Deci fuseseră deportaŃi fără decizie
juridică.
Direct-responsabili de teroarea din Basarabia – intre 28 Iunie 1940 – 22 Iunie 1941:
Serov – înalt comisar NKVD al... RSS Ucrainene;
Dmitrenko, înalt comisar NKVD al RSS Moldovenesti;
Gog(o)lidze – reprezentantul NKVD al lui Stalin (a fost executat odata cu Beria – ce
târziu, ce târziu!);
Nasedkin, şeful Gulag-ului pe întreaga Uniune Sovietică (în luna Mai 1941 Nasedkin
definitivase planul de deportări masive din Estonia, Letonia, Lituania, Basarabia şi
Bucovina de Nord);
Borodin – prim-secretar al PCM...
BilanŃul unui (mai puŃin de) an de putere sovietică:
— arestarea, deportarea, asasinarea a peste 300.000 români, reprezentand 12,23%
din populatie – după revenirea sovieticilor, în 1944, procentul victimelor avea să urce la
peste o treime din total.
— Foametea organizată între 1946-1947 a pricinuit moartea a cca 200.000 persoane
(vezi, pe larg in volumul Basarabia, la ed. Jurnalul Literar 2002).
— Arestările în vederea deportării din 1949: peste 11.000 de familii.
Câteva din faptele si numele unor evrei care si-au arătat „iubirea” fată de băstinasii
români, dupa 28 Iunie 1940 – am mai spus-o? – foarte bine am făcut!, am s-o repet, până
va intra bine in urechile şi in inima celor care resping- resping-resping acest adevăr istoric:
La Chisinau: din ziua de 28 Iunie 1940: Etea (Petia?) Beiner, doctorul Derevici,
avocatul (un articol de ziar bulgar il desemna ca inginer) Steinberg (Strenberg) – locuitori
ai orasului au pornit in patrulele de autoapărare, conduse de Tovarăşa cu Parul Rosu,
Rozenberg, de pe strada Armenească, sediul NKVD. Ei au fost primii care si-au
manifestat, pe străzi, bucuria de a fi fost „liberati de sub jugul mosieristilor romani”, agitând
listele negre (alcatuite de cine stie cand...) si urlând amenintarea:
«Ne-a venit nouă randul să vă ardem noi pe rugul Inchizitiei!» – dacă i-ai fi intrebat
cine/când ii arsese pe rugul InchiziŃiei (Basarabenii? Care nici nu stiau ce-i o InchiziŃie?),
ar fi pretins că insăsi intrebarea ta este, cum altfel: antisemită;
— tot ei s-au aflat in fruntea bandelor care i-au atacat pe refugiaŃii ce incercau sa iasă
din oraş pentru a se indrepta spre Prut – coloane alcătuite din funcŃionari, profesori, elevi,
studenŃi;
— la indemnul şi prin exemplul celor trei (dirijaŃi de la sediu de Tovarăşa-Roşie,
Rosenberg), „populaŃia paşnică indignată” – alcătuită de Evrei locali, aduşi de peste Nistru
(dar şi dintre cei venişi din timp de peste Prut – nici o greutate: atunci nimeni din România
moşieriştilor şi burgheziştilor nu avea nevoie de pasaport ca să treaca Prutul de pe malul
drept pe cel stâng) – Ńineau deja pregătite: pietre, bâte, vase cu uncrop, oale de noapte,
22
 Capitolul I. Originea românilor şi istoria Ńărilor lor
pline. RefugiaŃii români au fost bătuŃi cu pietre, opăriŃi, ciomăgiŃi, dezbrăcaŃi, scuipaŃi,
stropiŃi cu fecale (pe teologii şi preoŃii căzuŃi la pămant, femeile doar mimau sau chiar
urinau cu adevărat), apoi tarati si inchisi in subsolurile clădirilor Facultătii de Teologie,
unde NKVD-ul amenajase una dintre inchisori, specializată in, mai cu seamă, anchetarea
ostaşilor răpiŃi în timpul retragerii;
Şi ce dacă am mai spus-scris? – rescriu, re-spun (de la evrei am învăŃat: „RepetiŃia:
mama sanătăŃii”):
— aceiaşi (Beiner, Derevici, Sternberg) s-au aflat în fruntea haitelor de enkavedişti
care, în urmatoarele zile au operat mii de arestări (doar în oraşul Chişinău) – după listele
lor negre.
— La Tighina: in 28 Iunie 1940 avocatul Glinisberg a împuşcat demonstrativ, în stradă,
doi funcŃionari ai Prefecturii;
— acelaşi împreună cu alŃi evrei i-au tăiat limba şi urechile, în plină stradă, preotului
Motescu, apoi l-au dus în altar şi au dat foc bisericii – în foc a sfârşit şi preot şi biserică;
— La Soroca: avocaŃii Fluchser (Flexer?), Pikraevski (şi ei autori de liste negre) au
împuşcat în stradă, la 28 Iunie 1940, mai mulŃi funcŃionari superiori, avocaŃi, ofiŃeri români;
La Cetatea Albă: autorii de liste-negre Zuckermann şi Burmann i-au împuşcat în stradă
pe preoŃii Eusebie Popovici şi Nicador Maleski;
La Orhei şi în satele învecinate: PopăuŃi, Olişcani, Isacova bande de evrei purtând
steaguri roşii şi portretul lui Stalin au terorizat localităŃile numite, au ucis preoŃi, strigând:
«Vrem Moldova pâna la Siret!» (Nu va fi momentul însă nu mă pot stapâni: de ce nu
strigau – că tot împuscau ei popi: « Vrem Moldova pană la... Atlantic!», deşi nici «până la
Pacific», n-ar fi stricat – să nu fi fost încă momentul?)
La CernauŃi – încă din 27 Iunie 1940 (ce precocitate!) evreii au alcatuit un comitet
popular condus de Sallo (Solo?) Brunn (Braun?), autonumit primar; împreuna cu adjunctul
Glaubach (numit de către autonumitul Brunn/Braun) au pornit în fruntea cetelor de evrei
căutători mai cu seamă de preoŃi, de studenŃi la Teologie, de profesori, de înalŃi funcŃionari
– ca să-i ucidă (ceea ce au şi făcut). Încă o dată – nu, nu e inutilă repetarea: aceste acte
de bărbărie au avut loc începând din 28 Iunie 1940, în Teritoriile revendicate de Sovietici –
dar încă necedate oficial – şi perpetuate mai cu seamă de evrei asupra Românilor
localnici.
La o eventuală obiecŃie, martorul mincinos de profesie Elie Wiesel ar raspunde că asta
nu este decât un amănunt – oricum. Francezii nu ştiu istorie... (dar bineinteles că lui
Wiesel îi convine perfect analfabetismul în materie de istorie al francezilor, astfel şi poate
desfăşura mitologia unicului genocid: Holocaustul) – iar A. Spire, jurnalist la France
Culture (după ce a trudit cu drag la organul PCF L’Humanité) ar justifica injustificabilul –
cum a mai facut-o pe platoul canalului de televiziune Paris Premiere susŃinând cu o
obraznicie egalată de inconştienŃă (bine stăpânită...); dreptul la consideraŃie (!?) al evreilor
este mult mai mare decât dreptul la viaŃă şi la justiŃie al africanilor!, plus necomunişti,
nesovietici şi, păcat de moarte: goi...
În Iulie 1941, după liberarea Chişinăului de bolşevici, în curtea Consulatului italian,
unde NKVD-ul işi stabilise unul din sedii, au fost dezgropate 80 cadavre, în majoritate
rămase neidentificate, într-atât fuseseră mutilate (membre, capete tăiate), batjocorite
(organe sexuale in gură), arse la flacără in timpul „anchetei”, iar după moartea
anchetatului cu var viu şi cu acizi. După resturile de imbrăcăminte, s-a dedus că mărtirizaŃii
fuseseră preoŃi, studenŃi, elevi, ceferisti (după chipie);
S-a constatat că în subsolurile Palatului mitropolitan fuseseră amenajate celule
individuale pentru „nationaliştii români”;
Pentru a nu lungi pomelnicul macabru, câteva cifre:
— La data de 7 Septembrie 1941, la Chişinău au avut loc funeraliile naŃionale ale celor
450 persoane găsite în gropile din curŃile Consulatului italian, Palatului Mitropolitan,
Facultătii de Teologie – multe rămase neidentificate din pricina mutilărilor

23
 Capitolul I. Originea românilor şi istoria Ńărilor lor
— În mai puŃin de un an de ocupaŃie bolsevică s-au înregistrat în afară de... lipsa celor
cca 300.000 refugiaŃi în ce mai rămăsese din România) în jur de 30.000 arestaŃi, din care
unii au fost impuscaŃi pe loc, alŃii au fost deportaŃi, au murit în detenŃie, au dispărut...;
— În Basarabia, pe lângă secerişul roşu al oamenilor, dintre 1940 – 1941 au fost
dinamitate, incendiate de autorităŃile sovietice: 42 biserici, 28 şcoli, 32 localuri ale unor
instituŃii publice, 79 ale autorităŃilor.
La aceste crime împotriva Românilor din Basarabia şi din Bucovina de Nord au
participat cu zel (si eficace) foarte, prea mulŃi evrei, unii numiŃi de noua autoritate directori
de şcoli, de instituŃii, de colhozuri, de sovhozuri etc., însă cei mai numeroşi erau voluntari
în aparatul politico-represiv: partid, Komsomol, sindicat, miliŃie, NKVD.
După retragerea sovieticilor din Basarabia şi din Bucovina de Nord, în Iulie 1941, alde
Rozenberg, Goldenberg, Axelrod, Beiner, Pikraevski, Brunn, Sternberg, Derevici,
Fluchaser, Zuckermann, Glaubach, Burman, Glinsberg, chiar şi Marii Ruşi de la PopăuŃi
care, pe când ucideau popi, declarau ca ei vor «Moldova pâna la Seret!», au şters-o în
furgoanele Armatei Roşii, în Kazahstan, nu au rămas, să dea seama de faptele lor, oalele
sparte le-au plătit nevinovaŃilor, unii (medici, profesori, negustori, bancheri, sionişti),
victime ale bolşevicilor.
Dar chiar dacă cei ce scriu istoria o vor consemna potrivit adevarului istoric, fără a
manipula cronologia – ce-ar fi? Ar fi pedepsiŃi intr-un Nürnberg II (pe care îl imaginăm în
romanul Ostinato, scris în România începând din 1965) şi marii-vinovaŃi-comuniăti, aflaŃi
de ani buni la adăpost în Lumea Capitalistă?: în USA (unde nu sunt toleraŃi criminalii
nazişti-fascişti; criminalii bolşevici, da, cu precădere „lucrătorii” din poliŃiile politice
comuniste, fiice ale NKVD-ului – numai dacă sunt evrei), în Germania (ca despăgubiŃi); în
FranŃa ca pensionari ai RezistenŃei, deşi după război fuseseră expulzaŃi cu sutele ca spioni
sovietici. După decenii de activitate în aparatele represive ale democraŃiilor populare, unde
fuseseră tot răul imaginabil (mai degrabă din răzbunare oarbă şi din interes material decât
din convingere politică), au dat fuga la adăpost la capitalişti plângându-se că, în Ungaria,
în Cehoslovacia, în Polonia, în Bulgaria, în România (tovarăşii-juşti ca Perahim, Marcou,
Mirodan, Maria Bonus, Tertulian, G. Horodinca, Nina Cassian, Crohmalniceanu, Ana
Novak s.a.) fuseseră cumplit persecutaŃi, în dubla lor calitate de... comunişti şi de evrei! În
„prelungirea în Orient a Occidentului”: Israel, pensionarii NKVD, KGB, komisarii poliŃiilor
politice ale Ńărilor sovietizate îşi petrec ultimele momente din viaŃa lor dedicată triumfului
bolşevismului în toată lumea (dar nu în Israel!), în reculegere, în pace şi în „rugăciune-
mistica” – nu era un pleonasm în gura lor atunci când îi vânau, cu revoluŃionara daruire, pe
nefericitii creştini din łările Comunismului Biruitor. Din păcate, nu.
Ceea ce nu inseamnă că cei care pot da glas indignării – să tacă. Vorba mea: «Dacă
tac mă doare şi mai tare».

Paul Goma
Suplimentul Aldine al ziarului Romania Libera, 28 Iunie 2003

Acuma putem să răspundem şi la întrebarea celora care se întreabă: - De ce

Antonescu a dus lupta şi împotriva evreilor? Am văzut mai sus, de ce. Totuşi, în război au
fost făcute multe fapte, din cele mai urâte, care s-au putut face împotriva omenirii.
Acestea au fost atât din partea sovieticilor, cât şi din partea naziştilor şi a aliaŃilor săi. Şi
încă ceva, în fiecare neam se găseste câte un trădător (evreii au ucis evrei, românii pe
români, ruşii pe ruşi ş.a.m.d.). Fiecare apărindu-şi dreptatea şi idealurile în felul său. În
zilele noastre, nu cred că ar fi cazul să repetăm ceea ce a fost făcut, e timpul de restabilit
adevărul istoric.

24
 Capitolul I. Originea românilor şi istoria Ńărilor lor
Eliberarea din 1941
Eliberarea Basarabiei a fost făcută de Ion Antonescu în timpul celui de-al doilea război
mondial, când a dat celebrul îndemn "SoldaŃi, Vă ordon, treceŃi Prutul!", însă a durat numai
trei ani, deoarece la 23 august 1944 armata sovietică a ocupat-o pentru a patra oară.
AcŃiunile antiromâneşti făcute de minorităŃi şi de comuniştii evrei împotriva populaŃiei civile
române în 1940, s-au repetat în momentul retragerii armatei sovietice în 1941. Ele au fost
însoŃite şi de crimele făcute de administraŃia sovietică. Aceste fapte abominabile sunt
descrise în cartea "Ard malurile Nistrului" de Constantin Virgil Gheorghiu.

Invazia sovietică din 1944

După invazia din 1944, organizarea teritorială a rămas cea făcută de Stalin după raptul
teritorial din 1940 când Basarabia a fost ruptă în trei părŃi. Ocuparea din nou a Basarabiei,
Bucovinei şi łinutului HerŃei a fost urmată pe timp de 50 de ani de o campanie de
distrugere a fiinŃei şi spiritualităŃii româneşti prin deportări masive, interzicerea alfabetului
latin, desfiinŃarea bisericilor, teroare şi asasinate. Dacă în 1940 au fost deportaŃi zeci de
mii de români basarabeni, deportările şi exterminările în masă după 1944 s-au ridicat la
cifre de sute de mii de români basarabeni.

Epoca postsovietică
După dezmembrarea Uniunii Sovietice, în 1991, fosta Republica Sovietică Socialistă
Moldovenească se declară independentă la 27 august 1991 sub numele de Republica
Moldova, iar la 2 martie 1992 a fost recunoscută şi de OrganizaŃia NaŃiunilor Unite.

Încercările de unire cu România, iniŃiate din ambele părŃi, n-au dus la nici un rezultat,
clasa politică moldovenească încercând să zădărnicească orice apropiere între cele două
Ńări. În momentul de faŃă, limba de stat este română, potrivit DeclaraŃiei de independenŃă.
ConstituŃia Republicii Moldova, în articolul său 13, numeşte limba de stat moldovenească,
iar Academia de ŞtiinŃe o numeşte corect română. Legea cu privire la funcŃionarea limbilor,
adoptată în perioada sovietică şi menŃinută în vigoare până în prezent, proclamă
identitatea linvgistică moldo-română, recunoscând că populaŃia Republicii Moldova şi cea
a României vorbeşte aceeaşi limbă.

I.6.łara Românească
Moto
łara aceasta drept stemă pasăre corb poartă,
Iar pe gâtul ei acum şi o cunună atârnă,
Cu adevărat al casei prea luminate şi prea bătrâne,
A casei prea viteazului neam Basarab.
("Pravila cea mică" tipărită în 1640 la mănăstirea Govora, versuri de Udrişte Năsturel -
"La prea luminata stemă a milostivilor Domni Basarab").

łara Românească (Valahia) este o provincie istorică situată la nord de Dunăre şi la

sud de CarpaŃi, locuitorii folosind endonimul de români, exonimele uzuale utilizate până în
epoca modernă fiind valahi sau vlahi. Denumirea se referă exclusiv la această zonă
geografică, corespunzătoare în linii mari fostului principat cu acelaşi nume şi care
constituie sudul României moderne. Până la mijlocul secolului XIX statul era numit łara
Rumânească (sau łeara Rumânească).
25
 Capitolul I. Originea românilor şi istoria Ńărilor lor

Harta României cu provincia istorică łara Românească delimitată de culoarea galbenă

Istorie
łara Românească este statul întemeiat între MunŃii CarpaŃi şi Dunăre în secolul XIII -
XIV. Străinii în general o denumeau Valahia (denumire de origine germanică). Mai era
numită şi Ungro-Vlahia (adică Vlahia dinspre Ungaria), pentru a nu o confunda cu Moldova
numită şi Ruso-Vlahia (adică Vlahia de lângă Rusia). În documentele latineşti era
cunoscută ca Transalpina. După numele primului domnitor Basarab I, unii o numeau
Basarabia sau łara Basarabească. Moldovenii o numeau Muntenia, iar turcii îi spuneau
Iflak sau Kara-Iflak, în timp ce Moldovei îi spuneau Bogdan Iflak.

ReşedinŃa principală a Ńării a fost pe rând la Câmpulung, Curtea de Argeş, Târgovişte

şi Bucureşti. În anumite perioade, domnii łării Româneşti, au stăpânit ca teritorii primite de
la regii Ungariei: Făgăraşul, Amlaşul, Basarabia (cu garnizoana Chilia), sudul Moldovei de
mai târziu (Vrancea - Putna spre Trotuş). Stăpânirea domnilor munteni s-a întins şi asupra
unei părŃi din Dobrogea până în a doua jumătate a secolului XV, astfel încât sub Mircea
cel Bătrân (după 1406), Ńara a ajuns la cea mai mare întindere a sa.

Valahia cca. 1390

Începând cu secolul XII-lea, Valahia este menŃionată în izvoarele bizantine, bulgăreşti,

maghiare şi slavone, iar mai târziu în cele occidentale, ca fiind regiunea unor state feudale
locuite de vlahi şi conduse de cneji ( prinŃ, conducător) şi voievozi (lideri militari), la sud şi
est de CarpaŃi. O caracteristică specifică istoriei românilor este că au trăit în trei principate,
Moldova, Transilvania şi łara Românească, având acelaşi sânge, aceeaşi limbă şi cultură,
aceleaşi tradiŃii, fiind însă separaŃi de CarpaŃi.

Diploma acordată la 2 iunie 1247 Cavalerilor IoaniŃi,cunoscută ca Diploma IoaniŃilor,

menŃionează că pe teritoriul viitoarei łări Româneşti existau nu mai puŃin de patru
formaŃiuni în limitele fostei provincii romane, Dacia Malvensis (Oltenia istorică) :
Voievodatele lui Ioan şi Farcaş, Seneslau şi Litovoi. Litovoi si fratelui sau Bărbat (voievod),
s-au luptat cu trupele maghiare la 1227, în urma luptei Litovoi moare, Bărbat este luat

26
 Capitolul I. Originea românilor şi istoria Ńărilor lor
prizonier dar se răscumpără şi se întoarce la conducere. Pe fondul stingerii dinastiei
arpadiene în Ungaria cnezatele de la sud de carpaŃi se unesc.

Lupta de la Posada (Cronica pictată de la Viena)

Astfel Basarab I fiul lui Thocomerius este primul stăpânitor atestat al întregului
teriotoriu al łării Româneşti. Basarab I refuză să mai plătească tribut şi se confruntă cu
regele Carol Robert de Anjou. Lupta se dă în 9 - 12 noiembrie 1330, la Posada unde
acesta zdrobeşte oastea maghiară condusă de Carol Robert de Anjou, care se salvează
fugind travestit. Domnia lui Basarab I a durat până în 1352, fiind numit Mare Voievod şi
Domn. Victoria de la Posada, semnează actul de naştere al Ńării care va fi cunoscută sub
numele de łara Românească, în următorii ani fiindu-i alipite şi teritoriul dinspre părŃile
tătăreşti de la nord de deltă.

Mircea cel Bătrân

Într-o hartă ipotetică a Rumâniei (României) din 1833, Valahia este denumită łeara Rumânească

După multe războaie purtate cu Poarta, łara Românească a trebuit să accepte

suzeranitatea acesteia, şi să plătească tribut. łara devine vasală faŃă de turci în timpul lui
Mircea cel Bătrân, pentru a evita o invazie a turcilor şi transformarea Ńării în paşalâc. Până
în secolul XVII-lea de fiecare dată când presiunea turcilor creştea, mulŃi domnitori s-au
răzvrătit sau nu au mai îndeplinit cererile PorŃii:Mihai I, Dan al II-lea, Vlad łepeş, Radu de
la AfumaŃi, Mihai Viteazul sau Radu Şerban.

Legăturile politice cu Ungaria şi mai târziu cu Austria habsburgică urmăreau stoparea

expansiunii turceşti şi eliberarea de sub dominaŃia lor. Pentru o perioadă scurtă de timp,
Mihai Viteazul a reuşit să unească cele trei Ńări române (Unirea de la 1600).

27
 Capitolul I. Originea românilor şi istoria Ńărilor lor
După 1716, Imperiul Otoman a refuzat să mai accepte domnitori români şi a instituit
Regimul Fanariot, alegând domnii dintre familiile influente de greci care locuiau in cartierul
Fanar, din Constantinopol. Aceşti domnitori fanarioŃi, pot fi consideraŃi ca funcŃionari ai
PorŃii.

Domnia fanariotă a încetat după RevoluŃia lui Tudor Vladimirescu (1821), când sunt
acceptaŃi din nou domnitori pământeni. În 1831 este adoptat Regulamentul Organic. În
1859, łara Românească şi Moldova se unesc în Principatele Unite Moldova şi łara
Românească, sub domnia lui Alexandru Ioan Cuza.

I.7.Transilvania
Transilvania (sau Ardealul; în maghiară Erdély, germană Siebenbürgen) este o
provincie istorică a României, cu o bogată tradiŃie statală de sine stătătoare.

Transilvania cuprinde partea centrală a României, respectiv Depresiunea Transilvaniei

şi versantele carpatice ce se înclină spre aceasta. Pe teritoriul Transilvaniei se află
judeŃele Alba,Bihor BistriŃa-Năsăud, Braşov, Cluj, Covasna, Harghita, Hunedoara, Mureş,
Sălaj şi Sibiu. NoŃiunea Transilvania are, sub aspect geografico-politic, două accepŃiuni
distincte: prima se referă, într-un sens restrictiv, doar la regiunea intracarpatică, delimitată
de CarpaŃii Orientali, CarpaŃii Meridionali şi, spre vest, de CarpaŃii Occidentali (MunŃii
Apuseni). Această macrozonă a fost denumită în evul mediu Voievodatul Transilvaniei sau
Transilvania voievodală (="Ńara de peste pădure"), suprafaŃa ei totală măsurând
aproximativ 57.000 km². A doua componentă a termenului include, într-un sens extins,
Crişana, Sătmarul şi Maramureşul, adică PărŃile Vestice sau Partium, care au fost
alăturate după mijlocul secolului al XVI-lea nucleului istoric intracarpatic şi au constituit
împreună Principatul Transilvaniei. Uneori, Transilvaniei i se dă un sens foarte larg,
aceasta desemnând teritoriul românesc de la vest de CarpaŃii Orientali şi nord de CarpaŃii
Meridionali, astfel incluzând şi Banatul. Caracterul fluctuant al conŃinutului termenului se
explică prin evoluŃia complexă, istorico-politică, a regiunii din epoca postromană până în
timpurile moderne.

SuprafaŃa totală a Transilvaniei, împreună cu Banat, Crişana, Sătmar şi Maramureş,

însumează 100.293 km², care repreprezintă 42,1% din totalul suprafeŃei României.
PopulaŃia ce trăieşte în acest spaŃiu numără 7.221.733 locuitori, cifră care reprezintă
aproximativ o treime din cea a populaŃiei României.

Etimologia
Regionimul Transilvania, derivat din latina medievală de cancelarie atestat pentru anul
1075, este un cuvânt compus din termenii "trans" (peste, dincolo) şi "silva" (pădure), care,
în traducere, ar fi echivalentul expresiei româneşti "dincolo de pădure". Există şi prezumŃia
că la baza termenului ar fi stat denumirea "terra ultrasilvana" sau "terra ultra silvam" (vezi
mai jos). Termenul maghiar erdı este echivalentul cuvântului românesc "pădure" (fino-
ugric: ered = izvorî). În secolul 12, atestat documentar de Anonymus în latina mediavală în
cronica Gesta Hungarorum Erdıelv = Erdı-elve = Erdı-elı = Erdély = începutul pădurii
sau înainte de pădure. Comparativ, Muntenia în maghiară era numită "Havas-elve"
(Havasalföld) (se poate spune că ungurii şi romanii priveau din direcŃii diferite). Regionimul
german Siebenbürgen, echivalentul german al celui românesc "Transilvania", respectiv
maghiar "Erdély", este un cuvânt compus din cuvintele "sieben" (şapte) şi "Burg" (cetate)
şi semnifică în limba română "şapte cetăŃi", (Kronstadt, Schäßburg, Mediasch,
Hermannstadt, Mühlbach, Bistritz şi Klausenburg).
28
 Capitolul I. Originea românilor şi istoria Ńărilor lor
Controversată este semnificaŃia şi originea termenului românesc Ardeal, atestat
documentar de regele hazar Iosif, care a trimis o scrisoare în jurul anului 960 rabinului de
Córdoba Hasdai ibn Şaprut. Monarhul hazar menŃiona "Ńara Ardil" (în ebraică („EreŃ Ardil”,
„‫)”לידרא‬, bogată în aur şi argint. Această menŃiune a fost făcută în jurul anului 960, iar
numele "Ardeliu" e atestat pentru anul 1432. Unii cercetători consideră forma "Ardeal" o
derivare din limba maghiară, având drept caracteristică o adaptare întâlnită şi în alte
denumiri: Erdöd -> Ardud etc. Unii cercetători însă au adus în discuŃie diverşi termeni de
origine indoeuropeană, derivaŃi din rădăcina *"er(a)dh", din care ar proveni, printre altele,
şi celticul "Arduenna" (pădure). În sprijinul acestei ipoteze ar pleda prezenŃa radicalului
"ard" (cu sensul de "înălŃime") şi în toponimia europeană (Arda, Ardal, Ardistan, Ardiche,
Ardennes, Ardelt, Ardilla, etc.), deci ar însemna "loc înalt şi păduros". S-a luat, de
asemenea, în considerare faptul că ungurii - grup de triburi ce trăiseră în stepă - nu aveau
în vocabular cuvântul "pădure", trebuind să-l împrumute de undeva. Totodată s-a constatat
şi fenomenul lingvistic potrivit căruia, pentru cuvintele româneşti preluate de maghiari, "ea"
se transformă în "é", iar "a" iniŃial tinde să fie transcris "e", potrivit sistemului fonetic
maghiar. Până în prezent, nici un lingvist nu a reuşit să dea o lămurire etimologică
plauzibilă, necontestată, a denumirii "Erdély" decât prin erdı "pădure" cu adaosul sufixal
"ély", interpretat ca distorsionare a cuvântului elve "peste, dincolo", adică "łara de dincolo
de pădure". Dar etimoanele nu sunt atestate altundeva în limba maghiară. AlŃi cercetători
au propus o explicaŃie bazându-se pe lexicul limii sanscrite: "HAR-DEAL" (în ebraică, HAR
= Munte), Grădina Domnului, ceea ce se suprapune peste o veche tradiŃie românească
creştină, şi anume aceea că Ardealul este Grădina Maicii Domnului, deşi aceasta ipoteză
este foarte puŃin plauzibilă.

Problema etimologiei cuvântului "Ardeal" a fost tratată pe larg şi de Paul Lazăr

Tonciulescu, în cartea sa "Ardeal, pământ şi cuvânt românesc" (Editura Miracol, Bucureşti,
2001, ISBN 9739315607). Autorul trece în revistă diversele teorii apărute de-a lungul
timpului şi le evaluează sub toate aspectele.

Geografia Transilvaniei
Transilvania este din punct de vedere geografic un platou înalt, separat în sud de łara
Românească prin lanŃul CarpaŃilor Meridionali şi în est de Moldova prin CarpaŃii Orientali.
Zona vestică a Transilvaniei (Crişana) are graniŃă cu Ungaria. La nord, se învecinează cu
Ucraina (regiunile Transcarpatia - care cuprinde partea de nord a Maramureşului istoric -
şi Ivano-Frankvisk). Platoul cu înălŃimi între 305 şi 488 de metri este irigat de râurile
Mureş, Someş, afluenŃi ai Tisei, şi de râul Olt, afluent al Dunării. Cel mai mare oraş din
regiune, conform recensământului din 2002, este Cluj-Napoca (capitala sa istorică,
alternativ cu Sibiul şi Alba Iulia) urmat de Braşov (vezi secŃiunea separată din acest articol
pentru populaŃii şi o listă mai completă).

Istoria Transilvaniei
Antichitatea târzie. Primul mileniu

Pe teritoriul actual al Transilvaniei s-a aflat în antichitate centrul politic al regatului

Dacia, Sarmizegetusa Regia. Regatul dac a fost cucerit în 106 e.n. de Imperiul Roman sub
conducerea împăratului Traian. În timpul împăratului Hadrian (117-135), teritoriul actual al
Transilvaniei a fost organizat şi inclus în provincia Dacia Superior.

O nouă organizare administrativ-teritorială a fost iniŃiată între anii 158-159 de împăratul

Antoninus Pius (138-161). Teritoriul de azi al Transilvaniei a fost inclus în provinciile Dacia
29
 Capitolul I. Originea românilor şi istoria Ńărilor lor
Porolissensis, cu capitala la Porolissum, şi Dacia Apulensis cu capitala la Apulum.
Aşezările mai importante au fost ridicate la rangul de colonii şi municipii. Aşezări
importante, colonii sau municipii, au fost Ulpia Traina Augusta Dacica Sarmizegetusa,
Apulum, Napoca, Potaissa sau Patauissa, Porolissum, Aquae.

O reŃea importantă de drumuri asigura legătura între aceste aşezări. Concomitent cu

organizarea administrativ-teritorială şi militară avu loc şi un intens proces de colonizare a
Daciei cu cetăŃeni romani.

Practicarea creştinismului în aceste locuri este atestată prin mărturiile scoase la lumină
de cercetările arheologice. Biserica Ortodoxă Română atribuie prin tradiŃie apostolului
Andrei începutul creştinării dacilor. ExistenŃa unei vieŃi creştine în epoca postromană este
confirmată de diverse descoperiri arheologice, printre care se numără şi un donarium (un
obiect votiv) descoperit la Biertan, care conŃine inscriptia "ego Zenovius votum posui" ("eu,
Zenovie, am pus acest obiect votiv").

O înflorire deosebită cunoaşte extracŃia minereului de aur. În faŃa atacurilor insistente

ale carpilor (daci liberi), şi goŃilor, împăratul Aurelian (270-275) decide retragerea
administraŃiei şi a legiunilor romane în sudul Dunării de Jos.

După retragerea aureliană (271 d. Chr.), teritoriul intracarpatic a fost invadat succesiv,
între secolele III şi X, de goŃi, huni, gepizi, avari, slavi, bulgari şi pecenegi. PopulaŃia
autohtonă, rămasă după retragerea aureliană, a fost forŃată să părăsească oraşele
romane din locurile deschise, retrăgându-se către zonele muntoase, pentru o apărare mai
bună. Descoperirile arheologice atestă faptul că, o vreme, amfiteatrul de la Sarmizegetusa
romană (Ulpia Traiana Sarmizegetusa) a fost folosit ca fortăreaŃă, având intrările
baricadate. Unele popoare migratoare, cum a fost cazul gepizilor, au reuşit să creeze
structuri politice relativ stabile. Determinantă pentru evoluŃia istorică a Transilvaniei a fost
însă stabilirea ungurilor în Panonia, aceştia avansând treptat către interiorul arcului
carpatic.

Istoria Transilvaniei în "mileniul întunecat", adică în perioada cuprinsă între retragerea

administraŃiei romane (271 d. Chr.) şi începuturile evului mediu românesc, în secolele IX-
XII, constituie până în prezent un subiect de controversă între istorici, cu conotaŃii politice
şi naŃionaliste.

Se poate remarca totuşi o profesionalizare şi o debarasare de ideologii naŃionaliste în

discursul istoric românesc despre Transilvania. Istoriografia română oficioasă susŃine, în
general, că după retragerea aureliană o mare parte a populaŃiei romanizate a rămas în
zonele ei de locuire de la nordul Dunării de Jos, respectiv pe teritoriul actual al
Transilvaniei, fără însă a exclude deplasări limitate şi timpurii, în ambele sensuri, de la
sudul Dunării spre nord sau de la nordul Dunării spre sud, ale protoromânilor. Istoriografia
central şi vest-europeană (maghiară, istorici germani contemporani, specializaŃi în istoria
sudesteuropeană) se situează, în general, pe o poziŃie divergentă, încercând să probeze
că românii au imigrat din sudul Dunării de Jos şi au pătruns treptat sau fost colonizaŃi pe
acest teritoriu de regii arpadieni între secolele X-XIII. Prezumtivele regiuni balcanice sunt
zonele muntoase din Bulgaria, Macedonia, Bosnia de astăzi, unde există toponime
conŃinând etnonimul vlah.

30
 Capitolul I. Originea românilor şi istoria Ńărilor lor

Năvălirea ungurilor conduşi de Arpad în Bazinul Carpatic (sau Bazinul Panoniei)

Mărturiile arheologice, toponimele şi hidronimele existente în Transilvania, tind să

confirme teoriile continuităŃii româneşti în Transilvania.

Cronicile maghiare şi anume "Gesta Hungarorum" (Cronica Notarului Anonim P. al

regelui Béla al II-lea al Ungariei), "Chronicon Hungaricum" (Cronica Ungurilor a lui Símon
de Kéza), cronica anonimă "Descriptio Europae Orientalis" (Descrierea Europei Orientale),
"Chronicon pictum vindobonense" (Cronica pictată de la Viena), cronicile slave intitulate
Istoriile popoarelor şi cronicile ruseşti Chronica Nestoris sau Povest vremennîh
let(Povestea anilor care au trecut), redactate între secolele XII-XIV, atestă pe teritoriul
Transilvaniei, al Crişanei şi în zonele învecinate, spre vest, atât prezenŃa românilor, numiŃi
"blahi" sau "vlahi", sau dizlocarea lor de către unguri, cât şi existenŃa mai multor formaŃiuni
statale anterioare începutului procesului cuceririi ei de către maghiari.

Notarul anonim P., supranumit Anonymus, evocă, printre altele, lupte ale maghiarilor
cu şefi locali: Menu Morout, Gelou şi Glad. ReferinŃele etnologice ale izvoarelor anterior
precizate sunt confirmate şi de două documente scrise, emise de regele Béla al IV-lea
(1235-1270) în anii 1256 şi 1262. Ambele izvoare confirmă prezenŃa românilor, alături de
secui, la cumpăna secolelor X-XI pe teritoriul Regatului Arpadian, în calitate de
contribuabili la veniturile regale.

Voievodatul Transilvaniei
Ocuparea Transilvaniei a fost iniŃiată spre mijlocul secolului X de două triburi maghiare
conduse de Gyula şi Kende, care au avansat dinspre vest pe văile râurilor Mureş şi
Someş. Procesul ocupării integrale a Transilvaniei a fost finalizat abia la sfârşitul secolului
al XII-lea, în timpul regnului lui Béla al III-lea al Ungariei (1172-1196), prin atingerea zonei
centrale a CarpaŃilor Meridionali. Cu toate acestea, mai ales în "Ńările" românilor,
autoritatea regalităŃii maghiare a început să fie resimŃită abia după secolul XIV. Cucerirea
s-a consumat in trei sau patru etape principale, prin avansarea treptată, dinspre vestul
spre sud-estul Transilvaniei, a fortificaŃiilor de graniŃă. Aceste întărituri, "indagines",
"gyepũ" sau "presaka", erau zone împădurite lăsate în paragină, prevăzute cu locuri
supravegheate de trecere, denumite "porta", "clusa" sau "kapu", fiind apărate de grupuri
militare, amintite în izvoarele scrise timpurii maghiare sub numele "speculatores",
"sagittarius" sau "örök". Teritoriul din faŃa acestor sisteme fortificate a fost denumit, în mod
corespunzător, "terra ultrasilva".

În cel mai vechi document maghiar scris şi păstrat cu referire la Transilvania, un act de
danie al regelui Géza I al Ungariei (1074-1077), emis în anul 1075 în beneficiul mănăstirii
Sf. Benedict, teritoriul de referinŃă apare sub numele de "Terra ultra silvam" ("Ńara de
dincolo de pădure"). În actul de danie din anul 1138 emis în beneficiul mănăstirii Dumis,

31
 Capitolul I. Originea românilor şi istoria Ńărilor lor
regele Béla al II-lea al Ungariei (1131-1141), denumeşte teritoriul în cauză "in ultrasivanis
partibus".

În paralel cu ocuparea s-a desfăşurat, între secolele XI-XIII, şi un amplu proces de

colonizare a Transilvaniei. GreutăŃile cuceririi au fost nenumărate, în principal datorită
împotrivirii românilor autohtoni şi a lipsei oamenilor necesari administraŃiei şi armatei,
astfel încât regii maghiari s-au văzut nevoiŃi să invite colonişti din diverse popoare
europene, precum saşii, secuii şi Cavalerii teutoni. Alături de unguri, un rol important în
ocuparea Transilvaniei l-au jucat secuii şi, începând cu mijlocul secolului al XII-lea, în
perioada guvernării regelui Géza al II-lea al Ungariei (1141-1162), grupuri de populaŃie
germanofonă şi francofonă venite din stânga cursului mijlociu al Rinului, din Imperiul
German. Această populaŃie nou colonizată a fost cunoscută ulterior sub numele generic de
saşi şi în documentele oficiale în latină saxones.

Concomitent cu aceste procese, regii Ungariei au procedat la organizarea unor

structuri proprii, laice şi ecleziastice, pe teritoriul Transilvaniei. În anul 1111 apare evocat
primul demnitar laic, un anume "Mercurius princeps Ultrasilvanus", cât şi primul episcop
catolic al Transilvaniei, "Simion Ultrasivanus", cu reşedinŃa în cetatea de la Bălgrad
(Bellegrad), azi Alba Iulia, acesta fiind menŃionat într-un document emis în 1111 de regele
Coloman (1095-1116). Organizarea administrativă şi ecleziastică a Transilvaniei a debutat
probabil în secolul al XI-lea în teritoriile anexate statului maghiar situate în vestul
provinciei. Din primul pătrar al secolului al XI-lea datează prima biserică romano-catolică,
cel mai vechi monument sacral maghiar din Transilvania, şi anume biserica din Alba Iulia.
Cele mai timpurii atestări documentare ale primelor comitate maghiare din Transilvania,
cele cu sediul în cetăŃile regale Alba, Turda, Cluj şi Dăbâca, datează însă abia din secolul
al XII-lea. Spre mijocul secolului al XII-lea, teritoriul Transilvaniei era reorganizat sub forma
unui voievodat, probabil renunŃându-se la principat sub presiunea tradiŃiei româneşti, fiind
compus din mai multe comitate regale. În anul 1174 este menŃionat primul voievod al
Transilvaniei, "Leustachius Voyvoda", probabil identic cu Leustachius Rátót, comite de
Dăbâca (Dobâca).

În directă legătură cu pericolul reprezentat de incursiunile repetate ale cumanilor în

Transilvania şi urmărind să diminueze presiunile exercitate dinspre nord asupra Imperiului
Latin (1204-1261) de al doilea łarat Bulgar cu sprijinul cumanilor, regele Andrei al II-lea al
Ungariei (1205-1235) aşează în łara Bârsei la 1211 ordinului Cavalerilor Teutoni
(Deutscher Orden sau Deutscher Ritterorden). Centrul comendurii ordinului teuton în
Transilvania s-a aflat în cetatea Feldioara. Urmărind interese strategice proprii şi anume
crearea unui stat cruciat "pro defensio Christianitatis" (pentru apărarea creştinătăŃii) supus
autorităŃii Curiei Papale, ordinul Cavalerilor Teutoni a intrat în conflict cu coroana Ungariei,
cavalerii fiind expulzaŃi din Transilvania în anul 1225.

În prima treime a secolului al XIII-lea, în anul 1224, saşii dobândesc prin "Andreanum",
o importantă diplomă de privilegii conferită de regele Andrei al II-lea al Ungariei, o
organizare administrativ-teritorială şi ecleziastică proprie pe teritoriul comitatului Sibiului
(Comitatus Chybiniensis). Acest comitat, condus de un comite regal, a fost compus din
şapte scaune, motiv pentru care respectivul teritoriu a purtat şi denumirea Şapte Scaune
(Sieben Stühle). Saşii din łara Bârsei şi cei din nord-estul Transilvaniei au fost organizaŃi
în cadrul districtelor regale ale Braşovului şi BistriŃei. Între 1325 şi 1329 sistemul
administrativ şi juridic al comitatului Sibiului va fi reorganizat. Începând cu anul 1486
adunările generale ale obştii saşilor vor fi desemnate sub numele Universitatea NaŃiunii
Saşilor (Universitas Saxonum sau sächsische Nationsuniversität). Secuii vor beneficia şi
ei, în cursul secolului al XIV-lea, pe teritoriul lor de locuire (Székelyföld), în estul şi sud-
estul Transilvaniei, de o organizare administrativ-teritorială pe scaune şi de privilegii
32
 Capitolul I. Originea românilor şi istoria Ńărilor lor
similare. Din cele şapte unităŃi administrativ-teritoriale secuieşti originare (Universitas
Siculorum septem sedium Siculicalium), formate în secolele XIII-XIV, se vor constitui în
secolul al XVI-lea, prin diviziuni teritoriale, un număr total de 12 scaune.

PopulaŃia românească, organizată potrivit dreptului cutumiar (jus valachicus) în obşti

săteşti şi uniuni de obşti, conduse de cnezi şi voievozi, era organizată în interiorul unor
"Ńări" (terrae). Autonomiile locale ale acestor "Ńări" româneşti, situate în zonele periferice
ale Transilvaniei (łara Făgăraşului, łara Amlaşului, łara HaŃegului, łara Maramureşului,
łara Lăpuşului), tolerate în parte de autorităŃile statului maghiar, încetează să fiinŃeze o
dată cu dispariŃia dinastiei arpadiene (1301). În secolele XIV-XV, "Ńările" vor fi reorganizate
sub forma unor districte româneşti ("districtus (v)olachales" sau "districtus valachorum"),
conduse de demnitari numiŃi de coroană. Sunt cunoscute un număr de aproximativ 60
districte româneşti. Supusă restricŃiilor şi, în perioada angevină, persecuŃiilor a fost şi
biserica ortodoxă a românilor din Transilvania. Deja în primii ani ai secolului al XIII-lea, în
contextul evenimentelor prilejuite de Cruciada a IV-a (1202-1204), izvoarele scrise
maghiare relatează în anii 1204, 1205 şi 1223 despre starea deplorabilă în care se aflau
unele mănăstiri "greceşti" (ortodoxe) din Regatul Ungariei, cât şi despre măsuri abuzive
îndreptate împotriva autorităŃii juridice a acestei biserici.

Organizarea politică, administrativă şi colonizarea Transilvaniei au înregistrat un recul

semnificativ în timpul marii invazii mongole din primăvara anului 1241. Izvoarele istorice
scrise contemporane oferă la mijlocul secolului al XIII-lea imaginea unei Transilvanii
pustiite. Imediat după retragerea trupelor mongole în anul 1242, regele Béla al IV-lea
iniŃiază un vast program de refacere a regatului şi, în special, a Transilvaniei. Aşezarea
unor noi hospites (colonişti), dotaŃi cu privilegii deosebite, susŃinerea comerŃului,
dezvoltarea primelor oraşe (Sibiu, Cluj, Braşov, BistriŃa şi Sighişoara), construcŃia unor noi
cetăŃi de piatră sunt doar câteva dintre măsurile iniŃiate de regalitate.

Pe fondul vigurosului proces de reconstrucŃie a Regatului Ungariei se fac resimŃite,

începând cu a doua jumătate a veacului al XIII-lea, tendinŃe centrifuge în rândul marii
nobilimi maghiare şi, în special, a voievozilor Transilvaniei. În timpul voievodului
Transilvaniei Roland Borşa (1282-1294) şi al urmaşului său Ladislau Kán al II-lea (1294-
1315), stările au instaurat un regim congregaŃional, care apare în izvoare sub denumirea
"regnum Transilvanum", autonom faŃă de Regatul Ungariei. Aceste evenimente vor
conduce la subminarea gravă a autorităŃii centrale, afectată şi de disputele dinastice, care
va fi restaurată abia în timpul guvernării regelui Carol Robert de Anjou al Ungariei (1308-
1342).

Începând cu sfârşitul secolului al XIII-lea si, mai ales, în secolele XIV-XV grupurile
privilegiate ale societăŃii transilvane, nobilii maghiari, saşii şi secuii se constuite treptat în
stări. Datorită structurii prevalent etnice a stărilor, ele vor fi denumite oficial pe la 1500
"nationes" (naŃiuni). Membrii stărilor, organizaŃi în congregaŃii sau universităŃi
(congregationes, universitas), au participat la exercitarea puterii politice în Transilvania.
Ultima participare a elitei politice a românilor la o congregaŃie a stărilor transilvane este
amintită în anul 1355. Două documente emise de regele Ludovic I al Ungariei (1342-1382)
în anul 1366 atestă agravarea condiŃiei politice, juridice şi religioase a populaŃiei româneşti
din Transilvania.

Începând cu anul 1375 şi continuând cu raidurile din 1419, 1420, 1425, 1428 şi 1431
Transilvania este confruntată acut cu pericolul otoman. La solicitarea regelui Sigismund de
Luxemburg, (1384-1437), o parte a iobăgimii transilvănene, scutită pâna atunci de efortul
militar, este obligată începând cu 1397 să participe la oaste. Înfrângerea sârbilor la
Kosovopolje în anul 1389 şi moartea voievodului Mircea cel Bătrân, (1386-1418), al łării
33
 Capitolul I. Originea românilor şi istoria Ńărilor lor
Româneşti au înlăturat ultimele obstacole majore în calea Imperiului Otoman spre
Transilvania şi centrul Europei. Un rol major în oprirea temporară a pericolului turcesc l-a
jucat Iancu de Hunedoara, (1407-1456), voievod al Transilvaniei (1446-1456) şi
guvernator al Ungariei (1446-1453). Complementară efortului său militar a fost strădania
de a spori gradul de autonomie al voievodatului Transilvaniei faŃă de Regatul Ungariei.
Politica lui Iancu de Hunedoara faŃă de turci va fi continuată de fiul său, regele Matei
Corvin al Ungariei (1458-1490). În faŃa pericolului otoman, Transilvania şi Moldova lui
Ştefan cel Mare se sprijină reciproc. În anul 1489, Matei dăruieşte lui Ştefan cel Mare, în
semn de recunoaştere a meritelor sale, castelul Ciceu, cu 60 sate, şi Cetatea de Baltă, cu
7 sate.

În această perioadă, Transilvania a fost zguduită de mai multe miscări sociale.

Răscoala de la Bobâlna (1437-1438) în majoritate pornită de Ńăranii români, dar cărora li s-
a alăturat şi un numar relativ mic de Ńărani maghiari (număr dat de proporŃiile iobăgiei).
Cauza principală a răscoalei a constituit-o nerespectarea dreptului de strămutare de pe o
moşie pe alta, a dreptului de moştenire a iobagului, şi a dijmei episcopale. În urma
răscoalei s-a semnat actul constitutiv al uniunii "Unio Trium Nationum" uniune îndreptată
împotriva Ńăranilor români din Transilvania, românii fiind consideraŃi naŃiune tolerată.
Uniunea a funcŃionat într-o formă sau alta până la 1 decembrie 1918. Un impact masiv
asupra societăŃii transilvănene l-a avut şi răscoala condusă de secuiul Gheorghe Doja
(Dózsa György) din anul 1514.

Decesul prematur al regelui Matei Corvin, marea răscoala Ńărănească de la începutul

secolului al XVI-lea şi ofensiva militară masivă a Imperiului Otoman spre centrul Europei,
exprimată prin victoriile înregistrate de turci la Belgrad (1521), Petrovaradin (1526) şi la
Mohács (29 august 1526) au accentuat criza societăŃii maghiare. Această criză s-a
răsfrânt şi asupra Transilvaniei. Disputele privind succesiunea dinastică şi dubla alegere
pe tronul Ungariei, a voievodului Transilvaniei Ioan Zápolya (1526-1540) si a lui Ferdinand
I de Habsburg (1526-1540) au facilitat intervenŃia turcilor. Ungaria de Est şi Transilvania
erau guvernate de Zápolya, iar Ungaria Centrală şi de Vest (la vestul Dunării) erau
conduse de Ferdinand. PărŃile care îi susŃineau s-au angajat în confruntări militare,
aplanate abia la 24 februarie 1538 prin pacea de la Oradea. Prin hotărârea Dietei de la
DebreŃin din 18 octombrie 1541, reprezentanŃii celor trei naŃiuni privilegiate ale
Transilvaniei jură credinŃă lui Ioan Sigismund, descendentul dinastiei Zápolya, şi recunosc
suzeranitatea Înaltei PorŃi asupra Transilvaniei. Acest acord, urmat de alte hotărâri ale
Dietei, pune bazele Principatului Transilvaniei. Primul principe al Transilvaniei a fost Ioan
Sigismund (1542-1571).

Principatul Transilvaniei

Transilvania, 1635

34
 Capitolul I. Originea românilor şi istoria Ńărilor lor
În 1541, Principatul Transilvaniei a fost recunoscut de Imperiul Otoman ca stat
independent, care plătea totuşi un dar de complezenŃă ("munus honorarium") PorŃii
Otomane, în valoare de 10.000 de ducaŃi anual. În această calitate, a participat ca Ńară
beligerantă în cadrul războiului de 30 de ani şi a încheiat o serie de tratate cu Ńări
europene, inclusiv Imperiul Otoman, de pe o poziŃie de egalitate. Trebuie subliniat faptul
că Principatul nu includea Banatul (aflat sub stăpânire turcească) şi nici Bihorul (unde se
instaurase Paşalâcul de Oradea). În aceste circumstanŃe istorice, în anul 1542, saşii, prin
Johannes Honterus şi, ulterior, o parte a populaŃiei maghiare din Transilvania aderă la
Reformă. În anul 1599 Mihai Viteazul ocupă temporar Transilvania şi o supune autorităŃii
sale. Totodată, adoptă câteva măsuri menite a uşura situaŃia românilor din principat.
SituaŃia politică încordată precum şi războaiele dese l-au împiedicat pe voievodul român
să realizeze o unificare de durată a acestei provincii cu Moldova şi łara Românească.
Transilvania a devenit mai apoi leagănul partidului naŃionalist ungar, care lupta împotriva
Împăratului Romano-German Ferdinand I de Habsburg.

Transilvania intră la sfârşitul secolului XVII în componenŃa Imperiului Austriac, ca

principat autonom. În anul 1685 trupele Imperiului Austriac intră pe teritoriul Transilvaniei,
iar în anul 1699, prin Tratatul de la Karlowitz (azi Sremski Karlovci, în Serbia), Imperiul
Otoman cedează Austriei: Ungaria, Transilvania, CroaŃia şi Slavonia. Banatul Timişoarei
rămânea în componenŃa Imperiului Otoman. Banatul a fost anexat de Imperiul Austriac în
anul 1718 prin Tratatul de la Passarowitz (azi Požarevac, în Serbia).

La 7 octombrie 1698 sinodul de la Alba Iulia a decis unirea românilor ardeleni cu

Biserica Romei, fapt care a deschis calea emancipării lor culturale. Drepturile politice
promise nu au fost însă acordate. Episcopul InocenŃiu Micu-Klein a stabilit reşedinŃa
Bisericii Române Unite la Blaj şi a transformat acest oraş într-un centru de spiritualitate
românească. Tot el a pus bazele mişcării Şcoala Ardeleană.

Unele comunităŃi româneşti ortodoxe, în special din sudul Transilvaniei, nu au acceptat

decizia sinodală privind unirea cu Biserica Romei (în 1701 au fost transmise împăratului
austriac proteste ale locuitorilor din zona Braşovului) sau au retractat la mijlocul sec. al
XVIII-lea actul unirii, ca urmare a acŃiunilor iniŃiate de mitropolitul sârb de la Sremski
Karlovci şi puse în practică de călugării ortodocşi intraŃi sub ascultarea sa (sunt cunoscute
în special numele lui Sofronie de la Cioara şi Visarion Sarai, sârb din Banat, ambii
canonizaŃi de Biserica Ortodoxă Română). De asemenea, Mitropolia łării Româneşti a
sprijinit comunităŃile ortodoxe din Transilvania. În general românii din sudul Transilvaniei,
Banat şi Crişana au rămas în majoritate fideli Bisericii Ortodoxe, în timp ce în Maramureş,
Sătmar şi nordul Transilvaniei majoritatea românilor au acceptat unirea cu Roma.

UnităŃile administrative ale Transilvaniei din prima jumătate a secolului XIX

35
 Capitolul I. Originea românilor şi istoria Ńărilor lor
După eliberarea Transilvaniei de sub suzeranitatea turcească, Curtea de la Viena a
decis repopularea unor Ńinuturi a căror populaŃie se rărise mult în cei aproximativ 150 de
ani trecuŃi după 1526. În regiunile Satu Mare şi Banat au fost aduşi colonişti şvabi, şi au
fost admişi în Ardeal între 350-400.000 de români din Moldova şi Muntenia care au trecut
CarpaŃii din cauza exploatării fanariote. Nu este mai puŃin adevărat că în secolul al XVIII-
lea au avut loc şi valuri de exod ale populaŃiei româneşti din Ardeal spre łara
Românească (vide infra, Ştefan Meteş, carte despre atestări documentare). [1]

Bazele legale pentru aceste măsuri au fost adoptate de Dieta maghiară de la Bratislava
şi consfinŃite prin semnătura regelui.

• Legea nr. XXVI din 1687 despre naturalizarea străinilor

• Legea nr. XVIII din 1723. despre repopularea pustiilor: „Maiestatea Sa
preasfântă va avea bunăvoinŃa să permite ca orice om liber să fie invitat în Ńară, să
beneficieze timp de şase ani de scutire de toate taxele, şi acest drept de libertate va
fi anunŃat în toată Ńara.”
• Legea nr. CIII din 1723. despre repopularea Ńării
• Legea nr. CXVII din 1723 despre aducerea în Ńară a diverşi meşteşugari.

AdministraŃia austriacă realizează primele măsuri de recenzare a populaŃiei de pe

teritoriul Transilvaniei. Conform estimărilor făcute în anii 1712 şi 1713 de
Verwaltungsgericht – autoritatea administrativă austriacă – repartiŃia pe etnii a populaŃiei
din Transilvania este următoarea: unguri 47%, români 34%, germani (saşi şi şvabi)
19%.[1] Referitor la recensăminte, v. şi studiile istoricului David Prodan.

Steagul Transilvaniei înainte de 1918

Transilvania în Imperiul Dualist

Între anii 1867 si 1918 Transilvania a fost anexată părŃii maghiare a Imperiului Austro-
Ungar (parte numită Transleithania, spre deosebire de Cisleithania, care era partea
austriacă. În această perioada, s-au intensificat măsurile discriminatorii împotriva
românilor şi, spre sfârşitul secolului XIX, chiar a saşilor, datorita unei puternici politici de
maghiarizare implementata de autorităŃile maghiare.

Unirea Transilvaniei cu România

La încheierea Primului Război Mondial, în contextul prăbuşirii Dublei Monarhii, Ungaria
îşi proclamă independenŃa, incluzând în teritoriul său şi Transilvania. În aceste condiŃii,
fruntaşii Partidului NaŃional Român şi românii din partidul Social Democrat înfiinŃează
Consiliul NaŃional Român la Arad la data de 3 noiembrie 1918. La data de 13 noiembrie, la
Belgrad, guvernul Ungariei semnează armistiŃiul cu Antanta, fixând o linie de demarcaŃie,
care lăsa sub controlul Ungariei nordul şi centrul Transilvaniei, iar Banatul sub controlul
Serbiei. În aceste condiŃii, românii organizează la data de 18 noiembrie / 1 decembrie
1918 o Adunare NaŃională la Alba Iulia la care desemnează 1228 delegaŃi. Adunarea
NaŃională hotărăşte unirea cu România a teritoriilor locuite de români.După unirea din

36
 Capitolul I. Originea românilor şi istoria Ńărilor lor
1918 cu România, timp de un an şi jumătate, Transilvania rămâne autonomă în cadrul
statului roman, fiind condusă de un Consiliu Dirigent.

Adunarea NaŃională de la Alba Iulia

Hotărârea Adunării este transmisă Regelui Ferdinand care la data de 11/24 decembrie
sancŃionează unirea cu România a "Ńinuturilor cuprinse în hotărârea Adunării NaŃionale de
la Alba Iulia." Cu toate acestea, autorităŃile române nu exercită controlul asupra tuturor
teritoriilor respective. Armata română se oprise pe linia Mureşului, iar la nord de aceasta
nici Consiliul Dirigent, nici cu atât mai puŃin Regatul României nu exercitau o autoritate
efectivă. Puterile Antantei ordonaseră încetarea oricăror operaŃiuni militare în vederea
negocierii păcii cu Ungaria.

Între timp, la data de 21 martie 1919 puterea în Ungaria este preluată de comunişti,
care proclamă Republica Sovietică condusă de Béla Kun. ForŃele comuniste maghiare au
atacat atât noul stat cehoslovac cât şi trupele române din Transilvania în speranŃa de a
face joncŃiunea cu trupele sovietice care, la rândul lor au atacat în Basarabia şi Ucraina. În
luna iulie 1919 armata română a pornit ofensiva contra forŃelor maghiare, iar la data de 3
august 1919 a ocupat Budapesta. Armata română s-a retras din Budapesta în luna
octombrie a anului 1919.

Prin tratatul de la Trianon de la data de 4 iunie 1920 se stabileşte frontiera între

Regatul României şi Regatul Ungariei. Frontiera din nord, cu Cehoslovacia şi Polonia şi în
sud-vest cu Iugoslavia se stabileşte la 10 august 1920 prin Tratatul de la Sèvres. Acest din
urmă tratat a fost deosebit de dureros pentru România deoarece a impus abandonarea
unor români din Maramureşul istoric şi din Banat, însă Puterile Antantei au insistat pentru
încheierea sa deoarece fixa frontierele între state devenite aliate după încheierea Primului
Război Mondial.

Între cele două războaie Ungaria a dus o luptă susŃinută pentru repararea "nedreptăŃii
istorice" de la Trianon. După cum spunea conducătorul statului maghiar între cele două
războaie mondiale, amiralul Miklos Horthy, "Inamicul numărul unu al Ungariei este
România, pentru ca cele mai mari pretenŃii teritoriale sunt împotriva ei". În aceste condiŃii
statele succesoare ale Dublei Monarhii au încercat să organizeze alianŃe capabile să lupte
contra revizuirii tratatelor de pace. Dintre acestea cea mai durabilă a fost Mica Antantă,
alianŃă între România, Cehoslovacia şi Iugoslavia. Cu toate acestea limitele sistemului de
la Versailles au devenit vădite în anii 1930 când Hitler a devenit liderul statului german,
proclamând ca obiectiv principal revizuirea Tratatului de la Versailles, iar slăbiciunea
militară FranŃei şi Marii Britanii a devenit evidentă. Acordul de la München din 1938 prin
care Reichul a încorporat regiunea sudetă din Cehia şi destrămarea Cehoslovaciei în anul
1939 au marcat sfârşitul Micii Antante.

Al doilea război mondial

În anul 1940, în contextul ascensiunii Germaniei naziste şi al izolării României ca

urmare a prăbuşirii sistemului său de alianŃe (capitularea FranŃei şi izolarea Marii Britanii),
37
 Capitolul I. Originea românilor şi istoria Ńărilor lor
Ungaria solicită revizuirea frontierei de după primul război mondial. Regele Carol al II-lea
şi guvernul Gigurtu au acceptat principiul discuŃiilor însă tratativele de la Turnu Severin din
vara anului 1940 nu au dus la nici un rezultat. În aceste condiŃii, miniştrii de externe ai
Reichului şi ai Italiei, Joachim von Ribbentropp şi Galeazzo Ciano au convocat la Viena la
data de 30 august 1940 pe miniştrii de externe ai României şi Ungariei şi au impus un
acord care prevedea trecerea unui teritoriu de 43.492 de kilometri pătraŃi în componenŃa
Ungariei, teritoriu cunoscut şi sub numele de Transilvania de Nord. Acordul, numit în
istoriografia română Dictatul de la Viena, iar în cea maghiară "Al doilea arbitraj de la
Viena" (primul fiind cel prin care Ungaria a anexat în 1939 teritorii din sudul Slovaciei),
prevedea anexarea de către Ungaria a teritoriului actualelor judeŃe Satu-Mare, Sălaj,
Maramureş, BistriŃa-Năsăud, Harghita, Covasna (cea mai mare parte), Mureş (parŃial), Cluj
(cea mai mare parte), Bihor şi parte din judeŃul Arad. Sudul Transilvaniei (judeŃele Braşov,
Sibiu, Alba, Hunedoara, părŃi din judeŃele Cluj, Arad şi Mureş) şi Banatul (judeŃele Timiş şi
Caraş-Severin) au rămas în componenŃa Regatului României.

Hotărârea a nemulŃumit ambele state, atât România dar şi Ungaria care se aşteptase
la o restabilire a frontierei de dinainte de 1918 dintre România şi Austro-Ungaria.

Prin articolul 19 al ConvenŃiei de armistiŃiu semnată de România cu Puterile Aliate în

cel de-al doilea război mondial la data de 12 septembrie 1944, după lovitura de palat
condusă de regele Mihai de la 23 august 1944, se prevedea ca statele aliate "sunt de
acord ca Transilvania (sau cea mai mare parte a ei), să fie restituită României, cu condiŃia
confirmării prin Tratatul de Pace". Statul sovietic urmărea la rândul său să utilizeze
problema Transilvaniei în relaŃiile politice dintre România şi Ungaria în perioada
postbelică. Semnificativ este faptul că, deşi armata română a participat la luptele din
nordul Transilvaniei, armata sovietică nu a permis revenirea autorităŃilor civile române în
teritoriul cedat la Viena până la data de 6 martie 1945 când la Bucureşti a fost instalat
guvernul dominat de comunişti condus de dr. Petru Groza.

În perioada dintre 1945-1947, până la încheierea tratatelor de pace dintre AliaŃi şi

România şi Ungaria (ambele au avut statut de Ńări învinse în cel de-al doilea război
mondial), au existat demersuri ale Ungariei de a păstra chiar şi o mică parte a teritoriului
dobândit în 1940 (fiind vizată în special zona actualului judeŃ Satu-Mare). Cu toate acestea
tratatele de pace de la Paris, din 1947 consacră revenirea la frontiera dintre România şi
Ungaria existentă la data de 1 ianuarie 1938 (cea stabilită prin Tratatul de la Trianon) şi
nulitatea dictatului de la Viena. În perioada 1952-1968, pe teritoriul Transilvaniei a
funcŃionat temporar Regiunea Autonomă Maghiară

Zone etnografice
• łara HaŃegului
• łara MoŃilor
• łara Zarandului
• łinutul Pădurenilor

Oraşele Transilvaniei
Conform recensământului din 2002, oraşele cele mai mari ale Transilvaniei în sens larg
(care cuprinde şi Crişana şi Maramureşul) sunt:

• Cluj-Napoca - 318.027
• Braşov - 283.901

38
 Capitolul I. Originea românilor şi istoria Ńărilor lor
• Oradea - 206.527
• Arad - 172.824
• Sibiu - 170.045
• Târgu Mureş - 149.577
• Baia Mare - 137.976
• Satu Mare - 115.630
• BistriŃa - 86.109
• Zalău - 72.630

PersonalităŃi
• Octavian Goga (n. 1 aprilie 1881 Răşinari, d. 7 mai 1938 Ciucea, poet,
dramaturg şi scriitor.
• Emil Cioran (n. 8. April 1911, Răşinari † 1995, Paris), scriitor
• Gabriel Báthory 1608–1613, principe al Transilvaniei
• Hermann Oberth (n. 25 iunie 1894, Sibiu, † 28 decembrie 1989, Nürnberg),
fizician
• Johannes Honterus (n. 1498 ,† 23 ianuarie 1549, Braşov), învăŃat şi
reformator umanist
• Liviu Rebreanu (n. 1885 Târlişua, BistriŃa-Năsăud, † 1944 Valea-Mare,
Piteşti)
• Mihai Viteazul (n. 1558 - d. 9 august 1601, Turda)
• Samuel von Brukenthal (n. 1721 † 1803), guvernator al Transilvaniei
• Sigismund Báthory, principe al Transilvaniei (1581–1597, 1599–1602).

39
 Capitolul I. Originea românilor şi istoria Ńărilor lor

I.8.Regatul României

Regatul României
1881 – 1947

Stema regatului
Steag
României
Imn
Trăiască regele

Romania si MASSR - 1920

Capitala Bucureşti
Limbă/limbi limba română
monarhie
Tip de guvernare
constituŃională
Rege
- 1881 - 1914 Carol I
- 1914 - 1927 Ferdinand I
- 1927 - 1930 Mihai I (prima
domnie)
- 1930 - 1940 Carol al II-lea
- 1940 - 1947 Mihai I (a doua
domnie)
Istorie
- încoronarea
13 martie 1881
regelui Carol
- abolirea
30 decembrie 1947
monarhiei
Monedă naŃională leu românesc

40
 Capitolul I. Originea românilor şi istoria Ńărilor lor
Din 1859 până în 1877, România a evoluat de la o "uniune personală" a două
principate (Moldova şi łara Românească) la un regat condus de un singur prinŃ, Carol I de
Hohenzollern, care este ales domn al României. În 1877/1878, România îşi obŃine
independenŃa. Prin tratatele de pace din 1878 de la San-Stefano şi Berlin, România obŃine
a patra sa provincie (Dobrogea de Nord cu judeŃele Tulcea şi ConstanŃa. Carol I este
încoronat mai apoi ca Rege al României în 1881. În 1913, Corol I împinge România în al
II-lea război balcanic care se va termina prin înfrângerea Bulgariei. Tratatul de la Bucureşti
din 1913, consfiinŃeşte statutul regatului României ca putere regional-balcanică şi totodată
aduce României o nouă provincie, Dobrogea de Sud, cunoscută sub numele de Cadrilater,
cu judeŃele Durostor şi Caliacra. În 1914, regele Carol I moare, rege al României devine
Ferdinand I cel Loial(1914-1927).

După dezintegrarea marilor imperii din Europa Centrală şi de Est, la sfârşitul Primului
Război Mondial, Transilvania, Basarabia şi Bucovina s-au unit cu Regatul României în
1918, formând pentru a doua oară în istoria românilor, după Unirea realizată de Mihai
Viteazul în anii 1599 - 1601, România Mare. După o perioadă de prosperitate şi progres,
nemaiîntâlnită până atunci pe teritoriile româneşti, Al Doilea Război Mondial va duce însă
la ocuparea Moldovei de peste Prut (Basarabia şi Nordul Bucovinei) de către URSS.

Mica Unire şi monarhia

Stema medie a Regatului României România 1878-1913

AscendenŃa din 1859 a lui Alexandru Ioan Cuza în funcŃia de Domn al Moldovei şi al
łării Româneşti sub suzeranitatea nominală a Imperiului Otoman a unit naŃiunea
românească in jurul unui singur conducător. În 1862 cele două principate s-au unit formal
sub numele de România, cu capitala la Bucureşti.
Pe 23 februarie 1866 o aşa-numită Monstruoasă coaliŃie, compusă din conservatori şi
radicalii liberali, l-a forŃat pe Cuza să abdice. PrinŃul german Carol de Hohenzollern-
Sigmaringen a fost desemnat PrinŃ al României, în speranŃa asigurării sprijinului german
pentru o viitoare unire şi independenŃă. DescendenŃii săi au devenit regii României, până
la venirea comuniştilor în 1947.

În 1877, după un război ruso-româno-turc, România a devenit independentă, dar sudul

Basarabiei este reanexat la Rusia. Carol a fost încoronat ca prim rege al României în
1881.

41
 Capitolul I. Originea românilor şi istoria Ńărilor lor
Casa regală de Noul stat, situat geografic intre imperiile Otoman, Austro-Ungaria şi
România Rusia şi Regatul Serbiei, privea înspre vest, în special spre FranŃa,
pentru modelele sale culturale, educaŃionale şi administrative.

În 1916 România a intrat în Primul Război Mondial de partea

Antantei. Deşi forŃele române nu s-au descurcat bine din punct de
vedere militar, până la sfârşitul războiului, imperiile austriac şi rus
s-au dezintegrat; Adunarea Nationala în Transilvania, si Sfatul Tarii
in Basarabia şi Bucovina si-au proclamat Unirea cu România, iar
Carol I regele Ferdinand s-a incoronat Rege al Romaniei la Alba Iulia in
Regina soŃie 1922.
Regina Elisabeta
Copii
Principesa Maria
Ferdinand
Regina soŃie
Regina Maria
Copii
PrinŃul Carol
PrinŃul Nicolae
Principesa
Elisabeta Drapelul de Luptă al Regatului României
Principesa Maria
Principesa Ileana
PrinŃul Mircea
Carol al II-lea
Regina soŃie
Regina Elena
Copii
PrinŃul Mihai
Carol Lambrino
Mihai I
Regina soŃie
Regina Ana
Copii
Principesa
Margareta
Principesa Elena
Principesa Irina
Principesa Sofia
Principesa Maria

42
 Capitolul I. Originea românilor şi istoria Ńărilor lor
Cronologie

1859 Alexandru Ioan Cuza uneşte Moldova şi łara Românească sub conducerea sa.

1862 Unirea formală a Moldovei cu łara Românească, formându-se principatul

României.

1866 Cuza este forŃat să abdice în favoarea lui Carol I.

1877 (10 mai) Este declarată independenŃa României.

1878 Sub Tratatul de la Berlin, Imperiul Otoman recunoşte independenŃa română, dar
sudul Basarabiei e reanexat la Rusia.

1881 Carol I este încoronat Rege al României.

1907 Proteste ale Ńărănimii izbucnesc în întreaga România, peste 10.000 de Ńărani sunt
omorâŃi.

1914 Moartea regelui Carol I, urmat la tron de nepotul său Ferdinand.

1916 (August) România intră în Primul Război Mondial, de partea Antantei.

1918 "România Mare"

1939 Pactul Molotov-Ribbentrop.

1941 România intră în război de partea Germaniei şi elibereaza teritoriile anexate de

către URSS in urma ultimatumului din seara zilei de 26 iunie 1940.

1944-1945 România luptă contra Germaniei.

1947 Monarhia este abolită.

Marea Unire
Realizarea Marii Uniri, prin unirea Basarabiei, Bucovinei şi Transilvaniei cu Vechiul
Regat, a fost rezultatul acŃiunii românilor în conjunctura favorabilă de la sfârşitul primului
război mondial. Unirea acestor teritorii a fost posibilă în contextul afirmării internaŃionale a
principiului autodeterminării naŃionalităŃilor, exprimat în cele 14 puncte ale lui Woodrow
Wilson.

Regatul României, 1920 - 1940

43
 Capitolul I. Originea românilor şi istoria Ńărilor lor
Basarabia

În frunte cu Partidul NaŃional Moldovenesc, creat în martie 1917, Basarabia a rezistat

tendinŃelor Ucrainei de a o anexa, în contextul haosului total din Rusia revoluŃionară. În
octombrie 1917, la Chişinău are lor Congresul Ostaşilor Moldoveni care proclamă
"autonomia teritorială şi politică a Basarabiei" şi decide crearea Sfatului łării ca organ
reprezentativ. Conducerea sa executivă este încredinŃată Consiliului Directorilor Generali,
a cărui conducere o avea Ion InculeŃ. La 2 decembrie 1917 se proclamă Republica
Democratică Moldovenească, membră a Republicii Federative Ruse.

Pentru a opri anarhia militară din Basarabia, Consiliul Directorilor Generali apelează la
guvernul român, care trimite trupe, restabilind ordinea. Ca răspuns, la 13 ianuarie 1918,
guvernul Rusiei Sovietice întrerupe relaŃiile diplomatice cu România, sechestrându-i
tezaurul. La 24 ianuarie 1918, Sfatul łării proclamă independenŃa Republicii Democratice
Moldoveneşti, care se alipeşte României la 27 martie 1918.

Bucovina

După semnarea păcii de la Brest-Litovk (18 februarie 1918), Ucraina ridică pretenŃii
asupra Bucovinei. Ca răspuns la manifestul "Către popoarele mele credincioase" al
Împăratului austro-ungar Carol I, deputaŃii români din parlamentul de la Viena constituie
Consiliul NaŃional Român (CNR). La iniŃiativa lui Sextil Puşcariu, la 14 octombrie 1918, se
convoacă la CernăuŃi o adunare naŃională, proclamată Adunare Constituantă care
proclamă "unirea Bucovinei integrale" la celelalte provincii româneşti. Ca organ central s-a
creat Consiliul NaŃional şi un birou Executiv condus de Iancu Flondor. Consiliul NaŃional
cere guvernului român intervenŃia militară, care este aprobată la 23 octombrie 1918,
pentru a contracara presiunile Ucrainei. La 12 noiembrie 1918, CNR a votat "Legea
fundamentală provizorie asupra puterilor łării Bucovinei". La 15 noiembrie se convoacă
Congresul General al Bucovinei, care a votat în unanimitate, cu sprijinul locuitorilor
germani şi polonezi, unirea cu România.

Transilvania

În Transilvania, principalele forŃe politice româneşti erau concentrate în jurul Partidului

NaŃional Român (PNR) şi al SecŃiunii Române a Partidului Social Democrat din Ungaria
(PSD-R). La 29 septembrie 1918, prin DeclaraŃia de la Oradea, ele anunŃă hotărârea de
autodeterminare şi separarea politică de Ungaria. La 18 octombrie 1918 se constituie
Consiliul NaŃional Român Central (CNRC) ca organ politic unic al românilor din
Transilvania, alcătuit din 6 membri ai PNR şi 6 ai PSD-R. În noiembrie, în întregul teritoriu
se formează consilii şi gărzi naŃionale, după modelul CNRC. Acestea preiau de îndată
controlul politic şi administrativ, asigurând ordinea într-o perioadă tulbure. După nota
ultimativă a CNRC adresată guvernului ungar, se desfşoară tratative româno-ungare la
Arad în 13-14 noiembrie 1918, care însă nu dau rezultate.

În acest context, la 5 noiembrie 1918, prin manifestul "Către popoarele lumii", se face
cunoscută dorinŃa naŃiunii române din Transilvania de a se uni cu Vechiul Regat. CNRC
mai decide convocarea unei mari adunări plebiscitare care să adopte această hotărâre. La
7 noiembrie se publică textul convocării, Marea Adunarea NaŃională a Românilor
întrunindu-se la 18 noiembrie 1918 la Alba Iulia. La 1 Decembrie 1918 ea decide în
unanimitate unirea cu România.

44
 Capitolul I. Originea românilor şi istoria Ńărilor lor
Perioada interbelică

JudeŃele României interbelice

Regatul Romaniei a progresat în perioada interbelică, o nouă ConstituŃie fiind adoptată

în 1923. Majoritatea guvernelor româneşti din această perioadă au păstrat forma dar nu şi
substanŃa unei monarhii constituŃionale liberale. La 15 octombrie 1922 are loc la Alba-Iulia
încoronarea Regelui Ferdinand şi a Reginei Maria ca suverani ai României Mari. Partidul
NaŃional Liberal, în frunte cu Ion I. C. Brătianu, sfătuitorul Regelui Ferdinand, a fost forŃa
politică dominantă după Primul Război Mondial şi până la moartea aproape concomitentă
a Regelui Ferdinand şi a lui I.I.C. Brătianu.

Criza dinastică din 1925 a fost provocată de prinŃul Carol, moştenitorul tronului, care,
trimis în 1925 să reprezinte familia regală română la funeraliile Reginei Alexandra a Marii
Britanii, nu s-a mai întors în Ńară, întâlnindu-se cu iubita sa, Elena Lupescu. La 12
decembrie, printr-o scrisoare, renunŃă la drepturile sale la tron, în favoarea fiului său Mihai.
La 4 ianuarie 1926, Parlamentul îl proclamă moştenitor pe prinŃul Mihai. După moartea
regelui Ferdinand la 24 noiembrie 1927, Mihai I este proclamat Rege, domnind sub o
regenŃă formată din Principele Nicolae, Patriarhul Miron Cristea şi primul preşedinte al
Înaltei CurŃi de CasaŃie şi JustiŃie, Gheorghe Buzdugan. NeînŃelegerile dintre cei trei
subminează monarhia constituŃională, încurajând agitaŃiile care susŃineau revenirea lui
Carol II la tron, ca "salvator" al Ńării. Datorită morŃii, la 24 noiembrie 1927, a lui I.I.C.
Brătianu, P.N.ł. obŃine la alegerile din 1927 o majoritate zdrobitoare. La 6 iunie 1930,
Carol II vine în Ńară, fiind proclamat Rege la 8 iunie 1930.

Domnia lui Carol al II-lea a reprezentat sfârşitul monarhiei constituŃionale şi instaurarea

unui regim de autoritate monarhică. Carol al II-lea a sprijinit cultura şi modernizarea
societăŃii româneşti, însă nu a avut nici un respect pentru sistemul democratic al Ńării. În
anii 1930 s-a înregistrat o creştere a numărului partidelor ultra-naŃionaliste, mai ales a
mişcării fasciste Garda de Fier, ce exploata naŃionalismul, frica de comunism, şi
resentimentul faŃă de dominaŃia străină şi în special evreiască asupra economiei. Alegerile
din 1937 au reprezentat un moment dificil pentru democraŃie. Datorită confuziei
alegătorilor, nici unul dintre partide nu a obŃinut 40% din voturi, necesare pentru prima
electorală, pe locul III, cu 15,58% plasându-se legionarii. La 28 decembrie 1938, regele îl
numeşte pe Octavian Goga prim ministru, deşi acesta conducea un partid minor, Partidul
NaŃional-Creştin.

La 10 februarie 1938, pentru a preveni formarea unui guvern ce avea să includă

miniştrii din Garda de Fier, şi în directă opoziŃie cu sprijinul lui Adolf Hitler pentru Gărzii de
Fier, regele Carol II a dizolvat guvernul şi a instituit o dictatură regală. Instituind starea de
asediu şi cenzura, el numeşte un guvern consultativ, în frunte cu Patriarhul Miron Cristea,
având în componenŃa sa pe generalul Ion Antonescu, ministru al apărării. În februarie
45
 Capitolul I. Originea românilor şi istoria Ńărilor lor
1938, Carol II publică noua ConstituŃie, care asigura baza juridică a regimului autoritar.
Pentru a-şi consolida puterea, el desemnează Consiliul de Coroană ca organ permanent şi
dizolvă partidele politice. Apreciindu-l pe Mussolini, Carol al II-lea creează breslele de
lucrători, în scopul organzării corporatiste a statului român. De asemenea, el creează
Ńinuturile, conduse de rezidenŃi regali, pentru a avea un control mai puternic asupra
administraŃiei locale. În decembrie 1938, el creează "Straja łării", după modelul tineretului
hitlerist. Pentru a înlocui partidele politice, în decembrie 1938 de constituie Frontul
Renaşterii NaŃionale, primul organism politic de masă din istoria României.

Carol al II-lea ia măsuri dure împotriva Gărzii de Fier, ordonând asasinarea lui
Corneliu Zelea Codreanu în noiembrie 1938. La 21 septembrie 1939, ca o reacŃie la
asasinat, un grup de legionari condus de MiŃi Dumitrescu îl asasinează pe Armand
Călinescu. În contextul situaŃiei politice internaŃionale grave din 1939, Carol al II-lea este
silit să abdice la 6 septembrie 1940, lăsând puterea efectivă mareşalului Ion Antonescu
care va forma ulterior, la 15 septembrie, un guvern alături de legionari, proclamând Statul
NaŃional-Legionar.

Cronologie

1918 "România Mare"

1919 Conflict între România şi Ungaria aflată sub regimul comunist al lui Bella Kun.
Armata română ocupă Budapesta la 4 aug. 1919 care se va afla sub administraŃie
militară până pe 16 nov. 1919.
1920 Tratatul de la Trianon consfinŃeşte unirea Românei.
1921 Reforma agrară
1923 ConstituŃie adoptată pe baza proiectului Partidului NaŃional Liberal care garanta
cetăŃenia evreilor şi altor minorităŃi lipsite de drepturi.

Liga Apărării NaŃional Creştine (LANC) este fondată.

1924 Membrul LANC (mai târziu fondator al Gărzii de Fier) C.Z. Codreanu îl asasinează
pe şeful poliŃiei Iaşi, dar este achitat.
1926 Este adoptată Legea Electorală Liberală.

"Mica Antantă" cu Cehoslovacia şi Iugoslavia

Tratatul Franco-Român.
1927 Partidul NaŃional łărănesc

Corneliu Zelea Codreanu se desprinde de LANC, formând Legiunea Arhanghelului

Mihail, mai târziu numită şi Garda de Fier.
Regele Mihai urcă pe tron, la numai 5 ani.
1929 Începutul Marii Crize
1930 Carol al II-lea este încoronat rege.
1931 Prima înterzicere a Gărzii de Fier
1933 (16 februarie) Atelierele de maşini de la GriviŃa protestează violent, dar sunt
suprimaŃi de poliŃie.

(10 decembrie) Prim-ministrul Ion Duca "dizolvă" Garda de Fier, arestând mii de
membri ai acesteia; 19 zile mai târziu este asasinat de o echipă legionară (Nicadorii).
1935 LANC şi Partidul NaŃional Agrar se contopesc, formând Partidul NaŃional Creştin
(PNC), cu o doctrină fascistă. Partidul se declară încă de la început o formaŃiune
46
 Capitolul I. Originea românilor şi istoria Ńărilor lor
naŃionalistă, antisemită şi anticomunistă, iar sloganul este "România a românilor!"
1937 "Pactul de non-agresiune electorală" între Partidul NaŃional łărănesc şi Garda de
Fier, mai târziu incluzând Partidul NaŃional Liberal georgist, Uniunea Agrară şi
Partidul Evreiesc. Partidul Comunist Român denunŃă pactul, dar în practică, îi
susŃine pe Ńărănişti.

PNC formează un guvern, dar intră repede în conflict cu Carol al II-lea asupra
minorităŃii evreieşti.
1938 (10 februarie) Dictatura regală este declarată. Noua constituŃie este adoptată la 27
februarie.

(29-30 noiembrie) Liderul Gărzii de Fier, Codreanu şi alŃi legionari sunt asasinaŃi din
ordinele regelui.
1939 (7 martie) Armand Călinescu formează un guvern.

Pactul Molotov-Ribbentrop stipulează "interesele sovietice" în Basarabia.

(1 septembrie) Germania invadează Polonia. Începutul celui de Al Doilea Război
Mondial.
(21 septembrie) Călinescu este asasinat de către un grup de legionari condus de MiŃi
Dumitrescu.

„A sosit ceasul ca łările Române dintre Nistru şi Tisa să

formeze un singur stat unitar“
• declaraŃia aparŃine lui Iancu Flandor, preşedintele Consiliului Secretarilor
de Stat din Bucovina şi a fost făcută în noiembrie 1918 • prima provincie
românească care a decis unirea cu România a fost Basarabia • a urmat
Transilvania pe 1 decembrie 1918 •

Zămislirea României Mari este consemnată în analele istoriei la 1 Decembrie 1918.

Acest ideal al românilor a fost precedat de o seamă de evenimente foarte importante, pe
care le redăm în cele ce urmează. Prima provincie românească care s-a unit cu patria
mamă a fost Basarabia, pe 3 martie 1917 înfiinŃîndu-se la Chişinău Partidul NaŃional
Moldovenesc, condus de Vasile Stroescu. În acelaşi an, la Chişinău, în octombrie, la
Congresul Ostaşilor Moldoveni, se formează Sfatul łării, alcătuit din 86 de moldoveni şi 36
de reprezentanŃi ai altor naŃionalităŃi, prima reuniune avînd loc la sfîrşitul lunii noiembrie.
Pe 2 decembrie, Sfatul łării proclamă „Republica Democrată Moldovenească“, pentru ca
la 24 ianuarie 1918, să se proclame independenŃa şi ruperea legăturilor cu Rusia. La
Bucureşti, Alexandru Marghiloman, prim-ministru al României şi reprezentanŃii Sfatului
łării au dus tratative de unire care s-au concretizat în reuniunea Sfatului łării din 15
martie 1918. În ziua de 27 Martie 1918 se votează unirea cu Ńara. Marghiloman a citit
declaraŃia Guvernului privind autonomia Basarabiei, pentru unire votînd favorabil 86 de
delegaŃi, trei voturi au fost contra, înregistrîndu-se 36 de abŃineri şi 13 absenŃi. În actul
adoptat de Sfatul łării de la Chişinău, se preciza că unirea se face pe următoarele baze:
Sfatul łării actual rămîne mai departe pentru rezolvarea şi realizarea reformei agrare după
nevoile şi cererile norodului; Basarabia îşi păstrează autonomia provincială, avînd un Sfat
al łării, ales pe viitor prin vot universal, egal, direct şi secret, ca un organ împlinitor şi cu
administraŃie proprie; Respectul drepturilor minorităŃilor din Basarabia; Basarabia va trimite
în Parlamentul Românei un număr de reprezentanŃi proporŃional cu populaŃia, aleşi pe
baza votului universal, egal, secret şi direct; Libertatea personală, libertatea tiparului, a

47
 Capitolul I. Originea românilor şi istoria Ńărilor lor
cuvîntului, a credinŃei, a adunărilor şi toate libertăŃile obştei vor fi garantate prin ConstituŃie,
etc. Alexandru Marghiloman afirma despre unirea Basarabiei cu România că „în numele
poporului român şi al Regelui României, cu adîncă emoŃie şi falnică mîndrie, iau act de
hotărîrea Sfatului łării şi declar că de azi înainte Basarabia este pe veci unită cu
România“, iar regele Ferdinand următoarele: „un vis frumos s'a înfăptuit. Din suflet
mulŃumesc Bunului Dumnezeu că mi-a dat, în zile de restrişte, ca o mîngîiere, să văd,
după o sută de ani, pe fraŃii noştri basarabeni revenind la Patria Mamă“.

Bucovina, 27 octombrie 1918.

O adunare a reprezentanŃilor populaŃiei româneşti din Bucovina este convocată, la
iniŃiativa lui Sextil Puşcariu şi Iancu Flondor, la 27 octombrie 1918, la CernăuŃi. Adunarea
Constituantă, întrunită sub preşedinŃia lui Dionisie Bejan, a votat o rezoluŃie în favoarea
unirii cu România, precizîndu-se unele acŃiuni de urmat: reprezentanŃii poporului din
Bucovina, întruniŃi astăzi 27 Octombrie 1918 în CernăuŃi, se declară în puterea
suveranităŃii naŃionale Constituanta acestei Ńări româneşti; constituanta hotărăşte unirea
Bucovinei integrale cu celelalte Ńări româneşti, într-un stat naŃional şi independent; spre a
conduce poporul din Bucovina şi a-i apăra drepturile; Constituanta respinge cu hotărîre
orice încercare ce ar duce la împărŃirea Bucovinei şi doreşte însă să se înŃeleagă cu
popoarele conlocuitoare.
S-a ales un Consiliu NaŃional format din 50 de membri din toate judeŃele şi păturile
sociale. Consiliul NaŃional a alcătuit şi un Guvern denumit Consiliul Secretarilor de Stat,
avîndu-l ca preşedinte pe Iancu Flondor. Pe 28 noiembrie 1918, la Mitropolia Ortodoxă din
CernăuŃi, 74 de membri ai Consiliului NaŃional au început lucrările Congresului General al
Bucovinei, alături de şapte delegaŃi germani, şase polonezi şi 13 ruteni. Erau prezenŃi şi
reprezentanŃii Basarabiei. Preşedintele Consiliului NaŃional, Dionisie Bejan, a deschis
lucrările Congresului: „ÎntruniŃi astăzi în acest măreŃ lăcaş, care este şi trebuie să rămînă
simbolul unirii în credinŃă cu Dumnezeu şi în neamul nostru, salut cu neŃărmurită dragoste
pe reprezentanŃii viteazei armate române, care, la ordinul M.S. Regelui Ferdinand I ne-a
întins mîna de ajutor în clipele de cea mai grea cumpănă. Salut cu aceeaşi dragoste pe
reprezentanŃii fraŃilor noştri din Basarabia, Transilvania şi Ungaria. Vă salut pe voi, fruntaşii
neamului românesc din Bucovina, care aŃi venit cu inima însufleŃită din tuspatru unghiuri
ale Ńării, ca să aşezaŃi piatra fundamentală care să clădească trainic şi de neclintit
România Mare. Implor harul ceresc şi binecuvîntarea dumnezeiască asupra hotărîrilor ce
veŃi lua“.
Iancu Flondor, a dat, apoi, citire „DeclaraŃiei de Unire“, în care se arăta: „de la
fundarea Principatelor Române, Bucovina, care cuprinde vechile Ńinuturi ale Sucevei şi
CernăuŃilor, a făcut parte din Moldova, care în jurul ei s-a închegat ca stat; că în cuprinsul
hotarelor acestei Ńări se găsesc vechiul scaun de domnie de la Suceava, gropniŃele de la
RădăuŃi, Putna şi SuceviŃa, precum şi multe alte urme şi amintiri scumpe din trecutul
Moldovei; că fiii acestei Ńări au apărat, de-a lungul secolelor fiinŃa neamului lor împotriva
tuturor încălcărilor din afară şi a cotropirii păgîne; că 144 de ani poporul bucovinean a
îndurat opresiunile unei cîrmuiri străine care îi nesocotea drepturile naŃionale; că în 1774,
prin vicleşug, Bucovina a fost smulsă din trupul Moldovei şi cu de-a sila alipită coroanei
habsburgice; că 144 de ani, bucovinenii au luptat ca nişte mucenici pe toate cîmpurile de
luptă ale Europei pentru gloria Austriei; că a sosit ceasul ca łările Române dintre Nistru şi
Tisa să formeze un singur stat unitar. Noi, membrii Congresului General al Bucovinei,
întrunind suprema putere a Ńării şi fiind singurii învestiŃi cu puterea legislativă, în numele
suveranităŃii naŃionale hotărîm: unirea necondiŃionată şi pe vecie a Bucovinei, în vechile
hotare pînă la Ceremuş, Colacin şi Nistru, cu Regatul României“. Actul unirii i-a fost
prezentat, la Iaşi, Regelui Ferdinand de către o delegaŃie bucovineană.

48
 Capitolul I. Originea românilor şi istoria Ńărilor lor
Transilvania, 1 decembrie 1918.
Partidul NaŃional Român decide la 29 septembrie 1918, la Oradea, elaborarea unei
declaraŃii asupra dreptului naŃiunii române din Transilvania „de a dispune de ea însăşi“.
Textul declaraŃiei redactate de Vasile Goldiş, este prezentat de Alexandru Vaida-Voievod
la 18 octombrie 1918, în Parlamentul de la Budapesta. Ideile principale cuprinse în
declaraŃie aveau la bază o serie de principii enunŃate de preşedintele Statelor Unite,
Woodrow Wilson, în speranŃa că astfel va putea fi obŃinut sprijinul marilor puteri. În
document se susŃinea necesitatea convocării unei adunări naŃionale şi nerecunoaşterea
Parlamentului şi Guvernului Ungariei ca reprezentanŃi ai naŃiunii române.
La 30 octombrie 1918, la Budapesta, se constituie Consiliul NaŃional Român Central,
compus din cîte şase membri ai Partidului NaŃional Român - Teodor Mihaly, Vasile Goldiş,
Aurel Vlad, Alexandru Vaida-Voievod, Ştefan Cicio-Pop, Aurel Lazăr şi ai Partidului Social-
Democrat - Ioan Flueraş, Basil Surdu, Iosif Renoiu, Tiron Albani, Enea Grappini, Iosif
Jumanca. La 3 noiembrie Consiliul îşi mută sediul la Arad şi devine organul de decizie şi
reprezentare a naŃiunii române din Transilvania. Între 29 octombrie şi 1 noiembrie ia fiinŃă
Consiliul Militar Central Român, structură menită să asigure ordinea şi securitatea
populaŃiei româneşti, prin consilii şi gărzi naŃionale pe tot cuprinsul Transilvaniei. În tot
acest timp, Guvernul României desfăşura o activitate susŃinută de propagandă, în statele
aliate,în favoarea unirii, prin diplomaŃii din marile capitale, dar şi prin diverse personalităŃi
culturale şi politice.
Între 13-15 noiembrie s-au purtat la Arad tratative cu delegaŃia reprezentanŃilor
Guvernului Ungariei. Fruntaşii transilvăneni au cerut separarea definitivă a Transilvaniei de
Ungaria, în timp ce delegaŃia ungară a admis doar autonomia. Negocierile eşuează. Printr-
o notă ultimativă, din 22 noiembrie, Consiliul NaŃional Român Central adresa Guvernului
Ungariei cererea de recunoaştere a puterii depline a Consiliului asupra Transilvaniei.
Consiliul NaŃional decide să convoace, la 1 decembrie, la Alba Iulia, o Adunare NaŃională
a Românilor din Transilvania şi Ungaria. Pentru această Adunare urma a fi aleşi 600 de
deputaŃi pe bază de vot universal şi 628 reprezentanŃi ai organizaŃiilor şi societăŃilor
culturale. Participă la alegeri românii din Transilvania, Banat, Crişana, Maramureş. Timp
de 12 zile, sînt aleşi cîte cinci reprezentanŃi de circumscripŃie, revendicările fiind unirea cu
România, reformă agrară, vot universal.
Alba Iulia a fost ales şi datorită faptului că Mihai Viteazul realizase Unirea Principatelor
Române, tot în acest oraş. Cei 1228 de delegaŃi aleşi s-au reunit la Cazinoul din Alba Iulia,
în timp ce în oraş peste 100.000 de oameni le aşteptau hotărîrile. Erau reprezentate toate
categoriile sociale, delegaŃi ai tuturor regiunilor istorice româneşti. Adunarea NaŃională de
la Alba Iulia proclamă Unirea „acelor români şi a tuturor teritoriilor locuite de dînşii cu
România“.

I.9. Transnistria înainte şi acum

Localizarea Transnistriei. Transnistria în antichitate

Transnistria îşi derivă numele de la rîul Nistru, rîu ce timp de secole a fost hotarul de
răsărit al Principatului Moldovei. Numele este de origine celtică, fiind înrudit cu Istrul
(Dunărea), Niprul şi Donul şi însemnînd curs de apă. Grecii antici îi spuneau Tyras, la fel
ca şi cetăŃii de la vărsarea lui în Mare, viitoarea Cetate Albă.
Conform informaŃiilor oferite de Ptolemeu în cartea a III-a a Îndreptarului geografic,
Nistrul se afla la marginea de răsărit a marelui regat al Daciei: „Dacia se mărgineşte la
miazănoapte cu acea parte a SarmaŃiei europene [regiunea dintre Vistula şi Don], care se
întinde de la muntele Carpatos pînă la cotitura pomenită a fluviului Tyras [...], la apus cu
iazigii metanaşti, pe lîngă rîul Tibiscos (Tisa) pînă la Axiopolis de unde, pînă în Pont şi la
gurile sale, Dunărea se numeşte Istru...” (Iazigii metanaşti locuiau între Tisa şi Dunăre.
49
 Capitolul I. Originea românilor şi istoria Ńărilor lor
Numele de metanaşti a fost dat de greci şi ar însemna "după mutare". Asta pentru că
grecii i-au cunoscut pe vremurile cînd locuiau în răsăritul Daciei, împreună cu roxolanii,
înainte de a se muta.)
Şi prezenŃa romană este atestată dincolo de Nistru, celebrul Val defensiv al lui Traian
împotriva barbarilor tăindu-l mai sus de vărsare şi oprindu-se către gura Bugului (după
Dimitrie Cantemir, la Don).
Românii în Transnistria în evul mediu. Documente ale domnitorilor Moldovei
în mod formal, în Evul mediu de la acest rîu la est se întindea Marele Ducat al
Lituaniei. MulŃi români locuiau însă şi antestepele mai de la răsărit ale Transnistriei
(Pămîntul de peste Nistru), risipiŃi în mici comunităŃi, rurale în special. Transnistria a fost în
trecut o regiune aridă şi subpopulată, ea începînd să fie colonizată spre anul 1500 în
special de către Ńărani moldoveni care treceau Nistrul în căutare de pămînt liber şi de către
ceva tătari, graniŃele acestei regiuni nefiind pe atunci, nici măcar vag, delimitate în maniera
în care sînt delimitate părŃile unui întreg teritorial. Vecinătatea la răsărit cu alte state a fost
pentru Moldova mai degrabă teoretică decît efectivă pînă către secolul XIX.
La răsărit de Nistru menŃionările vieŃii româneşti se întîlnesc pe întregul parcurs al
Evului Mediu.
Cea mai veche posesiune moldovenească atestată la est de rîul Nistru a fost castelul
Lerici de la intrarea în estuarul Niprului (unde mai tîrziu va fi cetatea Vozia - Oceakov),
castel capturat de piraŃii moldoveni de la genovezi în timpul domnitorului Petru Aron (în
1455). Cetatea Mangop din îndepărtata Crimee a avut şi ea legături cu Moldova, fiind
stăpînită de cumnatul lui Ştefan cel Mare. Domnitorul moldovean s-a căsătorit cu prinŃesa
de ilustră ascendenŃă bizantină Maria de Mangop, căsătorie care i-ar fi justificat dreptul la
titlul de împărat al BizanŃului în momentul unei eventuale eliberări a Constantinopolului
printr-un efort creştin concertat, vis pentru care Ştefan a lucrat neobosit aproape o
jumătate de veac.
Un singur domn moldovean, Duca Vodă, a stăpînit în Evul Mediu regiunea implicată
împreună cu Ucraina (scaunul ucrainean fiind la cetatea Nemirova - Niemirow în
poloneză, pe Bug). Totuşi, nici o organizare aparte nu este cunoscută pentru Transnistria
pînă ceva mai aproape de zilele noastre, şi asta în primul rînd deoarece era aproape
pustie. Pe lîngă specificul oarecum uscat al regiunii, al doilea motiv pentru care nordul
Mării Negre a rămas slab populat pentru mult timp a fost şi prezenŃa tătărască, atît militară
cît şi civilă, care îngreuna încercările de întemeiere a unei vieŃi civilizate de tip est
european şi împiedica înfiriparea unei continuităŃi propice extinderii spre est a statalităŃii
efective moldoveneşti ori eventual poloneze. S-ar putea pune problema dacă românii
aşezaŃi în vechime în Transnistria şi descendenŃii lor pot căpăta (sau păstra) numele de
moldoveni, cîtă vreme teritoriul lor nu a fost decît vremelnic şi parŃial posesiune a
Principatului numit Moldova. Cel mai probabil numele de moldoveni le este potrivit,
deoarece în zdrobitoarea lor majoritate, românii transnistreni au venit din Moldova de
dincoace de Nistru, au Ńinut legături culturale şi de sînge cu cei din apus şi au vorbit
aceeaşi limbă şi acelaşi grai cu ei. Păstorii ardeleni, al căror larg areal de circulaŃie cu
turmele este bine cunoscut (Dobrogea, Balcani, stepele de la răsărit) trebuie să fi avut o
contribuŃie neglijabilă la elementul român de peste Nistru. Există menŃiuni ale prezenŃei
negustorilor munteni în Transnistria, dar numărul acestora trebuie să fi fost de asemenea
neglijabil.
Un document extrem de interesant dat de Ioan Vodă cel Cumplit, la 10 mai 1574,
confirmă boierilor săi, logofătul Ion Golia şi Ieremia pîrcălabul, teritorii pe cealaltă parte a
Nistrului (malul stîng), în viitoarea Transnistrie: „loc pentru patru mori, de ceea parte a
Nistrului, pe pîrău, la gura Iahorlîcului, unde se varsă în Nistru”.
Petru Şchiopul întărea, printr-un document emis la 4 august 1588, împărŃirea între Ion
Golia logofătul şi Tudora, jupîneasa lui Ieremia pîrcălabul, a morilor de dincolo de Nistru,
confirmînd fiecărei părŃi cîte două. La rîndul său Ieremia Movilă a dat proprietarilor hrisov

50
 Capitolul I. Originea românilor şi istoria Ńărilor lor
domnesc, întărindu-le „loc de patru mori, pre ceea parte de Nistru, în pîraie, în gura
Iahorlîcului, unde cade în Nistru”.
Aceste documente constituie dovada că în Evul Mediu, cel puŃin în apropierea văii
Nistrului, Moldova şi-a exercitat autoritatea politică la răsărit de rîu în mod similar ca şi pe
restul teritoriului principatului.
Dată fiind sărăcia documentară şi repetata distrugere a arhivelor familiale şi statale în
principatele române (urmare tocmai a lipsei de stabilitate şi continuitate ce a marcat evul
mediu românesc, sau ca urmare a unor catastrofe: de exemplu, pe 20 iulie 1827 un mare
incendiu a distrus a treia parte a Iaşului, printre altele fiind complet distrusă arhiva visteriei
şi a divanului Moldovei), documentele amintite, păstrate în pofida atîtor vicisitudini, trebuie
privite nu ca dovezi singulare ale pătrunderii statalităŃii moldoveneşti în stînga Nistrului ci
ca certificări ale permanentei legături demografice şi juridice între cele două maluri ale
râului încă dintr-o perioadă veche şi care trebuie să fi depăşit cu mult nivelul strict atestat
documentar.
Micul târg Movilău se pare să fi fost fondat de Ieremia Movilă în jurul anului 1600 pe
malul stîng al Nistrului. În aceeaşi perioada boierul Jura stăpînea ambele maluri ale
Nistrului de la RâbniŃa la Dubăsari.
Fiica lui Vasile Lupu, căsătorită cu Timuş HmelniŃki, fiul lui Bogdan HmelniŃki, a fost
înzestrată de tatăl său cu moşii la Iampol şi Raşcov, dincolo de Nistru. Aceste moşii,
locuite de moldoveni, au devenit proprietatea mănăstirii Golia din Iaşi după moartea ei.
Duca Vodă, domn al Moldovei şi hatman al Ucrainei şi-a ridicat curŃi domneşti la
łicănăuca, în faŃa cetăŃii Soroca de pe Nistru, aproximativ la jumătatea drumului dintre Iaşi
şi Nemirova, de unde a emis documente ca dintr-o cancelarie domnească. Tot Duca Vodă
colonizează moldoveni în stepele sărace în oameni dinspre Nipru.
Grigore Ureche menŃionează barbariile cazacilor veniŃi în jaf pe la 1583 comise asupra
coloniştilor moldoveni care trecuseră de cealaltă parte a Nistrului în vremurile grele ale
domnitorului Iancu Sasul (pretins fiu al lui Petru Rareş): „Nu multă vreme după aceia au
mai lovit cazacii din sus de Tighina, pre decindea de Nistru, nişte sate ce să discălicase
pre hotarul leşescu, turci ciutaci, moldoveni foarte mulŃi, carii ieşisă din Ńară de răul
nevoilor Iancului vodă şi mare moarte au făcut într-înşii şi pradă şi robii şi cu dobîndă s-au
întorsu la casile lor.”
Multe familii moldoveneşti se întindeau deci pe ambele maluri ale Nistrului, la fel cum
azi se întind pe ambele maluri ale Prutului. O interesantă menŃiune vorbeşte de sosirea
boierilor hotarnici la Peresecina în Ńinutul Orheiului, pentru a delimita moşiile boierilor
Dulman şi Petrică. Aceştia doi mărturisesc că hrisoavele lor „au fost arse în vremea unui
foc năprasnic noaptea, cînd au ars totul în casa lor, aşa încît ei n-au putut scăpa nimic;
rămasu-le-a numai un singur hrisov domnesc, dar acesta se află la neamurile lor de peste
Nistru...”
Ultimul domn moldovean cunoscut care dăruieşte prin hrisov o moşie dincolo de Nistru
unui supus moldovean este Mihail RacoviŃă în 1717.
Importanta cetate otomană Oceac (numită de turci Ozu iar de moldoveni Vozia, astăzi
Oceakov) din nordul Mării Negre era cea mai importantă aşezare din spaŃiul dintre Nistru
şi Bug şi de asemenea un important pol al prezenŃei moldoveneşti. Plasarea sa era în
apropierea cunoscutei colonii milesiene Olbia.
Mărturii ale călătorilor străini despre românii din Transnistria
Călătorul italian Giovanni Battista Malbi trece la 1620 prin Moldova şi vorbeşte despre
învecinarea la est a principatului cu tătarii. Descriind cetăŃile tătărăşti şi inclusiv
Oceakovul, apreciază că locuitorii acelor pămînturi sînt „creştini de rit ortodox şi avînd o
limbă coruptă din latină, italiană şi rusă.”. De bună seamă, acesta observase nu coruperea
cu limba vorbită de ruşi, ci împrumuturile (timpurii) în limba română din limba slavonă şi
care constituie o importantă parte a fondului lingvistic românesc. Deducem uşor deci că
românii din partea locului erau cei vizaŃi.

51
 Capitolul I. Originea românilor şi istoria Ńărilor lor
Alt călător italian din secolul XVII, Niccolo Barsi din Luca, trece prin Oceakov şi descrie
cele trei fortăreŃe existente. El menŃionează că „Numai într-o singură fortăreaŃă - unde se
făcea piaŃă - puteau să intre turcii şi cei din afară care erau valahi.” Tot el relatează faptul
că împărŃise drumul cu delegaŃia moldovenească ce o aducea din Caucaz pe viitoarea
soŃie a lui Vasile Lupu, prinŃesa circaziană Ecaterina. Paşa de Silistra, aflat şi el la
Oceakov, o vede şi şi-o doreşte în haremul lui. Moldovenii o ascund pe Ecaterina în carele
lor, iar oamenii paşalei o caută în special în „hanurile moldovenilor” din tîrg. Iată deci că
moldovenii erau prezenŃi în număr important în Vozia - Oceakov, atît băştinaşi cît şi
călători, dat fiind că aveau hanurile lor. Tot Niccolo Barsi face o categorică remarcă în
privinŃa elementului moldovenesc. Înainte de plecarea din Vozia „mă dusei în casa unui
moldovean din care, după cum am mai arătat, sînt mulŃi în acest oraş, şi-l rugai să-mi facă
nişte biscuiŃi contra plată, deoarece trebuia să trec, timp de trei săptămîni încheiate, prin
locuri pustii.” Iată deci şi sărăcia de atunci în oameni a viitoarei Transnistrii.
În timpul războaielor suedezo-ruse prin Oceakov trece călugărul Daniel Krmann,
venind de la Poltava. În drum întîlneşte moldoveni, iar la Oceakov locuieşte în tinda
„împodobită cu covoare” a casei unui moldovean. La un han local bea, de asemenea, „vin
moldovenesc”. Referitor la locuitorii aşezării el distinge întîi pe valahi, apoi pe tătari, pe
greci şi pe turci. Despre valahii din Vozia-Oceakov, apreciază că „Acest neam de oameni
al valahilor are aceeaşi limbă cu a valahilor şi religia la fel cu a ruşilor şi a grecilor.”.
MenŃionarea confesiunii (pe care o deduce din felul în care i-a văzut pe români făcîndu-şi
cruce) era probabil menită să deosebească pentru cititorii jurnalului său pe băştinaşi de
italieni, dat fiind că numele valah a avut un sens larg în limbile multor popoare şi nu era
suficient pentru a identifica etnic pe români.
Lawrin Piaczeczynski, secretarul regelui polon Sigismund al III-lea, trimis ca sol la
hanul tătărăsc Gazi Ghirai al II-lea, traversează regiunile în discuŃie. În călătoria sa nu
întîlneşte aşezări slave, ci „sate moldoveneşti pe care le Ńine hanul tătărăsc şi pe care le
guvernează în numele lui sluga lui Nazyl aga”, atît în jurul CetăŃii Albe, cît şi în părŃile de
peste Nistru.
Principatele române, închinate fiind de la sfîrşitului secolului al XV-lea sultanului turc,
au fost nevoite să plătească tribut PorŃii Otomane, la început simbolic, apoi împovărător o
dată cu trecerea timpului. În contul unei părŃi din tribut, Poarta a solicitat adesea domnilor
moldoveni să rezolve diverse probleme antreprenoriale precum repararea şi întărirea
diverselor fortăreŃe turceşti de frontieră. Astfel moldovenii au reparat în special CameniŃa
şi Vozia (Oceakov) în Transnistria, iar muntenii Orşova la Dunăre. Domnii erau obligaŃi să
se ocupe de îndată de însărcinări şi să se deplaseze în persoană cu curtea lor, fiind scutiŃi
de drum doar în eventualitatea justificată a unei boli. Numai Petru Şchiopul, ca domn a
Moldovei, a trimis cincisprezece mii de salahori la Vozia şi trei mii de care de materiale de
construcŃie.
Această situaŃie complexă a făcut propice exodul către spaŃiile vaste de dincolo de
Nistru al unui mare număr de moldoveni în căutare de înavuŃire, pămînt liber, taxe
insignifiante şi oportunităŃi diverse, pe tot parcursul evului mediu, preluînd însă asupra lor
riscurile de a trăi într-o regiune mai instabilă, mai bogată în războaie şi depărtată de
organizarea de tip est european pe care o lăsaseră acasă. Densitatea etnică importantă a
românilor în spaŃiile de dincolo de Nistru a indus în eroare geografi şi istorici importanŃi ai
vremii, care au dedus din realitatea etnică incontestabilă şi o apartenenŃă politică a regiunii
discutate la spaŃiul românesc.
Antonio Bonfini (circa 1434 - 1503), cunoscut istoric de origine italiană care şi-a
încheiat viaŃa la curtea ungară ca invitat al lui Matei Corvin, este cel mai important istoric al
secolului XV care a dezvoltat tema originii poporului român (în lucrarea „Rerum
Ungaricarum decades quatuor cum dimidia”). Vorbind despre cele două Valahii, Moldova
şi łara Românească, el apreciază că acestea se întind „a Transsylvania incipientes inter
Tyram et Borysthenem fluvium, ad Euxinum usque mare latius effunduntur”, adică „din
Transilvania începînd şi pînă la Marea Neagră unde se varsă Nistrul şi Bugul”.
52
 Capitolul I. Originea românilor şi istoria Ńărilor lor
Şi mulŃi geografi importanŃi au inclus, greşit totuşi, Oceakovul între oraşele Moldovei.
Această includere apare la Giovanni Botero (1540-1617) în „Relazioni universali”, carte
care s-a bucurat de 17 ediŃii şi trei traduceri în limba latină (prima la VeneŃia în 1591), la
Gian Lorenzo d'Anania în „Sistemul universal al lumii sau cosmografia” (VeneŃia, 1596) şi
la Giovanni Antonio Magini (1555-1617), profesor la Universitatea din Padova, în
„Geographie universae”, publicată prima dată la VeneŃia în 1596.
Despre „cazacii moldoveni” de peste Nistru
Merită menŃionată şi atracŃia pe care viaŃa mercenarilor cazaci a exercitat-o asupra
aventurierilor moldoveni. MulŃi moldoveni s-au mutat între cazaci, ducînd viaŃa militară
zbuciumată a lor şi lăsînd mărturii toponimice în spaŃiul dintre Nipru şi Don. Multe menŃiuni
ale prezenŃei moldoveneşti între cazaci şi a imixtiunii lor în luptele pentru putere din
Moldova pot fi găsite atît în cronicile moldoveneşti cît şi în cele polone. Bogdan HmelniŃchi,
întîiul hatman al Ucrainei (denumire însemnînd Ńinut de la GraniŃă, dat fiind că acolo, în
zona Niprului şi Donului era graniŃa dintre tătari-otomani şi Rusia) avea şase polcovnici
moldoveni din treisprezece, zece mii de ostaşi din cei patruzeci de mii pe care îi avea fiind
tot moldoveni. Ultimul hatman liber ales al Ukrainei, în accepŃiunea de comandant al
regiunii militarizate de frontieră, a fost Dănilă Apostol (1727 - 1734), şi el moldovean, avînd
în subordine şi detaşamente de „cazaci moldoveni”.
Ştefan Bathory într-o scrisoare către înalta Poartă arată că întinderile dintre Bug şi
Nipru erau populate cu o adunătură de oameni compusă din poloni litvani, moscali şi
români. Cazacii sunt strânşi dintre moscali şi români. Prin denumirea de cazac, tătarii
înŃelegeau vagabond. Hatmanul lor Dumitru VişnovieŃchi se cobora dintr-o soră a lui
P.Rareş. A pretins şi scaunul Moldovei.
După Ioan Vodă cel Cumplit, cazacii vor năvăli în Moldova de mai multe ori aducând cu
ei ,,Domnişori" - fii adevăraŃi sau închipuiŃi de dincolo de Nistru ai domnilor de odinioară ai
Moldovei.
Ioan Nicoară Potcoavă a fost primul hatman ales de întreaga Sece Zaporojeană. El va
reuşi să ocupe pentru scurt timp tronul Moldovei şi acelaşi noroc si-l vor încerca şi alŃi
români din fruntea cazacilor: Alexandru şi Constantin Potcoavă, Petre Lungu, Petre
Cazacu. Rangul suprem de hatman al cazacilor îl vor mai deŃine dintre românii
transnistrieni Ion Grigore Lobodă, Tihon Baibuza, Samoilă Chişcă, Ion Sârcu, Opară,
Trofim Voloşanin (Românul), Ion Şărpilă, Timotei Sgură, Dumitru Hunu şi eroul legendar al
cazacilor în lupta pentru independenta Ucrainei, Dănilă Apostol. Pe tot parcursul sec XVI -
XVIII, înalte ranguri printre cazaci le-au avut polcovnicii Toader Lobădă, (în Pereiaslav),
Martin Puşcariu (în Poltava), Burlă (în Gdansk), Pavel Apostol (în Mirgorod), Eremie
Gânju şi Dimitrie Băncescu (în Uman), Dumitraşcu Raicea (în Pereiaslav) comandantul
Varlam BuhăŃel, Grigore Gămălie (în Lubensc), Grigore Cristofor, Ion Ursu (în Raşcov),
Petru Apostol (în Lubensc). AlŃi mari comandanŃi de unităŃi căzăceşti dintre ,,dacii
transnistrieni" sunt: łopa, Scapă, łăranul, Moldovan, Munteanu, Procopie, Desălagă,
Drăgan, Gologan, Polubotoc, Cociubei, TurculeŃ, Chigheci, Grigoraş, Bogdan, Radul,
Focşa, Basarab, Grigorcea, Borcea, etc. MulŃi din ei vor fi semnatari ai documentelor de
unire a Ucrainei cu Rusia de la 18 ianuarie 1654, iar alŃii precum generalul Ciorbă şi
coloneii Mândra, Ghinea şi Brânca vor intra în servicul Rusiei.
O Transnistrie cu viaŃă spirituală românească
Teritoriul dintre Nistru şi Bug a depins spiritual de ierarhii ortodocşi ai Brăilei (łara
Românească) şi Huşi (Moldova). Mitropolitul Daniil al Proilaviei (Brăila) se intitula într-un
act dat în 30 februarie 1769 la Tighina: „Mitropolitul Proilaviei, al Tamarovei [Reniului, pe
Prut], al Hotinului [raia turcească în acele timpuri], al tuturor marginilor Dunărei [în afara
jurisdicŃiei principatelor, adică] şi al Nistrului şi a întregii Ucraine a hanului”. Acelaşi Daniil
a binecuvîntat construirea mai multor biserici în Transnistria la Malovata, DoroŃcaia,
Măhala, Pohrebea, Cocieri şi Dencu. După moartea lui Daniil această eparhie a trecut la
episcopia de Huşi. Pînă la 1837 cînd se creează mitropolia Hersonului, Transnistria
depinde spiritual de ierarhii Moldovei.
53
 Capitolul I. Originea românilor şi istoria Ńărilor lor
Omul de litere Mihail StrelbiŃchi îşi mută tipografia în 1792 de la Iaşi, capitala Moldovei,
la Dubăsari, în Transnistria. Aici tipăreşte cărŃi în româneşte, ruseşte şi greceşte. Prima
carte românească de poezii e tipărită aici, „Poezii noo” de Ioan Cantacuzino. În 1796 mută
tipografia la Movilău, tot în Transnistria. Aici publică multe cărŃi populare destinate întreg
spaŃiului românesc precum „Alixăndria”, istorie fantezistă a vieŃii lui Alexandru Macedon.
Românii pun bazele culturii ruse
În 1796 la Dubăsari ori Movilău s-a tipărit primul volum de versuri în limba română
(versuri originale şi traduceri de I.Cantacuzino). În 1799 rusul Pavel Sumarcov notează că
în Ovidiopol, Tiraspol, Grigoriopol, Dubăsari, Mălăieşti majoritatea locuitorilor sunt
moldoveni.
Cultura românească a influenŃat şi cultura ucrainienilor şi ruşilor prin românii ce şi-au
găsit rosturi în Rusia. Petru Movilă a devenit mitropolit al Kievului şi întemeietorul
Academiei ruseşti. Călugărul român Paul Berândă este întemeietorul lexicografiei ruseşti.
Milescu Spătaru pe lângă activitatea diplomatică şi ştiinŃifică a fost învăŃătorul lui Petru cel
Mare. Dimitrie Cantemir a depus o rodnică activitate ştiinŃifică fiind şi consilier intim al
împăratului. Herăscu (Hirăstov) a fost literat şi întâi curator al universităŃii din Moscova.33
Dosoftei va ajunge episcop al Azovului, Antonie ( trecut peste Nistru împreună cu cei
peste 100.000 moldoveni la 1739) a devenit mitropolit de Cernigov şi Bielgorod. Mihail
StrilbiŃchi din Moldova îşi va muta tipografia la Dubăsari apoi la Movilău. Ioan Silviu Nistor
în ,,Istoria românilor din Transnistria" mai aminteşte de un român Turcu ca autor al codului
penal rusesc, de Mihail Voloşaninov ca organizator al Ministerului de externe rus şi
Grigore Voloşeninov (Românul) de asemenea diplomat al Rusiei.
Literatura rusă recunoaşte că poezia rusească modernă începe cu Antioh Cantemir.
Prin D.Cantemir, prin Spătaru Milescu (care în China la popasuri dă comandă cazacilor să
îi cânte ,,Dunăre,Dunăre"), prin Leon Donici şi alŃii capătă nişte mari oameni de cultură. În
1737 se năştea în Rusia, Nic Bantânş Camenschi urmaş de boier moldovean ce va deveni
membru de onoare al Academiei ruse şi universităŃii. Mihai Frunză geniu militar al Armatei
Roşii, mort în 1925 la 40 de ani, este cel al cărui nume l-a purtat capitala R.S.S.Kirghiză
(Frunze) şi Academia militară a URSS. Acesta se născuse în Turkestan, urmare a unor
colonizări ale basarabenilor şi transnistrienilor în 1878 în regiune. În 1854 se stingea la
Odessa Al.Sturza, filozof al religiilor. N.Donici a întemeiat în 1908 la Dubăsarii Vechi,
Observatorul de astronomie fizică. Guvernul rus refuză oferta lui Mihail Stroescu (fratele
filantropului V. Stroescu) de a finanŃa deschiderea unei catedre de limba română la
Universitatea din Odessa.
Academicianul sovietic L.S.Berg, afirma: ,,Moldovenii ce locuiesc în Moldova,
Basarabia şi până în guberniile învecinate, Podolia, Herson, iar într-un număr mai mic în
gubernia Ecaterinoslav sunt români", iar Take Ionescu privitor la Rusia ,,este duşmanul
nostru natural".
RASSM-un stat românesc între Rusia şi România Mare
OpoziŃie ucraineană la crearea RASSM
După declaraŃia din 3 august 1923 a Guvernului Sovietic privind naŃionalităŃile şi libera
folosire a limbii materne şi ca urmare a tendinŃelor hotărâte de ucrainizare, la 3 septembrie
se întrunesc la Balta delegaŃii satelor româneşti. Ucrainienii au făcut opoziŃie la
organizarea unei republici autonome.
Şi totuşi în 12 octombrie 1924 se crează Republica Autonomă Socialistă Sovietică
Moldovenească58 în cadrul Ucrainei, capitală fiind Balta, iar din 1928 Tiraspolul cu graniŃa
vestică fixată declarativ pe Prut. La Bârzula în aprilie 1925 Congresul Pan-Moldovenesc a
fixat graniŃele şi ConstituŃia recunoscută de ucrainieni la 10 mai.
Cu o suprafaŃă , la 1934, de 8.434 km2 şi o populaŃie de 615.500 locuitori din care 80%
români, noua republică cuprindea raioanele: Balta, Bârzula, Camenca, Crut, Dubăsari,
Grigoriopol, Ananiev, Ocna Roşie, RâbniŃa, Slobozia, Tiraspol. A fost creată pentru a aŃâŃa
pe nemulŃumiŃii din Basarabia. Vintilă Brătianu considera cu luciditate că ,,crearea unui

54
 Capitolul I. Originea românilor şi istoria Ńărilor lor
stat român între Rusia şi noi" va permite dezvoltarea în URSS ,,a unei vieŃi naŃionale
româneşti".
Tiraspolul în alfabet latin
Moştenirea lăsată de Ńarism era înfiorătoare: populaŃia agramată, şcoli de limbă
maternă lipsă, conştiinŃa naŃională stinsă, oamenii în mare parte neştiind de unde se trag
şi cine sunt, limba la condiŃia de limbă păsărească.60 Demn de menŃionat că în RASSM i
s-a spus limbii pe nume după cum reiese din paginile săptămânalului ,,Plugarul roşu" din
21 august 1924 (ce apărea din 1 iulie): ,,s-a hotărât ca în şcoale, case şi în aşezăminte de
cultură românească să se întrebuinŃeze limba românească".
Au funcŃionat 145 şcoli româneşti gimnaziale, 18 şcoli româneşti de rang liceal, institut
agronomic, unul pedagogic şi politehnică, cu o populaŃie şcolară românească totală de
24.200 din care 800 studenŃi. Din 1933 se introduce alfabetul latin. Apar publicaŃii cum ar
fi: ,,Plugarul roşu", ,,Moldova Socialistă", ,,Comsomolistul Moldovei", ,,Moldova literară",
,,Octombrie", ,,Scânteia leninistă". Mai existau staŃie radio la Tiraspol, Corul de Stat
,,Doina", teatrul de stat şi secŃie română la Şcoala teatrală din Odessa, institut de cercetări
ştiinŃifice şi tânăra republică avea un Congres General al Sovietelor, parlament local,
guvern şi chiar un preşedinte de republică.
Revenirea la ,,limba moldovenească" s-a făcut cu puşca
În 1937 însă, intelectualitatea din RASSM a fost acuzată că a făcut jocul duşmanului
de clasă şi exterminată în mod barbar. Începând cu întregul guvern al republicii şi
terminând cu inimoşii scriitori transnistrieni între care: Nicolae Smochină, Toader Mălai,
Nicolae łurcanu, Simion Dumitrescu, Petre Chioru, Mihai Andreescu, Mitrea Marcu,
Alexandru Caftanachi, Iacob Doibani, Ion Corcin, Dumitru Bătrâncea, Nistor Cabac.
AtrocităŃile staliniste au mers până acolo încât în satul lui Toma Jalbă (Butor-raionul
Grigoriopol) au fost împuşcaŃi 167 bărbaŃi din cei 168.
Datorită colectivizărilor forŃate şi închiderii bisericilor (încheiată în 1938) a avut loc un
adevărat exod peste Nistru atât de intens încât a fost nevoie de un lagăr pentru refugiaŃii
transnistrieni, iar numărul intelectualilor originari de dincolo de Nistru ajunsese atât de
mare încât la Chişinău, Cluj şi Iaşi, apar reviste ale acestora: ,,Tribuna românilor
transnistrieni" condusă de Şt. Bulat, ,,Transnistria" redactată de Ilia Zaftur, respectiv
,,Moldova Nouă" redactată de N.Smochină. Grănicerii ruşi trăgeau fără milă în cei pe care
îi descopereau trecând Nistrul. Astfel de evenimente erau obişnuite, însă la 23 februarie
1932 a fost un adevărat masacru fiind ucişi 40 de bărbaŃi, femei şi copii, fiind un subiect de
discuŃie în parlament şi în presa internă şi internaŃională.
Înainte de 28 iunie 1940 şi în zilele următoare se vorbea despre reunirea noilor teritorii
dintre Prut şi Nistru cu RASSM. AgenŃia RATAU transmitea din Balta despre mitingul
consacrat susŃinerii ,,întrunirii poporului basarabean cu poporul RASSM." Ecouri ale
intenŃiei CC al PC din URSS din 11 iunie 1940 se regăsesc în paginile Moldovei Socialiste
din 13 iulie 1940: ,,cu mare bucurie am aflat noi că Sovietul Comisarilor Poporului din CC
al PC Unional au susŃinut rugămintea organizatorilor Moldovei şi au intrat cu propunere în
Sovietul Suprem al URSS de a întruni locuitorimea Basarabiei cu locuitorimea RASSM şi
organiza Republica Confederativă SSM".
Kremlinul comandase culegerea de date în vederea luării hotărârii privind structura
administrativ teritorială a RSSM. Un asemenea raport datat la 15 iulie 1940 şi semnat
A.Scerbacov care Ńinând cont de considerente etnice, istorice, economice, propune pe
lângă cedarea dintre judeŃele basarabene doar a Hotinului (care împreună cu CernăuŃiul
să aparŃină Ucrainei), iar din RASSM să cedeze Ucrainei doar raioanele Balta şi
Pesceansc. Viitoarea Moldovă urma să aibe 5 regiuni: BălŃi, Chişinău, Bender, Akkerman
şi Tiraspol cu raioanele Ananiev, Valea HoŃului, Grigoriopol, Dubăsari, Camenca, Codâma,
Cotovsc, Ocna Roşie, RâbniŃa, Slobozia, Tiraspol şi Cerneansc). Regiunea Tiraspol ar fi
avut 518.385 locuitori.

55
 Capitolul I. Originea românilor şi istoria Ńărilor lor
Conducerea fostei RASSM propune şi ea cedarea către Ucraina pe lângă Bucovina de
Nord doar a Hotinului, CeŃătii Albe şi Chiliei, iar de la est de Nistru să fie cedate doar
raioanele Codâma, Balta şi Pesciana.
Sfâşierea Transnistriei
Kievul însă prin preşedintele Sovietului Suprem al Ucrainei, M.Greciuha cerea la 22
iulie 1940 ca Ucrainei să-i revină pe lângă Bucovina de Nord, Hotin, Akkermann, Chilia şi
a Ismailului, Bolgradului şi a opt din raioanele RASSM (Codâma, Balta, Pesciana,
Ananiev, Valea HoŃului, Ocna Roşie, Cerneansc, Kotovsk). Deşi în urma analizării
propunerilor Ucrainei şi RASSM, A.Gorkin, secretar al prezidiului Sovietului Suprem
propunea lui G.Malenkov secretar al CC al PCUS să se adopte varianta RASSM70, în 2
august 1940 Sovietul Suprem a adoptat legea formării RSSM în varianta propusă de
Ucraina.
La 10 mai 1941 se respingeau demersurile cetăŃenilor din următoarele localităŃi
transnistriene de a trece din componenŃa Ucrainei în componenŃa Moldovei: Timcov
(raionul Codâma) Stanislavca (raionul Kotovsc), Culmea Veche ( raionul Kotovsc),
Grebenichi şi Slaveano-Serbca ( raionul Grosu) şi dau curs doar cererilor satelor DoroŃcaia
Nouă şi Sadovo (raionul Ocna Rosie).72
Iată câteva din numele localităŃilor din fosta RASSM care treceau la Ucraina: Lunga,
Hârtop, Visterniceni, Borş, Dabija, Carleşti, Şerpa, Culmea Veche şi Nouă (raionul Bârzu);
Valea HoŃului, Tocila, Grecu, Perişori, Handrabura, Şalpani (raionul Nani); Păsat, Holmu,
Pârlita, PăsăŃel, Mironi, Bănzari, Bursuci, Moşneanca, Raculova, Herbina (raionul Balta),
Budăi, Buza, Strâmba, Broşteni, Slobozia, Buchet, Timcău, PloŃi, Şerbi (raionul Crutâi);
Ocna Roşie, Clăveni, Tiscolung, Tiscol, Odaie, Ideia, Coşari, Dihori, Mironi, Slobozia,
Dubău, łâbuleanca, Sahaidac, Topala, Ciorna, Perlicani, Basarabia, Bahta, Mălăieşti, Ilie,
Brânza, Untilovca, Găvănosu (raionul Ocna Roşie). Multe din numele românesti vor fi
schimbate: Bârzu în Kotovsk, Mărculeni în Dimovka, Voloşca în Pisariovka, Întunecata în
Svetloe, Nani în Ananiev, Vrabie în Vradievka, Valea HoŃului în Dolinskoie, Mălai în
Karataevka, Urâta în Elenovka etc.
Numele moldovenilor au fost ucrainizate, şi ele: Sandu, Rusu, Buzatu, Cherdevară au
devenit peste noapte: Sandulenko, Rusulenko, Buzatenko, Kerdevarenko.
Transnistria-a XI-a poruncă a decalogului românesc
Sub administraŃie românească
Între 19 august 1941 şi 29 ianuarie 1944, România a avut sub administraŃie temporară
,,Transnistria" ce se întindea între Nistru şi Bugul de până la limanul Niprului, iar în nord
până la apa Niomjâi şi a Rovului. Teritoriul în suprafaŃă de 44.000 km2 şi o populaŃie de
1,2 millioane locuitori a fost împărŃit în 13 judeŃe: Ananiev, Balta, Berzovca, Dubăsari,
Golta, Jugastru, Movilău, Oceacov, Odessa, Ovidiopol, RâbniŃa, Tiraspol, Tulcin. În
vederea deschiderii şcolilor la 1941, primarii urmau să consulte imediat obştile locale spre
a stabili limba de predare a învăŃământului (rusă sau moldovenească) după alegerea
obştei.
Păstrând vechea împărŃire în 64 de raioane, din cei 1.623 funcŃionari, doar 398
proveneau din România. Din cele peste 1.000 de biserici desfiinŃate de comunişti, în 1943
nu erau încă reparate doar 76. Alături de 219 preoŃi localnici mai slujeau 250 preoŃi din
Ńară. S-au organizat cursuri pentru 800 cadre didactice, româneşti din Transnistria, apar
publicaŃii ca: ,,Transnistria", ,,Glasul Nistrului", ,,Bugul", ,,Gazeta Odessei", ,,łara
Bugului"", ,,Molva". La Tiraspol s-a înfiinŃat Liceul românesc ,,Duca Vodă", iar
cinematografe în Tiraspol, Ananiev şi Odessa.
ReprezentaŃii cinematografice au avut loc în toate satele Transnistriei. În satul Hârjău
au fost repatriaŃi români din Kuban (504 familii de dincolo de Bug au fost repatriate între
Prut şi Bug la începutul acŃiunii). Din relatările bulibaşei Coca din Sinteşti - Ilfov, pe malul
Bugului era amenajat un fel de lagăr unde au fost adunaŃi 2.600 Ńigani.

56
 Capitolul I. Originea românilor şi istoria Ńărilor lor
În 1944 odată cu înaintarea frontului, cea mai mare parte a Transnistriei a fost
încorporată în RSS Ucraineană, iar raioanele Camenca, RâbniŃa, Dubăsari, Grigoriopol,
Tiraspol, Slobozia în componenŃa RSS Moldoveneşti, situatie existentă şi în prezent.
CâŃi aŃi muri pentru tricolor? Ea a făcut-o!
În Ucraina, la recensământul din 1989, existau la est de Nistru români în regiunea
Odessa care cuprinde însă şi sudul Basarabiei (149.534), Nikolaev (16.673), Kirovograd
(10.694) şi alte regiuni (73.128). Exista în 1992 la Odessa o Societate Culturală
Românească ,,Luceafărul" care edita şi un săptămânal cu acelaşi nume condus de Vadim
Bacinschi. Maria Margarit din Ananiev spunea de acest săptămânal că este un ,,alin
pentru durerea ce mă încearcă" şi că ,,ne dor schimbările cărora au fost supuse cândva
denumirile satelor noastre" şi vorbeşte de ,,existenŃa de veacuri a noastră pe aceste
locuri".
Interesele ruseşti în zonă a căror expresie este conflictul început în 1992 şi tendinŃele
centrifuge continuate până în prezent împiedică accesul la viaŃa naŃională măcar pentru
românii transnistrieni din raioanele Moldovei. Dacă la început 26.000 elevi din Transnistria
au cerut grafie latină, în urma presiunilor rusofonilor au rezistat doar şcolile nr. 20 din
Tiraspol (despre care T.Tabunşcic vicepreşedinte al SocietăŃii ,,Transnistria" anunŃă că a
crescut de la 30 la 700 de elevi); nr.4, 17, 18, 19, din Bender (Thighina) şi nr. 12 din
RâbniŃa. În întreaga Transnistrie moldovenii deŃin 40% din populaŃie (ruşii şi ucrainenii
deŃin doar 22, respectiv 28%); în Tiraspol unde în 1940 aveau 65% mai deŃineau în 1989
abia 12%.
În Cocieri (satul transnistrian care i-a dat pe prozatorul şi regizorul IoviŃă Vlad şi
academicianul I.Capiton Lupol) învăŃătoarea Maria Gherasim Isaicul în timpul conflictului
pleca şi se întorcea de la şcoală purtând cu ea, tricolorul. Într-o noapte au ucis-o şi au
aruncat-o în fântână. Ferice de copiii ce au avut-o în frunte. Vai nouă ce le permitem unor
analişti români (nu doar lui Smirnov şi armatei a XIV-a) să afirme categoric că nu avem
interese în Transnistria şi că aceasta nu aparŃinuse nicicând României.
Cu gândul la aceşti bravi români transnistrieni va fi zis probabil C.Coposu că
,,integritatea noastră teritorială până la frontierele estice ale neamului este o obligaŃie
sfântă, ca a XI-a poruncă a decalogului românesc".
AutorităŃile autoproclamatei Republici Moldovene Transnistriene de azi controlează pe
lângă raioanele de la est de Nistru şi oraşul Tighina care este în Basarabia. În 1992, după
ce armata Moldovei a intrat în Tiraspol, a primit ordin de la Snegur să se retragă. Ostaşii
au plâns de necaz. Chişinăul este îndreptăŃit conform dreptului internaŃional să
restabilească ordinea constituŃională în zonă însă a avut şi are nişte ezitări cel puŃin
suspecte.
În prima jumătate a lui 2005 se pare că multă lume e încântată de planul ucrainean de
reglementare a conflictului. Acest plan prevede democratizarea regiunii prin alegeri
monitorizate şi apoi tratative cu organe legitime. România propune retragerea armatei
ruse, control al frontierei de către Chişinău, apoi alegeri şi tratative privind statutul regiunii
care să respecte constituŃia Moldovei. Acest plan convine Moldovei care în parlament a
adoptat planul ucrainean cu multe amendamente încât este mai aproape de varianta
românească. Se mai vrea intrarea în negocieri a SUA, UE şi a României. Rusia se opune
şi mai ales în ce priveşte România. Cel mai periculos este planul Kievului care după
alegeri la Tiraspol poate conduce la recunoaşterea internaŃională a separatiştilor. Aceştia
ar putea apoi cere autodeterminarea şi unirea cu Ucraina. Astfel o regiune în care
populaŃia cea mai numeroasă o constituie moldovenii poate să ajungă în graniŃe ucrainene
prin unirea populaŃiei ucrainene cu cea rusă, în această formulă depăşind-o numeric pe
cea română. S-ar pune atunci problema autodeterminării spre exemplu şi a unor raioane
majoritar româneşti din Ucraina sau cecene din Rusia etc etc.
DiplomaŃia română a avut un puseu dat de Băsescu apoi a tăcut iar, acceptând
aproape să fie scoasă a doua oară de la masa tratativelor. Se ştie că în prezent părŃi în
rezolvarea conflictului sunt doar Moscova, Kievul, Chişinăul, Tiraspolul şi inactivul OSCE.
57
 Capitolul I. Originea românilor şi istoria Ńărilor lor
România are interese acolo fiindcă cei mai mulŃi locuitori sunt de un neam cu noi şi s-a
văzut cu ocazia încercărilor de închidere a unor şcoli româneşti că aceşti fraŃi ai noştri simt
româneşte.

Articol cules de Viorel Dolha

I.10. Laudă Ńie, interbelic românesc

Statul totalitar sovietic a acŃionat metodic (...) pentru inocularea în conştiinŃa
basarabenilor a unei „amintiri” monstruoase, apocaliptice despre lumea
românească de dincoace de Prut. În sufletele oamenilor a fost implantat hăul
românofobiei, care reprezintă şi astăzi o realitate dintre cele mai dureroase, abil
speculate de forŃele potrivnice cursului firesc spre reîntregirea łării.

Ion Constantin

De accesibilitatea şi caracterul progresist al învăŃământului din interbelicul românesc

îşi aminteşte azi cu recunoştinŃă dl S. Ursachi, în vârstă de 85 de ani, din Codrul Nou,
Teleneşti: „Trebuie să ştiŃi că, în perioada 1918-1940, s-a făcut mult pentru lichidarea
analfabetismului, dar şi pentru trezirea conştiinŃei naŃionale. (...) De regulă, chiar şi copiii
talentaŃi din familiile sărace aveau posibilitatea să-şi continue studiile, lor oferindu-li-se
burse de la stat...” („Timpul”, 2.II.2007).

„Anii treizeci ai acestui secol de sfârşit de mileniu – Ńine să sublinieze Nicolae Lupan –
au fost cei mai frumoşi ani din viaŃa mea. Ani plini de prosperitate şi zvâcnire românească
între Nistru şi Prut” („Străin la mine acasă”, Bruxelles, 1996).

... ComparaŃia cu malul stâng al Nistrului, la care am recurs deja pe parcursul

expunerii, se impune de la sine, deoarece falsificatorii autohtoni ai istoriei noastre prezintă
lucrurile taman cu susul în jos şi viceversa, susŃinând că acolo, la moldovenii
„malurostânjiinişi”, înfloreau cum nu s-a mai văzut limba (!), literatura (!!) şi arta (!!!), în
timp ce aici, în Basarabia „ocupată de boierii români apucători” (aşa se traducea la
Tiraspol termenul „zahvatcik”), analfabetismul era de aproape sută la sută, nu existau
biblioteci publice, cultura naŃională degrada în ritm rapid, iar „ocupanŃii români” mai că nu-i
mâncau de vii pe sărmanii basarabeni, care se încăpăŃânau să nu înveŃe... româna, adică
propria lor limbă! (AmintiŃi-vă de insinuarea lui D. Miler: „Trăitorii basarabeni sunt stâlşiŃ,
omorâŃ numa di aşeia cî ii îs basarabeni şî nu-s români, numa di aşeia cî ii nu gândesc
româneşti”.)

...Dar s-o luăm, în sfârşit, ab ovo, adică de la începutul începuturilor, mai precis – de
pe la 1917-1918, când moldovenii basarabeni, „treziŃi din somn de
moarte”, şi-au suflecat mânecile şi s-au apucat să-şi clădească viitorul
românesc. Fac acest lucru cu vaga speranŃă că voi reteza măcar unul
din hidoasele capete ale balaurului ruso-comunist, care a împroşcat
Basarabia şi întreaga Românie cu balele sale veninoase şi a vărsat
pâraie de sânge românesc nevinovat. Sper de asemenea să diminuez
cât de cât valul de „pârlitică” antiromânească pe care l-au încălecat cu
atâta inconştienŃă şi nesăbuinŃă guvernanŃii comunişti din zilele noastre,
considerând cu naivitate că „poporul Basarabiei” va iubi cu atât mai
duios „norodul rus frate”, cu cât va urî mai patologic poporul român.

58
 Capitolul I. Originea românilor şi istoria Ńărilor lor
Până la urmă, partidul comuniştilor va fi silit să renunŃe la logica confruntării şi să se
izbăvească de sindromul ostilităŃii faŃă de români... Românii din România sunt prea păŃiŃi
pentru a se mai lăsa ademeniŃi de sirena internaŃionalismului comunist. În această ordine
de idei îl sfătuiesc pe liderul comunist Vl. Voronin să nu mai facă declaraŃii prăpăstioase ca
cea debitată la Bucureşti în 2001: „Comuniştii sunt internaŃionalişti şi nu pot urî vreun alt
popor”. Ca să nu încaseze o replică precum cea apărută în „Flux”-ul nostru: „Într-adevăr,
comuniştii nu urăsc alte popoare, ei îşi urăsc doar propriul popor, iar pe alte popoare le
iubesc atât de mult, încât nu se lasă până nu le înnăduşă cu îmbrăŃişarea lor...” (4 mai
2001).

...Unirea a fost o necesitate vitală şi istorică. La 1918, toŃi românii noştri s-au prins
voiniceşte în Divina Horă a României Mari – o Românie liberă, independentă şi...
europeană! S-au trezit „din somn” mai întâi preoŃii. PreoŃimea basarabeană, deşi trecuse şi
ea, vreme de peste un veac, prin urgia rusificării Ńariste, şi-a păstrat conştiinŃa românească
şi a jucat un rol semnificativ în făurirea Unirii din 27 martie 1918. Unul dintre aceşti preoŃi,
Nicolae Stadnicov din s. łânŃăreni, r. Anenii Noi, lansa în presa vremii, la 1 aprilie 1918,
un patetic apel către toŃi moldovenii scăpaŃi din „împărăŃia beznelor îngheŃate” (E. Coşeriu)
– apelul de a se învăŃa să trăiască româneşte:

„Lacrimile strămoşilor, sângele lor, şi sudorile lor, stoarse de când s-au răzleŃit de
mama România, nu mă lasă să tac. Şi nimeni din Basarabia, din cei care trăiesc din
munca şi sudoarea Moldovenilor, care trăiesc pe pământ udat cu sânge şi lacrimi, nu are
dreptul să tacă, acum e timpul să ne învăŃăm a trăi româneşte şi a uita
timpurile Ńarismului...”

Istoricul român Ioan Nistor (1876-1962) avea cuvinte de înaltă preŃuire pentru
basarabeni, care izbutiseră să restabilească legăturile fireşti dintre Basarabia şi România:

„Ferice de fraŃii basarabeni care, din prisosul însufleŃirii şi dragostei lor de neam şi
Ńară au izbutit să împletească din nou legăturile fireşti între Basarabia şi România, legături
care cu o sută de ani în urmă fuseseră destrămate de ghearele prădalnice ale vulturului
din Ural” (Istoria Basarabiei”, CernăuŃi, 1923).

Un alt preot naŃionalist basarabean, Teodor Jireghie, unul dintre cei mai prolifici şi
mai documentaŃi publicişti din perioada 1917-1918, îi osândea pe bolşevicii pripăşiŃi la
Chişinău – dezertori ruşi de pe Frontul românesc, care i-au masacrat pe ostaşii
transilvăneni, foşti prizonieri austro-ungari veniŃi de la Kiev (6 ian. 1918) în sprijinul Sfatului
łării:

„Unde Ńi-e capul, bolşevice, unde Ńi-e mintea, ticălosule?! Tu, cela ce ne mănânci
pâinea şi sarea patriei noastre, ne ucizi fraŃii şi ne pierzi munca. Tu, cela ce Ńi-ai ales
povăŃuitori pe cei ce au răstignit pe Hristos şi care nu s-au ruşinat nici în Sfatul łării a-şi
vărsa otrava, ai lepădat frontul (...) şi ai venit că te-a chemat Iuda să ne ucizi fraŃii cei
nevinovaŃi. Ticălosule! nici crăpăturile pământului nu te vor ascunde până nu vei bea
paharul care l-au umplut!”

„Ghearele prădalnice” ale „hoitarilor din Ural” au fost retezate, dar preotul nostru îi
înfierează mai departe pe toŃi cei ce „vor face vrajbă în contra Unirii:

„Aşa or să păŃească toŃi aceia care de acum înainte vor mai încerca să ne vândă şi
să trădeze neamul şi vor face vrajbă în contra Unirii tuturor românilor. Urgia dreptului
judecător va cădea peste ei şi loc de odihnă în Ńara românească nu vor dobândi şi
înŃelepŃii neamurilor ca la iuzi s-or uita”.
59
 Capitolul I. Originea românilor şi istoria Ńărilor lor
Apropo de Sfatul łării, parlamentul binecuvântat de Dumnezeu, care prin eforturi şi
sacrificii incomensurabile a înfăptuit multrâvnita Unire a Basarabiei cu patria-mamă,
stârnind ura de moarte şi mânia dementă a veneticilor şi a cozilor de topor, care îl
învinuiesc că „a adus pe români”. Dar, mă întreb eu, pe cine era să aducă? Pe ruşi?
Simplu ca bună ziua: I-a adus pe români la români!

Actul acesta cu adevărat istoric nu s-a făcut printr-o anexiune armată, cum afirmau
şi mai afirmă, în virtutea unei neghioabe inerŃii, ruşii şi argaŃii lor cu diplome de istorici
contrafăcuŃi şi românofobi, ci prin votul liber al provinciei, exprimat de către deputaŃii
Sfatului łării. A fost un act extrem de serios, asupra importanŃei căruia a focalizat atenŃia
marele patriot Constantin Stere chiar în cadrul istoricei adunări a Sfatului łării de la 27
martie 1918:

„În viaŃa oamenilor, ca şi a popoarelor, nu sunt multe clipe ca acestea, voinŃa de fier
a istoriei a pus pe umerii dumneavoastră o răspundere pe care nu o puteŃi înlătura. Nimeni
altul decât dumneavoastră nu poate şi nu are dreptul de a vorbi în numele Basarabiei”.

La aceeaşi adunare, Stere a rostit (în ruseşte) cuvinte memorabile la adresa

minoritarilor din Basarabia:

„În acest moment istoric, care cere să ne ridicăm la nivelul problemei pe care soarta
a pus-o pe umerii noştri, aş vrea să mă îndrept către aceia care până mai ieri au fost
stăpâni aici. Mă îndrept spre dumneavoastră ca spre nişte cetăŃeni liberi. ÎnŃeleg că sunt
mulŃi care nu-s mulŃumiŃi de ziua de azi. Dar ei trebuie să se înalŃe până la nivelul gândirii
cetăŃeneşti. Se poate oare ca în acest moment România să renunŃe, jertfind viitorul
neamului? Atunci toate poftele vecinilor s-ar dezlănŃui şi ar sfâşia Basarabia în bucăŃi, iar
generaŃia viitoare ar trebui să trăiască din nou orori şi vărsări de sânge pentru a se
elibera”.

...S-a întâmplat un miracol: Neamul românesc s-a putut afirma pentru prima dată în
istorie ca o singură fiinŃă etnică, „izbutind să creeze o realitate pe care se clădea din
temelie edificiul politic al României” (C. Stere).

În faŃa acestui miracol, minoritarii (ruşii) din Basarabia, care nu erau – organic – în
stare să se înalŃe „până la nivelul gândirii cetăŃeneşti”, dar şi neprietenii noştri din Rusia
cea îndrăcită şi bolşevizată, au rămas uluiŃi şi au căzut în damblaua românofobiei lor
tradiŃionale, căci, cum ar zice azi poetul Al. Corduneanu, „comuniştii, din românofobie au
ieşit şi în românofobie vor pieri” („Flux”, 17.X.2007).

Semnificativ în această privinŃă este următorul fragment din alegoria „Cântarea

Basarabiei” de Cristian Tiberiu Popescu:

„Antihristul din Răsărit a spus: Cum a fost cu putinŃă ca după o sută de ani
moldovenii să vrea să unească din nou Basarabia cu łara lor?! A fost cu putinŃă numai
pentru că n-au uitat că sunt români şi şi-au amintit de Dumnezeul łării lor. SiliŃi-i să uite că
sunt români – acesta să fie numele cel mai de ocară. FaceŃi aşa fel să ajungă să li se
strepezească dinŃii dacă ar rosti numele de român. SiliŃi-i să uite de România, iar dacă ar fi
să-şi amintească, învăŃaŃi-i voi ce să-şi amintească. SiliŃi-i ca, odată cu laptele mamei, să
sugă ură pentru România. S-o ştie pe aceasta drept iadul din care i-am scăpat noi. Ei
trebuie să uite cine sunt, dar n-o pot face atâta vreme cât istoria le-o aminteşte, căci acolo
omul priveşte ca într-o oglindă. ScrieŃi voi altă istorie a lor şi puneŃi-i să o înveŃe pe
aceasta. DistrugeŃi-le bisericile, căci acolo pot ajunge să-l regăsească pe Dumnezeul łării.
Aşa ei vor fi totdeauna ai noştri...” (v. „Glasul naŃiunii”, 28 aug. 1992).
60
 Capitolul I. Originea românilor şi istoria Ńărilor lor
Vă rog mult-mult să citiŃi cu atenŃie de 2-3 ori acest pasaj, apoi să parcurgeŃi încă o
dată textul pus ca moto la începutul eseului de faŃă şi vă veŃi convinge definitiv că noi,
românii moldoveni, nu avem nici un motiv să-l iubim pe „antihristul din Răsărit”. Să-l
îndrăgească ciorile!...

...łarişti sau comunişti, ocupanŃii au semănat întotdeauna sămânŃă de ură şi vrajbă

printre oameni („SiliŃi-i să uite că sunt români – acesta să fie numele cel mai de ocară!
SiliŃi-i să uite de România!”).

To-To i ono! Faci o declaraŃie ucigător de batjocoritoare la adresa poporului care te-
a găzduit cu inima deschisă şi mai pretinzi ca reprezentanŃii acestui popor să te iubească!
GândiŃi-vă, stimaŃi cititori, cam ce sentimente a stârnit bieŃilor moldoveni declaraŃia unui
„gospodin porcovnic” pe nume F. Sâromeatnikov, director al învăŃământului din Basarabia,
care, luând cuvântul pe data de 10 aprilie 1917 la o întrunire a învăŃătorilor moldoveni, a
„debordat” următoarele cuvinte de om atins de „pestă porcină”: „Moldovenii sunt un neam
prost, ei au în limba lor abia câteva sute de cuvinte, precum Samoezii, din care pricină nu
se pot cultiva în limba lor, au nevoie pentru aceasta de limba rusească”. E greu de spus
cam unde l-or fi băgat moldovenii, în gând, pe acest „porcovnic” rus-rusesc!

Interesant, câŃi „cioloveci” ca F.S. avem azi în al doilea stat românesc! Cum am face
să-i numărăm, să-i cunoaştem şi să le amintim înŃeleapta preîntâmpinare pe care le-a
făcut-o încă în 1914, onestul lor compatriot, istoricul N.N. Durnovo: „În Basarabia se
seamănă sămânŃa vrajbei, ca să mărească puterea semănătorului. Recolta va fi, însă, cu
atât mai amară”...

În 1912, cu prilejul împlinirii unui secol de la acapararea Basarabiei de către Rusia

Ńaristă, istoricul Durnovo, luminoasă fie-i amintirea, a spus un mare adevăr: „În timpul
acestor o sută de ani de dominaŃie rusă în Basarabia ne întrebăm, ce am făcut noi pentru
populaŃia moldovenească din punct de vedere spiritual. Absolut nimic, fiindcă în Basarabia
toate şcolile au fost înfiinŃate cu unicul scop de a face din români ruşi şi nici măcar n-am
reuşit”. De acord. Dar ce-au făcut în Basarabia românii de dincolo de Prut în cei 22 de ani
de interbelic românesc? Au făcut enorm de mult, mai ales în etapa incipientă a României
Mari. Mai întâi şi-ntâi au fost luate măsuri hotărâte pentru dezvoltarea învăŃământului. În
locul şcolilor ruseşti de până mai ieri şi-au deschis uşile pentru copiii băştinaşilor circa 800
de şcoli cu pedagogi instruiŃi la cursurile din vara anului 1917, cu manuale scrise cu
alfabet latin ca substituent al celui chirilic, cu cântecele neamului românesc şi cu tricolorul
în locul simbolurilor Ńariste. Limba română literară a luat sub protecŃia ei graiurile
basarabene (sper să vă amintiŃi ce a spus marele Eugen Coşeriu: „ZeiŃa protectoare a
moldovenilor este Limba Română”).

...S-a mers, pe cât a fost posibil, pe calea trasată de marii

intelectuali români, cum ar fi dirijorul şi compozitorul George Enescu
(1881-1955), care a specificat:

„Basarabia este pentru noi un juvaier, în toate privinŃele, şi datoria

noastră este să ajutăm, prin toate mijloacele, trezirea poporului la viaŃa
culturală şi artistică, solicitând simpatia fraŃilor noştri moldoveni şi
făcându-le tot binele de care au fost privaŃi atâta vreme”.

Pe această cale a păşit şi istoricul Ion Nistor, care a scos în evidenŃă un adevăr de o
importanŃă covârşitoare şi anume că după 1918 România a luat sub aripa ei însăşi fiinŃa
naŃională a populaŃiei basarabene, ferind-o de primejdia rusificării şi cruŃând-o de anarhia

61
 Capitolul I. Originea românilor şi istoria Ńărilor lor
rusească şi de teroarea bolşevică. Iată ce scrie reputatul om de ştiinŃă în „Istoria
Basarabiei”:

„În vreme ce noua viaŃă de libertate pe toate terenurile ce Basarabia îşi croise se
organiza, răsări în drumul ei primejdia cumplită a anarhiei ruse, care ameninŃa să înece
totul în valurile ei năprasnice. În acea clipă supremă neamul nostru din Basarabia avu
fericirea să găsească alături de sine, stând de pază, pe łara-Mamă care, cu toată
primejdia în care ea însăşi se afla, a putut să ofere nu numai o mângâiere platonică, ci şi
batalioane glorioase ale unei armate nebiruite. Această armată, ridicând la Nistru zid
neclintit în drumul anarhiei, a redat poporului din Basarabia putinŃa de a-şi făuri în tihnă
soarta sa aşa cum dânsul o înŃelegea. Iar dânsul o înŃelegea, votând prin glasul Sfatului
łării, în vibrarea unui entuziasm fără seamăn, reintegrarea sa pentru eternitate în sânul
patriei comune”.

Autorul admirabilei cărŃi „Basarabia din nou la răscruce”, Iftene Pop, scoate în relief
noi nuanŃe istorice:

„Timp de 22 de ani a reuşit România să cruŃe populaŃia Basarabiei de teroarea

bolşevică şi să oprească procesul rusificării. Atâta s-a putut. Atâta s-a făcut, dar prin acest
act a fost apărată însăşi Europa în partea noastră de lume”.

Dar, cum era şi firesc, cea mai alinătoare undă de căldură

sufletească ne-a venit din partea M.S. Regelui Ferdinand care, într-un
vibrant mesaj trimis pe numele adunării din 27 martie 1918, scria:

„Un vis frumos s-a înfăptuit. Din suflet mulŃumesc bunului

Dumnezeu că Mi-a dat, în zilele de restrişte, ca o dulce mângâiere să
văd, după o sută de ani, pe fraŃii basarabeni revenind iarăşi la Patria-
Mamă. Aduc prinosul meu de călduroase mulŃumiri Domniilor Voastre şi
Sfatului łării, ale cărui patriotice sforŃări au fost încoronate de succes. În
aceste momente solemne şi înălŃătoare pentru patrie, de aici înainte
comună, Vă trimit la toŃi cetăŃenii din noua Românie de peste Prut regescul Meu salut,
înconjurându-Vă cu aceeaşi inimoasă şi caldă iubire părintească”.

...Rezumativ vorbind, Regele Ferdinand I a venit la tron pe data de 27 sept. 1914;

peste doi ani, la 15 aug. 1916, România intră în război, care, după grele suferinŃe şi mari
sacrificii, se sfârşeşte cu împlinirea visului de veacuri: unirea tuturor românilor într-un
singur stat. România Mare, numele dat regatului român întregit, reprezintă desăvârşirea
unei grandioase evoluŃii istorice a poporului român, din care fac parte şi basarabenii. „Visul
de veacuri al poporului nostru, obligat secole de-a rândul, prin vitregia vremurilor, să
trăiască divizat şi sub stăpânire străină – ne spune istoricul Paul Cernovodeanu – a ajuns
să se împlinească (...) în 1918, toŃi fiii neamului românesc (...) reunindu-se cu fraŃii lor în
cadrul aceluiaşi stat naŃional unitar, independent şi indivizibil...”

...Aşa cum era firesc să se întâmple, în interbelicul românesc au cunoscut un

puternic avânt literatura şi arta.

România Mare a fost cântată în versuri:

Trăiască România Mare,

Slăvit să fie-al ei popor!

62
 Capitolul I. Originea românilor şi istoria Ńărilor lor
Să fâlfâie cu adorare

Stindardul mândru tricolor! ( Ioan NeniŃescu)

În aceeaşi perioadă s-au născut cântece populare:

CântaŃi voioşi cu mic şi mare,

Un vis de veacuri s-a-mplinit!

De-acum e România Mare,

Un soare nou a răsărit.

Prozatorul Nicolae Beldiceanu (1881-1923) a scris foarte inspirat despre „sufletul”

Basarabiei de după Marea Unire din 1918:

„Îngerul luminii pluteşte peste sufletul Basarabiei. Şcolile româneşti s-au deschis
pretutindeni. ÎnvăŃăceii îşi umplu cămările, dornici de fagurii graiului românesc...”

În poezia sa „Imnul Unirii”, Ion Boilă îi înŃepa cu neprefăcută satisfacŃie pe „fraŃii mai
mari” care până mai ieri erau aici stăpâni cu puteri discreŃionare:

Cei ce-au vrut ca să-Ńi răpună

legea ta şi graiul tău,

Au ajuns de-ocara lumii

sub blestemul cel mai rău!

Iar în zilele noastre, cuprins de o nostalgică jale, poetul basarabean Ion Cuzuioc
plânge România Mare ca pe o comoară pierdută: Aveam cândva o Ńară ca o floare, Urcam
CarpaŃii, coboram la mare, Dar ne-a lovit o grea „eliberare”, Făcând pârjol prin vechile
hotare...

...Annus mirabilis (Anul minune) – aceasta este denumirea dată de englezi anului
1666 în care Londra a scăpat abia-abia dintr-un incendiu de mari proporŃii. Aceasta este şi
denumirea dată de un cărturar român cu dragoste de latinie anului 1918 – anul plin de har
dumnezeiesc, anul minune când Basarabia a scăpat din ghearele hoitarului uralo-altaic,
anul de naştere al României Mari.

Annus mirabilis 1918! Începutul unei ere noi... Treburile românilor basarabeni
mergeau ca pe roate... Despre desfăşurarea acestei perioade basarabeanul avea o vorbă
a lui de Stan-păŃitul... O vorbă care umbla prin toate satele noastre şi reda cea mai mare
tragedie a vieŃii sale de om al credinŃei, al familiei şi al pământului: „Slavă Domnului! m-am
însurat... mi-am făcut o căsuŃă... mi-am luat doi bouleni... oleacă de pământ... o văcuŃă la
copii... patefon... şi când să trăim şi noi mai bine, hop! c-au venit ruşii...” Au venit şi ne-au
dat în cap cu „eliberarea”!...

63
 Capitolul I. Originea românilor şi istoria Ńărilor lor
Hopul acesta avea rezonanŃa clopotului de dandana care vesteşte urgie şi prăpăd în
Ńară: Gata, s-a zis cu binele românului basarabean, se spulberă toate năzuinŃele şi toată
agoniseala vieŃii lui...

„În ziua de 28 iunie 1940, zi cu mult soare şi multă voie bună (...) – scrie martorul
ocular Nicolae Lupan în cartea sa de memorii „Străin la mine acasă” (Bruxelles, 1996) – s-
a produs un eveniment care a schimbat brutal şi iresponsabil viaŃa fericită a atâtor şi atâtor
familii de basarabeni...”

...”La 28 iunie 1940 – precizează Dominte Timonu în „Autobiografia” lui – s-a abătut
asupra łării vânt rău de Răsărit, vând cotropitor, şi a trebuit să pornesc pe căile
refugiului...”

În toată istoriografia sovietică – cea mai mincinoasă şi mai mârşavă din lume –
această crimă abominabilă a fost înfăŃişată ca eliberare. Leonida Lari face praf din această
minciună „istorică”.

Ce eliberare? Un întreg calvar!

De români sunt pline

gropile cu var!

Ce eliberare?! Ani de ani în şir

Semănat cu oase-i drumul

spre Sibir...

Despre „nobleŃea” ostaşilor sovietici „eliberatori” scrie distinsul intelectual Boris

Vasiliev, victimă a represaliilor comuniste, în „Flux” (6 iulie 2006):

„Ostaşii sovietici, despre care se spune că apărau Ńara, s-au năpustit ca hunii şi au
distrus floarea neamului nostru, intelectualitatea, şi au pus în toate posturile-cheie cozile
lor de topor, trădătorii de neam, râsurile satelor”.

…Despre actele de sălbăticie la care au fost supuşi românii în timp ce se retrăgeau

din Basarabia ... românească, în iunie 1940, a scris cu inima sângerândă celebrul istoric
român Nicolae Iorga:

„Se adună şi cresc, văzând cu ochii, documentele şi materialele, actele oficiale şi

declaraŃiile luate sub jurământ. ÎnalŃi magistraŃi şi bravi ofiŃeri, care şi-au riscat viaŃa ca să
apere cu puterile lor retragerea şi exodul românilor, au văzut cu ochii lor nenumărate acte
de sălbăticie, uciderea nevinovaŃilor, lovituri cu pietre şi huiduieli. Toate aceste gesturi
infame şi criminale au fost comise de străinimea furioasă, ale căror valuri de ură s-au
dezlănŃuit ca sub o comandă nevăzută. (...) FraŃilor noştri (...) li s-au servit numai gloanŃe,
au fost sfârtecaŃi cu topoarele, destui dintre ei şi-au dat sufletul. Li s-au smuls hainele şi li
s-au furat ce aveau cu dânşii, ca apoi să fie supuşi unui tratament hain şi vandalic”
(„Neamul Românesc”, 6 iulie 1940).

Voi nota că în toamna aceluiaşi an N. Iorga a fost asasinat cu bestialitate şi, după
cum se bănuieşte, nu numai de legionari...

64
 Capitolul I. Originea românilor şi istoria Ńărilor lor
Cum s-a încheiat interbelicul românesc în Basarabia şi de ce s-a încheiat atât de
tragic, putem afla de la ÎPS Efrem Enăchescu, chiriarhul care l-a succedat pe Mitropolitul
Gurie în 1944: „Cuvântul nou de înviorare a magnetizat energiile tuturor clericilor şi
progresul realizărilor pe toate terenurile ar fi fost considerabil dacă
puterile iadului de peste Nistru nu s-ar fi lăsat ca o perdea de moarte
peste scumpa noastră Basarabie...”

Se impune precizarea că „puterile iadului” au pus capăt efortului

modernizator al burgheziei şi al elitei politice nu numai în Basarabia, ci şi
în întreaga Românie, curmând cu brutalitate, după 23 august 1944,
marşul românilor spre Europa. Şi e mare păcatul, deoarece în 1945-
1950, cum ne spune filozoful Ion D. Sârbu, „...noi, românii, eram
încă foarte europeni, foarte latini şi foarte conştienŃi de nivelul nostru
material şi spiritual. Cred că ne găseam cu zece clase de civilizaŃie peste
media abrutizată şi asiatică a bieŃilor ruşi „eliberatori” („Jurnalul unui
jurnalist fără jurnal”, vol. II, Craiova, 1993).

La curmarea marşului românilor spre Europa au contribuit, din păcate, şi... românii
înşişi. Cum? Prin trădătorii care s-au pus în slujba ruşilor ocupanŃi. A „excelat” în această
privinŃă Petru Groza, şi pentru asta a fost „răsplătit” cu vârf şi îndesat de intelectualii
antiruşi şi anticomunişti”: „Are cap pătrat şi dur, Pe muscali îi pupă-n cur Şi în... pesta
mamei lui A atins apoteoza... Cine credeŃi că-i acesta? Să vă spun eu: Petru Groza!(
Păstorel Teodoreanu)

Valentin Mândâcanu

I.11.Istoriografie - Despre trecutul românesc al Basarabiei nu

au avut voie să scrie pânå în 1989 nici istoricii din Moldova
sovietică, nici cei din România comunistă
Între 1945 şi 1989, între Prut şi Nistru, a existat Republica Socialistă Sovietică
Moldovenească (RSSM), parte a URSS. Istoricii i-au rescris istoria, iar populaŃiei i-au
inventat o identitate aparte. Românii de aici au devenit “moldoveni” – un popor aparte –,
iar limba lor, scrisă cu caractere chirilice, s-a numit “limba moldovenească”. Nici în
România nu se putea vorbi despre Basarabia românească. Iar slujitorii muzei Clio,
patroana istoriei, au ocolit subiectul.

Prin semnarea ConvenŃiei de ArmistiŃiu de la Moscova în 12 septembrie 1944,

România şi URSS cădeau de acord şi asupra frontierei dintre cele două state. Se revenea
la prevederile acordului din 28 iunie 1940, prin care Basarabia şi nordul Bucovinei treceau
sub ocupaŃie sovietică. La sfârşitul războiului, Tratatul de Pace de la Paris (10 februarie
1947) a reluat termenii stabiliŃi în 1940 şi 1944 pentru hotarele estice ale României. Prutul
urma să devină frontiera dintre cele două state.

FOAMETE ÎN “PATRIA POPOARELOR”. După ce Basarabia a fost “eliberată” în anul

1944 de Armata Roşie, vechea provincie românească a intrat sub dominaŃia URSS. În faŃa
autorităŃilor sovietice au apărut greutăŃile administrării teritoriului. O secetă cumplită s-a
abătut asupra regiunii în anii 1945-1946. Deşi în ziarele locale se vorbea vag despre “lipsa
de ploi”, la începutul anului 1947 situaŃia devenise foarte gravă. Abia atunci au început să
apară ştiri în presa de la Chişinău. Din cauza secetei şi a politicii sovietice de
rechiziŃionare a produselor agricole de la săteni, a izbucnit foametea. Nu era ceva nou
pentru aceste locuri. Şi în vremea administraŃiei române, în 1935, localnicii suferiseră de
65
 Capitolul I. Originea românilor şi istoria Ńărilor lor
foame. Atunci însă autorităŃile de la Bucureşti ajutaseră populaŃia cu alimente trimise din
toată Ńara. În 1946, sovieticii au trimis prea puŃine alimente basarabenilor. Deja 30.000 de
locuitori erau la mijlocul anului, în plină vară, suferinzi de distrofie.

Numărul victimelor s-a înmulŃit spre sfârşitul anului, au apărut cazuri de canibalism şi
de criminalitate. MulŃi ajungeau să comită deliberat delicte pentru a se “adăposti” în
închisorile unde au primit ceva de mâncare. Spectrul foametei i-a făcut pe alŃii să încerce
trecerea frauduloasă a frontierei spre România. Cantinele care trebuiau să-i deservească
pe basarabenii înfometaŃi au dispărut una câte una, iar cele rămase nu aveau nici măcar
lemne de foc pentru prepararea hranei. Despre câŃi locuitori au murit în cei doi ani de
foamete nu dispunem de date oficiale. Potrivit istoricului basarabean Mihai Gribincea, între
150.000 şi 200.000 de basarabeni ar fi pierit de foame atunci.

“OPERAłIUNEA SUD”. La 28 iunie 1949, Consiliul de Miniştri al RSSM a decis

deportarea unor categorii de basarabeni, primii fiind “chiaburii”, moşierii şi marii
comercianŃi. Hotărârea fusese luată la Moscova şi urma să fie aplicată şi în cele trei Ńări
baltice (Letonia, Estonia şi Lituania) intrate după război în componenŃa URSS. 11.342 de
familii (circa 35.000 de oameni) din satele şi târgurile Basarabiei trebuiau să ia calea
exilului forŃat. În prealabil, au fost “şterse” de pe listă familiile cu membri ce serveau în
Armata sovietică ori care fuseseră decoraŃi cu “medalii de muncă şi de luptă ale URSS”.
De “buna desfăşurare” a operaŃiunii urma să se ocupe Securitatea de Stat a RSSM. Mii de
“lucrători operativi” au venit în republică, o “armată” de 13.000 de ofiŃeri şi ostaşi asigurând
ordinea pe parcursul evacuării. Totul s-a petrecut în mare secret, nici măcar secretarii
raionali de partid nu cunoşteau planul operaŃiunii. Deportarea a avut loc în noaptea de 5
spre 6 iulie. Multe familii au fost distruse cu acea ocazie. Copii fără părinŃi sau invers au
fost deportaŃi şi mult timp n-au mai ştiut unii de alŃii.

Singurul drept pe care-l aveau surghiuniŃii era să ia cu ei maximum 1.500 de kilograme.

Celelalte averi care nu puteau fi luate erau confiscate şi puse la dispoziŃia colhozurilor. În
Siberia traiul deportaŃilor a atins limita supravieŃuirii. Locuiau mai multe familii în barăci
lipsite uneori de orice mobilier. În ciuda alimentaŃiei precare şi a condiŃiilor rele de trai,
oamenii aveau obligaŃia de a munci în domeniul forestier şi piscicol. ÎmpărŃiŃi în brigăzi,
plecau dimineaŃa la muncă în gerul siberian pentru a se întoarce rupŃi de oboseală seara.
Revenirea deportaŃilor în locurile de baştină era o procedură anevoioasă. PuŃini au obŃinut
permisiunea aceasta, după ce dosarele le-au fost “reexaminate” de comitetele executive
ale sovietelor raionale. Ajunşi acasă, “norocoşii” constatau că nu mai aveau unde locui.
Casele lor aparŃineau deja colhozurilor şi deveniseră în scurt timp grădiniŃe, farmacii şi
şcoli.

DEPORTĂRI ÎN BĂRĂGAN. Locuitorii din Basarabia s-au aflat în timpul războiului într-
un permanent refugiu. AtenŃi la mişcările de pe front, mulŃi basarabeni care se temeau de
o eventuală ocupaŃie sovietică au fugit în 1944 în România. Cei care s-au retras în Vechiul
Regat au pierdut tot ce aveau. În România sperau să ia viaŃa de la capăt. MulŃi s-au stabilit
în Banat, în satele părăsite de etnicii germani ori deportaŃi în Uniunea Sovietică. LaurenŃiu
Platon, basarabean din satul Răzeni de peste Prut, s-a aflat printre refugiaŃi. Despre cum a
ajuns în Banat i-a relatat lui Viorel Marineasa, autorul unui volum intitulat “Deportarea în
Bărăgan”. LaurenŃiu Platon a primit în toamna lui 1945, împreună cu părinŃii săi, o casă
lângă Sânnicolau Mare, în comuna Cheglevici. “Am primit o casă fără geamuri, fără nimic,
povesteşte el. Am pus pături la geam, am pus paie pe jos şi-am fost vreo trei familii. Şi ne-
am culcat toŃi la rând. Pe urmă am găsit o altă casă, am reparat-o, am aranjat-o. (...),
Ńineam cai, oi, păsări multe. Pământ ne-a dat, cinci hectare. Recoltă bună!” Fericirea
basarabenilor în noul lor cămin nu a durat mult. În 1951 părinŃii lui au fost “dislocaŃi” şi
trimişi în Bărăgan, unde au primit “domiciliu forŃat” până după moartea lui Stalin.
66
 Capitolul I. Originea românilor şi istoria Ńărilor lor
O ISTORIE MINCINOASĂ. Subiectul trecutului românesc al Basarabiei a fost ocolit de
istoricii români după 1945. În “Manualul de istorie a RPR” operă a unui “colectiv de istorici”
ce-l aveau coordonator pe Mihail Roller, istoria teritoriului dintre Prut şi Nistru este
prezentată conform “dogmei” sovietice. Ocuparea Basarabiei de Imperiul łarist în 1812
era descrisă ca o “eliberare de sub jugul turcesc”. Despre alipirea ei la Imperiul Ńarului
Alexandru I nu se scria nici o vorbă. Aceeaşi “scăpare” şi în cazul unirii cu România. În
paginile manualului, evenimentele din 1918, – când Basarabia şi Bucovina s-au unit “cu
Ńara” – nu erau nici măcar amintite, în shimb “marea revoluŃie bolşevică din octombrie” era
descrisă în pagini întregi. Autorii mai consemnează şi ocuparea Basarabiei “cu forŃa” de
trupele trimise de la Bucureşti. “Guvernul reacŃionar român, folosind situaŃia grea a tinerei
republici sovietice, menŃionează manualul, o atacă şi o ocupă (ianuarie 1918), înăbuşind
cu forŃa armată lupta sovietelor revoluŃionare din Basarabia.” Această teză era îmbogăŃită
şi cu o pretinsă implicare a germanilor, care ar fi semnat o înŃelegere pentru a permite
României să ocupe Basarabia. În realitate, autorităŃile de la Chişinău chemaseră trupele
române pentru a stopa anarhia soldaŃilor bolşevizaŃi. Momentul cedărilor din iunie 1940
către aceeaşi Rusie, de data asta sovietică, nu este amintit în manual. Se scrie doar
despre “Dictatul de la Viena”, prin care o parte a Transilvaniei era trecută sub administraŃie
maghiară.

BASARABIA – UN SUBIECT TABU. Ştim astăzi mai multe despre subiectele interzise
istoricilor români din cartea lui Ioan Opriş, “Securitatea şi istoricii”. Între altele, lucrarea
prezintă documente despre nemulŃumirile cercetătorilor români, obligaŃi să uite că au
existat două foste provincii româneşti, Basarabia şi Bucovina. La un moment dat, printre
membrii Institutului de Istoria Artei, Securitatea l-a infiltrat pe agentul “Silviu”. Scrupulos,
acesta a notat tot ce a auzit în jurul său, inclusiv opiniile critice, exprimate între colegi, de
cercetătoarea în artă feudală Teodora Voinescu. “Măsurile care se iau pentru a salvgarda
interesele de Ńară stăpânitoare a Rusiei Sovietice la noi sunt de-a dreptul ridicole, se
plângea Teodora Voinescu colegilor săi, nu ai voie să pomeneşti în lucrările tale Basarabia
şi Bucovina de Nord. La bibliografii nu trebuie să arăŃi că o carte a fost tipărită la CernăuŃi
sau Chişinău în timpul dominaŃiei române, iar pe nenorociŃii de basarabeni care vin la noi,
ca de pildă maiorul PrepeliŃă de la legaŃia sovietică, nu-i lasă să vorbească româneşte, ci
prin interpreŃi.” După mai multe verificări, Teodora Voinescu a fost reŃinută în 1960, pentru
afirmaŃii “duşmănoase” la adresa regimului.

INVENłIILE LUI LAZAREV. Istoriografia basarabeană a contribuit şi ea la crearea noii

identităŃi a “poporului moldovean”. În 1949, A.M. Lazarev, ministrul EducaŃiei Publice,
alături de istoricii I. Grosul şi N. Mohov, a scris un “Curs de istorie a Moldovei”. Se năştea
astfel mitul “etnogenezei moldoveneşti”. Sub pana acestor “autorităŃi în materie de istorie”,
se năştea practic un nou popor, al moldovenilor, urmaşi ai geto-dacilor romanizaŃi şi ai
slavilor sudici. Întregul curs “dovedea” influenŃa benefică a culturii ruseşti asupra celei
moldoveneşti. Mai târziu, în 1974, acelaşi Lazarev a publicat volumul “Organizarea statului
sovietic moldovenesc şi problema basarabeană”.

În condiŃiile în care Nicolae Ceauşescu distanŃase România de politica sovietică şi

imprimase o linie “naŃională”, academicianul de la Chişinău “reamintea” şi mai accentuat
vechile sale teze din anii stalinismului.

Reabilitare

Anii de dominaŃie sovietică au făcut numeroase victime printre basarabeni. După

obŃinerea independenŃei la 27 august 1991, statul moldovenesc a făcut demersuri pentru a
repara un trecut dureros pentru mulŃi locuitori. La 8 decembrie 1992, Parlamentul
Republicii Moldova a adoptat o lege pentru “reabilitarea victimelor represiunilor politice
67
 Capitolul I. Originea românilor şi istoria Ńărilor lor
săvârşite de regimul comunist totalitar de ocupaŃie”. Cei care au avut de suferit până în
1990, se stipula în lege, trebuiau să primească drepturi politice, sociale şi civile, dar şi să
fie compensaŃi, prin daune materiale, pentru suferinŃa lor. ToŃi deportaŃii şi familiile lor erau
declaraŃi nevinovaŃi. Legea se adresa cu precădere victimelor “OperaŃiunii Sud” din iulie
1949.

După ce Basarabia a intrat sub ocupaŃie sovietică, între anii 1944 şi 1953, au fost
colonizaŃi, conform istoricului român Ion Constantin, peste 500.000 de etnici ruşi (aduşi din
Tambov, Saratov şi Smolensk), ucraineni şi ruteni. Cei mai mulŃi s-au stabilit la oraşe,
satele continuând să fie populate preponderent de moldoveni. Între 1954 şi 1959, sovieticii
au dirijat un al doilea val de colonizări în Basarabia, alcătuit din populaŃie de origine turcă:
găgăuzi, başkiri, uzbeci. Aceşti noi locuitori, dezrădăcinaŃi la rându-le, fără voie din
meleagurile natale, luau locul deportaŃilor în Siberia, de la care “moşteneau” casele. În
ciuda colonizărilor cu alte etnii, moldovenii alcătuiau 64,5% dintre locuitorii RSSM în 1989.

UNIUNE

“Copiii noştri, precum şi generaŃiile viitoare trebuie să ştie precis un lucru, şi anume că
părinŃii lor nici nu îşi pot închipui altfel viaŃa decât în uniune cu Rusia, în uniune frăŃească
cu popoarele care îşi au patria aici şi a căror soartă o împărtăşim din vechime şi pentru
totdeauna”

Ivan Bodiul prim-secretar de partid al RSSM, 1967

CLARIFICARE

“Este cunoscut faptul că actualul teritoriu al RSSM a fost ocupat de Regele României şi
reunite la momentul cuvenit cu teritoriul sovietic. Nu există nici o dispută în ceea ce
priveşte frontierele între România şi Uniunea Sovietică, deoarece ambele sunt state
socialiste, dirijate de interese comune şi urmărind acelaşi scop: comunismul. Aceasta nu
împiedică însă ca în momentul de faŃă să existe între locuitorii României oameni care cred
că Moldova constituie o parte a României”

Nikita Hruşciov secretar general al PCUS, 1959

ROMÂNITATE

“Că nu suntem români străinul Pe-a lui o Ńine. Şi-ai mei mai tare-l cred pe dânsul Decât
pe mine. Basarabie cu jale, Basarabie, De pe deal şi de pe vale, Basarabie!”

Grigore Vieru

BASARABIE CU JALE SIBERIA

“Atunci m-a luat la judecată, m-a întrebat cum şi de ce nu am ieşit la lucru. Eu am spus
totul adevărat, cum am fost bolnavă de tifos şi îs slabă din putere, de îmbrăcat n-am cu ce
mă îmbrăca cald, gerul e peste patruzeci de grade, afară de «buran». «Buran» înseamnă
vânt cu jicoală, dar asta tot timpul era pe acolo. Aşa că nu prea aveau pentru ce mă
judeca. Atât am rămas eu vinovată, că nu am dat «zaivlenie», adică să mă deie din lucru.
Şi m-au judecat să şed două luni la închisoare”

AniŃa Nandriş-Cudla, Amintiri din viaŃă. 20 de ani în Siberia

68
 Capitolul I. Originea românilor şi istoria Ńărilor lor

I.12. Cartea cu multe semne de întrebare

(prostia unora,care ar trebui scoasa din mintile
poporului,aratind adevarul istoric)
Fac bine cei ce incearca sa ne arate lucrurile asa cum sunt,nu si cei care duc lumea in
eroare prin falsificari,scriind aberatii in cartile lor care pot fi catalogate drept literatura
fantastica.In loc sa ne trezim mintea “amortita” dintr-un vis urat noi suntem expusi, in
continuare, la prostia unor zisi oameni ai stiintei istorice, acestia fiind cei care nici ei nu
stiu cine sunt.

Citeşti cartea „Statalitatea poporului moldovenesc”, semnată de Victor Stepaniuc, şi

remarci prezenŃa în paginile ei a unui şir de afirmaŃii care se bat cap în cap. Ne vom referi
la cele ce Ńin de istoria Basarabiei din perioada Ńaristă.
Pe de o parte, autorul îi comunică cititorului: „Prevederile Păcii ruso-turce de la
Bucureşti, în primul rând, că Moldova dintre Prut şi Nistru a fost anexată Rusiei,
constituiau o grea lovitură dată statalităŃii moldoveneşti”. Iar pe de altă parte, preluând o
pretinsă teză propagandistică a istoriografiei sovietice moldoveneşti, declară că anexarea
totuşi a avut şi un rol „progresist”: „Desigur, Moldova de Est, dintre Prut şi Nistru, se
încorpora într-un imperiu străin (au existat şi imperii care nu au fost străine? - n.a.), dar
într-un context social-economic, politic mai avansat” decât cel al Imperiului Otoman”.
Adică, vrea să-l asigure pe cititor că, în esenŃă, actul din 1812 nu a fost atât de grav. Pot fi
inventate asemenea îndreptăŃiri, ne întrebăm noi, în timp ce, după cum a recunoscut A.
Lazarev, Principatul Moldovei s-a pomenit dezmembrat artificial, tăiat în două, frontiera
fiind trasată „pe trupul viu al poporului şi al Ńării sale” (Orizontul, 1988, nr. 6, p. 80). În plus,
conform aceleiaşi istoriografii, Ńarismul era interesat să folosească Basarabia „în calitate
de piaŃă de desfacere şi izvor de materie primă pentru industria capitalistă din Rusia”
(Istoria RSS Moldoveneşti, Chişinău, 1967, vol. I, p. 564). Or, după cum a relevat A.
Zavtur, monarhia rusă transformase Basarabia „într-un apendice agrar al Rusiei”.
Sub aspect duhovnicesc, susŃine în continuare V. Stepaniuc, „teritoriul spiritual dintre
Prut şi Nistru se unea cu o Biserică de aceeaşi credinŃă”. Deci, din punct de vedere politic,
teritoriul a fost anexat, iar din cel religios - pur şi simplu, s-a unit, spre „binele” ortodocşilor
de pe acest teritoriu. E o muşamalizare evidentă. În realitate, Rusia expansionistă a luat în
mod arbitrar, în supunerea Bisericii Ortodoxe Ruse un teritoriu aflat de secole sub
jurisdicŃia Mitropoliei Moldovei, ale cărei drepturi canonice au fost, astfel, uzurpate.
Şi tot în acest context afirmă că „în 1813, pentru prima oară în istorie, s-a pus temelia
înfiinŃării pe teritoriul duhovnicesc ortodox al Moldovei dintre Prut şi Nistru a structurii
superioare de diriguire a vieŃii bisericeşti - Mitropolia (corect: Eparhia - n.a.) Chişinăului şi
Hotinului, cuprinzând episcopia (sic!) de Tiraspol şi Dubăsari”. Aşadar, dezmembrarea din
1812 a Moldovei, în viziunea lui V. Stepaniuc, „rămâne una dintre cele mai mari tragedii
ale poporului moldovenesc”, pe când ruperea în două a spaŃiului Mitropoliei Moldovei şi
crearea, din ordinul autorităŃilor de pe Neva, a noii structuri bisericeşti, a fost un eveniment
excepŃional. În privinŃa inexistenŃei pe atunci a episcopiei de Tirasol şi Dubăsari, precizăm
că, în 1813, în componenŃa Eparhiei Chişinăului şi Hotinului au fost trecute circa 100 de
biserici situate între Nistru şi Bug. Această subordonare a bisericilor din stânga Nistrului a
existat până la 6 martie 1837.
V. Stepaniuc vrea să-l convingă pe cititor că, în urma semnării Tratatului de pace de la
Bucureşti, „Moldova dintre Prut şi Nistru, prima dată, după 1484, a devenit integră, fiind
eliberate pământurile moldoveneşti transformate de turci în raiale şi cele din Basarabia
(Bugeac) ocupate de nogai. Simplu ca bună ziua. Realmente, prin dispoziŃia din 1807 a
împăratului Rusiei, aceste pământuri ale łării Moldovei, declarate pradă de război (li s-a

69
 Capitolul I. Originea românilor şi istoria Ńărilor lor
acordat statut de domeniu al statului rus, statut pe care l-au avut până în 1917), au fost
puse sub administraŃia Divanului Moldovei, subordonat autorităŃii militare ruse de ocupaŃie,
veniturile acumulate de pe ele urmând să fie întrebuinŃate pentru aprovizionarea armatei
imperiale. După 1812, oficialităŃile de la Sankt Petersburg au colonizat pământurile
respective cu diferite seminŃii aduse din alte zone geografice, numai nu cu moldoveni.
Elaborând cartea, V. Stepaniuc s-a condus de principiul selectivităŃii: a ales ceea ce îi
convine şi a omis ceea ce nu-i place. Bunăoară, a omis, pe cât e posibil, cuvântul român
din textele citate. A neglijat până şi titlul lucrării lui Leon Boga Lupta pentru limba
românească şi ideea unirii la românii din Basarabia după 1812, indicat la note, dând drept
titlu denumirea primului capitol al acestei lucrări, din simplul motiv că nu conŃine cuvântul
român.
Citind cartea, cititorul este derutat. Pe de o parte, el este informat că, în 1862-1863,
partidul boierilor din provincia răpită „visa să restabilească naŃia moldovenească în
Basarabia, în vederea apropierii împrejurărilor care ar da naŃiei dreptul de a cere unirea cu
Moldova”. I se mai spune că, în 1875, „în mediul intelectualităŃii moldoveneşti...,
concentrate mai ales la Chişinău, există persoane ce înclină spre România”. Iar pe de altă
parte, susŃine că în 1918 a avut loc anexarea Basarabiei la România. Să fie considerată
drept anexare unirea firească a pământurilor strămoşeşti ale Moldovei, care, la rândul ei,
era unită, din 1859, cu łara Românească?
Cartea denotă un pronunŃat caracter românofob. Prin urmare, ea nu reprezintă o
cercetare istorică, ci o comandă politică.
Dinu Poştarencu,
cercetător ştiinŃific la Institutul de Istorie al AŞM

Nu loviŃi în statalitatea R. Moldova

Cartea „Statalitatea poporului moldovenesc” este o primă încercare a dlui deputat
Victor Stepaniuc de a se încadra în ştiinŃa istorică. Încercare eşuată atât pentru autor, cât
şi, mai ales, pentru ideea de consolidare a statalităŃii R. Moldova. V. Stepaniuc şi-a
complicat situaŃia şi din cauza că a încercat să se conducă de ideologia partidului politic
pe care îl reprezintă, preluând chiar doctrina stalinistă despre Basarabia şi basarabeni.
Probabil că a avut şi nişte consultanŃi care i-au făcut un prost serviciu. Efectul ar fi fost
altul, dacă autorul ar fi respectat cel puŃin afirmaŃiile lui Lenin despre români. Este bine
cunoscut faptul că Lenin a demonstrat în ajunul unirii Basarabiei cu Patria-mamă România
din 1918 că noi, basarabenii, suntem români şi că din cauza imperiului Ńarist am stagnat în
toate domeniile, comparativ cu fraŃii noştri de peste Prut (vezi volumul 25, pag. 271 a
ediŃiei a 5-a). De altfel, Lenin şi-a menŃinut afirmaŃiile şi după Marea Unire a tuturor
românilor şi întregirea łării (vol. 39, p. 88).
Aş vrea să le amintesc apărătorilor „devotaŃi” ai statalităŃii R. Moldova că ceea ce fac
ei, publicând astfel de cărŃi, nu numai că subminează această statalitate, dar creează
impresia că moldovenii nu sunt oameni serioşi. Cum credeŃi, domnilor „savanŃi şi mari
politicieni”, de ce Moscova a insistat şi continuă să insiste autonomia
transnistreana?Deoarece Moscova, care a creat RSSM, ştie foarte bine că fosta republică
unională şi actualul stat suveran R. Moldova, este formată din două bucăŃi: o parte din
acest stat Ńine de teritoriul şi etnia românească (Basarabia), cealaltă parte, mai mică
(Transnistria), Ńine de un teritoriu şi o “etnie” sovietică. Cum aveŃi de gând, domnilor, să
minŃiŃi americanii, care oficial au recunoscut unirea Basarabiei cu România în 1918 şi care
în prima jumătate a anilor ’30 ai secolului trecut au semnat cu URSS actul juridic de
stabilire a relaŃiilor diplomatice, ce stipulează că frontiera dintre URSS şi România este pe
râul Nistru? Americanii sunt cărturari, ei nu uită ceea ce semnează şi nici ceea ce declară.
Cum puteŃi, domnilor, să ne minŃiŃi pe noi şi pe cei din Occident, care ştiu că şi Basarabia
70
 Capitolul I. Originea românilor şi istoria Ńărilor lor
a participat la prima unire a principatelor din 1859 şi 1860? Aceiaşi francezi, englezi, turci
etc., care au învins Rusia Ńaristă în războiul din Crimeea în 1856, cunosc adevărul istoric:
conform tratatului de pace încheiat atunci, trei judeŃe ale Basarabiei (Cahul, Ismail,
Cetatea Albă) fuseseră retrocedate Moldovei, iar în 1859 reprezentanŃii Sudului Basarabiei
au votat şi ei, la Iaşi, Unirea Moldovei cu Muntenia şi formarea României. Occidentul, de
asemenea, ştie destul de bine că, în 1940, Basarabia şi Nordul Bucovinei au fost ocupate
cu forŃa de către imperiul stanilist. Mai mult decât atât, acest Occident mai ştie că, în 1939,
cei mai mari tirani ai civilizaŃiei, Hitler şi Stalin, au decis să lichideze două state europene:
Polonia şi România.
Polonia a fost lichidată, iar România a fost grav amputată. I s-au luat 99738 km2 şi
6821000 de locuitori, inclusiv 44442 km2 şi 3190000 de locuitori ai Basarabiei. În 1940 şi,
ulterior, în 1944 Rusia a încălcat propriul angajament juridic internaŃional: Tratatul ei cu
Turcia din 1921, conform căruia părŃile anulaseră toate tratatele şi convenŃiile imperiului
Ńarist cu Poarta Otomană, inclusiv cel din 1812, referitor la anexarea Basarabiei. Apropo,
acest tratat este în vigoare şi astăzi. Preşedintele FederaŃiei Ruse V. Putin a confirmat
acest fapt atunci când s-au agravat relaŃiile dintre Georgia şi Rusia. Am putea aduce şi
alte argumente, documente şi fapte recunoscute de către marile puteri din Europa, SUA,
Japonia, China şi alte Ńări.
Deci, dragii mei, actuala Republica Moldova nu are nici o bază juridică internaŃională.
Unica bază de existenŃă a acestui stat este de ordin politic, de aceea e foarte şubredă, iar
voi, cu astfel de cărŃi, o răsturnaŃi. Domnilor istorici şi propagandişti de curte, spuneŃi-le
stăpânilor voştri să nu mai consume banii şi timpul pentru fel de fel de „monografii”,
„manuale” de istorie şi „dicŃionare”, fiindcă toată această maculatură loveşte în statalitatea
R. Moldova, şi loveşte dur.
Sergiu Chircă,
Om Emerit în ştiinŃă din R. Moldova

ViaŃa lui Ştefan cel Mare, folosită în susŃinerea "moldovenismului"

ÎnŃelegerea semnificaŃiilor domniei lui Ştefan cel Mare a constituit un deziderat

perpetuu al cunoaşterii istoriei łării Moldovei. Alături de contribuŃiile mai vechi, noi lucrări
vin să ridice vălul de negură ce încă mai acoperă anumite aspecte ale domniei şi
personalităŃii marelui domn. Altele însă au rolul de ă mări confuzia şi de a interpreta
ideologic istoria astfel încît să justifice pretenŃiile politice ale unor rusofili comunişti de la
Chişinău. O astfel de carte este Ştefan cel Mare. Voievodul Moldovei (Chişinău, 2004) a
lui Vasile Stati.
Apărută în stânga Prutului, în seria Biblioteca "Pro Moldova", "monografia" îi are ca
recenzenŃi pe Petru Boico şi Anatol Dubrovschi. Cartea lui Vasile Stati se doreşte a
cuprinde "concluzii şi generalizări ştiinŃifice, interpretări oricum netradiŃionale precum şi
mărturii înveşnicite în memoria istorică a moldovenilor" (p. 9) cu privire la "Omul Moldovei,
oştean a(l) pământului său moldovenesc", "Simbol al Moldovei, patron al Republicii
Moldovei" (p. 7).
Numai că autorul – aşa cum ne-a obişnuit şi în alte lucrări – se foloseşte de
comemorarea celor 500 de ani de la trecerea la Domnul a lui Ştefan cel Mare pentru a
terfeli istoria naŃiunii/ poporului din care se trage.
Dorind să demonstreze cu orice preŃ că moldovenii şi românii sunt popoare/ naŃiuni
diferite, "istoricul" V. Stati. apelează la tot felul de tertipuri deprinse din şcoala istorică
(istoriografică) sovietică (U. A. M. Lazarev, Organizarea statului sovietic moldovenesc şi
problema basarabeană). Astfel, din arsenalul său nu lipsesc citarea trunchiată din lucrările
înaintaşilor săi, selectarea doar a istoricilor convenabili "construcŃiilor" sale; menŃionarea
părtinitoare şi sublinierea la nesfârşit a mărturiilor documentare ce întăresc "viziunea" sa şi
ignorarea celorlalte surse ce vizează problema abordată. Pentru a nu da posibilitatea

71
 Capitolul I. Originea românilor şi istoria Ńărilor lor
urmăririi în aparatul critic a spuselor sale, "cercetătorul" se dispensează de notele de
subsol, mărginindu-se la trimiteri lapidare după pasajul citat. Şi aceasta nu întotdeauna.
În acest mod, dând dovadă de rea-credinŃă şi de măsluirea instrumentelor de lucru ale
unui istoric, V. Stati reuşeşte nu numai falsificarea istoriei ci şi mânjirea chipului celui mai
mare domn al łării Moldovei.
Nu imi propun să subliniem toate erorile şi ororile din cartea lui V. Sati, pentru că ar
însemna să întocmim o nouă monografie dedicată energicului domn. Un asemenea
demers nu-şi are însă rostul, în condiŃiile în care există numeroase lucrări care au tratat
acest subiect (v. Ştefan cel Mare şi Sfânt. Bibliografie, Sfânta Mănăstire Putna, 2004),
ignorate de "savantul" V. Stati. De aceea mai bine să îndreptăm doar încălcările flagrante
din "istoria" propusă de falsificatorul din stânga Prutului. Avem în vedere, în primul rând,
discreditarea unităŃii de neam dintre moldoveni şi români, idee în jurul căreia V. S.
pendulează pe tot parcursul "monografiei" sale.
Privitor la originile lui Ştefan cel Mare, "cercetătorul" scrie: "Născut la Borzeşti, pe
Trotuş, în inima Moldovei istorice, moldovan de viŃă domnească moldovenească" (p. 9). În
primul rând, Borzeştiul pe Trotuş nu poate fi inima Moldovei în nici un chip geografic,
politic, strategic, economic sau cultural. În al doilea rând, legenda cu stejarul din Borzeşti
s-a dovedit a fi o creaŃie cultă, aparŃinând lui N. Gane (v. Sorin Iftimi, Ştefan cel Mare şi
Borzeştiul. Dincolo de legendă, în vol. Ştefan cel Mare la cinci secole de la moartea sa,
Iaşi, Ed. Alfa, 2003). În plus, studiul prin documente a regimului proprietăŃii din zona
Trotuşului nu confirmă existenŃa unor domenii/ moşii ale familiei domneşti.
Şi în al treilea rând, Ştefan cel Mare nu era doar de "viŃă domnească moldovenească".
Se ştie că Bogdan al II-lea, tatăl lui Ştefan, s-a refugiat o vreme în łara Românească,
unde s-a căsătorit cu Maria Oltea, mama marelui domn (v. Ştefan S. Gorovei, Muşatinii).
De altfel, legăturile matrimoniale dintre cele două familii domneşti din łara
Românească şi łara Moldovei sunt mai vechi. Avem în vedere aici legăturile dintre Roman
I şi Mircea cel Bătrân, cu sprijinul căruia Alexandru cel Bun a preluat domnia în łara
Moldovei. O fiică a lui Ilie voievod a fost căsătorită cu Vlad Dracul, iar între Petru al II-lea şi
Vladislav al II-lea se pare că au fost relaŃii de rudenie. Faptul că Vlad łepeş şi-a găsit azil
la curtea lui Bogdan al II-lea şi Ştefan cel Mare în łara Românească condusă de acelaşi
Vlad łepeş demonstrează strânse legături (posibile înrudiri) între conducătorii luptei
antiotomane din această regiune (v. Ştefan Andreescu, Vlad Ńepeş. Dracula).
Desigur, la stadiul actual al demersurilor istoriografice, nu se poate lămuri pe de-a-
ntregul problema înrudirilor dintre cele două dinastii româneşti. Dar, de aici până la a le
nega cu totul doar pentru a demonstra "că Ştefan al III-lea cel Mare a trăit, a domnit şi a
murit ştiindu-se moldovan în Ńara sa – Moldova" (p. 9) reprezintă o dovadă clară că unele
cercuri – cel puŃin politice – de la Chişinău caută cu disperare o legitimitate istorică.
De oferirea unei legitimităŃi politico-istorice conducerii de la Chişinău Ńin şi eforturile lui
V. S. de a demonstra că moldovenii sunt diferiŃi de valahi, adică de românii de azi. Pentru
a demonta o asemenea absurditate nu se poate face apel decât la o sursă documentară.
Referindu-se la campania lui Mahomed al II-lea în Moldova în 1476 cronicarul polon
Joannes Dlugoss relata: "Oastea basarabilor având aceeaşi limbă ca şi moldovenii şi
cunoscându-i pe ei în toate ale lor (subl. n.) le da mai mult de lucru decât turcii". Care
diferenŃe domnule Stati? E adevărat că N. Iorga a subliniat "caracterul osăbit al Moldovei",
însă marele istoric nu avea în vedere decât particularităŃile procesului de întemeiere a łării
Moldovei, respectiv a condiŃiilor externe care au favorizat apariŃia celor două state
medievale româneşti. Româneşti, pentru că în secolul al XIV-lea se întemeiază statul
moldovean şi nu naŃiunea moldoveană. O naŃiune moldovenească n-a existat niciodată
(poate doar în mintea bolnavă a unor răuvoitori pseudoistorici); a existat în schimb poporul
român din Moldova, condus de o dinastie românească. Că avem de-a face cu conducători
români în łara Moldovei o demonstrează documentele maghiare. Întemeietorul dinastiei
din Moldova, Bogdan I, apare la cronicarul Ioan de Târnave ca fiind român: "Bogdan,
voievodul românilor din Maramureş, adunând pe românii acelui district a trecut în taină în
72
 Capitolul I. Originea românilor şi istoria Ńărilor lor
łara Moldovei, care era supusă coroanei ungureşti, dar din cauza vecinătăŃii tătarilor de
mult timp părăsită de locuitori."
Că această familie domnitoare cârmuia o Ńară românească ne-o arată o serie de
documente externe şi interne. În corespondenŃa cu Suveranul Pontif, mama domnului
Petru I apare în formula "Margaritha di Cereth, domina Valahiae Minoris" (subl. n.) adică
doamnă a Micii Valahii, a łării Moldovei spre deosebire de "Magna Valahiae", denumire
dată łării Româneşti. O titulatură asemănătoare găsim într-un act emis la Caffa în 1455,
unde Petru III Aron apare ca fiind: "voyvoda domini velachie inferioris et mocastri" (subl.
n.) deci conducătorul unei Valahii. Paralel cu numele de łara Moldovei, în documentele
interne s-a folosit şi łara Moldovlahiei, adică łara Românească a Moldovei (v. D.R.H., I şi
III, indice). Când se raportează la voievodatul de la sud de CarpaŃi, Ştefan foloseşte –
printre altele – sintagma "l’altra Vlahia" (cealaltă Valahie), diferită de Valahia condusă de
el.
Supuşii domnului apar în unele izvoare ca fiind valahi, deci români. În faimoasa "Listă a
oraşelor ruseşti", târgurile Ńării Moldovei apar ca fiind valahe, de unde deducem că
locuitorii erau români. Documentele date de Ştefan cel Mare ilustrează realităŃile etnice de
la est de CarpaŃi. Cu toate că citează des documentul din 18.02.1470, V. Stati foloseşte
doar traducerea editorului I. Bogdan (p. 113 – 114), unde termenul de valah este tradus
prin moldovean pentru a nu se face confuzie cu locuitorii łării Româneşti. Însă editorii
colecŃiei "D. R. H." au îndreptat această traducere, ceea ce pseudoistoricul V. Stati se face
că nu cunoaşte. Astfel, traducerea corectă capătă noi conotaŃii care desfiinŃează teza
"Ştefan cel Mare s-a ştiut moldovan, domnitor al moldovenilor din Ńara sa Moldova" (p. 101
– 102). Prin documentul în cauză Ştefan scoate din robie pe tătarul Oană şi copiii lui fugiŃi
în łara Leşească: "să şadă în Ńara noastră, el şi cu copiii lui slobod şi în bună voie şi fără
nici o siluire, cum şed şi trăiesc în Ńara noastră toŃi românii, după dreptul lor românesc (...)
şi să plătească după legea românească, cum e legea românească" (subl. n.).
Membrii familiei domneşti din Ńara Moldovei apar ca fiind români. Pentru că ne aflăm în
faŃa unei false cărŃi de istorie despre Ştefan cel Mare vom da un exemplu despre familia
acestuia. Este cazul Elenei, căsătorită cu Ivan cel Tânăr, fiul lui Ivan al III-lea marele
cneaz al Moscovei. Ea este numită în documentele ruseşti Elena voloşanca, prin urmare
valaha/ românca şi nu moldoveanca cum insinuează V. Stati. (p. 98).
Şi cronicarii afirmă că moldovenii sunt români. La Grigore Ureche găsim scris:
"Rumânii, câŃi se află lăcuitori în Ńara ungurească şi la Ardeal şi la Maramureşu, de la un
loc suntu cu moldovenii şi toŃi de la Râm se trag". În faŃa unei asemenea declaraŃii de
identitate naŃională, calificarea operei lui Grigore Ureche ca fiind "prima cronică
moldovenească, în limba moldovenească" (p. 42) demonstrează din plin profesionalismul
"învăŃatului" din stânga Prutului. Miron Costin în "Cronica Moldovei şi Munteniei" are un
pasaj edificator: "Despre diferitele numiri ale poporului moldovean şi muntean. Numele cel
mai adevărat, autentic de la primul descălecat prin Traian este rumân sau romanus, care
nume acest popor l-a păstrat întotdeauna între dânşii ... până astăzi; acelaşi nume este
dat îndeobşte şi muntenilor şi moldovenilor şi celor care locuiesc în Ńara Transilvania.
Rumân este un nume schimbat în curgerea anilor din roman şi astăzi când întreb pe
cineva dacă ştie moldoveneşte spune: ştiu româneşte aproape ca scis romanice. Un alt
nume ei nu au primit niciodată". Nu-i aşa că "geniala" concluzie "cu acest nume (de
moldovan) şi numai cu acesta au fost înveşniciŃi în creaŃia populară, în propriile
documente ale Cancelariei de Stat, în toate cronicile moldo – slavone şi letopiseŃele
moldoveneşti în limba moldovenilor..." (p. 52 – 53) e de neclintit? Să fim serioşi! În
"Hronicul vechimei a romano – moldo – vlahilor", Dimitrie Cantemir întăreşte cele scrise de
înaintaşii săi şi descalifică pe cei de-o teapă cu V. Stati: "Arătă-să pre scurt", citim în
capitolul XII al acestei opere, "precum neamul moldovenilor, muntenilor şi ardelenilor, cari
cu toŃii de un nume de obşte români se chiamă să fie rodul său firişi romani". Poftim pe V.
Stati şi pe ciracii săi să mai mediteze asupra uneia din trăsnitele încheieri cu referire la
români: "Dacă pentru denumirea unui fenomen sau a unei comunităŃi în anumite epoci
73
 Capitolul I. Originea românilor şi istoria Ńărilor lor
sunt folosite (...) apelative diferite, înseamnă că denominarea acestui fenomen sau a
comunităŃii nu s-a statornicit încă, n-a devenit fapt de conştiinŃă. Aceasta e o axiomă." (p.
52). Aşa-i că sunteŃi istorici şi filologi de două parale chioare?
Din cronicarii sus menŃionaŃi, exponentul curentului pro-moldovenesc şi antiromânesc
nu pomeneşte nici un rând din cele spuse de noi, însă din "Istoria Ńării Româneşti" de
stolnicul C. Cantacuzino se grăbeşte să citeze: "Incă între dânşii (românii din Ardeal,
moldovenii şi ceştea de Ńara aceasta) mult se osăbesc, care aceasta iaste cum să vede
din amestecătura vecinilor lor" (p. 55). Nu am fi obiectivi dacă nu am admite unele
deosebiri în cadrul provinciilor istorice româneşti. DiferenŃe există în rândul tuturor statelor
naŃionale, din pricina condiŃiei istorice în care au evoluat. A se vedea cazul Marii Britanii,
Spaniei, FranŃei, Germaniei, Italiei, Rusiei etc. Însă nu au generat – decât în mod artificial
– două state de aceeaşi naŃiune.
Astfel, "realităŃile" – surprinse de stolnicul C. Cantacuzino – "pe care astăzi la Chişinău
te-ai mira de le-ar publica cineva" (p. 55) sunt neconcludente. La o citire atentă a "Istoriei
Ńării Româneşti" se poate observa lesne viziunea unitară asupra spaŃiului românesc: "Însă
Valahii, aceşti gheograri şi mai toŃi istoricii câŃi scriu zicea şi Moldovei şi ceşteia şŃara
Românească – n. m.Ń; apoi o împarte în două, una de sus; alta de jos îi zic."
Având asemenea mărturii – extrase aleatoriu din scrierile cronicarilor români şi străini,
din actele oficiale interne şi externe – cum poate V.Stati să afirme existenŃa unei naŃiuni şi
limbi moldovene? Chiar de la Ştefan cel Mare avem un document care denumeşte limba
valahă, adică românească: "hec inscripsio ex valahico in latinum versa est..." (din omagiul
prestat de Ştefan regelui polon la 16.09.1485). Cu toate că citează acest document (p.
103), V. S. afirmă (preluând din comentariul lui I. Bogdan) că textul omagiului a fost
redactat în moldoveneşte şi apoi tradus în latină. Ca doctor în filologie, autorul ar fi trebuit
să ştie că "ex valahica" se traduce doar prin formula "din valahă", adică din româneşte.
Dar când raŃiunea este eclipsată de interes meschin nimic nu trebuie precupeŃit pentru
satisfacerea stăpânilor care te hrănesc din banii contribuabililor din Republica Moldova.
În aceste condiŃii mai poate rezista concluzia tendenŃioasă că "Ştefan cel Mare […]
vorbea limba poporului său, a moldovenilor, limbă pe care ei o numeau şi o numesc şi
astăzi moldovenească" (p. 103)?
Nu ne îndoim că asemenea elucubraŃii îşi vor găsi locul în marele coş de gunoi al
istoriei, dar ne întristăm când şleahta alcătuită din Vasile Stati, Petru Boicu şi Anatol
Dubrovschi găsesc credibilitate şi sprijin de la forurile care ar trebui să vegheze la
respectarea adevărului. Lovind în istoria românilor şi limba română, aceşti trei "corifei" ai
partidei pro-Moldova reuşesc să falsifice identitatea cărŃii de căpătâi a propriei Ńări –
Republica Moldova. Dacă ar fi fost cu adevărat istorici şi-ar fi dat seama că o Ńară fără
istorie sau cu una falsificată e sortită întotdeauna pieirii (v. Imperiul łarist, U. R. S. S.).

74
Harta graiurilor vorbite pe teritoriul României
Liturgiariu:
"Santu esci cu adeveritu, si présantu, si nu
este mesura maretîei santîei tale, si dreptu
esci intru tóte lucrurile tale. Ca cu dreptate si
cu multa sîlintia adeverita, ne ai adusu tóte.
Ca plasmuindu pe omu, si luandu terana d'in
pamentu, si cu tipulu teu cinstindulu,
Dumnedieule, pusulu ai in raiulu resfaçului,
fogaduindui intru padia porunciloru tale,
vieati'a ceea fara de mórte si moscenirea
bunatatîloru tale celoru vecinice..."
Versiune arhaică a alfabetului latin
Transliterare:
"Sfânt eşti cu adevărat şi preasfânt, şi nu
este măsură măreŃiei sfinŃiei tale, şi drept
eşti întru toate lucrurile tale. Căci cu
dreptate şi cu multă silinŃă adevărată ne-ai
adus toate. Că plăsmuind pe om, şi luând
Ńărână din pământ, şi cu chipul tău
cinstindu-l, Dumnezeule, pusu-l-ai în raiul
răsfăŃului, făgăduindu-i, întru paza
poruncilor tale, viaŃa cea fără de moarte şi
moştenirea bunătăŃilor tale celor veşnice..."
Universitatea “Al. I. Cuza” din Iaşi
 Capitolul II. Limba română vs. limba moldovenească
II.1.Limba română
Limba româna este vorbita in: România,
Republica Moldova, Voivodina, Rusia,
łări şi teritorii vorbitoare de
Ucraina, Israel, Serbia, Ungaria, Balcani, limbă română (Românime)
Canada, SUA, Spania, Italia, Germania

Classificare:limbi indo-
europene,italice,romanice,romanice
orientale, română .

Statut oficial:

Moldova
MunteleAthos(Grecia) vorbitori populaŃie
Ńară vorbitori
România (%) (2005)
Voivodina(Serbia); Asia
neoficială:
Organizatii internationale: Israel 3,7% 250 000 6 800 000
Kazahstan
1 0,1% 20 054 14 953 126
UniuneaEuropeană
Uniunea Latină. Rusia 1 0,12% 178 000145 537 200
Europa
Reglementata de Academia Romana România 91%19 736 517 21 698 181
Moldova 2 76,5% 2 588 355 3 383 332
Transnistria
3 31,9% 177 050 555 500
Voivodina
1,5% 29 512 2 031 992
(Serbia)
neoficială:
Timoc
8,2% 58 221 712 050
(Serbia) 4
Ucraina 5 0,8% 327 703 48 055 439
Ungaria 0,08% 8 482 10 198 315
naŃională oficială minoritate naŃională minoritate America
UE
neoficială:
Canada 0,2% 60 520 32 207 113
Statele
0,11% 300 000281 421 906
Unite
1
MulŃi sunt moldoveni, inclusiv deportaŃi
2
Datele se referă la raioanele din dreapta
Nistrului (fără Transnistria şi municipiul Tighina)
În Moldova, limba se numeşte "moldovenească"
3
IndependenŃa Transnistriei nu este
recunoscută
Aici limba se cheamă "moldovenească" şi este
scrisă în alfabetul chirilic
4
ÎmpărŃiŃi oficial în vlahi şi români (v. EvoluŃia
demografică a românilor din Serbia)
5
În nordul Bucovinei 170 000, Bugeac 78 300, în
Transcarpatia 31 800, în teritorile de peste
Nistru 48 000.

77
 Capitolul II. Limba română vs. limba moldovenească

Limba română (sau dacoromână) este o limbă indo-europeană, din grupul italic,
făcând parte din subgrupul oriental al limbilor romanice. Printre limbile romanice, româna
este a cincea ca mărime după numărul de vorbitori, în urma spaniolei, portughezei,
francezei şi italienei.

Ea este vorbită în toată lumea de aproximativ 26 de milioane de persoane. Dintre

acestea, 20 de milioane se află în România (unde româna este limbă oficială şi, conform
datelor din 2002, limbă maternă pentru mai bine de 90% din populaŃie). Limba română se
bucură de statutul de limbă de stat în Republica Moldova (potrivit ConstituŃiei „limba
moldovenească”,[2] fiind limba maternă pentru 80% din populaŃie) şi este una dintre cele
şase limbi oficiale ale Provinciei Autonome Voivodina (Serbia). De asemenea este limbă
oficială sau administrativă în câteva comunităŃi şi organizaŃii internaŃionale (precum
Uniunea Latină sau Uniunea Europeană — de la 1 ianuarie 2007).

DistribuŃie geografică

Limba română ca limbă secundară în estul Europei

maternă peste 3% 1-3% sub 1% n/a

Limba română este limba oficială şi naŃională în România. Nu este exclus ca însuşi
numele Ńării să semnifice etimologic aria lingvistică a limbii române, mai degrabă decât
România, denumirea administrativă tardivă a Imperiului Roman de Răsărit, apoi a
Imperiului Bizantin.

În afară de România, limba română se mai vorbeşte în:

• Republica Moldova, ca limbă oficială, este limba maternă pentru 2,5 milioane de
locuitori (redenumită limba moldovenească în anumite cadre oficiale din motive
politice, deşi este recunoscută oficial identitatea sa cu limba română ).
• Provincia Autonomă Voivodina, Serbia, unde este limbă oficială.
• łările vecine României şi Republicii Moldova, şi anume în Ucraina, Ungaria, Serbia
(Valea Timocului), şi Bulgaria.
• Extremele ariei lingvistice româneşti se află la apus în bazinul cursului mijlociu al
Dunării (CroaŃia, Slovenia, Slovacia şi Polonia) iar la răsărit, dincolo de Nistru.

78
 Capitolul II. Limba română vs. limba moldovenească
• Cea mai mare comunitate de vorbitori de limba română din Asia se găseşte în
Israel, unde în 1995 limba română era vorbită de 5% din populaŃie.
• Româna este vorbită ca limbă străină de arabi din Orientul Mijlociu care au studiat
în România. Se estimează că aproape jumătate de milion de arabi din Orientul
Mijlociu au studiat în România în anii 1980.
• Prin deportări masive, în special ale moldovenilor din RSS Moldovenească, româna
a devenit o limbă minoritară în Azerbaidjan, Kazahstan, Kârgâzstan, Rusia,
Tadjikistan şi Turkmenistan.
• Vorbitori de limbă română se găsesc şi în multe alte Ńări occidentale (datorită
emigraŃiei), precum Italia, Spania, Statele Unite, Canada, FranŃa, Germania sau
Australia (cf. români). Peste 3 000 000 de vorbitori de română locuiesc legal în
Europa şi America de Nord.
• Româna este una dintre cele cinci limbi în care sunt oficiate servicii religioase în
statul monastic Muntele Athos, o regiune autonomă din Grecia, fiind vorbită în
schiturile Prodromu şi Lacu.

Româna ca a doua limbă şi ca limbă străină

Folosirea românei ca a doua limbă este întâlnită între minorităŃile etnice din România şi
Republica Moldova. În cadrul recensământului din 1979, desfăşurat în RSS
Moldovenească (aşa cum se numea Republica Moldova pe atunci), aproximativ 4% din
populaŃie a indicat româna/moldoveneasca ca a doua limbă. Rezultatele eurobarometrului
de opinie 64.3/2005, desfăşurat în perioada noiembrie-decembrie 2005, arată că 4% dintre
cetăŃenii români vorbesc limba română ca limbă străină. Acelaşi sondaj arată că 1% din
respondenŃii bulgari şi ciprioŃi, şi 3% din cei maghiari sunt capabili să desfăşoare o
conversaŃie în limba română.

Româna este studiată şi predată în unele Ńări est-europene, în care există comunităŃi
semnificative româneşti, cum ar fi Serbia (Voivodina), Bulgaria, Ucraina şi Ungaria.
Institutul Cultural Român (ICR) organizează încă din 1992 cursuri de vară pentru
perfecŃionarea cadrelor didactice care predau limba română în aceste Ńări. În unele şcoli
bilingve, învaŃă şi membri ai altor comunităŃi etnice decât cea română, studiind româna ca
limbă străină (de exemplu Liceul Nicolae Bălcescu din Gyula, Ungaria).

Circa 400 000 de evrei vorbitori de limba română din România şi circa 40 000 de evrei
din Republica Moldova au emigrat în Israel.

Cursuri de limba română ca limbă străină sunt organizate în instituŃii de învăŃământ din
38 de Ńări ale lumii, cum ar fi Spania, Italia, Germania, Olanda, Statele Unite, Mexic,
Suedia, şi altele.

Româna pe Internet

Taste româneşti pe tastatura unui laptop Apple MacBook Pro

Chiar dacă limba engleză rămâne predominantă pe Internet, statisticile arată un

progres constant al principalelor limbi neolatine (franceza, italiana, portugheza, româna şi

79
 Capitolul II. Limba română vs. limba moldovenească
spaniola) în reŃea. Un studiu realizat de FundaŃia ReŃele şi Dezvoltare (Funredes) în
colaborare cu Uniunea Latină, arată că între 1998 şi 2005, prezenŃa limbilor neolatine pe
Internet aproape s-a dublat, în timp ce engleza a scăzut de la 75% la 45%. În anul 1998,
prezenŃa limbii române pe Internet era cotată la 0,15%. TendinŃa limbii române a avut un
parcurs neregulat, înregistrând o scădere dramatică de la 0,22% în 2000 la 0,11% în 2003
(acest fapt se datorează şi anumitor schimbări operate în metodologia de realizare a
studiului). Conform statisticii, între luna februarie a anului 2003 şi martie a anului 2005,
prezenŃa limbii române pe Internet aproape s-a dublat atingând cota de 0,17%. SituaŃia
celorlalte limbi romanice este prin comparaŃie mai bună: prezenŃa spaniolei în Internet este
de 4,60 la sută, a francezei de 4,95 la sută, a italienei de 3,05 la sută şi a portughezei de
1,87 la sută.

Este evident că valorile de prezenŃă absolută nu constituie un indicator perfect al vigorii

unei limbi în cadrul reŃelelor. Pentru a obŃine un rezultat semnificativ, valorile care exprimă
prezenŃa limbilor pe Internet trebuie adaptate la dimensiunile prezenŃei acestora în lumea
reală. Astfel, luând în considerare numărul de vorbitori al limbii române (estimat la 30 de
milioane de Uniunea Latină, adică 0,5% din populaŃia mondială), se obŃine un coeficient de
0,33 pentru prezenŃa ponderată a limbii pe Internet, faŃă de 0,59 pentru limba portugheză
sau 0,74 pentru limba spaniolă. Acest coeficient este mai mic decât 1 în toate cele trei
cazuri, motiv pentru care este considerat redus.

Acelaşi studiu arată că există aproximativ 4,4 milioane de internauŃi românofoni, adică
aproape o şesime din totalul vorbitorilor de română şi 0,4% din totalul internauŃilor. Potrivit
Ministerului Dezvoltării InformaŃionale din Republica Moldova, la începutul anului 2005,
erau înregistrate 85 000 de domenii .ro şi 7 200 de domenii .md.

Clasificare şi limbi înrudite

DistribuŃia vorbitorilor de limbă română ca limbă maternă după Ńară

Limba română este o limbă romanică, din grupul italic al familiei de limbi indo-
europene, prezentând multe similarităŃi cu limbile franceză, italiană, spaniolă sau
portugheză.

Este general acceptată ideea că limba română a apărut simultan atât la nord cât şi la
sud de cursul inferior al Dunării, cu mult înaintea apariŃiei triburilor migratoare slave în
această zonă. Limba română vorbită în nordul Dunării, în România şi Republica Moldova,
este deseori numită limba dacoromână, pentru a o deosebi de celelalte trei limbi romanice
de est, care sunt foarte apropiate genetic de aceasta, şi sunt considerate de unii lingvişti a
fi chiar dialecte ale aceleiaşi limbi:

80
 Capitolul II. Limba română vs. limba moldovenească
• aromâna (var. armâna) sau macedoromâna, vorbită pe arii relativ largi din
Macedonia, Albania, Grecia, Bulgaria, Serbia şi România, unde există importante
comunităŃi aromâne, mai ales în Dobrogea. Se presupune că despărŃirea dintre
limba aromână şi dacoromână s-a produs între secolele al IX-lea şi al XII-lea.

• meglenita sau meglenoromâna, vorbită pe o arie relativ mică în regiunea Meglen

din sudul Peninsulei Balcanice. Se crede că meglenoromâna s-a separat mai târziu
decât aromâna, şi anume aproximativ în secolul al XIV-lea, motiv pentru care
asemănarea cu limba română actuală este mai pregnantă.

• istroromâna, vorbită în câteva sate din nord-estul peninsulei Istria din CroaŃia,
geografic mult mai apropiată de Italia decât România, dar prezentând asemănări
evidente cu limba română. Comunitatea de istroromâni se pare că există aici
dinainte de secolul al XII-lea.

Toate aceste patru limbi formează aşa-numitul grup estic al limbilor romanice.
DistincŃia dintre dialect şi limbă este un subiect controversat în lingvistică, şi foarte adesea
influenŃat de interese politice. Din acest motiv nu există un consens în privinŃa statutului
celor patru limbi din grupul de est al limbilor romanice. Numeroşi cercetători, printre care şi
majoritatea lingviştilor români, susŃin că aceste limbi nu sunt altceva decât dialecte ale
aceleiaşi limbi. AlŃi lingvişti afirmă că este vorba de patru limbi înrudite, dar separate. Un
mic număr de lingvişti, mai ales din Grecia, susŃin teoria potrivit căreia limba aromână nu
s-a desprins din limba română, ci s-a format independent prin romanizarea unei populaŃii
greceşti; această ipoteză este însă criticată de majoritatea lingviştilor deoarece nu explică
o serie întreagă de caracteristici ale limbii aromâne, ca de exemplu articolul hotărât
enclitic. Originea istroromânei nu este înŃeleasă în termenii clasici ai latinităŃii post-romane
şi continuă să provoace teoreticienii lingvisticii comparate indo-europene.

Vitalitatea limbilor înrudite

În timp ce limba română prezintă toate însuşirile unei limbi de sine stătătoare cu şanse
indiscutabile de a continua să fie transmisă generaŃiilor viitoare, celelalte trei limbi înrudite
se află în diferite grade de pericol de dispariŃie:

• Limba aromână se află în cea mai bună situaŃie, având un număr relativ mare de
vorbitori (estimat astăzi la circa 700 000), dar duce lipsă de acceptarea ca limbă
minoritară oficială, de învăŃământ în limba maternă, de un organism de
reglementare echivalent Academiei Române, iar o mare parte din vorbitori sunt
bilingvi, cu o proporŃie îngrijorătoare de vorbitori pasivi în rândul tinerilor.
• SituaŃia meglenoromânei (vorbită în prezent de un număr mic de persoane, între
5 000 şi 12 000) şi cea a istroromânei (care are sub 1 000 de vorbitori) este în
schimb îngrijorătoare, lucru care a determinat UNESCO să le includă pe lista
limbilor aflate în mare pericol de dispariŃie.

„Limba moldovenească” (la aceasta tema revenim mai sus)

Varianta românei vorbită în Republica Moldova era numită „moldovenească“ în

documentele oficiale ale autorităŃilor sovietice, lucru care a rămas în vigoare în Moldova şi
după destrămarea URSS. Cei mai mulŃi lingvişti nu recunosc existenŃa acestei limbi ca de
sine stătătoare, deşi au existat şi voci venite în sprijinul moldovenismului (cf. Vasile Stati).
Identitatea dintre limba română şi limba moldovenească este recunoscută prin legislaŃia
moldovenească.

81
 Capitolul II. Limba română vs. limba moldovenească

Harta graiurilor vorbite pe teritoriul României

Graiuri
Limba română este împărŃită în diverse graiuri, câteodată numite subdialecte, care au
diferenŃe minore de pronunŃie şi vocabular, dar sunt inteligibile între ele. Graiurile limbii
române, în afara românei standard, includ:

• Româna bănăŃeană
• Româna crişeană
• Româna moldovenească (România)
• Româna moldovenească (Republica Moldova)
• Româna maramureşeană
• Româna muntenească
• Româna timoceană

Istorie

Harta Balcanilor cu regiunile locuite de români (vlahi)

Istoria limbii române este la fel de controversată ca şi cea a poporului român, din două
motive principale: penuria izvoarelor istorice, în special a celor scrise, şi interesele politice.
Din aceste cauze există mai multe variante de istorie a limbii române, din acestea
derivând variante de istorie a poporului român.

82
 Capitolul II. Limba română vs. limba moldovenească
Este interesant de observat că pentru a impune o variantă sau alta de istorie a
poporului, se porneşte în mare măsură de la istoria limbii acestuia. Astfel se poate spune
că istoria limbii române este chiar mai disputată şi controversată decât cea a acestui
popor, deoarece o concluzie definitivă în acest sens ar duce automat la o concluzie
definitivă şi în cealaltă privinŃă.

Romanizarea

Varianta oficială a istoriei limbii române, cea mai răspândită între istoricii contemporani
este aceea derivată din teoria romanizării Daciei. Conform acestei variante, Imperiul
Roman a colonizat Dacia într-o perioadă foarte scurtă de timp cu o masă reprezentativă
de colonişti veniŃi din tot Imperiul, dar în special de cultură latină (aproximativ 80%).

Argumentele pentru această colonizare intensivă sunt în particular legate de dârzenia

remarcabilă a apărării dacice, care a aruncat în luptă aproape toată populaŃia de sex
masculin a provinciei, lăsând în urma războaielor o populaŃie decimată. S-a ajuns astfel la
o reprezentare infimă a numelor geto-dacice în inscripŃiile rămase (au fost studiate
aproximativ 4 000 de inscripŃii, dintre care numai 2% conŃineau nume de geto-daci, faŃă de
aproximativ 30% ca reprezentare a populaŃiei autohtone în alte provincii romanizate).

În urma acestei colonizări neobişnuite a unei provincii romane (acest fenomen nu se

mai petrecuse niciodată în Imperiu), limba originală a provinciei, limba dacă, ar fi dispărut,
mai puŃin câteva cuvinte păstrate în bagajul curent al limbii române.

Continuitatea

Varianta oficială a istoriei limbii române este contestată de varianta continuităŃii geto-
dacice în regiune. Această teorie a continuităŃii se împarte la rândul ei în mai multe sub-
versiuni - unele mai îndrăzneŃe, altele care încearcă doar să rezolve discrepanŃele şi
improbabilităŃile din teoria romanizării complete a Daciei.

Astfel, limba română ar continua direct limba dacă, în aceeaşi arie lingvistică (o limbă
din grupul tracic, despre care există date puŃine şi intens controversate). După încheierea
cuceririi romane a Daciei, în 106, şi până la retragerea trupelor imperiale la sud de Dunăre
din 275, populaŃia locală dacică este desigur romanizată. Cu toate acestea, s-a
argumentat că intervalul de 169 de ani nu a fost un timp suficient pentru schimbarea
completă, într-un teritoriu relativ întins, a caracterului lingvistic local. Mai mult, din
consideraŃii socio-lingvistice, se consideră că proporŃia militarilor şi administratorilor romani
la nord de Dunăre în comparaŃie cu un număr foarte redus de vorbitori ai limbii latine culte
a împiedicat impunerea acestora din urmă în faŃa vorbitorilor de latină vulgară. Acest lucru
a determinat existenŃa în întreg bazinul Dunării de Jos a unei limbi proto-româneşti, ca o
"lingua franca", o limbă unică, comună tuturor dialectelor române.

Astfel apare o ipoteză care ar explica trăsăturile latine atât de manifeste ale limbii
române, prin existenŃa unei îndelungate latinităŃi pre-romane în Dacia. Un argument
comparativ adus deseori în discuŃie aici este caracterul mult mai latin, evident, al românei
în raport cu acela al limbilor vechi celtice, pictice şi scotice din insulele britanice - care au
fost ocupate militar şi continuu romanizate timp de aproape şase secole (55 î. Hr. - 430 d.
Hr. apoi până la invazia saxonă).

Există chiar şi o teorie alternativă a originilor limbii române mai vechi decât Imperiul
roman însuşi. Această soluŃie este bazată pe observaŃiile originale ale umanistului

83
 Capitolul II. Limba română vs. limba moldovenească
Buonaventura Vulcanius, bibliotecarului Simon Pelloutier, sau istoricului Barthold Georg
Niebuhr. Bogat ilustrată de enciclopedistul Haşdeu, teoria, cunoscută drept pelasgică, a
fost dezvoltată mai ales în monumentalul proiect Etymologicum Magnum Romaniae, dar şi
de istoricul Nicolae Densuşianu în vasta, mult controversata Dacie Preistorică.

Unitatea lingvistică românească este însă oprită în secolul XI odată cu scăderea

influenŃei imperiale bizantine şi creşterea rolului slavonei liturgice.

O caracteristică esenŃială a limbii române este lipsa dialectelor. Pretutindeni la nord de

Dunăre, unde daco-româna se confundă cu româna, graiurile din Muntenia, Moldova,
Banat, Maramureş şi întreaga Transilvanie sunt aproape identice, existând şi relativ puŃine
regionalisme. Un filolog de reputaŃia lui Alexandru Philippide insistă chiar asupra unicităŃii
limbii române ca limbă fără dialecte, vorbind doar de subdialecte. Este interesant de
menŃionat aici că alte limbi europene foarte vechi, deci conservatoare, la fel de stabile şi
„mereu vii“ ca româna, de exemplu euskara (limba bască) au în zilele noastre, pentru circa
800 000 vorbitori declaraŃi, pe un teritoriu relativ mic faŃă de aria lingvistică românească,
cinci sau opt dialecte principale (bascii au nevoie să o unifice artificial prin normare
euskara batua). Alf Lombard a calificat starea de fapt a unicităŃii în care se află limba
română drept una „fără precedent“. Maturitatea şi armonia limbii române pot fi puse în
legătură cu succesul fenomenal al „patriei comune“ din care s-au răspândit, în neoliticul
îndepărtat, toate limbile indo-europene, dintre care foarte aproape de trunchi, mai aproape
ca latina, se află limba dacilor.

Nenumăratele popoarele migratoare (germanice, turcice, slavice, sau fino-ugrice) care

au parcurs aria lingvistică românească, au contribuit la rândul lor, intervenind fiecare
punctual, în evoluŃia limbii române, prin diversificarea fondului de cuvinte neprincipal,
lăsând însă structura gramaticală „latină“ sau pre-latină aproape neatinsă.

Faptul că celelalte limbi romanice de est, din sudul Dunării, nu au suferit influenŃa
lexicală slavă cu aceeaşi intensitate ca daco-româna este pus de obicei în legătură atât cu
bilingvismul cât şi cu istoria complexă a Ńaratelor româno-bulgare.

Primele atestări

Cel mai vechi document păstrat, scris în limba română, este Scrisoarea lui Neacşu de Câmpulung, datând
din anul 1521. Aceasta a fost scrisă cu alfabetul chirilic.

Doi cronicari bizantini, Teofan Mărturisitorul din secolul VI şi Teofilact din Symocatta
secolul VII amintesc faimosul episod al expediŃiei militare contra avarilor, din 587,
cunoscut sub numele de (re)torna, (torna,) fratre. Există numeroase ediŃii şi comentarii ale
acestor pasaje care spulberă mitul lipsei de documente istorice ale limbii române vechi.
Poate cea mai remarcabilă trimitere va rămâne Patrologiae cursus completus. Series
graeca, vol. 116, col. 109, 531, 1361 editat de JP Migne.

Cel mai vechi document păstrat, scris în română, este Scrisoarea lui Neacşu, o
scrisoare din 1521, în care Neacşu de Câmpulung îi scria primarului braşovean despre
atacurile iminente ale turcilor. Aceasta era scrisă cu alfabetul chirilic, la fel ca majoritatea

84
 Capitolul II. Limba română vs. limba moldovenească
scrierilor româneşti din acea perioadă. O primă folosire a alfabetului latin este atestată
printr-un document transilvănean, scris după convenŃiile alfabetului maghiar la sfârşitul
secolului XVI.

Iată mai jos un text de la începutul secolului XIX, care foloseşte o versiune arhaică a
alfabetului latin:

Liturgiariu: Transliterare:
"Santu esci cu adeveritu, si présantu, si nu "Sfânt eşti cu adevărat şi preasfânt, şi nu
este mesura maretîei santîei tale, si dreptu este măsură măreŃiei sfinŃiei tale, şi drept
esci intru tóte lucrurile tale. Ca cu dreptate eşti întru toate lucrurile tale. Căci cu
si cu multa sîlintia adeverita, ne ai adusu dreptate şi cu multă silinŃă adevărată ne-ai
tóte. Ca plasmuindu pe omu, si luandu adus toate. Că plăsmuind pe om, şi luând
terana d'in pamentu, si cu tipulu teu Ńărână din pământ, şi cu chipul tău
cinstindulu, Dumnedieule, pusulu ai in cinstindu-l, Dumnezeule, pusu-l-ai în raiul
raiulu resfaçului, fogaduindui intru padia răsfăŃului, făgăduindu-i, întru paza
porunciloru tale, vieati'a ceea fara de mórte poruncilor tale, viaŃa cea fără de moarte şi
si moscenirea bunatatîloru tale celoru moştenirea bunătăŃilor tale celor
vecinice..." veşnice..."

De asemenea, recent,a fost descoperit la Prima Scoala Romaneasca din Scheii

Brasovului de catre profesorul Vasile Oltean, un manual scolar ("Omniliar") din secolul XI.
Documentul este in limba romana si scris cu caractere chirilice. Chiar daca nu este
propriuzis contestat ca fiind primul text in limba romana, acesta nu este recunoscut
deocamdata ca atare.

InfluenŃa altor limbi

Limba dacă

Limba dacă era o limbă indo-europeană vorbită de geto-daci. Se presupune că ar fi

fost prima limbă care a influenŃat latina vorbită în Dacia, însă se ştiu prea puŃine despre
această limbă. S-au găsit aproximativ 300 de cuvinte pur româneşti (în toate dialectele)
sau cu corespondente în limba albaneză despre care se crede că ar putea fi moştenite din
limba dacă, multe dintre ele legate de viaŃa pastorală (de exemplu: balaur, brânză, mal; a
se vedea listă de cuvinte dacice). CâŃiva lingvişti afirmă că albanezii ar fi daci
neromanizaŃi, care au migrat înspre sud.

Un alt punct de vedere afirmă că aceste cuvinte non-latine (multe cu corespondente

albaneze) nu sunt neapărat de origine dacă, ci ar fi fost aduse pe teritoriul României de
păstori romanizaŃi care migrau din Albania, Serbia şi Grecia de nord în spaŃiul carpato-
danubiano-pontic, devenind mai târziu poporul român. Totuşi, substratul est-romanic pare
să fie o limbă satem, în timp ce limbile paleo-balcanice vorbite în nordul Greciei (limba
macedoneană antică) şi Albania (limba iliră) erau mai degrabă limbi centum.

Se consideră că limba dacă era o limbă satem, asemenea limbii trace. Daca era ori o
limbă apropiată limbilor albaneze sau balto-slavice, ori o membră a unei subfamilii
distincte a limbilor indo-europene.

85
 Capitolul II. Limba română vs. limba moldovenească
Uniunea lingvistică balcanică

Deşi cea mai mare parte a gramaticii şi morfologiei româneşti se bazează pe cea a
latinei vulgare, limba română prezintă câteva trăsături specifice Balcanilor, care nu se
găsesc în celelalte limbi romanice.

Limbile din această uniune lingvistică aparŃin unor subfamilii distincte de limbi indo-
europene: bulgara, macedoneana, şi sârba sunt limbi slave, albaneza este o limbă traco-
iliră iar greaca formează propria subfamilie.

Printre trăsăturile comune în cadrul acestei uniuni lingvistice se numără articolul

hotărât enclitic, sincretismul cazurilor genitiv şi dativ, formarea timpurilor viitor şi perfect,
precum şi evitarea infinitivului.

Limbile slave

InfluenŃa slavă a fost prima survenită în timpul formării limbii române, datorită migraŃiei
triburilor slave (care traversau teritoriul României de astăzi). Este interesant faptul că slavii
au fost asimilaŃi la nord de Dunăre, în timp ce au asimilat aproape complet populaŃia
romanizată sud-dunăreană (vlahi).

InfluenŃa slavă a continuat în Evul Mediu, în special prin folosirea limbii slave bisericeşti
în cadrul serviciilor religioase, până în secolul al XVIII-lea. Celelalte limbi învecinate (toate
de sorginte slavă, cu excepŃia limbii maghiare) au influenŃat româna.

InfluenŃa slavă se simte atât la nivel fonetic cât şi lexical. Până la 20% din vocabularul
limbii române este de origine slavă (a iubi, glas, nevoie, prieten). Totuşi, multe cuvinte
slave sunt arhaisme şi se estimează că doar 10% din lexicul românei moderne este de
origine slavă.

Alte influenŃe

Până în secolul al XIX-lea, româna a intrat în contact cu câteva limbi apropriate

geografic de aceasta:

• germană (de exemplu: cartof < Kartoffel; bere < Bier; şurub < Schraube)
• greacă (de exemplu: folos < ófelos; buzunar < buzunára; proaspăt < prósfatos)
• maghiară (de exemplu: oraş < város; a cheltui < költeni; a făgădui < fogadni)
• turcă (de exemplu: cafea < kahve; cutie < kutu; papuc < papuç)

Neologisme

Începând cu secolul al XIX-lea, multe neologisme împrumutate din alte limbi romanice,
în special din franceză şi italiană, au pătruns în limba română (de exemplu birou, avion
sau exploata). S-a estimat că aproximativ 38% din cuvintele româneşti sunt de origine
franceză sau italiană.

Câteva cuvinte de origine latină au pătruns în limba română de două ori, odată în
nucleul lexical (vocabularul popular) şi ulterior ca neologisme. De obicei, cuvântul popular
este un substantiv, iar neologismul este adjectiv (de exemplu: frate / fratern, deget / digital,
apă / acvatic, frig / frigid, ochi / ocular).

86
 Capitolul II. Limba română vs. limba moldovenească
Recent au intrat în limbă multe cuvinte englezeşti, precum gem (jam), interviu
(interview), meci (match), manager (manager). Aceste cuvinte primesc gen gramatical şi
se acordă conform regulilor limbii române.

Vocabular
Vocabularul reprezentativ (de bază) al limbii române, (cf. Sala, M. et.al., Vocabularul
reprezentativ al limbilor romanice, Ed. Şt. Encicl. Bucureşti, 1988, p.19-79), situaŃia se
prezintă astfel:

• Elemente romanice 71.66%, din care

o 30,33% latineşti moştenite
o 22,12% franceze
o 15,26% latineşti savante
o 3,95% italiene
• FormaŃii interne 3,91% (majoritatea fiind bazate pe etimoane latine)
• Slave total 14,17%, din care
o 9,18% slava veche
o 2,6% bulgăreşti
o 1,12% ruseşti
o 0,85% sârbo-croate
o 0,23% ucrainene
o 0,19% poloneze
• Germane 2,47%
• Neogreceşti 1,7%
• Traco-dace de substrat 0,96%
• Maghiare 1,43%
• Turceşti 0,73%
• Englezeşti 0,07% (în creştere)
• Onomatopee 0,19%
• Origine incertă 2,71%

Procentajul elementului autohton este discutabil, mulŃi cercetători considerând că ar

avea o pondere mai mare (în paralel cu existenŃa unor false slavisme şi maghiarisme) -
circa 2%.

Gramatică
Substantivele româneşti se declină în funcŃie de gen (feminin, masculin şi neutru),
număr (singular şi plural) şi caz (nominativ/acuzativ, dativ/genitiv şi vocativ). Articolul,
asemenea adjectivelor şi pronumelor, se acordă în gen şi număr cu substantivul pe care îl
determină.

Româna este singura limbă romanică în care articolul hotărât este enclitic, adică este
ataşat la sfârşitul substantivului. Articolele au evoluat din pronumele demonstrative din
limba latină.

Româna are patru conjugări verbale. Verbele pot fi puse la patru moduri personale, şi
anume (indicativ, conjunctiv, condiŃional-optativ şi imperativ şi patru moduri impersonale
(infinitiv, gerunziu, supin şi participiu).

87
 Capitolul II. Limba română vs. limba moldovenească
Sunete
Limba română foloseşte şapte vocale: /a/, /e/, /i/, /o/, /u/, /ə/ şi /ɨ/. În plus, vocalele /ø/
şi /y/ pot să apară în unele cuvinte.

La sfârşitul cuvintelor, după consoane (rar în interiorul cuvintelor) poate apărea un /i/
scurt non-silabic, care se marchează în AFI cu /ɨ/ şi este pronunŃat ca o palatalizare a
consoanei precedente. Un sunet similar, terminaŃia u surd, exista în româna veche, dar a
dispărut cu timpul în limba standard.

Există de asemenea patru semivocale şi douăzeci de consoane.

Diftongi

• Diftongi descendenŃi: ai, au, ei, eu, ii, iu, oi, ou, ui, ăi, ău, îi, îu
• Diftongi ascendenŃi: ea, eo, ia, ie, io, iu, oa, ua, uă

Triftongi

• cu vocala intercalată între două semivocale): eai, eau, iai, iau, iei, ieu, ioi, iou, oai.
• cu două semivocale în faŃa vocalei: eoa, ioa.

EvoluŃii fonetice

Datorită izolării, evoluŃia fonetică a românei este diferită de a celorlalte limbi romanice,
dar seamănă întrucâtva cu cea italiană, de exemplu prin evoluŃia grupării [kl] în (lat. clarus
> rom. chiar, ital. chiaro) şi cea dalmată, de exemplu prin evoluŃia grupării [gn] în [mn] (lat.
cognatus > rom. cumnat, dalm. comnut).

Principalele schimbări fonetice constau în:

• apariŃia diftongilor vocalelor e, i, o

lat. cera > rom. ceară

lat. sole > rom. soare

• iotacism [e] → [i]

lat. herba > rom. iarbă

• consoanele velare ([k], [g]) → consoane labiale ([p], [b], [m])

lat. octo > rom. opt

lat. lingua > rom. limbă
lat. signum > rom. semn
lat. coxa > rom. coapsă

• rotacism [l] → [r]

lat. caelum > rom. cer

88
 Capitolul II. Limba română vs. limba moldovenească
• consoanele alveolare [d] şi [t] se palatalizează în [dz]/[z] şi respectiv [ts] înainte
sunetelor [e] şi [i]

lat. deus > rom. zeu

lat. tenem > rom. Ńine

Ortografie
În principiu, limba română are o ortografie fonemică. Cu toate acestea, ortografia
contemporană prezintă o serie de excepŃii de la principiul fonetic.

Istoric

Limba română a fost scrisă în istoria sa cu răbojuri sau vechi „rune“ europene, alfabete
latine, greceşti, glagolitice, paleo-slave, alfabete de tranziŃie şi în final din nou latine.

Despre epoca şi formele adoptării alfabetului chirilic în scrierea limbii române, au

existat multe păreri contradictorii. Dimitrie Cantemir, în Descriptio Moldaviae, scrisă în
1716 în limba latină, afirma că s-a scris cu litere latine până la Conciliul de la FlorenŃa
(1439). Domnitorul Alexandru cel Bun, sfătuit de mitropolitul său, ar fi poruncit arderea
cărŃilor şi textelor scrise până atunci cu litere latine, introducând, în loc, alfabetul chirilic şi
limba slavă, pentru a împiedica răspândirea catolicismului în Ńară. Mihail Kogălniceanu, un
mare istoric şi cărturar român, a susŃinut aceeaşi teză, la 1838, în revista Alăuta
Românească.

În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, învăŃaŃi ca Timotei Cipariu, episcopul

Melchisedec, Bogdan Petriceicu Haşdeu, Dimitrie Onciul şi alŃii au afirmat că limba slavă a
fost introdusă în Ńările române înainte de Conciliul de la FlorenŃa, respectiv în secolele X-
XII, după creştinarea bulgarilor, aducând în acest sens argumente şi izvoare de ordin
filologic şi istoric.

Primele documente româneşti, care au ajuns până la noi, erau toate scrise cu ajutorul
alfabetului chirilic, datorită influenŃelor limbii slavone (limba slavă bisericească), care era
folosită ca limbă de cult şi de cancelarie în spaŃiul balcanic în secolele XI - XVII. La
sfârşitul secolului al XVIII-lea, învăŃaŃii Şcolii Ardelene, remarcând originea latină a limbii
române, au început implementarea alfabetului latin. Alfabetul chirilic a continuat să fie
folosit până în anii 1860, când limba română a început să fie reglementată oficial.

La început, alfabetul latin folosit pentru limba română avea ca litere cu diacritice
următoarele: â, é, ó, î şi ç.

• á se folosea în cuvinte monosilabice de obicei, pentru a deosebi ă de a.

• â se folosea doar în cuvintele în care sunetul â apărea în interiorul cuvintelor, în
afara unei nazalizări, dar unde etimologic trebuia să apară un a. Astfel, se scria
„câtu“, însă „cantecu“ (fără semn diacritic), căci e vorba de o vocală nazală.
• î se folosea doar în cuvintele în care sunetul î apărea la începutul sau în interiorul
cuvintelor, în afara unei nazalizări, dar unde etimologic trebuia să apară un i sau un
e. Astfel, se scria „a urî“, însă „vent“ (nu „vînt“, nici „vânt“), căci e vorba de o vocală
nazală.
• é şi ó apar ca vocale tipic ardelene, corespunzând lui è din limba franceză şi
respectiv lui å din limbile nordice. În alte regiuni acestea se pronunŃă drept diftongi
ea şi oa.

89
 Capitolul II. Limba română vs. limba moldovenească
• ç corespundea sunetului Ń, atunci când acesta apărea independent de vocala i şi
etimologic provenea din c latinesc. Astfel, se scria „faça“ (faŃă) şi „Ióniçe“ (IoniŃă)
datorită formei latine Ioannicius, însă „tiéra“ (Ńară).

În rest, regulile de citire erau destul de simple.

• Un a la capăt de cuvânt se citea ă.

• Un an sau in sau en se citea în.
• Pentru a citi a înaintea unui n, se scria nn. De pildă, „manna“ (pentru a citi „mană“),
spre a se deosebi de „mana“ (mână).
• Pentru a deosebi un ă final (forma feminină nearticulată) de un a final (forma
articulată), se punea un apostrof: „viéti'a“ (viaŃa), pentru a se deosebi de forma
nearticulată „viétia“ (viaŃă).
• che şi chi se citeau ca în ziua de azi, însă ch înaintea altor caractere decât e şi i se
citea ca în limba latină. Uneori, ch se scria din motiv pur etimologic, fără prea multă
grijă de pronunŃare. Astfel, se scria: „Christos“, „chrestin“, „chrisantéma“, „stich“.
• di se citea z sau dz, ti se citea Ń. La fel, existau ca în ziua de astăzi grupurile ce, ci,
ge, gi.
• k înlocuia uneori qu din latină, pentru numele proprii. Astfel se scria: „Kiriniu“
(Quirinius).
• sc se scria etimologic, ceea ce corespunde pronunŃărilor bănăŃene sau bistriŃene.
Exemplu: „Bucuresci“.
• u final, mut sau citit, se scria, ca în siciliană şi corsicană.
• Etimologic, se folosea caracterul y pentru numele de oraşe sau de persoane, însă
nu şi pentru substantive. Astfel, se scria: „Cyril“, „Myra“, dar totodată: „cirilic“,
„santul mir“.
• formele scurte ale pronumelui personal în acuzativ se lipeau de cuvântul precedent:
„Apoilu intréba.“ (Apoi îl întreabă.)

Scrierile din acest timp, datorită rolului şcolii ardelene, aveau forme tipice ardelene:
„acmu“, „tipu“, „resfaçu“, pentru „acum“, „chip“, „desfătare“. Principiul ortografic era cel
folosit în limba neerlandeză: scriem toŃi la fel, dar fiecare pronunŃă ca în regiunea sa.

Mai târziu s-au adăugat alte glife sau litere cu semne diacritice: ă, à, ḑ, ě, ê, ş, Ń, ů,
precum şi diftongii ea şi oa; s-au scos á, ç. S-au modificat şi regulile ortografice.

Pe urmă, treptat, s-a scos ê, apoi ů. În cele din urmă s-a introdus ortografia fonetică.

Înainte de 1989, în RSS Moldovenească se folosea o versiune specială a alfabetului

chirilic. Legea cu privire la folosirea limbilor pe teritoriul republicii (septembrie 1989) a
confirmat revenirea la alfabetul românesc pe bază latină.

Româna liturgică
Anumite cuvinte creştine româneşti (Domn, „a mărturisi“, „a ierta“) sunt unice pentru
română, între limbile romanice.

Crezul primelor sinoade ecumenice, cel din 325 de la Niceea, şi cel din 381 de la
Constantinopol este rostit până azi neschimbat, prin cuvinte cu etimologii latine. Mai
concret, el nu a fost niciodată tradus în limba română, însă el a evoluat, deodată cu limba
română.

90
 Capitolul II. Limba română vs. limba moldovenească
O dată cu introducerea ritului bizantin şi a limbii slavone în cult, prin anul 990, limba
română liturgică s-a slavizat puternic, îndeosebi în terminologia oficială, dar anumite
cuvinte vechi s-au păstrat în limbajul poporului. Românii au păstrat - în limbă de
asemenea - anumite caracteristici ale vechiului rit galic în folosinŃă până atunci. De aceea,
diaconul Coresi, precum şi episcopul de la Muncaciu, Vasile Tarascovici în 1646, au
îmbogăŃit pe mai departe un lexic dogmatic şi liturgic deja foarte amplu, tocmai pentru a
uşura folosirea limbii române în biserică. Biblia de la Bucureşti, sau Biblia lui Şerban, este
un monument de limbă română liturgică. Totuşi, dat fiind faptul că Ardealul a fost primul a
fi săvârşit slujbele în limba română, aici s-a oprit pierderea termenilor vechi romani şi
înlocuirea lor cu termeni slavi. Unirea bisericii din Transilvania cu Roma în 1698 a
determinat o scindare între termenii liturgici folosiŃi în Vechiul Regat (de origine slavă) şi
cei folosiŃi în Transilvania (de origine latină).

Coduri internaŃionale SIL şi ISO 639-x

Standardul internaŃional etnologic ISO 639 conferă limbii române codurile ro (ISO 639-
1), rum (ISO 639-2/B), şi mai recent ron (conform ISO 639-2/T). Limbii moldoveneşti i-au
fost atribuite codurile mo şi respectiv mol.

Autori
Constantin Noica a elaborat o sinteză vastă şi adâncă a limbii române ca limbaj al
filozofiei, pornind de la Rostirea filozofică românească. Iată câteva exemple de autori:

• Anonimul care a strigat torna, torna, fratre, citat de Teofilact din Symocatta
• Autorul anonim al Codicelui VoroneŃean
• Coresi
• Mitropolitul Dosoftei
• Mitropolitul Varlaam
• Mitropolitul Antim Ivireanul, născut în Iviria, (Georgia caucaziană)
• Grigore Ureche
• Mihai Eminescu
• Bogdan Petriceicu Haşdeu
• Nicolae Densuşianu
• Ovid Densuşianu
• George Murnu
• Dan Botta
• Constantin Noica , Rafail Noica

Propun să urmărim şi nişte date despre zisa limbă moldovenească.

II.2.Limba moldovenească
„Limba moldovenească” este denumirea dată în unele medii oficiale limbii române în
Republica Moldova. Standardul internaŃional ISO 639 a atribuit limbii moldoveneşti
codurile mol şi mo; nu există un cod Ethnologue echivalent. AutorităŃile moldovene
folosesc în unele documente oficiale termenul de „limbă moldovenească” cu referire la
limba oficială a Ńării; în alte documente sunt folosiŃi termenii „limba de stat” sau „limba
română”. Clasificarea sa ca limbă de sine stătătoare este puternic contestată. Majoritatea
lingviştilor specializaŃi pe limba română şi o mare parte a populaŃiei Republicii Moldova
care vorbeşte limba română ca limbă maternă, susŃin că limba moldovenească este pur şi

91
 Capitolul II. Limba română vs. limba moldovenească
simplu limba română redenumită după criterii politice, deşi au existat şi voci venite în
sprijinul moldovenismului (cf. Vasile Stati). Limba este maternă pentru aproximativ 2,5
milioane de locuitori ai Moldovei (aproximativ 60% din populaŃia Ńării).

Legea din 1989 cu privire la folosirea limbilor pe teritoriul RSS Moldoveneşti, care este
încă în vigoare conform ConstituŃiei moldoveneşti, menŃionează identitatea moldo-română
realmente existentă. Totodată, în DeclaraŃia de independenŃă a Republicii Moldova,
aceeaşi limbă este denumită „română”.

Titlul I, Articolul XIII al ConstituŃiei Republicii Moldova o denumeşte „limba de stat“. În

republica separatistă Transnistria, limba moldovenească este co-oficială cu limbile
ucraineană şi rusă, iar în Găgăuzia cu găgăuza şi rusa.

Premise
La nivel oral, idiomul moldovenesc şi româna standard sunt uşor inteligibile, dar există
diferenŃe de vocabular, care au următoarele cauze:

• influenŃa limbii ruse şi, într-o mai mică măsură, a limbii ucrainene, care sunt limbi
dominante la nivel regional în Republica Moldova;
• regionalismele: faptul că Republica Moldova a fost separată politic de România
după cel de Al Doilea Război Mondial, a micşorat oportunităŃile de unificare a
vocabularului. Astfel, multe cuvinte care au devenit arhaisme în România, dar care
încă mai sunt folosite în comunităŃi restrânse în provincia românească Moldova, au
rămas în vocabularul de zi de zi al moldovenilor. De asemenea, câteva cuvinte şi
calcuri ruseşti sunt încă utilizate. Totuşi, datorită influenŃei mass-media şi a
învăŃământului, româna standard tinde să se impună şi în Republica Moldova.

Istorie
Basarabia, provincie istorică din care face parte teritoriul actualei Republici Moldova, a
fost parte componentă a principatului (voievodatului) românesc Moldova în timpul Evului
Mediu. In 1812, însă, Basarabia a fost anexată de Imperiul Rus (łarist). În 1918 Sfatul
łării de la Chişinău a hotărât unirea cu România.

În regiunea din stânga Nistrului autorităŃile sovietice au înfiinŃat în 1924 RASS

Moldovenească, ca o republică autonomă subordonată RSS Ucraineană. Aici îşi are
obârşia teoria unei limbi moldoveneşti diferită de română, prin această teorie URSS
încercând să-şi justifice pretenŃiile asupra Basarabiei.

łăranii moldoveni din Transnistria erau în mare parte analfabeŃi şi nu cunoşteau limba
română literară. AutorităŃile sovietice au încercat să creeze o nouă limbă literară, scrisă în
alfabet chirilic şi cît mai depărtată de limba română. Cu crearea noii limbi literare s-a
ocupat lingvistul Leonid Madan, dar nu a existat niciodată o acceptare unanimă a
invenŃiilor acestuia de către autorităŃile sovietice. Metodele folosite la crearea noii limbi
literare moldoveneşti au inclus:

• Notarea în scris a tuturor diferenŃelor de rostire dintre graiul vorbit al moldovenilor

din Transnistria sau Basarabia şi limba română literară.
• Folosirea unor împrumuturi din rusă, de pildă: galstuh = cravată, slovari = dicŃionar
• Născocirea unor neologisme mai ales pentru noŃiuni abstracte care lipseau din
vorbirea obişnuită a Ńăranilor moldoveni analfabeŃi. Exemple de neologisme

92
 Capitolul II. Limba română vs. limba moldovenească
născocite cu acest prilej: unofelnic = monoton, singurcîrmuiri = autoadministrare,
unogîndiri = unitate de idei, amuvremnic = contemporan

Exemplu de "limbă moldovenească" din anii '20 (transpusă în alfabet latin): "De-amu v-
o două luni di zăli, dicînd "Plugaru Roş" îşi lunjeşte discusîia dispri orfografia
moldovineascî, mai întîi trebui di spus cî sfada merji nu dispri limba moldovineascî, dar
dispri orfografii, adicî dispri sămnuirea sunitilor cari sînt în limba jii moldovineascî" (Petru
Chior, comisar al poporului pentru învăŃămînt în RSSA Moldovenească, în broşura
"Despre orfografia moldovenească" din 1929).

În perioada 1932-1938 sovieticii au renunŃat la teoria moldovenistă, trecându-se la

folosirea alfabetului latin şi a limbii române literare. În 1938 alfabetul chirilic a fost
reintrodus, adepŃii alfabetului latin trimişi în puşcării, iar teoria limbii moldoveneşti diferită
de română a revenit în forŃă. După al doilea război mondial, autorităŃile sovietice au
introdus alfabetul chirilic şi noŃiunea de limbă moldovenească şi în Basarabia, fără însă să
se revină la formele extreme de diferenŃiere faŃă de română propăvăduite în anii '20. Limba
literară moldovenească de după al doilea război mondial a fost practic identică cu limba
literară română, cu excepŃia folosirii alfabetului chirilic şi a câtorva cuvinte diferite.

DiferenŃele dintre limba moldovenească literară şi limba română constau în:

• Cuvinte oarecum "oficiale" în URSS: soviet suprem = parlament, soviet sătesc

(raional) = consiliu (sfat) local, ucaz = decret, colhoz = cooperativă agricolă, sovhoz
= întreprindere agricolă de stat
• Evitarea unor neologisme din română în favoarea unor sinonime care însă se află şi
ele în limba română literară, nefiind specific moldoveneşti: biruinŃă = victorie, taină =
secret, norod = popor (se formase şi adjectivul norodnic = popular, al poporului)
• Cazuri relativ rare de folosire a unor forme dialectale: răsărită = floarea soarelui,
păpuşoi = porumb, harbuz = pepene verde (lubeniŃă)

În 1989, limba moldovenească a fost declarată limbă oficială a Moldovei (pe atunci
încă RSS Moldovenească), iar folosirea alfabetului latin a fost restaurată.

După declararea independenŃei Moldovei în 1991, constituŃia a continuat promovarea

existenŃei limbii moldoveneşti. O încercare din 1996 a preşedintelui moldovean Mircea
Snegur de a schimba numele limbii în română a fost anulată de către parlamentul
moldovean.

În 2002 guvernul Moldovei a încercat să dea limbii ruse aceleaşi privilegii ca limbii de
stat, prin introducerea acestei limbi ca limbă străină obligatorie în ciclul primar de
învăŃământ – limba rusă este disciplină obligatorie în curriculumul gimnazial. Această
măsură a stârnit un val de indignare în rândul populaŃiei majoritare vorbitoare nativă de
română, fiind organizate proteste împotriva acestei decizii în Chişinău şi în alte oraşe
importante. În cele din urmă noile legi au fost suspendate.

DistribuŃie geografică
Potrivit datelor finale ale recensământului din 2004, 558 508 (16,5%) din cei 3 383 332
de locuitori ai Republicii Moldova (fără regiunea nistreană) au declarat limba română ca
limbă maternă, în timp ce 2 029 847 (60%) au declarat ca limbă maternă "limba
moldovenească".

93
 Capitolul II. Limba română vs. limba moldovenească
Totodată, la capitolul limba vorbită de obicei dintre cele 2 milioane 564 de mii de
persoane care se declară etnici moldoveni, aproape 2 milioane (58,8%) declară că
vorbesc, zilnic, „limba moldovenească”. Alte 475 de mii afirmă că vorbesc româna.
Acestora li se adaugă şi aproximativ 70 de mii de cetăŃeni care se consideră etnici români,
ridicând totalul celor care declară că vorbesc româna la peste jumătate de milion (16,4%),
dar totuşi de aproape 4 ori mai puŃin decât numărul celor ce declară că vorbesc de obicei
"moldovenească".

Numărul celor care vorbesc româna este mai mare în mediul urban, unde aproximativ
23% din cei chestionaŃi au afirmat că au limba română ca limba maternă şi că aceasta
este limba în care vorbesc de obicei. De asemenea 40% din populaŃia Moldovei a indicat
limba moldovenească ca limbă maternă în mediul urban, dar procentul scade până la 37%
în capitolul limba vorbită de obicei. În mediul rural, raportul între română şi moldovenească
este de unu la şapte.

Româna şi moldoveneasca în recensământ

limba maternă limba vorbită de obicei

PopulaŃia
mold. % română % mold. % română %
general 2 029 847 60% 558 508 16,5% 1 988 540 58,8% 554 814 16,4%
urban 521 323 40% 302 857 23,2% 481 114 36,8% 299 815 22,9%
rural 1 508 524 72,6% 255 651 12,3% 1 507 426 72,5% 254 999 12,3%
Note:
1
Datele au fost înregistrate la recensământul din 2004 şi au fost publicate în aprilie 2006 de Biroul NaŃional
de Statistică.
2
Procentele sunt raportate la populaŃia totală (respectiv total urbană sau total rurală) a Republicii Moldova.

Modul în care s-a desfăşurat recensământul din 2004 la capitolul apartenenŃă etnică şi
limba vorbită, a fost criticat de către reprezentanŃii Consiliului Europei. Potrivit unui articol
al portalului „Moldova Azi“ din 18 mai 2005, grupul de experŃi internaŃionali în
recensăminte a declarat că "în general, recensământul moldovean a fost organizat de o
manieră profesionistă", dar au remarcat că subiectele din chestionare ce Ńin de
naŃionalitate şi limbă au fost cele mai delicate, în special înregistrarea răspunsurilor de
"moldovean" sau "român" şi de aceea a conclus că o atenŃie deosebită va trebui să fie
acordată la utilizarea acestor date.

Şeful grupului de observatori ai Consiliului Europei care au monitorizat recensământul,

John Kelly, a declarat atunci că şapte din cele zece grupuri de observatori internaŃionali au
înregistrat un număr considerabil de cazuri în care recenzorii le-au recomandat
respondenŃilor să se declare moldoveni şi nu români.

Identitate
În şcoli, limba se numeşte română, iar în primii ani de democraŃie a fost studiată chiar
cu manuale din România. Academia de ŞtiinŃe a Moldovei foloseşte termenul de limbă
română. Înainte de 19 iunie 2006 majoritatea instituŃiilor oficiale moldoveneşti foloseau
acelaşi termen, inclusiv pe siturile lor web. O hotărâre a guvernului cu privire la modul de
publicare a informaŃiei pe paginile oficiale ale autorităŃilor administraŃiei publice în reŃeaua
Internet de la acea dată stipula că „informaŃia pe paginile-web oficiale ale autorităŃilor

94
 Capitolul II. Limba română vs. limba moldovenească
administraŃiei publice va fi publicată, în mod obligatoriu, în limba moldovenească şi în
limba rusă, în conformitate cu legislaŃia în vigoare privind funcŃionarea limbilor”. Unele
situri web s-au conformat normei, deşi există în continuare situri web care folosesc
denumirea de „limbă română” sau abrevieri ale acesteia. Printre siturile web care folosesc
în continuare denumirea de „limba română” se numără Ministerul AdministraŃiei Publice
Locale, Consiliul NaŃional pentru Acreditare şi Atestare, AgenŃia Privatizare de pe
lângă Ministerul Economiei şi ComerŃului, Departamentul pentru MigraŃie, Academia
de ŞtiinŃe a Moldovei, AgenŃia NaŃională pentru Reglementare în TelecomunicaŃii şi
Informatică, AgenŃia RelaŃii Funciare şi Cadastru, AgenŃia NaŃională de Dezvoltare
Rurală şi multe altele. Există şi situri web disponibile doar în limba română (deci care nu
au indicatori de limbă) sau care în locul limbii afişează un steag tricolor (uneori cu stema
Moldovei), evitând astfel problema denumirii limbii.

În 1993, Vasile Stati şi-a exprimat convingerilor ce susŃineau existenŃa unei limbi
moldoveneşti de sine stătoare, diferită de cea română, în cartea sa „Moldovenii în lume”.
Cartea sa conŃinea o mulŃime de neadevăruri şi falsuri, lucruri care i-au atras o mulŃime de
critici. Lui Stati i se părea totodată de neomis faptul că anterior, mulŃi autori moldoveni îşi
numeau limba moldovenească, de la Grigore Ureche la Miron Costin sau Dimitrie
Cantemir.

Eugen Coşeriu, implicat şi el în dezbaterea referitoare la glotonimul de „limbă

moldovenească”, preciza că înşişi susŃinătorii moldovenismului scriu într-o română
îngrijită, pe care o denumesc „moldovenească”, fapt care constituie un argument irefutabil
împotriva existenŃei acestei limbi ca limbă de sine stătătoare şi în favoarea punctului de
vedere că cele două glotonime sunt pur şi simplu sinonime. Ion Stici afirma că nicio limbă
nu poate avea două denumiri, în timp ce fostul preşedinte moldovean, Mircea Snegur
găsea recunoaşterea a două glotonime pentru o limbă incompatibilă cu adevărul ştiinŃific.
Snegur afirma în discursul său din 27 aprilie 1995: „Numele corect al limbii pe care o
vorbim este română, iar cei ce nu vor să înŃeleagă – să consulte savanŃii, care ştiu mai
multe despre etimologia şi dezvoltarea limbii noastre.”

Totodată, idiomul moldovenesc este de cele mai multe ori asociat celorlalte graiuri
vorbite pe teritoriul României, muntenesc, crişean ş.a., aşadar o echivalare între cele două
este nepotrivită (după Ion Stici, Silviu Berejan, Vitalie Marin, Eugen Coşeriu). Astfel,
cuvintele lui Stati despre aşa-numita „limbă moldovenească” sunt de cele mai multe ori
calificate drept „himere”, „un fals ştiinŃific”, o „absurditate”, o „utopie”, un „act de genocid
etnic şi cultural”. Glotonimul de „limbă moldovenească” a primit la rândul său calificative ca
„fals” (Nicolae Leahu, Gheorghe Mihăilă), „himeric” (Vlad Cubreacov), „artistic”
(Moldopres, 20 iulie 1995).

Din punct de vedere internaŃional, termenul de „limbă română” este folosit pentru a
denumi limba oficială în Republica Moldova de către diverse instituŃii şi organizaŃii, ca
ONU, Uniunea Europeană, Banca Mondială, CIA sau Departamentul de Stat al SUA.

În anul 2002, ministrul moldovean de JustiŃie Ion Morei, a declarat că româna şi

moldoveneasca sunt una şi aceeaşi limbă, şi că ConstituŃia Republicii Moldova ar trebui
modificată, nu neapărat prin schimbarea cuvântului moldovenească în română, ci prin
adăugarea sintagmei „Româna şi moldoveneasca sunt aceeaşi limbă“. Ministrul
moldovean al ÎnvăŃământului, Valentin Beniuc, zicea: „Am spus nu o dată că noŃiunile de
limbă moldovenească şi limbă română reflectă unul şi acelaşi fenomen lingvistic în
esenŃă“.

95
 Capitolul II. Limba română vs. limba moldovenească
Academicianul Silviu Berejan, cercetător ştiintific principal în cadrul Institutului de
Lingvistică de pe lângă Academia de ŞtiinŃe a Moldovei, a pledat în ConferinŃa privind
denumirea limbii de stat a Republicii Moldova pentru inexistenŃa unei aşa-numite limbi
moldoveneşti.

Unele dintre cele mai impresionante contribuŃii în sprijinul identităŃii sunt lucrările lui
Nicolae Mătcaş, printre care şi Comunicarea prezentată la Congresul al V-lea al Filologilor
Români, Iaşi-Chişinău, 6-9 iulie 1994. Mătcaş, la fel ca şi Coşeriu, reformulează
„argumentele“ moldoveniste (aşa încât acestea să sune a texte ştiinŃifice), după care
desfiinŃează teoria moldovenistă, paragraf cu paragraf. La sfârşit filologul îşi „justifică“
gestul: „ŞtiinŃa nu trebuie să se afle la cheremul cutărui sau cutărui conducător sau partid,
scopul suprem al ei constând în a sluji adevărul.“

Conform relatărilor despre recentul recensământ moldovean, aproximativ 2/3 din cei
care şi-au declarat limba maternă ca fiind română sau moldovenească au folosit primul
termen. Ulterior, datele oficiale finale ale recensământului au arătat că doar puŃin peste o
cincime din vorbitorii de limbă română/moldoveană au indicat româna ca limă maternă,
însă rezultatele cu privire la acest subiect au fost puse la îndoială.

Bilingvism
Dialectul moldovenesc îmbogăŃit cu elemente de vocabular din limba rusă este
preponderent folosit la nivel naŃional. În oraşe (cu excepŃia Transnistriei, româna
moldovenească şi rusa sunt folosite într-un raport de 50:50, deşi dialectul moldovenesc
câştigă teren în ultimii ani ca limbă oficială şi limbă vorbită de obicei.

Un fenomen frecvent este folosirea cuvintelor şi construcŃiilor ruseşti, a calcurilor de

formă şi sens în limba vorbită în Moldova. De obicei, cuvântul rus vine declinat după
regulile gramaticale ale limbii române. Există totuşi cazuri când o astfel de adaptare la
forma de plural a substantivului este greoaie sau chiar imposibilă din punct de vedere
fonetic. În acest caz, cuvântului îi este ataşat un articol enclitic la forma sa rusă de plural.
Elocvente pentru această situaŃie, care apare la substantivele ruseşti terminate în „-чка”, „-
жка” (şi analog la cele cu terminaŃia „-ска”, „-шка”, „-вка” printre altele) sunt exemple ca
„tapocichile” (pantofii sport), „bulocichile” (chiflele), „leajchile” (bătătoarele), „sosischile”
(cârnăciorii), „slivchile” (cremele). Vocabularul cultural şi terminologia ştiinŃifică este aliniat
în schimb limbii române.

O altă marcă a bilingvismului este penetrarea balcanismelor în limba rusă. În acest

sens, se remarcă nediferenŃierea între desemnarea locului (prepoziŃional) şi direcŃia
deplasării (acuzativ), de exemplu „oни приехали в городе” în loc de „в город” (au venit în
oraş/sunt veniŃi în oraş). Mai rar, apare folosirea formelor personale în locul infinitivului
„позволяет, чтоб мы работали” (ne permite a lucra/ne permite să lucrăm). De
remarcat este şi tranzitivitatea acŃiunii substantivului, de exemplu „oб увековечении имя
певицы” (despre eternalizarea numelui cântăreŃei), sau expresii ca „это я тоже имею
запланировано” însemnând asta am plănuit şi eu (folosită şi de preşedintele Petru
Lucinschi în discursul său din 29 noiembrie 1996), care ilustrează folosirea construcŃiei
perfectului după modelul limbilor vest-europene (romanice) în limbile slavice (un fapt
asemănător apare în limba macedoneană, datorat substratului său aromân).

96
 Capitolul II. Limba română vs. limba moldovenească
DiferenŃe
Ortografie şi alfabet

Principala diferenŃă de ortografie între cele două variante consta înainte de publicarea
„DicŃionarului ortografic al limbii române (ortopepic, morfologic, cu norme de punctuaŃie)”
(elaborat de Academia de ŞtiinŃe a Moldovei şi recomandat spre editare în urma şedinŃei
din 15 noiembrie 2000) în folosirea literelor â şi î. În timp ce în româna standard sunt
folosite ambele glife (cu excepŃia unor publicaŃii care continuă să folosească ortografia de
dinainte de 1990), cu reguli clare de folosire (a se vedea â şi î), în româna moldovenească
era recomandată folosirea lui î din i. Totuşi, multe publicaŃii de limbă română din Republica
Moldova foloseau şi înainte de acest moment â (Flux, Accente, Ziarul de Garda, Timpul,
etc.), la fel cum în România există publicaŃii care folosesc vechea ortografie (Academia
CaŃavencu printre altele). Faptul că ortografia oficială reglementată în Republica Moldova
impunea folosirea în exclusivitate a literei î se datora faptului că, după perioada sovietică
în care româna era scrisă cu alfabetul chirilic, când Academia de ŞtiinŃe a Moldovei a
adoptat alfabetul latin cu ortografia din România, Academia Română încă nu
reintrodusese simbolul â în forma inspirată de ortografia interbelică.

Din acelaşi motiv, cuvântul sunt se scria în Moldova sînt.

În perioada comunistă, şi în primii ani de după revoluŃie, româna din România folosea
la rândul ei aceeaşi ortografie (scrierea cu î din i şi sînt). Decizia de a reforma ortografia
pentru a include şi caracterul „â” a fost luată de Academia Română în 1993.

Cu toate acestea în noua ediŃie a „DicŃionarului ortografic al limbii române (ortopepic,

morfologic, cu norme de punctuaŃie)” se aplică Hotărârea Adunării generale a Academiei
Române din 17 februarie 1993 privind la revenirea la „â” şi „sunt” în ortografia limbii
române. „DicŃionarul ortografic al limbii române (ortopepic, morfologic, cu norme de
punctuaŃie)” este elaborat pe baza „DicŃionarului ortografic cu elemente de ortoepie şi
morfologie”, apărut la Chişinău în anul 1990, care, la rândul lui, a fost pregătit după
„DicŃionarul ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române”, publicat la Editura
Academiei Române în anul 1982, şi reprezintă, în esenŃă, o ediŃie adăugată a acestora.
EdiŃia s-a îmbogăŃit cu 25 000 de unităŃi lexicale, ajungând astfel la cifra de 75 000.

În Republica Moldova, alfabetul chirilic a fost înlocuit de cel latin în 1989. Conform unui
studiu AEGEE din 1997, aproape toată populaŃia urbană moldovenească cunoaşte
alfabetul latin, deşi mulŃi moldoveni de peste 30 de ani preferă literele chirilice.

Vocabular

În 2003, Vasile Stati, un promotor al argumentului „moldovenist“, a publicat un dicŃionar

moldovenesc-român, cu o prefaŃă virulentă şi cu scopul declarat de a demonstra că în cele
două Ńări se vorbesc limbi diferite. Lingviştii Academiei Române au declarat că toate
cuvintele moldoveneşti sunt de asemenea cuvinte româneşti. Şi în Republica Moldova,
şeful Institutului de Lingvistică din cadrul Academiei de ŞtiinŃe a Moldovei, Ion BărbuŃă, a
descris dicŃionarul ca fiind o „absurditate, servind scopuri politice“. Aceste reacŃii
academice au fost catalogate ca tendinŃe expansioniste româneşti de către Stati, care a
acuzat guvernul român de aceasta în faŃa forurilor internaŃionale.

97
 Capitolul II. Limba română vs. limba moldovenească
SituaŃia din Ucraina
În perioada sovietică, în RSS Ucraineană minoritatea românofonă a fost împărŃită între
"moldoveni" şi "români" pe baza criteriului geografic, astfel:

• În regiunea Odesa care cuprinde Sudul Basarabiei şi cele 8 raioane din fosta RASS
Moldovenească care în 1940 au fost incluse în Ucraina, toŃi românofonii au fost
etichetaŃi drept moldoveni, iar limba vorbită de ei drept moldovenească.
• În Transcarpatia (Maramureşul de Nord) românofonii erau recunoscuŃi ca având
naŃionalitate română.
• În regiunea CernăuŃi populaŃia românofonă era împărŃită între "moldoveni" şi
"români" după criterii nu foarte exacte (uneori în cadrul aceleiaşi familii existau
asemenea împărŃiri artificiale), însă ca regulă generală nu foarte strict aplicată, în
partea basarabeană a regiunii (fostul judeŃ Hotin) românofonii erau declaraŃi
moldoveni, iar în partea bucovineană a regiunii era acceptată şi declararea
naŃionalităŃii române.
• În celelalte regiuni ucrainene unde existau sate româneşti, locuitorii erau consideraŃi
moldoveni.

În sistemul de învăŃămînt pentru minoritatea românofonă se folosea exclusiv "limba

moldovenească" scrisă cu alfabet chirilic. Inclusiv românilor din Maramureşul de Nord,
care niciodată nu s-au considerat moldoveni şi erau recunoscuŃi oficial drept români de
autorităŃile sovietice, li se preda în şcoli "limba moldovenească".

După trecerea la alfabetul latin în Republica Moldova, au trecut la alfabetul latin şi

moldovenii din Ucraina.

În Ucraina, învăŃământ în limba română/moldovenească există doar în regiunile Odesa,

CernăuŃi şi Transcarpatia. În perioada de început a URSS, înainte de al doilea război
mondial, au existat şcoli moldoveneşti şi în alte regiuni.

SituaŃia lingvistică în stânga Nistrului

Aşezăminte moldoveneşti sunt menŃionate în stânga Nistrului încă din secolul XVII, cu
toate că acestea nu au făcut niciodată parte din Principatul Moldovei. Până la includerea
acestui spaŃiu în Imperiul Rus la sfârşitul secolului XVIII, aşezările s-au aflat sub
stăpânirea tătarilor, cu excepŃia nordului inclus în Regatul Poloniei. Odată cu formarea în
1924 a Republicii Sovietice Socialiste Autonome Moldoveneşti, limba română a fost
introdusă în educaŃie, presă şi publicistică. Până în 1928 s-a dezvoltat limba română,
scrisă iniŃial cu caractere chirilice – pentru acomodarea populaŃiei, iar mai apoi cu alfabetul
latin. Această dezvoltare a fost întreruptă în anii următori, în scopul sincronizării cu politica
de proletcultism a Uniunii Sovietice, care cerea anularea realizărilor progresive ale
societăŃii civile. Acest fapt a afectat şi idiomul moldovenesc care trebuia să funcŃioneze ca
o limbă independentă faŃă de limba română, politică al cărui principal susŃinător era
lingvistul Leonid Madan. Noile norme fonetice şi gramaticale, precum şi neologismele
introduse nu s-au bucurat de succes şi au fost eliminate în 1932, fapt urmat de adoptarea
normei literare limbii române cu alfabet latin. Această perioadă nu a durat decât până în
1938, până la începerea terorii staliniste, a cărei victime au fost „românizatorii”, alături de
milioane de alŃi „duşmani ai poporului”. Limba standard a fost din nou scrisă cu caractere
chirilice şi îmbogăŃită cu cuvinte de sorginte rusă, după o normă construită de I. C.
Ciobanu.

98
 Capitolul II. Limba română vs. limba moldovenească
În iunie 1940, după 22 de ani de la unirea din 1918, Uniunea Sovietică reocupa
Basarabia şi ocupa Bucovina de Nord şi Ńinutul HerŃa. Un an mai târziu, România a atacat
URSS-ul, ca parte a OperaŃiunii Barbarossa şi a eliberat Ńinuturile vremelnic ocupate, în
acelaşi timp ocupând şi teritoriile dintre Bug şi Nistru (care au primit prin extensie numele
de Transnistria). Dupa o perioadă numai de 3 ani în care limba şi alfabetul moldoveneşti
au fost înlocuite de limba română şi grafia latină, zona a fost reocupată de URSS în 1944
şi a rămas în cadrul statului unional sovietic până disoluŃia acestuia din 1991. După război,
conducerea sovietică a renunŃat la planurile de introducerea unei limbi de stat bazată pe
dialectul moldovenesc, urmând ca după mai multe concesii limba română să devină limba
standard, dar scrisă încă cu caractere chirilice. Statutul limbii în Transnistria era până în
1989 identic cu cel din Basarabia, deşi în mediul cotidian româna avea o importanŃă mult
mai redusă în stânga Nistrului – o cauză a acestui fapt era şi faptul că moldovenii
constituiau doar 40% din populaŃie, iar prestigiul limbii era chiar şi printre ei mai scăzut
decât în restul RSS Moldoveneşti. În timp ce deja în 1989 în Basarabia limba era denumită
„română”, fiind introdus şi alfabetul latin, autorităŃile de la est de Nistru şi-au declarat
unilateral independenŃa faŃă de Republica Moldova şi au adopta rusa, ucraineana şi
moldoveneasca ca limbi oficiale. De fapt însă, limba de stat în republica separatistă
nistreană este rusa, dominantă în mediul urban, în special în capitala Tiraspol. În mass
media este folosită şi aşa-numita „moldovenească”, limba română standard scrisă cu
alfabetul chiriclic. Universitatea, care a folosit pentru o perioadă de timp alfabetul latin, a
fost mutată la Chişinău. Astfel, Universitatea de Stat din Tiraspol se află în Chişinău, iar la
Tiraspol funcŃionează Universitatea Nisteană Şevcenco. În general, dialectul moldovenesc
joacă un rol periferic în mediul din stânga Nistrului.

Republica s-a autodenumit „Nistrenia”. Numele de „Transnistria” era folosit în România

înaintea izbucnirii celui de Al Doilea Război Mondial, fără să posede conotaŃii speciale. În
URSS însă, numele făcea referire la regimul de ocupaŃie româno-german asupra
teritoriului dintre Nistru şi Bug (cu centrul la Odessa) din perioada 1941-1944, motiv pentru
care termenul este evitat în zilele noastre. Cu toate acestea, termenul „Nistrenia” se
conformează normei lingvistice româneşti.

În vara lui 2004, miliŃiile separatiste au început să închidă şcolile din Transnistria în
care se preda limba română cu alfabet latin, iar părinŃii şi elevii care s-au opus au fost
arestaŃi. O parte din elevii care au luptat la acea vreme pentru a se putea exprima în limba
română şi-au petrectut sărbătorile de iarnă din 2004 în România la invitaŃia Ministerului
Afacerilor Externe. Şcolilele româneşti închise au fost apoi redeschise, însă acestea au
statut de "şcoli neguvernamentale", şi în consecinŃă nu primesc fonduri de la autorităŃile
RMN. Potrivit agenŃiei de presă oficiale de la Tiraspol, Olivia-Press, în şcolile din stânga
Nistrului, 11 200 de elevi învaŃă în „limba moldovenească” (cu alfabetul chirilic), în vreme
ce 3.400 de elevi sunt înscrişi în cele 6 instituŃii de învăŃământ neguvernamentale în care
se învaŃă în „limba română” (cu alfabetul latin).

99
 Capitolul II. Limba română vs. limba moldovenească
II.3.Istoria limbii române în Republica Moldova

InvăŃătoare şi elevi la o şcoală rurală din Basarabia în perioada interbelică

Istoria „limbii moldoveneşti” se referă la istoria limbii române în regiunile istorice şi

politice Basarabia şi Transnistria, unde poartă în mod oficial numele de „limba
moldovenească”.

SituaŃia limbii vorbite în Moldova înainte de 1812

Domnul LaŃcu (aproximativ 1365-1373), fiul primului domnitor al Moldovei, era
recunoscut de către Sfântul Scaun ca "Duce al Moldovei" printr-o scrisoare în care se
adăuga că Moldova este parte a naŃiunii vlahe (române): dux Moldavie partium seu
nationis Wlachie.

Cronicarul polonez Jan Długosz afirma în 1476 că moldovenii şi valahii "au aceleaşi
limbă şi obiceiuri". Trimiteri la o aşa-numită "limbă moldovenească" pot fi găsite în lucrări
timpurii precum cea a lui Grigore Ureche LetopiseŃul łării Moldovei, unde autorul notează
că de fapt această limbă este vorbită de moldoveni, valahi şi vlahii transilvăneni.

Miron Costin, în lucrarea sa De neamul moldovenilor, afirmă că naŃiunea română

trăieşte în Moldova, Muntenia şi Ńinuturile ungureşti şi mai notează că, deşi oamenii din
Moldova se autodenumesc "moldoveni", ei îşi numesc limba "românească", nu
moldovenească.

Marele cărturar Dimitrie Cantemir afirmă în Descriptio Moldaviae (Berlin 1714) că

moldovenii vorbesc aceiaşi limbă cu valahii şi transilvănenii. Cantemir este primul care
introduce ideea că anumite cuvinte româneşti au rădăcini dacice.

Rusificarea limbii în Basarabia ocupată de Imperiul Rus

În primii ani ai ocupaŃiei Ńariste de după 1812, peste 95% din populaŃia regiunii era
românească, iar limba română a foat acceptată ca limbă oficială în instituŃiile basarabene,
alături de limba rusă.

Gradual, limbii ruse a început să i se acorde o tot mai mare importanŃă. Conform
autorităŃilor imperiale, din 1828 actele oficiale au început să fie publicate numai în limba

100
 Capitolul II. Limba română vs. limba moldovenească
rusă, iar pe la 1835, s-a acordat un termen de 7 ani în care instituŃiile statului mai puteau
accepta acte redactate în limba română.

Limba română a mai fost acceptată ca limbă de predare în învăŃământul public până în
1842, din acest moment statutul ei devenind unul de obiect secundar. Astfel, la seminarul
din Chişinău limba română s-a regăsit printre materiile obligatoriu de studiu, (10 ore pe
săptămână) până în 1863, când catedra respectivă a fost desfiinŃată. La Liceul nr. 1 din
Chişinău, elevii aveau posibilitatea să aleagă studiul uneia dintre următoarele limbi:
română, germană şi greacă până pe 9 februarie 1866, când autorităŃile imperiale au
interzis studierea limbii române, oferind următoarea explicaŃie: "elevii cunosc această
limbă în modul practic, iar învăŃarea ei urmăreşte alte scopuri".

Prin 1871, Ńarul a emis un ucaz "Asupra suspendării studierii limbii române în şcolile
din Basarabia" deoarece "în Imperiul Rus nu se studiază limbile locale".

Statutul limbii moldoveneşti în timpul stăpânirii ruseşti

SituaŃia lingvistică din Basarabia din 1812 până în 1918 a evoluat de la bilingvism până
la impunerea unei singure limbi oficiale – limba rusă. Limba rusă a căpatat statut de
singură limbă oficială, în timp ce limba română era limba majorităŃii populaŃiei. EvoluŃia
acestei situaŃii şi inventarea noii limbi moldoveneşti poate fi împărŃită în cinci perioade.

Prima fază: 1812 – 1828

Perioada 1812 – 1828 a fost una de bilingvism funcŃional. Deşi limba rusă avea o
poziŃie privilegiată, limba română era folosită în special în domeniile administraŃiei publice,
învăŃământului public (în special cel religios) şi culturii. În anii care au urmat imediat
anexării Basarabiei, păstrarea limbii şi obiceiurilor naŃionale deveniseră foarte importante.
La Seminarul teologic din Chişinău, deschis în 1813, a fost publicată o gramatică a limbii
române, iar imprimeriile din Chişinău au început tipărirea de carte religioasă în limba
română.

A doua fază: 1828 – 1843

Perioada 1828 –1843 a fost una a bilingvismului parŃial diglosic. În această perioadă, a
fost interzisă folosirea limbii române în administraŃie. Româna a fost exclusă din codul
civil, dar a continuat să fie folosită în învăŃământ, dar numai ca un subiect separat. Au fost
publicate manuale bilingve, aşa cum a fost gramatica româno-rusă Bucoavne a lui Iacob
Ghinculov. CărŃile religioase şi predicile de duminică din biserici au rămas singurele forme
de manifestare publică a limbii române. Până în 1843, înlocuirea limbii române din
administraŃie a fost completă.

A treia fază: 1843 – 1871

Perioada dintre 1843 şi 1871 a fost aceea a asimilării. Limba română a mai continuat
să fie obiect de studiu până în 1866 la "Liceul regional", până în 1867 la "Seminarul
teologic" şi până în 1871 în şcolile primare din teritoriu. După acest moment, studierea
limbii române a fost interzisă prin lege.

101
 Capitolul II. Limba română vs. limba moldovenească
A patra fază: 1871 – 1905

Perioada 1871 – 1905 a fost una de monoglotism oficial în rusă. Orice folosire publică
a limbii române a fost înlocuită cu limba rusă. Româna a continuat să fie folosită doar în
familie şi între prieteni. Aceasta a fost una dintre perioadele cu cel mai înalt grad de
asimilare din Imperiul Rus. În 1872, Pavel Lebedev a ordonat ca toate documentele
bisericeşti să fie scrise exclusiv în limba rusă, iar, în 1882, tiparniŃa bisericească din
Chişinău a fost închisă din ordinul Sfântului Sinod.

A cincea fază: 1905 – 1917

Perioada 1905 – 1917 a fost una a creşterii conflictelor lingvistice, apărute odată ce
redeşteptarea conştiinŃei naŃionale româneşti. În 1905 şi 1906 zemstvele basarabene au
cerut reintroducerea limbii române ca "limbă obligatorie de studiu" şi "libertatea de studiere
în limba maternă (română)". În acelaşi timp, au început să apară primele ziare în limba
română: Basarabia (1906), ViaŃa Basarabiei (1907), Moldovanul (1907), Luminătorul
(1908), Cuvînt moldovenesc (1913), Glasul Basarabiei (1913). Din 1913, Sfântul Sinod a
permis "bisericilor din Basarabia să folosească limba română".

Limbă moldovenească a fost o inveŃie a acestor timpuri, scopul statului Ńarist fiind acela
al creării unei limbi care să se deosebească cel puŃin prin nume de limba română. Cu
toate acestea, Ştefan Margeală, care publica în 1827 un dicŃionar biligv, afirma în prefaŃă
că lucrarea sa doreşte "să ofere celor 800.000 de români care trăiesc în Basarabia,... ca şi
milioanelor de români care trăiesc de cealaltă parte a Prutului, posibilitatea cunoaşterii
limbii ruse şi, de asemenea, fiind destinată ruşilor care doresc să studieze limba română".
În 1865, Ioan Doncev, în prefaŃa abecedarului său şi a manualului de gramatică, afirma că
moldoveneasca este valaho-română, ori română. Totuşi, după această dată, termenul
"limba română" apare numai sporadic în corespondenŃa autorităŃilor şcolare. În mod
gradual, limba moldovenească devine singura denumire acceptată pentru limba vorbită de
majoritatea populaŃiei băştinaşe. Această situaŃie s-a dovedit folositoare pentru cei care
doreau o separaŃie culturală a Basarabiei de România.

Deşi se referă la o altă perioadă istorică (cea de după 1991), afirmaŃia lui Kl. Heitmann
este valabilă şi pentru ce s-a întâmplat la sfârşitul secolului al XIX-lea începutul celui de-al
XX-lea: "Teoria a două limbi – română şi moldovenească – a servit atât la Moscova, cât şi
la Chişinău, pentru combaterea veleităŃilor naŃionaliste ale Republicii Moldova, fiind în fapt
o acŃiune împotriva naŃionalismului românesc". (Heitmann, 1965). Obiectivele ale politicii
lingvistice ruseşti în Basarabia s-a schimbat de la interzicerea limbii române la
dialectizarea ei. A. ArŃimovici, un funcŃionar superior al Departamentului EducaŃiei cu
sediul la Odessa, scria într-o scrisoare către Ministerul InstrucŃiunii Publice ( 11 februarie
1863): "Opinia mea este că va fi greu de oprit populaŃia românească din Basarabia să
folosească limba din principatele învecinate, unde populaŃia românească concentrată
poate dezvolta limba bazată pe elementele ei latine, care nu sunt bune pentru limba slavă.
DirecŃiile guvernamentale legate de acest caz, care urmăresc să creeze un nou dialect in
Basarabia, mai puternic bazat pe limba slavă, vor fi, aşa cum se va vedea, fără folos: nu
putem sili profesorii să predea o limbă care va muri curând în Moldova şi Valahia... părinŃii
nu vor dori ca urmaşii lor să înveŃe o limbă diferită de cea pe care o vorbesc în mod
curent". Deşi anumiŃi oficiali, asemeni lui ArŃimovici, şi-au dat seamă că dezvoltarea unui
dialect diferit de limba vorbită în Principatele Unite nu va fi niciodată o încercare
încununată de succes, cei mai mulŃi funcŃionari guvernamentali Ńarişti,"urărind Ńelul
îndeplinirii politicii guvernului, au numit în mod tendenŃios limba majoritară
moldovenească, chiar şi in contextele în care română se folosise întotdeauna până
atunci".
102
 Capitolul II. Limba română vs. limba moldovenească
Începuturile limbii moldoveneşti

Harta României din 1924. România cuprindea la acea dată cea mai mare parte a ceea ce este azi Republica
Moldova. Pe malul stâng al Nistrului se află RSSA Moldovenească, (1924 – 1940), care este azi în cea mai
mare parte regăsită în Transnistria.

Teritoriul Basarabiei, care formează cea mai mare parte a Republicii Moldova din zilele
noastre, şi care reprezintă partea estică a regiunii istorice a Principatului Moldova, a fost
anexată de Imperiul Rus în 1812 şi a rămas sub stăpânirea ruşilor până în 1917. În 1918,
Basarabia s-a unit cu România.

În Uniunea Sovietică, autorităŃile comuniste au luat în 1924 iniŃiativa creării RSSA

Moldoveneşti în cadrul RSS Ucrainiene. AutorităŃile au proclamat că limba vorbită de
moldoveni este "limba moldovenească", după cum pare, pentru a da regiunii o identitate
separată de cea română. Alfabetul latin, care fusese folosit pentru scrierea limbii în ultimii
80 de ani a fost înlocuit cu o versiune a alfabetului chirilic, derivată din alfabetul rus.
Justificarea autorităŃilor a fost aceea că, în urmă cu 80 de ani, limba fusese scrisă cu
alfabetul chirilic.

După 1944, când Basarabia a ajuns din nou sub stăpânire rusească, refugierea unei
părŃi a populaŃiei băştinaşe în România, deportările etnicilor români din Basarabia şi
încurajarea aşezării în noua republică sovietică a cetăŃenilor din restul URSS-ului, a făcut
ca în RSS Moldovenească să apară mari comunităŃi de rusofoni. În perioada sovietică,
moldovenii au fost încurajaŃi să înveŃe limba rusă ca premisă obligatorie pentru accesul la
învăŃământul superior, la un statut social şi politic superior. Toate aceste acŃiuni au dus la
proliferarea împrumuturilor lingvistice ruseşti în limba băştinaşilor.

Românizatorii şi originaliştii
În perioada de existenŃă a RSSA Moldoveneşti a existat o dispută între suporterii –
"românizatorii" sau "româniştii" – şi oponenŃii – "originaliştii" – convergenŃei limbilor
moldoveneşti şi române.

În particular, originaliştii încercau să pună bazele unei limbi literare moldoveneşti

bazate pe graiul local. Au fost create neologisme pentru acoperirea articolelor tehnice
pentru care limba locală nu avea echivalente. Ca urmare, textele ştiinŃifice, de exemplu din
botanică sau fizică, au devenit de neînŃeles pentru neiniŃiaŃi.

103
 Capitolul II. Limba română vs. limba moldovenească
În februarie 1932, comuniştii moldoveni au primit sarcina din partea Partidului
Comunist Ucrainian să schimbe grafia limbii moldoveneşti astfel încât să se folosească
alfabetul latin. Aceasta era o parte a unei mai vaste campanii în URSS, care urmărea
latinizarea alfabetelor limbilor naŃionalităŃilor mai puŃin numeroase. AcŃiunea se baza pe
teoria lingvistului sovietic Nicolai Marr, care postula convergenŃa către o singură limbă
mondială, care trebuia să fie limba societăŃii fără clase – comunismul. Această directivă a
fost sabotată pasiv de "originalişti", până când Stanislav Kosior (Secretar General al
Partidului Comunist Ucrainian) şi o delegaŃie de comunişti moldoveni au fost primiŃi de
Stalin – unde, după cum se afirmă, s-a insitat pe o mai rapidă latinizare, cu scopul suprem
al convergenŃei culturilor moldoveneşti şi română, care urmărea ca, într-un viitor apropiat,
Moldova şi România să fie unite, evident sub domnia sovietică. Totuşi, rezistenŃa la
românizare a persistat şi, după 1933, un număr de "originalişti" reprezentativi au fost
întamniŃaŃi, cărŃile lor distruse, iar neologismele inventate de ei, interzise.

După Plenara CC al PC al URSS din februarie-martie 1937, care a exacerbat epurările

staliniste, atât romanizatorii, cât şi originaliştii au fost declaraŃi "spioni imperialişti": primii
ca"agenŃi ai României boiereşti" ("Боярская Румыния"), iar cei din urmă datorită sabotării
latinizării alfabetului.

In februarie 1938, comuniştii moldoveni au emis o declaraŃie prin care treceau încă o
dată modul de scriere la alfabeltul chirilic, această declaraŃie fiind oficializată printr-o lege
a republicii autonome. Motivul invocat de această dată a fost acela că latinizarea a fost
folosită de "elementele burghezo - naŃionaliste" pentru "îndepărtarea populaŃiei
moldoveneşti de cele ucrainiene şi ruse, cu scopul final al separării Moldovei Sovietice de
URSS".

Limba moldovenească în RSS Moldovenească

În iunie 1940, după 22 de ani de la unirea din 1918, Uniunea Sovietică reocupa
Basarabia şi ocupa Bucovina de Nord şi Ńinutul HerŃa. Un an mai târziu, România a atacat
URSS-ul, ca parte a Planului Barbarossa şi a eliberat Ńinuturile vremelnic ocupate, în
acelaşi timp ocupând şi teritoriile dintre Bug şi Nistru (care au primit prin extensie numele
de Transnistria). Dupa o perioadă numai de 3 ani în care limba şi alfabetul moldoveneşti
au fost înlocuite de limba română şi grafia latină, zona a fost reocupată de URSS în 1944
şi a rămas în cadrul statului unional sovietic până disoluŃia acestuia din 1991.

În 1956, în timpul reabilitării victimelor represiunilor staliniste, a fost făcut un raport

special cu privire la statutul limbii moldoveneşti, prin care se afirma că discuŃiile dintre
romanizatori şi originalişti din deceniul al patrulea au fost în mare parte neştiinŃifice, de
vreme ce în republică erau foarte puŃini lingvişti, iar gramatica şi vocabularul de bază al
limbilor literare română şi moldovenească erau practic identice, în timp ce diferenŃele erau
neesenŃiale. Planul de convergenŃă al limbilor română şi moldovenească a fost aprobat
încă o dată, în substrat fiind situaŃia din Republica Populară Română.

Cu toate acestea, ultimul plan nu a fost pus niciodată în practică. Mai mult, pentru a
justifica ocuparea Basarabiei, teoriile eliberării poporului moldovenesc de sub jugul
otoman de către ruşi, a trădării naŃionale a burghezo-moşierimii moldovene reprezentate
în Sfatul łării, care a proclamat Unirea din 1918, a ocupaŃiei româneşti, ca şi teoria
aberantă a existenŃei a încă unui popor neolatin în răsăritul Europei (ceea ce ar fi implicat
existenŃa a încă unei limbi romanice – limba moldovenească), născut prin romanizarea
separată a dacilor şi a geŃilor, au fost ridicate la rang de politică oficială în RSS
Moldovenească.

104
 Capitolul II. Limba română vs. limba moldovenească
DiferiŃi reprezentanŃi ai lumii ştiinŃifice sovietice, istorici sau lingvişti, s-au străduit în
cadrul unor diferite întâlniri internaŃionale să obŃină recunoaşterea teoriilor
desnaŃionalizatoare.

Revenirea la grafia latină

În 1989, versiunea din acel moment al alfabetului român a fost proclamată alfabet
oficial în RSS Moldovenească, unde limba oficială se numea în continuare
moldovenească.

După proclamarea independenŃei Moldovei din 1991, "româna" a fost proclamată limbă
oficială, (alături de alte simboluri oficiale de inspiraŃie românească: imnul naŃional
Deşteaptă-te, române!, steagul tricolor albastru-galben-roşu, stema naŃională), pentru ca,
în 1994, prin noua constituŃie să se revină la denumire oficială din perioada sovietică,
aceea de "limbă moldovenească".

Când în 1992, Academia Română a schimbat unilateral ortografia oficială a limbii

române, Institutul de Lingvistică al Academiei de ŞtiinŃe a Moldovei nu a făcut schimbări
asemănătoare.

În 1996, o încercare a preşedintelui Mircea Snegur de schimbare a numelui limbii

oficiale în "română" a fost respinsă de Parlamentul moldovenesc, sub motivul că ar
încuraja expansionismul românesc.

În 2002, o încercare a guvernului de la Chişinău de a acorda limbii ruse statutul de a

doua limbă oficială şi de obiect obligatoriu de studiu în şcoli a provocat un val de indignare
populară în capitală şi în numeroase localităŃi ale republicii. În faŃa valului de proteste, s-a
renunŃat la această hotărâre.

În 2003, a apărut la Chişinău un DicŃionar Moldovenesc-Românesc al cărui autor,

Vasile Stati, relua practic multe dintre teoriile lingvistice sovietice. Lingviştii Academiei
Române au demonstrat că toate cuvintele moldoveneşti din dicŃionar sunt şi cuvinte
româneşti, iar cele câteva care nu-şi au corespondent sunt neologisme rezultate în urma
rusificării. La Chişinău, preşedintele Academiei Moldovei, Ion BărbuŃă, a descris dicŃionarul
ca pe "o absurditate, servind interease politice". Stati, a acuzat pe membrii celor două
academii naŃionale de promovarea "colonialismului românesc".

La recensământul din 2004, presa a afirmat că două treimi din populaŃia

moldovenească a republicii a declarat că limba lor maternâ este "româna", iar o treime -
"moldoveneasca", acesta fiind motivul pentru care rezultatele oficiale ale recensământului
oficial au întârziat să fie publicate.

105
 Capitolul II. Limba română vs. limba moldovenească
II.4.De neamul moldovénilor, din ce Ńară au ieşit
strămoşii lor
de Miron Costin
Capul al şaselea - De numerile neamului acestor Ńări şi de port
şi de limba graiului, de unde au luat, aşijderea şi de tunsura,
carei să află şi acmu la prostime pe supt munte, lăcuitorii ce
suntu şi de lége creştinească, de unde au luat
Mare dovadă neamurilor, din ce rădăcină şi izvor suntŭ, numile care au şi în de sine şi
la alte Ńări streine şi măcară că nici un neam nu ieste în toată lumea să aibă numai un
nume, ci unile dispre capetile céle dintăi a vreunui norod stăpânitoare, alte nume suntŭ di
pre locuri, de unde suntŭ începute, multe di pre cetăŃi mari, multe de pre ape vestite. Cum
vedem neamul nemŃescŭ suptŭ acéste numere: întăi şi mai ales şi mai de cinste: alamani
şi aşa le zic istoriile céle vechi şi turcii; al doilea nume: gherman, adecă doi fraŃi, latinéşte
ghermanus; o seamă de istorici le zicŭ tevtones, di pre capul lor Tevton, italiianii zicu
tudesco, poate fi iară di pre Tevton; léşii, moscalii, noi zicem némŃi. Mai apoi alte numere
despărŃite ca crăngile dintr-un copaciŭ: şvedzii, danii, franŃozii, saxonii, belghii, batavii şi
alte Ńări mai mărunte, totŭ din rădăcina cea véche a alamanilor crăngi şi părŃi suntŭ.

Aşa hişpanii; ibării, Ńiltiberii, portogalii, iară tot un neam suntŭ; franŃozii, galii tot un
neam suntŭ. Turcii, de pre locul lor, Turhistan, de pe capul lor cel dintăi Osmangic:
otomani, osmanlâi. Moscalii, rusii, bolgarii, sârbii, harvaŃii, slovaŃii, bohemii, raŃii, polaŃii totŭ
un neam slovenescŭ suntŭ, fără alte numere ce suntŭ la streini. Că întăi acestui neam
grecii le-au zis savromatis, de pe ochi mierăi şi albeneŃi, adecă ochi de şopârlă. Tătarii,
tartari, de pe apa Tartara, schitii de pe sălbătăcie, nohai. Aşa toate neamurile suptŭ multe
numere toate suntŭ. Ungurii: huni, maghiari, ugrii, iară sasii: dachii, saŃii, goŃii, masaghetii.
Şi acéstea nu toate numerile, numai unile dintr-însile Ńi le-am însemnatŭ, pentru înŃelesul
numerilor mai lesne neamului şi acestor Ńări, Moldovei şi łărâi Munteneşti şi românilor din
Ardeal.

Aşa şi neamul acésta, de carele scriem, al Ńărâlor acestora, numele vechiŭ şi mai
direptŭ ieste rumân, adecă râmlean, de la Roma. Acest nume de la discălicatul lor
de Traian, şi cât au trăit pănă la pustiirea lor di pre acéste locuri şi cât au trăitŭ în
munŃi, în Maramoroş şi pe Olt, tot acest nume au Ńinut şi Ńin pănă astăzi şi încă mai
bine munténii decât moldovénii, că ei şi acum zic şi scriu Ńara sa rumânească, ca şi
românii cei din Ardeal.

Iară streinii şi Ńările împrejur le-au pus acestŭ nume vlah, de pe vloh, cum s-au mai
poménit, valios, valascos, olah, voloşin, tot de la streini suntŭ puse acéste numere, de pre
Italiia, cărora zic vloh. Apoi mai târziu, turcii, de pre numere domnului carile au închinat
Ńara întăi la turci, ne zic bogdani, munténilor cara-vlah, grecii bogdano-vlah, munténilor
vlahos. Că acestŭ nume, moldovan, ieste de pre apa Moldovei, după al doilea discălicatul
aceştii Ńări de Dragoşu-vodă. Şi munténilor, ori de pe munte, muntean, ori de pe Olt,
olteani, că léşii aşa le zic, molteani.

Măcară dară că şi la istorii şi la graiul şi streinilor şi înde sine cu vréme, cu

vacuri, cu primenéle au şi dobândescŭ şi alte numere, iară acela carile ieste vechiŭ
nume stă întemeiat şi înrădăcinat: rumân. Cum vedem că, măcară că ne răspundem

106
 Capitolul II. Limba română vs. limba moldovenească
acum moldovéni, iară nu întrebăm: ştii moldovenéşte?, ce ştii românéşte?, adecă
râmlenéşte, puŃin nu zicem: sŃis romaniŃe? pre limba latinească. Stă dară numele cel
vechiŭ ca un teméi neclătit, deşi adaog ori vrémile îndelungate, ori streini adaog şi
alte numere, iară cela din rădăcină nu să mută. Şi aşa ieste acestor Ńări şi Ńărâi
noastre, Moldovei şi łărâi Munteneşti numele cel direptŭ de moşie, ieste rumân,
cum să răspundŭ şi acum toŃi acéia din łările Ungureşti lăcuitori şi munténii Ńara lor
şi scriu şi răspundŭ cu graiul: łara Românească.

Şi acestŭ nume vlah de la turci şi de la greci ieste, de la némŃi vallios, de la franŃoji

valahos, de la léşi voloşin, de la moscali şi de la rusi tot aşa voloşin şi de la unguri olah;
acesta nume tot de pe vloh ieste şi vloh ieste italiianŭ, din care Ńări a vlohului, adecă a
Italiei, au pornitŭ Traian, împăratul Râmului, fără număr mulŃime de norod şi i-au aşezatŭ
în aceste Ńări a Dachiei cei vechi. Să fie acest nume vlah de pre Fleac hatmanul Râmului,
precum scriu unii, basne suntŭ.

Şi aşa dovedindŭ numele neamului acestuia, cum vezi din isto-rici mari şi mărturiia
Ńărâlor înprejur, ne trage rândul a pomeni de portul. Care acum portul stătătoriŭ ca numele
şi ca limba nu ieste, ci ia un neam de la alt neam porturile cu vréme. La care schimbarea
hainelor face şi locul, de le caută a face şi îmbrăcăminte trupului, precum ieste firea
ceriului a vreunii părŃi de lume. Că întăi la acéste părŃi de lume, unde trăéscŭ moscalii,
rusii, tătarii, să fie omul îmbrăcat în haine franŃozeşti, ar crăpa de frigŭ. Şi măcară şi la noi
pre aicea ce ierni suntŭ, łara Italiei ierni ca acéstea nu are niciodată, ci foarte blânde ierni,
cum suntŭ la nŭoi toamnile, şi mare darŭ au acéle Ńări a Italiei, cât şi vara năduşăli nu
suntŭ ca aicea la noi, ci călduri cuvioase, puŃin nu ca primăvara, cum ieste la noi la maiu,
la iunie. Le-au căutatŭ dară acestora oameni mutaŃi pre acéste locuri a-şi schimba portul
hainelor după vrémea acestor locuri.

Cătră acéstea toate, caută ce scrie de portul rumânilor iscusitul istoric Lavrentie
Topeltin din Mediiaşi, cuvintele lui Ńi le izvodescŭ: Rumânii de Ardeal, ai noştri, poartă o
haină de la umere pănă peste tot trupul îmbrăcaŃi, ne fac mare învăŃătură portului de
vacurile céle de demult, care au Ńinut părŃile acéstea de la septentrion, adecă părŃile carile
suntŭ aproape spre miiazănoapte, tot trupul acoperitŭ, care feliŭ de haine pomenéşte un
dascal anume MarŃialis, că să chiema endromida, cu aceste cuvinte: ÎŃi trimitem
endromida, vechiŭ portŭ, nu mândru, iar bun de luna lui dichemvrie. Şlice au de pâslă, pe
limba noastră deŃască cuglă (eu socotesc cu chivere, care am apucatŭ eu şi la boieri
aicea). Caută ce zice de opinci tot acela istoric Topeltin, şi nu de la sine, ci pune cuvintele
a mai vechi de sine istoricilor, anume Alfon-sŭ şi pre Plavt şi pre Ag. Ghel, carile au scris
cărŃi de porturile céle vechi limbilor: Féliul încălŃămintelor a românilor ieste cu piiéle crudă,
de fiéştece dobitoc, piste picior învălit bine în obiiele de lână încalŃă şi apoi piielea acéia
leagă cu curea piste picior, de înfăşoară piciorul de la dégite pănă sus, toată glezna. Şi
acéstea ieste portul râmlénilor celor vechi, strămoşilor lor, care purta la oşti. Acestŭ fél de
încălŃăminte a slujitorilor oşténi era la râmléni. Numai atâta osebire vedem, pe cum cetim
în istoriile céle vechi, că oşténii Râmului nu învăliia în obiiele, ce gol piciorul încălŃa cu
piiele şi cu legături în cruciş, ca gratia; în opinci numai cât, Ńine piciorul la călcăi lega.
Acéstea suntŭ cuvintile acelui istoric, din cuvântŭ în cuvântŭ. La noi de necinste ieste
acést fél de încălŃăminte acum, la acéstea vacuri, care era de cinste la râmléni şi de vitejie
portŭ. Vedem acum la cerchezi că acest, fél de port de încălŃăminte pentru sprinteniie Ńin.

Aicé ieste locul a pomeni şi de tunsura acia, de care au scris un Simion Dascal şi mai
nainte de dânsul Istratie logofătul.Precum s-au arătat de portul şi încălŃămintele opincilor
din historicul Topeltin şi iarăşi dintr-însul să arată, de care aşea dzice: Mă mirŭ cum de
doo feluri de tunsuri au luat ardelenii noştri de la râmléni, carii o Ńin o samă şi pănă
astădzi: un fel de tunsură mai adâncŭ la tunsură, pe lângă peliŃă aproape, alt fel mai
107
 Capitolul II. Limba română vs. limba moldovenească
departe de peliŃă prin peptine tund părul. Şi acei tunsuri mai aproape de pieliŃă noi dachii o
numim schieren, iar acesta mai depărtat de peliŃă o numim coluen. Şi tot Topeltin dzice:
Râmlenilor le placea a rade şi în chipul ceatleului acoperiè cărunteŃile sale şi pricină da că
la cap din dos, la ceafă, tundea părul, să fie capul totŭ slobod de sudori şi în răcoreală la
ostenele. Vede-se dară că ieste vechiŭ obiceiŭ tunsura aceasta, care şi pănă astădzi se
vede la o samă de lăcuitorii a Ńărâi noastre şi-n Ardeal, şi ieste de la râmléni aceasta,
sămnŭ slujitorescŭ, că în chipul cetlăului îşi învăluia capul slujitorii Râmului cu taftă
supŃire, ca-n chip de cunună slujitorească. Vădu-să dar basnele acelor scriitori mai sus
pomeniŃi, Simion Dascalul şi Istrate logofătul şi acel amăgeu, Misail Călugărul, carii au
scris că sămnul acei tunsuri ca un cetlău au fostŭ sămnŭ tălhărescŭ, cu carei însamnă
râmlenii cei de rău făcători.

Rămâne aici rândul a arăta de graiul şi slovele, de unde ieste izvorât, acestor Ńări de
care pomenim. Precum dar s-au arătat de-plin neamul acestor Ńări aşedzate pe aceste
locuri de râmleni, aşè şi graiul totŭ de la râmleni izvorât, cu ciilalŃi historici mărturiséşte şi
Topeltin, care aşè dzice: Am dovedit mai sus a fi Italiia pricina descălicării valahilor, aşè şi
aicè aceiiaş laudă mărturisim, că limba lor ieste limba vechilor romani, amestecată sau
mai mult stricată cu sârbască, rusască, dăŃască, horvăŃască slovenească procâi. Şi dzice
precum şi un historicŭ ce-i dzic CovaŃiiocie au socotit precum graiul de casă a ardelenilor
mai mult are în sine însămnarea graiului românescŭ şi lătinescŭ, decât a graiului de acmu
a italiianilor.

Şi cu vréme îndelungată, ce nu strămută şi nu astupă, vestite împărăŃii, crăii, domnii,

aşè şi graiul romanilor pre aceste locuri cu îndelungată vréme şi răsipă lăcuitorilor, romanii
de supt aceste locuri, care pustiindu-să de năvala tătarâlor, să mutase aceştia de aicè la
Maramorăş, cei din łara Muntenească la locurile Oltului, trecândŭ munŃii, ş-au stremutat,
şi graiul. Că unde dzice lătinéşte: Deus, noi dzicem: Dzău sau Dumnădzău, meus, al mieu,
aşijderea, unde Ńelum ei, ceriul, homo, omul, fronsu, fruntea, anghelus, îngerul. Iar nice
unili cuvinte nu suntŭ să nu fie protivnice cu lătinéşte, sau la început, sau la mijloc sau la
fârşit, iar unele stau neclătite, cumu-i barba-barba, luna-luna şi altete ca acestea: vinum-
vinul, panis-pâne, manus-mena, culter-cuŃit.

Şi aşè cum amu dzis, cu vrémea ş-au schimbat graiul şi s-au amestecat cu
slovenescŭ, daŃescŭ şi cu alte care le-am pomenit dintru Topeltin. Pe această poveste
cură şi aflatul slovelor, cu care şi scrisoarea de la sirbi o au luat-o, amu după a doa
descălecătură de Dragoş-vodă aicè în Ńară şi la munténi Negrul-vodă.

Cătră acestea adaogim rândul aicè obiceilor meselor şi ospeŃelor, carii să văd că-s
vechi Ńinute aicè într-aceste Ńări şi le ieste de la vechii romani, precum a închina păhar
pentru sănătăŃile priietinilor ş-a împăraŃilor, că scrie Dion vestitul historicul, care întru laudă
împăratului Avgustŭ cum vechiŭ obicei au fostŭ ca nărodul giurând pre piedzii cei buni sau
nărocirea împăratului, să bè la ospeŃe pentru sănătatea lui. Ciiarcă de aceasta mai pre
largŭ la Pliniie. Acestŭ obiceiŭ şi la némŃi şi la unguri, la ardeléni, vechii romani şi la noi pe
urmă, de pomenesc la mese sănătăŃile domnilor cu păhare pline de băuturi, aşè şi a
priietinilor. La acestea şi obiceiul ce stă încă într-aceste Ńări, adecă aicè la noi şi la muntèni
şi la darea datoriei de opşte, adecă la moarte, vechiŭ obiceiŭ, că dzice Topeltin: În Ardeal
dachilor, obiceiŭ cu mare petrecere a duce mortul la groapniŃa; mărgŭ înaintea boierilor
cântăreŃii şi preuŃii, pe urmă viniia cielaltă mulŃime, închipuind cum şi ceielalŃi vor mérge
unde şi cel mortŭ, ca cum ar dzice: mergi, că noi te vom urma. Vechiŭ obiceiŭ şi la
râmleni; le dzicé trimbiŃe înaintea osălor, cum mărturiséşte Ovidius: Cantabat moestis tibia
funeribus adecă: Cânta trâmbiŃă de jelea astrucării. Şi aceasta la cei mai de cinste oameni
să făcè, precum şi astădzi la aceste Ńări, la astrucări domnilor şi la alŃii oameni de cinste.
Şi iar tot acel Topeltin dzice: Muierile daŃilor osăle părinŃilor, a ficiorilor, a bărbaŃilor şi altor
108
 Capitolul II. Limba română vs. limba moldovenească
rudenii cu bocet nespus mărgŭ după ose, cu plânsuri de mirat şi cuvinte de jele cuprindŭ
osăle şi cu glas mare toată viiaŃa omenească o plângŭ. Scrie Varro în cartea a 4, de viiaŃa
romanilor, cum cerca muiere, care avea glas mai bun, de cânta la osă, precum aceastaş şi
aici în Ńară să face şi pănă astădzi şi cu alăute. Şi acestea le-am arătat ca şi dintru acéştea
să să cunoască niiamul cu obicéiurile că au ieşit de la Râmŭ.

II.5. Academia Română, prezidată de Ionel Haiduc, a criticat

sever pe aceia care susŃin existenŃa unei "limbi moldoveneşti",
spunând că acest concept sfidează adevărul ştiinŃific.
Într-un comunicat de presă, Academia de la Bucureşti, reaminteşte că împotriva
conceptului de "limbă moldovenească" s-au pronunŃat de-a lungul vremii numeroşi
romanişti de prestigiu, inlcuis din fosta URSS.

"Acum o jumătate de secol, doi renumiŃi profesori ai UniversităŃii din Moscova,

romanistul R.A. Budagov şi slavistul S.B. Bernstein, au trimis revistei Voprosî
jazâkoznanija (Probleme de lingvistică) articolul Cu privire la unitatea de limbă româno-
moldovenească, articol ce a fost publicat abia în 1988 în revista Nistru", se spune în
comunicat.

"Cei doi savanŃi arătau în mod clar că s-au irosit multe forŃe şi mult timp pentru a
demonstra teza eronată cum că moldovenii şi românii vorbesc limbi romanice înrudite, dar
diferite. Dovezi în favoarea acestei teze n-au existat şi nu pot exista."

În comunicatul Academiei se reaminteşte şi poziŃia exprimată în 1997 de renumitul

lingvist Eugen Coşeriu, originar din Basarabia.

"A promova sub orice formă o limbă moldovenească deosebită de limba română, este,
din punct de vedre strict lingvistic, ori o greşeală masivă, ori o fraudă ştiinŃifică; din punct
de vedere istoric şi practic, este o absurditate şi o utopie; din punct de vedere politic, e o
anulare a identităŃii etnice şi culturale a unui popor şi deci un act de genocid etnic şi
cultural," spunea regretatul Eugen Coşeriu.

Recent, europarlamentarii PSD au criticat o rezoluŃie a Parlamentului European cu

privire la regimul de vize pentru cetăŃenii Republicii Moldova, în care era menŃionată "limba
moldovenească".

Iar preşedintele Vladimir Voronin a acordat o serie de interviuri în care critica sever pe
aceia din România şi Republica Moldova care neagă existenŃa "limbii moldoveneşti".

Academia Română reaminteşte şi de poziŃia exprimată de Uniunea Scriitorilor din

Republica Moldova, în acord cu poziŃia Academiei de ŞtiinŃe, care declara în septembrie
1994: "Folosirea glotonimului 'limba moldoveneasca' creează o confuzie periculoasă în
faŃa lumii civilizate şi ne face de ruşine în faŃa copiilor noştri şi a generaŃiilor care vor veni.'"

Forurile politice din România şi din Republica Moldova trebuie să asculte glasul raŃiunii,
să apere cu fermitate adevărul ştiinŃific şi dreptul românilor de pretutindeni de a avea o limbă
unică, în concertul limbilor europene şi al lumii civilizate.( ACADEMIA ROMANA)

109
Capitolul II. Limba română vs. limba moldovenească

110
 “ I NTRU LUMINA TA VOM VEDEA LUMINA”
STEMA MITROPOLIEI BASARABIEI

Catedrala Ortodoxă din Alba Iulia

 Capitolul III.
III Mitropolia Basarabiei

III.1. Mitropolia Basarabiei

În evul mediu biserica a avut un rol important în domeniile vieŃii sociale, juridice şi
culturale a łărilor Române. Biserica ortodoxă s-a dezvoltat şi s-a organizat sub oblăduirea
BizanŃului, dar a cunoscut şi influienŃe slave. Românii s-au născut ca un popor creştin.
Întemeierea primelor mitropolii a avut loc în łara Românească în 1359 la Argeş în timpul
lui Nicolae Alexandru şi în 1370 la Severin în timpul lui Vladislav Vlaicu. În 1401 Patriarhia
de la Constantinopol recunoaşte Mitropolia Moldovei. În Transilvania, după cucerirea
maghiară, locul episcopiilor ortodoxe a fost luat de cele catolice. Religia ortodoxă era
socotita tolerată.

Biserica se bucura de sprijinul material al domnitorilor Ńării şi al marilor boieri.

Mitropolitul era primul sfetnic al domnului. Era locŃiitor al domnului în caz de vacanŃă a
tronului, putea fi numit sau înlăturat de domn. Era membru important al Sfatului łării,
asista la scaunul de judecată al domnului.

Stema Mitropoliei Basarabiei

Mitropolia Basarabiei este o biserică ortodoxă autonomă, de stil vechi, în cadrul

Patriarhiei Române, reactivată pe 14 septembrie 1992. Mitropolia Basarabiei este
recunoscută oficial drept succesoare spirituală, canonică, istorică a Mitropoliei Basarabiei
care a funcŃionat până în anul 1944 inclusiv. Prin statut, teritoriul Mitropoliei Basarabiei
este cel al Republicii Moldova. În plus, în calitate de Exarh al Plaiurilor, Mitropolitul
Basarabiei are jurisdicŃie canonică asupra diasporei ortodoxe române din răsărit (fosta
Uniune Sovietică şi diaspora Republicii Moldova).

Potrivit propriilor date, Mitropolia Basarabiei numără 4 episcopii istorice sufragane, 15

protopopiate, 278 parohii şi 10 schituri sau mănăstiri. În calitate de Exarhat al Plaiurilor
(extrateritorial), Mitropolia Basarabiei include mai multe comunităti din FederaŃia Rusă,
Ucraina, Letonia, Lituania, Estonia, ca şi două parohii şi o mănăstire de călugari în SUA.

Structură
Potrivit primului articol al Statutului Mitropoliei Basarabiei, înregistrat la 30 iulie 2002 şi
modificat la 7 martie 2006 prin ordinul nr. 33 al Serviciului de Stat pentru Problemele

113
 Capitolul III.
III Mitropolia Basarabiei
Cultelor de pe lângă Guvernul Republicii Moldova, „sub raportul orânduirii canonice şi
administrative Mitropolia Basarabiei cuprinde următoarele eparhii istorice sufragane”:

• Arhiepiscopia Chişinăului,
• Episcopia de BălŃi, (fosta Episcopie a Hotinului),
• Episcopia Basarabiei de Sud (fosta Episcopie de Cetatea Albă şi Ismail),
• Episcopia Ortodoxă a Dubăsarilor şi a toată Transnistria (fosta Misiune Ortodoxă
Română din Transnistria).

Sub raportul orânduirii canonice şi administrative, eparhiile sunt grupate în Mitropolie.

Istoric
Mitropolia Basarabiei a fost creată după Marea Unire de la 1918 prin ridicarea
Arhiepiscopiei de Chişinău la rangul de mitropolie. Decizia infiinŃării a fost luata în Sinodul
Bisericii Ortodoxe Române din 15 noiembrie 1923. Organizarea propriu-zisă s-a facut prin
legea de organizare a BOR din 1925. Ahiepiscopul de Chişinău, Gurie Grosu, a fost ridicat
la rangul de mitropolit al Basarabiei, pe 21 aprilie 1928. La acea dată, jurisdicŃia Mitropoliei
Basarabiei cuprindea arhiepiscopia Chişinăului, episcopia Hotinului şi BălŃilor şi Episcopia
CetăŃii Albe – Ismail.

În timpul ocupaŃiei sovietice din 1940-1941, şi mai apoi sub regim sovietic din 1944
până în 1992, Mitropolia Basarabiei şi-a încetat activitatea, fiind înlocuită de Eparhia
Chişinăului, sub autoritatea Patriarhiei Moscovei şi a întregii Rusii. Biserica Ortodoxă
Română nu a recunoscut niciodată trecerea Basarabiei sub autoritatea canonică a
Patriarhiei Ruse.

Ca raspuns la cererile adunarii eparhiale din 14 septembrie 1992, Sinodul BOR din 19
decembrie 1992 a hotărât reactivarea Mitropoliei Basarabiei. Dat fiind contextul istoric, ea
este acum autonomă şi urmează stilul vechi. Petru Paduraru, fostul episcop de BălŃi al
Mitropoliei Chişinăului şi a devenit mai întâi locŃiitor, şi mai apoi, din octombrie 1995,
mitropolit al Basarabiei şi exarh al plaiurilor, cu drept de jurisdicŃie extrateritoriala asupra
românilor ortodocşi din diaspora de răsărit.

A fost înregistrată oficial de guvernul Republicii Moldova la 30 iunie 2002. Şi-a reactivat
mai multe structuri sufragane, dintre care cele mai importante sunt: Arhiepiscopia
Chişinăului, Episcopia de BălŃi, Episcopia Basarabiei de Sud, Episcopia Ortodoxă a
Dubăsarilor şi a toată Transnistria, Seminarul Teologic „Mitropolit Gurie Grosu” din
Chişinău. Şi-a reactivat sau creat instituŃii specializate cum ar fi Institutul Teologic Ortodox
din Moldova, Seminarul Teologic „Mitropolit Visarion Puiu”, „ASCOR” Misiunea Socială
„Diaconia”, FrăŃia Ortodoxă Română, Arhiva Mitropoliei Basarabiei, Centrul de pelerinaj
„Emaus”, „AMFOR din RM” (Asociaṭia Medicilor si Farmaciştilor Ortodocşi Români din
Republica Moldova) şi publicaŃia „Misionarul”. A fost recunoscută oficial de autorităŃile de
la Chişinău drept „succesoare spirituală, canonică şi istorică a Mitropoliei Basarabiei care
a funcŃionat până în 1944 inclusiv”.

Petru Păduraru este actualul Mitropolit al Basarabiei.

114
 Capitolul III.
III Mitropolia Basarabiei
Intrarea Arhiepiscopiei Basarabiei sub ascultarea Sinodului de la
Bucureşti

Românii din Basarabia au fost supuşi unei politici de rusificare, după anexarea acestei
părŃi a Moldovei de către Imperiul łarist în 1812. Pe 23 mai 1918, după izbucnirea
RevoluŃia Socialistă din Octombrie, patriarhul Tihon al Moscovei a dat deplină libertate
Bisericii Basarabene, ca ea, prin congresul său eparhial, să-şi hotărască soarta şi să
aleagă cu ce biserică autocefală şi în ce legături vrea sa fie.

La 26 ianuarie 1918 arhiepiscopul Anastasie Gribanovski al Chişinăului a format o

comisie pentru convocarea unui Sinod Local bisericesc al Republicii Moldoveneşti, spre
realizarea unei vieŃi bisericeşti autonome, ca urmare a independenŃei politice faŃă de
Imperiul Rus. În cadrul acestei comisii s-a discutat problema raportului bisericii
basarabene faŃă de cea română.

AutorităŃile române au adoptat faŃă de episcopul Gribanovski o atitudine de ameninŃare.

În cele din urmă arhiepiscopul Gribanovski şi cei doi episcopi vicari ai săi s-au refugiat la
Belgrad.

La 7 aprilie 1918 a fost trimisă o delegaŃie la mitropolitul Pimen de la Iaşi. Acesta a

explicat delegaŃiei basarabene că prin independenŃa politică a Basarabiei s-a restabilit
legătura canonică a Episcopiei Chişinăului şi Hotinului cu Mitropolia Moldovei şi Sucevei.
Mitropolitul de Iaşi a arătat că problemele bisericeşti din Basarabia privesc întreaga
Biserică Ortodoxă Română, fapt care a dus la fuga arhiepiscopului Anastasie de la
Chişinău la Belgrad. Plecarea lui Anastasie, arhiepiscop legitim al Chişinăului, a declanşat
contenciosul bisericesc româno-rus, care durează până în prezent. Simion MehedinŃi,
ministrul de atunci al Cultelor, s-a pronunŃat în sensul că Sinodul de la Bucureşti ar fi avut
numai de câştigat dacă arhiepiscopul Anastasie ar fi acceptat sa intre în rândurile sale.

Sfântul Sinod de la Bucureşti a decis ca episcopul Huşilor, Nicodim Munteanu, să

conducă treburile Arhiepiscopiei Chişinăului şi Hotinului până la alegerea unui titular.
Începând cu februarie 1919 arhiepiscop al Chişinăului a fost numit Gurie Grosu.

La 30 decembrie 1919 Sfântul Sinod al B.O.R., format din ierarhii provinciilor româneşti
reunite, întrunit în şedinŃă extraordinară, a luat hotărârea solemnă ca „după cum s-a
realizat unirea tuturor teritoriilor româneşti la Patria-Mamă, tot astfel să se realizeze şi
unitatea bisericească pe întreg pământul României întregite, într-o singură Biserică
Autocefală Ortodoxă”.

Ridicarea la rang de mitropolie

Pe parcursul anului 1927 Adunarea Eparhială de la Chişinău a adresat Sfântului Sinod
cererea ca Arhiepiscopia Chişinăului să fie ridicată la rangul de Mitropolie, avându-l în
frunte tot pe Gurie Grosu. Drept urmare arhiepiscopul Gurie Grosu a primit din partea
Sfântului Sinod de la Busureşti rangul de mitropolit al Basarabiei, decizie confirmată de
autorităŃile române prin Decret Regal.

I-a avut ca mitropoliŃi, până la ocupaŃiile sovietice din 1940 şi 1944 pe Gurie Grosu şi
Efrem Enachescu. AlŃi episcopi eparhioŃi în Mitropolia Basarabiei au fost Nicodim
Munteanu, Cosma Petrovici, Nectarie Cotlarciuc, Justinian Teculescu, Dionisie Erhan,
Policarp Moruşca, Antim Nica, Visarion Puiu, Tit Simedrea, Partenie Ciopron şi Benedict
Ghiuş.

115
 Capitolul III.
III Mitropolia Basarabiei
OcupaŃia sovietică din 1940 şi războiul
În momentul intrării tancurilor sovietice în partea de răsărit a României, Mitropolia
Basarabiei cuprindea 1090 de biserici parohiale şi 30 de mănăstiri. Cea mai mare parte
dintre ele au fost închise, vandalizate, profanate, incendiate sau distruse complet. 57 de
preoŃi ai Mitropoliei Basarabiei, care nu au acceptat jurisdicŃia impusă de Moscova, au fost
martirizaŃi prin împuşcare, schingiuire sau alte forme. AlŃii au fost deportaŃi în Siberia. În
1941 Mitropolia Basarabiei şi-a reluat activitatea sub oblăduirea Sindodului Bisericii
Ortodoxe Române. Odată cu avansarea liniei frontului spre răsărit şi trecerea intefluviului
Nistru-Bug sub administraŃie civilă românească, Patriarhia Română a organizat iniŃial la
Tiraspol, iar apoi la Odesa Misiunea Ortodoxă Română din Transnistria. În 1942
Mitropolitul Efrem Enăchescu a dispus să fie întocmit Martirologiul Bisericii Basarabene.

Regimul comunist şi reorganizarea Mitropoliei Basarabiei

Organizarea Mitropoliei Ortodoxe Române a Basarabiei

AutorităŃile Republicii Moldova au refuzat iniŃial recunoaşterea Mitropoliei Basarabiei,

supunând credincioşii şi clericii ei persecuŃiei metodice şi sistematice. La 26 ianuarie 1999
Mitropolia Basarabiei s-a adresat CurŃii Europene a Drepturilor Omului, reclamând
încălcarea dreptului la libertate religioasă de către autorităŃile Republicii Moldova.
Mitropolia Basarabiei a fost reprezentantă la Curtea Europeană a Drepturilor Omului de
deputatul basarabean Vlad Cubreacov şi avocatul americano-britanic John Warwick
Montgomery. Curtea Europeană a Drepturilor Omului din Strasbourg a constatat
încălcarea prevederilor articolelor 9 şi 13 ale ConvenŃiei Europene a Drepturilor Omului de
către autorităŃile Republicii Moldova şi a dispus recunoaşterea Mitropoliei Basarabiei,
obligând Republica Moldova la plata de daune morale în valoare de 20.000 Euro.

Această decizie a dus la recunoaşterea Mitropoliei Basarabiei de către autorităŃile

Republicii Moldova.

Mitropolia Basarabiei revendică restituirea in integrum a imenselor sale proprietăŃi

confiscate, naŃionalizate, spoliate sau ridicate în orice alt fel de către regimul sovietic de
ocupaŃie şi deŃinute în prezent de guvernul Republicii Moldova. În acest subiect, Mitropolia
Basarabie a adresat o nouă plângere CurŃii Europene a Drepturilor Omului.

116
 Capitolul III.
III Mitropolia Basarabiei
Mitropolia Basarabiei şi-a reactivat eparhiile istorice sufragane, iar autorităŃile
Republicii Moldova le-au admis in legalitate în perioade diferite: Arhiepiscopia Chişinăului
(în 2004), Episcopia de BălŃi (fosta Episcopie a Hotinului, în 2004), Episcopia Basarabiei
de Sud (fosta Episcopie a CetăŃii Albe – Ismail, în 2006) şi Episcopia Ortodoxă a
Dubăsarilor şi a toată Transnistria (fosta Misiune Ortodoxă Română din Transnistria, în
2006).

Din octombrie 1995 Mitropolia Basarabiei are rangul superior de Exarhat al Plaiurilor şi
la ea pot adera, extrateritorial, comunităŃi ortodoxe române din afara Republicii Moldova.
Statutul de Exarhat al Plaiurilor este recunoscut de autorităŃile Republicii Moldova.

Stema

Stema Mitropoliei Basarabiei

Potrivit tradiŃiei heraldice bisericeşti, Mitropolia are o stemă proprie care este utilizată în
antetul Mitropoliei, sigiliul Mitropoliei, ştampila personală a Mitropolitului, pe frontispiciul
publicaŃiilor bisericeşti şi pe foaia de titlu a tipăriturilor bisericeşti, este brodată cu fir de aur
pe steagul Mitropoliei, sculptată pe frontispiciul Catedralei şi pe tronul mitropolitan. Stema
Mitropoliei Basarabiei reprezintă: un scut de argint cu un brâu roşu, încărcat cu icoana
Învierii Domnului, timbrat cu mitră de aur, aşezat pe o cârjă episcopală şi o cruce de aur,
încrucişate, însoşite de omofoare albastre încărcate cu cruciuliŃe de aur, brodate cu galon
şi franjuri de aur, şi având în partea inferioară o eşarfă roşie desfăşurată în trei segmente
de bază pe care sunt imprimate cu majuscule, în limba română, cuvintele „ÎNTRU LUMINA
TA VOM VEDEA LUMINĂ”

III.2. Misiunea Ortodoxă Română din Transnistria

Misiunea Ortodoxă Română în Transnistria este o structură canonică a Bisericii
Ortodoxe Române. Denumirea actuală este de Episcopia Ortodoxă a Dubăsarilor şi a
toată Transnistria şi este parte componentă a Mitropoliei Basarabiei. Înregistrată de
Guvernul Republicii Moldova.

Perioada celui de-al doilea război mondial

În perioada celui de-al doilea război mondial Patriarhia Română a desfăşurat o lucrare
misionară ortodoxă în interfluviul Nistru-Bug. Acest teritoriu plasat temporar sub
administraŃia civilă română, având o suprafaŃă totală de 29 733 km² şi o populaŃie de 2 326
266 de locuitori, a fost condus de Guvernământul Transnistriei şi organizat în 13 judeŃe
(Ananiev, Balta, Berezovca, Dubăsari, Golta, Jugastrului, Movilău, Oceacov, Odesa,
Ovidiopol, RâbniŃa, Tiraspol, Tulcin) cuprinzând 64 de raioane şi 2 municipii (Odesa şi
Tiraspol) cu 15 comune urbane, 18 suburbane şi 1 363 de comune rurale pentru cele 2
568 de sate şi 72 de cătune din întreaga provincie. În luna septembrie 1941 aici şi-au

117
 Capitolul III.
III Mitropolia Basarabiei
desfăşurat activitatea mai multe echipe de misionari, veniŃi din toată łara: echipa
Arhiepiscopiei Chişinăului în frunte cu părintele Teodor Rudiev, cea a Episcopiei Huşilor în
frunte cu Episcopul Grigorie Leu, iar cea a Mitropoliei Sibiului şi Făgăraşului în frunte cu
Mitropolitul Nicolae Colan. Începând cu luna octombrie 1941 în Transnistria au venit şi alte
echipe de preoŃi şi monahi misionari, între aceştia mulŃi din Episcopia Hotinului,
Arhiepiscopia Chişinăului şi Mitropolia Olteniei. AlŃi ierarhi care au efectuat vizite canonice
în cuprinsul Misiunii Ortodoxe Române din Transnistria au fost: Mitropolitul Ardealului
Nicolae Bălan, Mitropolitul Olteniei Nifon, Mitropolitul Basarabiei Efrem Enăchescu,
Episcopul Oradei Nicolae, Episcopul CetăŃii Albe-Ismail Policarp Moruşca şi Episcopul
Armatei Partenie Ciopron.

Misiunea Ortodoxă Română din Transnistria a fost înfiinŃată la 15 august 1942, având
sediul la Tiraspol, iar din octombrie 1942 – la Odesa. Misiunea a cuprins iniŃial 13
protopopiate de judeŃ şi una a municipiului Odesa. Cele 14 protopopiate cuprindeau 64 de
subprotopopiate. IniŃial Misiunea a fost condusă de arhimandritul Iuliu Scriban, profesor la
Facultatea de Teologie Ortodoxă a UniversităŃii din Bucureşti, asistat de arhimandritul
Antim Nica în calitate de vicar. Arhimandritul Iuliu Scriban a fost înlocuit la 6 noiembrie
1942 de Mitropolitul Visarion Puiu.

În 1943, provincia a fost organizată din punct de vedere administrativ-canonic în trei

noi eparhii ortodoxe şi anume:

1. Balta, în nord,
2. Odesa, în sud, şi
3. Tulcin în centru.

Aceste eparhii au fost conduse de doi ierarhi şi un locŃiitor de episcop. Cancelaria

Misiunii era compusă din 27 persoane, printre care şi un director, 3 consilieri mitropolitani,
2 inspectori bisericeşti, un revizor şi 4 şefi de servicii (administrativ, arhitectură, cultural şi
economico-financiar). Arhimandritul Antim Nica, cel de-al treilea conducător al Misiunii,
odată cu demisia Mitropolitului Visarion Puiu. Unul martorii acelor timpuri descria sarcina
care îi revenea Patriarhiei Române astfel: „..SituaŃia era următoarea: Biserica ortodoxă
rusă ca instituŃie desfiinŃată, înalta ierarhie bisericească inexistentă, preotul înlăturat
complet din viaŃa satului, religia refugiată în familie sau în suflete.” „Momentul istoric actual
oferă Bisericii ortodoxe române un prilej unic pentru a face cunoscut, prin faptă şi cuvânt,
idealul creştin şi a răspândi învăŃătura evangheliei în lumea comunistă de până ieri. (...)
Problema care se pune acum (...) e îndepărtarea comunismului din suflete. Iar întrebarea
pe care trebuie să şi-o pună conducerea Bisericii Ortodoxe Române e următoarea: ce
punem noi în loc?”

După 23 de ani de putere sovietică, în Transnistria mai funcŃiona doar o singură

biserică, în raza cimitirului nr. 2 din Odesa, avându-l ca paroh pe preotul de origine
română Vasile Braga. Nici un ierarh ortodox nu exercita jurisdicŃie canonică în teritoriu. Din
cele 891 de biserici ortodoxe parohiale sau mănăstireşti care funcŃionau în provincie în
1917, fuseseră demolate 258, altele 269 fuseseră distruse parŃial, iar 363 fuseseră
transformate în clădiri cu destinaŃie profană (depozite, cluburi, centre de agitaŃie comunistă
etc). Nici una din cele 13 mănăstiri şi schituri de până la 1917 nu mai funcŃiona în 1942.

În primul an de activitate a Misiunii Ortodoxe Române din Transnistria au fost

redeschise 12 mănăstiri şi schituri şi anume: 1) Fântâna Mare (Bolşoi Fontan), 2) Sfântul
Patelimon, 3) Sfântul Arhanghel Mihail, 4) Sfânta Înviere, 5) Sfântul Andrei şi 6) Sfânta
Cruce din municipiul Odesa, 7) Sfântul Antonie (Osipovca) şi 8) Sfântul Mihail (CoşniŃa,

118
 Capitolul III.
III Mitropolia Basarabiei
Dubăsari din judeŃul Dubăsari, 9) Sfânta Treime, 10) PăsăŃel şi 11) Berşad din judeŃul
Balta şi 12) Şargorod din judeŃul Movilău.

Mitropolitul Visarion Puiu a înfiinŃat în provincie două aşezăminte de învăŃământ

bisericesc şi anume: Seminarul Teologic Ortodox din Odesa, cu predare în limba rusă, şi
Seminarul Teologic Ortodox din Dubăsari, cu predare în limba română. Seminarul din
Odesa l-a avut ca director pe protoiereul Teodosie Bogaci, fost director al Seminarului
Teologic Ortodox din Ismail, iar cel de la Dubăsari – pe preotul Grigore Cristescu, fost
profesor de teologie din Bucureşti. În unele localităŃi au fost organizate cursuri preoŃeşti. În
cadrul UniversităŃii din Odesa a fost înfiinŃată o Catedră de Teologie Ortodoxă, avându-l în
frunte pe arhimandritul Iuliu Scriban, primul şef al Misiunii Ortodoxe Române din
Transnistria. La Facultatea de Teologie Ortodoxă a UniversităŃii din CernăuŃi au fost
deschise grupe cu predarea în limbile ucraineană şi rusă pentru pregătirea unei noi
generaŃii de preoŃi originari din Transnistria. Cu sprijinul SocietăŃii Ortodoxe a Femeilor
Române a fost înfiinŃat la Odesa un Liceu Ortodox, condus de principesa Alexandrina
Cantacuzino. În discursul său de rămas bun, din 26 ianuarie 1944, Gheorghe Alexianu
avea să menŃioneze acest fapt cu recunoştinŃă. Religia, devenită materie obligatorie în
şcolile publice, a fost predată, în afară de preoŃi, şi de peste 200 de profesori de religie
care au urmat la Odesa cursuri pregătitoare organizate de Misiune cu participarea unor
profesori universitari din interiorul României.

Mitropolitul Visarion Puiu a continuat opera arhimandritului Iulian Scriban de

reconstrucŃie a lăcaşelor de cult ortodoxe din provincie. SituaŃia din 1 noiembrie 1943 era:
474 de biserici reparate, sfinŃite şi redate cultului (dintre acestea 22 de biserici parohiale şi
3 mănăstireşti doar în municipiul Odesa), 118 biserici în curs de reparaŃie, 41 de biserici
noi în construcŃie, 119 paraclise în funcŃiune şi 16 paraclise în curs de amenajare. Doar
258 de biserici mai rămâneau către 1 noiembrie 1943 în ruină, dar ele intrau în atenŃia
administraŃiei centrale a Misiunii pentru a fi reconstruite pe parcursul anului 1944. Întrucât
vechea catedrală episcopală din Odesa fusese distrusă de sovietici, guvernatorul civil al
Transnistriei George Alexianu a anunŃat un concurs pentru arhitecŃii din România în
vederea construirii unei catedrale mitropolitane, ctitorie a Regelui Mihai I.

Numărul deservenŃilor de cult ortodocşi din Transnistria era în ianuarie 1943: 737 de
deservenŃi (dintre care 451 localnici şi 276 detaşaŃi de la diverse eparhii din interiorul
României). Dintre aceştia 461 erau preoŃi parohi (dintre care 196 localnici şi 265 detaşaŃi),
23 – diaconi (dintre care 18 localnici şi 5 detaşaŃi) şi 253 – cântăreŃi (dintre care 237
localnici şi 16 detaşaŃi). Majoritatea deservenŃilor de cult detaşaŃi proveneau din cele trei
eparhii ale Mitropoliei Basarabiei (250 de preoŃi, 50 de ieromonahi şi 15 cântăreŃi), fiind în
mare parte cunoscători ai limbilor română, rusă sau ucraineană. Majoritatea preoŃilor
localnici, peste 150, erau întorşi din lagărele sovietice. MulŃi dintre aceşti preoŃi au urmat
cursuri preoŃeşti de 6 luni la centrul eparhial din Chişinău. Mitropolitul Visarion Puiu a
înfiinŃat la Odesa o Tipografie bisericească, în care au văzut lumina tiparului revistele
bilingve româno-ruse Foaia de zidire sufletească, Revista pentru copii, Transnistria
creştină, Foaia Duminicală şi ViaŃa creştină, peste 60 de mii de exemplare de cărŃi de
rugăciune în limba rusă şi peste 10 mii de exemplare în limba română, manualele Istoria
Noului şi Vechiului Testament, Istoria Bisericii, manuale de religie pentru cursurile
obligatorii din toate şcolile primare, Cântările Sfintei Liturghii, calendare bisericeşti, tablouri
instructive şi diverse broşuri cu caracter religios. Au fost înfiinŃate ateliere pentru
confecŃionarea obiectelor de cult necesare bisericilor din provincie, de la veşminte
preoŃeşti şi vase liturgice, la clopote, candelabre şi iconostase. Misiunea a mai organizat o
farmacie şi un ambulatoriu şi 12 cantine sociale.

119
 Capitolul III.
III Mitropolia Basarabiei
Reactivarea
Mitropolitul Basarabiei, Petru Păduraru, în calitatea sa de Exarh al Plaiurilor a decis
reactivarea Misiunii Ortodoxe Române din Transnistria, la 25 noiembrie 2004. Actul de
reactivare are următorul cuprins: "Noi, PETRU, prin harul lui Dumnezeu Arhiepiscop al
Chişinăului, Mitropolit al Basarabiei şi Exarh al Plaiurilor, Preşedinte al Sinodului
Mitropoliei Basarabiei, în numele Sfintei şi celei de o fiinŃă şi nedespărŃitei Treimi: a Tatălui
şi a Fiului, şi a Sfântului Duh, Ńinând cont de vechimea creştinismului ortodox la fraŃii noştri
români de dincolo de Nistru, care de la începuturile Mitropoliei Moldovei şi Sucevei s-au
aflat sute de ani sub părinteasca ei oblăduire, iar în alte timpuri şi sub oblăduirea
Episcopiei Huşilor şi a Mitropoliei Brăilei, reacrivăm astăzi, 25 noiembrie, 2004, vechea
Misiune Ortodoxă Română din Transnistria, cu titulatura canonică de Episcopia Ortodoxă
a Dubăsarilor şi a toată Transnistria, ca parte componentă a Mitropoliei Basarabiei
reactivate la 14 septembrie 1992 şi înregistrate la Serviciul de Stat pentru problemele
Cultelor de pe lângă Guvernul Republicii Moldova prin ordinul nr. 1651 din 30 iulie, anul
2002. (...) Binecuvântăm şi aprobăm Statutul Episcopiei Ortodoxe a Dubăsarilor şi a toată
Transnistria, Statut care va fi prezentat autorităŃii competente a Republicii Moldova în
vederea înregistrării Episcopiei şi obŃinerii de personalitate juridică conform legilor Ńării.
Rânduim ca Episcopia Ortodoxă a Dubăsarilor şi a toată Transnistria să folosească,
potrivit tradiŃiei heraldice a Bisericii noastre, stema istorică a Misiunii Ortodoxe Române
din Transnistria, care a funcŃionat până în anul 1944. Confirmăm, de asemenea, dreptul
Episcopiei Ortodoxe a Dubăsarilor şi a toată Transnistria de a-şi reactiva şi înregistra în
ordinea stabilită vechile sale structuri şi aşezăminte, spre binele fraŃilor noştri ortodocşi,
clerici şi mireni, de pe acele Plaiuri binecuvântate ale Moldovei de la Nistru."

AutorităŃile guvernamentale ale Republicii Moldova au înregistrat oficial Episcopia

Ortodoxă a Dubăsarilor şi a toată Transnistria, ca eparhie istorică sufragană a Mitropoliei
Basarabiei, eliberându-i în acest sens un certificat prin care i se atestă personalitatea
juridică moldoveană.

III.3. Martirologiul Bisericii Basarabene

La 3 decembrie 1943, Mitropolitul locotenent al Basarabiei, Efrem Enăchescu, emitea
ordinul circular nr. 16649 către toŃi clericii din parohii. În acel ordin circular se spunea, între
altele: În timpul ocupaŃiei sovietice (1940-1941) mulŃi clerici basarabeni şi numeroşi
creştini devotaŃi Bisericii au fost martirizaŃi, schingiuiŃi sau deportaŃi de stăpânirea ateistă.
În vederea întocmirii unui MARTIROLOG al Bisericii basarabene, vă invităm a proceda de
urgenŃă la adunarea datelor necesare cu privire la aceşti clerici şi credincioşi – stabilind cu
precizie când, unde şi în ce împrejurări au suferit aceştia din cauza prigoanei dezlănŃuite
de cei fără Dumnezeu. PreoŃii vor face descrierea pe baza mărturiilor şi declaraŃiilor date
în scris de rudele, vecinii şi consătenii celor care au suferit din cauza bolşevicilor. Timpul şi
împrejurările nefericite nu au mai îngăduit colectarea şi sistematizarea informaŃiilor
necesare întocmirii acelui Martirologiu al Mitropoliei Basarabiei, aşa cum şi-a dorit-o
Mitropolitul Efrem Enăchescu. Abia peste 52 de ani, la 3 octombrie 1995, Adunarea
Eparhială a Mitropoliei Basarabiei, care şi-a Ńinut lucrările la biserica Sf. Ierarh Nicolae din
Chişinău sub preşedinŃia Înalt Prea SfinŃitului Mitropolit Petru Păduraru, a decis crearea
unei Comisii speciale în sarcina căreia a căzut întocmirea Martirologiului Mitropoliei
Basarabiei. După multiple cercetări sistematice, am reuşit să identificăm mai mulŃi preoŃi
basarabeni martirizaŃi în timpul comunismului.

Astăzi îi cunoaştem cu numele doar pe următorii 46 de clerici români din Basarabia

martirizaŃi de sovietici sau din cauza lor.
120
 Capitolul III.
III Mitropolia Basarabiei
Lista martirilor Mitropoliei Basarabiei
1. Leonid ANTONOVICI, paroh la Iablona, judeŃul BălŃi
2. protoiereul mitrofor Alexandru BALTAGA de la Călăraşi, supranumit #de Gala
Galaction Luceafăr al Bisericii basarabene şi patriarh al preoŃilor basarabeni
3. iconomul stavrofor Alexandru BOBEICĂ, profesor de religie la Liceul eparhial de
fete din Chişinău
4. Vasile BODRUG, paroh la Duşmani, judeŃul BălŃi
5. Teodor BUNESCU, paroh la Zubreşti, judeŃul Lăpuşna
6. Anton I. CERNĂUłEANU din Chişinău
7. Petre CERNĂUłEANU din Chişinău
8. Vladimir I. CERNĂUłEANU din Tighina
9. episcopul Teodosie CHIRICĂ
10. Istrati CHIRIłĂ, preot paroh la Pituşca, judeŃul Lăpuşna, împuşcat de sovietici în
1941, în pădurea de la Păuleşti
11. Alexandru CHIPEłCHI din Chişinău
12. Dimitrie CIORNEI, paroh la ClişcăuŃi, judeŃul Hotin, ucis mişeleşte în 1940 de
organele NKVD
13. Dumitru COZINSCHI, paroh la TroiŃa, judeŃul Tighina
14. Vasile DONCILĂ, slujitor la capela Liceului de băieŃi Alexandru Donici din Chişinău
15. Alexei DRAJINSCHI, paroh la Grozeşti, judeŃul Lăpuşna
16. Ion DULAP, paroh la Rădeni, judeŃul Orhei
17. Constantin GÂRLOVEANU, paroh la Speia, judeŃul Orhei
18. Mihail GHILI, paroh la UnŃeşti, judeŃul BălŃi,
19. Nicolae GOANłĂ, împuşcat în cap, la vârsta de 36 ani, de către sovietici la Craiova
20. Alexandru GROSU, paroh la Olăneşti, judeŃul Cetatea Albă
21. Nicolae GROSU, magistru în teologie, fost profesor la Academia Teologică din Kiev
22. Petru HAGIU, protopop de Cetatea Albă
23. Gheorghe MALEAVIN, paroh la Selemet, judeŃul Tighina
24. Nicador MALESCHI, preot la Cetatea Albă
25. Sebastian MÂRZA
26. Gheorghe MIHALACHE, paroh la Căuşeni, judeŃul Tighina
27. părintele MIZIUMSCHI, paroh la Volintiri, judeŃul Cetatea Albă
28. Alexandru MOTESCU, preot la Tighina
29. Artemie (Auxentie) MUNTEANU, ieromonah, stareŃ al mănăstirii Noul NeamŃ
30. Gheorghe MUNTEANU, paroh al bisericii Regina Maria din Ismail
31. Boris NICOLAE, paroh la Baraboi, judeŃul BălŃi
32. Theodor PETCU, paroh la Stohnaia, Rezina
33. părintele Constantin RUGHINOV din judeŃul Tighina
34. Avacum RUSU, paroh la Mălăeşti, judeŃul BălŃi
35. părintele Haralambie SAMBURSCHI, din jud. Tighina
36. părintele Marcel SMIROV, ucis prin împuşcare
37. Anatolie SPINEI, paroh la Dolna, judeŃul Lăpuşna
38. mitropolitul Arsenie STADNIłCHI
39. Porfirie ŞOIMU, paroh la Parcani, judeŃul Soroca
40. Gheorghe TUDORACHE, paroh la Grozeşti, judeŃul Lăpuşna
41. Mina łĂRUŞ, paroh la Camencea, comuna Cobâlca, judeŃul Orhei
42. Mihail VASILACHE, preot misionar din Alcedar, judeŃul Orhei
43. Ştefan ZAGORODNÂI, paroh la Suruceni, judeŃul Lăpuşna
44. Dumitru ZAHARIA, paroh la Larga Veche, judeŃul Cahul
45. arhimandritul Savatie ZUBCU, exarh al mănăstirilor din eparhia Cetatea Albă -
Ismail

121
 Capitolul III.
III Mitropolia Basarabiei
Cercetările continuă, întrucât numărul preoŃilor Mitropoliei Basarabiei martirizaŃi în
timpul ocupaŃiei sovietice este cu mult mai mare.

ASASINAREA PREOTULUI DE LA BARABOI

Prin 1960, URSS declanşase o campanie acerbă de distrugere şi demolare, în modul
cel mai barbar, nu doar a sfintelor locasuri, ci şi a preoŃimii… Cazul preotului şi a bisericii
din satul Baraboi, r. Donduşeni, pare a fi cel mai rasunător din şirul altor crime comise de
antihrişti. Chiar şi după atâŃia ani, lumea continuă să vorbească despre tragedia preotului
şi a dascălului, asasinaŃi la comanda singrului partid aflat pe atunci la putere.

Deşi, pe atunci, cazul parea a fi investigat, organele de miliŃie nu au găsit niciun

vinovat. Din contra, au dat vina pe starea de ebrietate a feŃelor bisericeşti, motiv din care
s-a şi răsturnat chipurile căruŃa, provocând moartea preotului. În acele condiŃii, satul a
început propria investigaŃie. Aceasta s-a încheiat cu o crâncena răzbunare asupra unuia
dintre presupuşii asasini ai parintelui Boris Nicolaev şi a dascălului Trifon Rabei. Pentru
asasinarea preotului şi a dascălului aşa şi nu a fost condamnat nimeni. Moartea
presupusului asasin, însă, a provocat condamnarea, în baza unor sentinŃe extrem de dure,
a 19 persoane. În acel dosar, 4 oameni au fost condamnaŃi la moarte prin împuşcare, 2 -
la privatiune de libertate pe un termen de 15 ani, 4 - la 13 ani de inchisoare, 3 - la 12 ani, 2
- la 10 ani, 2 - la 8 ani şi 2 - la 5 ani de puşcărie.

Alexandru Gandrabur este unul dintre cei doi condamnaŃi la 15 ani de închisoare.
Acum are 80 de ani şi trăieste tot la Baraboi. El spune că a fost condamnat pe nedrept şi
că această nedreptate mai apasă ca o povară asupra sa şi asupra familiei sale.

Preotul şi dascălul in aceeaşi căruŃă

Pe 4 ianuarie 1961, Vasile Lisnic, un om care se stabilise cu traiul la Baraboi, l-a luat
pe preotul Boris Nicolaev şi pe dascălul Trifon Rabei la înmormântarea tatălui său, într-un
sat vecin, Chetroşica, aflat la o distanŃă de vreo 7 km. «Sigur că s-a intenŃionat ca feŃele
bisericeşti să se reŃină la înmormântare. După funeralii, Vasile Lisnic şi-a luat copiii şi
nevasta şi a plecat acasă. Preotul şi dascălul urmau să se întoarcă la Baraboi cu
Alexandru Lisnic, care işi asigurase fratele, Vasile, că va aduce acasă feŃele bisericeşti…
Când se intorceau în sat, pe moşia Baraboiului, cam la trei kilometri de primele case, în
cale le-au ieşit vreo şase oameni, călări pe cai, şi i-au ucis. Pe preot l-au omorât pe loc,
rasturnând căruŃa în mlastina unui iaz. Dascălul, fiind un om mai voinic, s-a prefacut mort.
Asasinii au fugit, dar, nu zăbaviră, au revenit. Ei au constatat că dascălul nu mai era»,
povesteşte Alexandru Gandrabur varianta satului.

Între timp, dascălul parcursese o cale scurtă, după care începu sa strige: «Oameni
buni, ajutaŃi-mă! Eu sunt dascălul de la Baraboi!» Asta au auzit sătenii, dar nu au ieşit să
vadă ce se întâmpla. «Asasinii, auzind că dascălul strigă, l-au ajuns din urmă, i-au umplut
gura cu pământ şi i-au dezbătut plămânii. L-au lăsat în câmp, unde, în scurt timp, a fost
găsit de către anagajaŃii fermei de găini. Unul dintre muncitorii de la acea ferma l-a întrebat
122
 Capitolul III.
III Mitropolia Basarabiei
cine a comis crima. În ultimele clipe de viaŃă, dascălul a arătat pe degete că erau cinci.
Aşa s-a şi stins…», continua să povestească bărbatul.

Satul a organizat propria judecată

Alexandru Gandrabur spune că, în timpul cositului de vară, lumea de pe câmp a găsit
cârja dascălului. La cosit era şi Alexandru Lisnic, cel care a spus că, dacă lumea îl va
chema la biserică, va spune cine a comandat asasinarea celor două feŃe bisericeşti. “De
aici a şi pornit totul…”

În acel an, timp de 10 luni, organele de drept nu au condamnat pe nimeni pentru acea
crimă, motiv din care satul a hotărât să facă propria sa cercetare. Pe 15 octombrie 1961,
când în localitatea vecina era hram, creştinii din Baraboi s-au adunat la biserică. Ei l-au
chemat şi pe Alexandru Lisnic, ca să afle de la el cine a pus la cale omorul preotului şi al
dascălului.

“Adunarea a durat de dimineaŃă până seara. La biserică s-a adunat multă lume. În
acea zi la biserică a venit şi un elev de clasa 10-a care a fotografiat de pe gardul bisericii.
Cei care au fost fotografiaŃi au şi fost condamnaŃi. Aşa am fost condamnat şi eu, chiar
dacă nu eram în nicio imagine foto”, spune Gandrabur.

Tot în acea zi, spre seara, mulŃimea l-a ucis pe Lisnic. Cineva spune că a fost impuns
cu un suvac, alŃii mărturisesc că Lisnic ar fi fost legat cu o frânghie şi tras prin curtea
bisericii. Nu sunt excluse ambele variante…

Alexandru Gandrabur crede că, dacă nu ar fi fost ucis Lisnic, partidul comunist ar fi
suferit o mare ruşine… “Atunci când, la biserică, avea loc măcelul, o femeie a dat fuga
până la preşedintele sovietului sătesc, care era la bufet şi bea… El i-a răspuns femeii că
nu-i pasă de tot ce se întâmpla.”

“Se ştie că partidul a pus la cale totul. Dacă i-ar fi judecat pe cei care au executat
asasinarea, nu ar fi avut de suferit cele 19 persoane, printre care au fost şi trei femei. Au
făcut satul de râs! Să fi lucrat cumsecade miliŃia, ar fi fost ordine, până la urmă. Aşa, însă,
au distrus şi Baraboiul, şi oamenii din sat. Oriunde în altă parte, dacă lumea afla că eşti
din Baraboi, erai respins, fiind considerat un asasin”, mai spune Gandrabur. “Eu aveam
socotelile mele cu oamenii din partid, de asta m-au şi arestat”, presupune el.

Reabilitat după 12 ani de închisoare

După acea răscoală de la biserică, tot în 1961, Gandrabur a fost condamnat la 15 ani
de închisoare. “Eu am fost reabilitat… Am trimis o cerere la Prezidium, la Sovietul Suprem.
Nu mi-au răspuns, lăsând problema mea la o parte, cu toate că pedeapsa era deja
scoasă. Am făcut degeaba 12 ani de închisoare. Am fost închis la Soroca, Cricova şi
Goieni”, işi aminteste omul printre lacrimi, dar şi cu o doză de sarcasm la adresa acelei
perioade din istoria satului său. “Primarul să fi sunat la poliŃie, nu s-ar fi întâmplat o crima
atât de urâtă. ToŃi au tăcut. Este clar ca omorul lui Lisnic a fost unul planificat, ca să nu se
afle a cui a fost comanda de asasinare.”

Alexandru Gandrabur mai spune că lumea comentează şi până astăzi acest caz şi
consecinŃele lui. Oamenii spun că preşedintele sovietului sătesc a murit de frică, paznicul
de la ferma de cai, de unde au fost luaŃi caii pentru asasini, tot a murit subit, iar
responsabilului de la ferma de găini care cunostea câteva detalii, i s-au administrat nişte
injectii, fiind transformat in neom…
123
 Capitolul III.
III Mitropolia Basarabiei
«Cineva, din sat, pentru că nu putea pleca pe lumea cealaltă, înainte de moarte, a
recunoscut că a fost şi el printre făptaşi şi şi-a cerut iertare. Dar cine a mai fost acolo? Nu
se ştie nici până azi!»

La închisoare, Alexandru Gandrabur a citit o carte “plină de minciuni” cu titlul “Crimă în

numele crucii”, scrisă de Pavel Meniuc, fost corespondent al ziarului sovietic “Tinerimea
Moldovei”. Cu toate că cineva i-a furat cartea, el mai Ńine minte că în acele pagini era scris
că preotul şi dascălul ar fi fost în stare de ebrietate. Bătrânul crede că cele scrise erau o
comanda politică, ca să acopere crima. Dar asta nu a fost totul. A mai urmat şi un film, pe
care Alexandru Gandrabur l-a vizionat în închisoarea de la Soroca. A rugat de trei ori să-l
vada. Filmul se numea “Prestuplenie vo imea boga”. “Imi amintesc, preotul şi dascălul
parcă ciocneau paharele, mergând într-o căruŃă. AcŃiunea avea loc pe fundalul cântecului
»Mai Volodea, dealu-i mare«. În film se arăta cum s-a răsturnat căruŃa în iazul în care nici
nu ar fi fost apă”, relatează Gandrabur despre filmul sovietic realizat în baza acelui subiect
odios.

Statul - dator cu 1964 de lei pentru 12 ani de nedreptate

Întrebat dacă a încercat să se reabiliteze în urma nedreptei condamnări, Gandrabur

spune: “Ş-apoi ce dacă am încercat? Am fost la Curtea Supremă de JustiŃie. Unul mă
trimitea la Snegur, iar altul la Lucinschi. Îmi reveneau 1964 de lei. Nu i-am mai văzut… De
atunci am hotărât să nu mai merg nicăieri, că tot e degeaba.”

Cei 12 ani de închisoare au fost nespus de grei şi pentru soŃia lui Alexandru
Gandrabur, Maria, acum de 79 de ani. Ea rămăsese acasă cu trei copii mici. “Trei copii de
crescut şi normele pe deal de muncit…”, aşa descrie ea cei 12 ani de singurătate. Acum
fiicele, Tatiana şi Larisa, o ajută să se gătească de Paşti. Acum câŃiva ani, feciorul lor,
Volodea, a suferit o boală grea şi a decedat. Despre cei 12 ani, trăiŃi fără tată, Tatiana îşi
aminteşte cum urmărea bocetul mamei şi rugăciunile îndelungate, şoptite în faŃa icoanelor.

19 condamnaŃi pentru viaŃa asasinului

Şi preotul, şi dascălul au fost înmormântaŃi în cimitirul din Baraboi. În 2006, osemintele

parintelui Boris au fost strămutate în curtea bisericii, unde a fost construit un cavou.

“Pentru că a murit preotul şi dascălul, nu a fost condamnat nimeni. Iar pentru moartea
presupusului asasin au fost condamnaŃi 19 oameni”, spune protoiereul mitrofor Grigore
Spoială, preot în Baraboi de aproape 20 de ani.

“În acele timpuri a fost o mare ruşine. Se considera că preotul a fost asasinat de către
oamenii din sat. Atunci când am fost trimis să slujesc la Baraboi, alŃi preoŃi mă întrebau
dacă nu îmi este frică. De aproape 20 de ani, de când sunt aici, pe aceşti oameni îi
consider buni creştini”, adăuga parintele. El işi mai aminteşte un alt caz, în care un preot
de la Petreni, r. Drochia, şi preoteasa sa au fost asasinaŃi într-un mod barbar. Aceştia au
fost arşi cu fierul de călcat pe burtă.

Din 1961, de când fusese omorât părintele Nicolaev, biserica rămăsese în voia sorŃii.
Mai târziu, din 1965 până în 1973, aceasta devenise sală de sport… Părintele Grigore zice
că, atunci când a venit să slujească la Baraboi, nu a găsit decât pereŃii bisericii.

Liuba Cebotari s-a născut în 1960. În acea toamnă, când s-a întâmplat măcelul, a fost
botezată. Ea spune că, din 1961, după moartea preotului, totul fusese distrus, clopotniŃa
fiind dusă la şcoală. După asta, ani în şir în sat nu a mai venit niciun preot…
124
 Capitolul III.
III Mitropolia Basarabiei
Cei din Baraboi spun că lumea şi acum vorbeşte despre acest caz tragic. “La piaŃa
centrală sau la sanatoriu, toŃi işi amintesc de omorul preotului de la Baraboi.”

Cei câŃiva oameni din sat cu care am discutat despre această tragedie spun că nici
preotul şi nici dascălul nu consumau alcool, aşa cum se bârfea după moartea lor, în 1961.
Ei vorbesc despre cei doi ca despre nişte buni creştini şi oameni cumsecade.

Întrebată a cui să fi fost iniŃiativa de asasinare a celor două feŃe bisericeşti, Tamara
Cojocari a răspuns fără ezitare: “A comuniştilor!”

Şi Alexandru Cibotari, de 80 de ani, spune că tot ce hotăra partidul comunist era mai
mult decât o lege…

In sat nu era zapadă, ci mult noroi

Pe fiul preotului Boris Nicolaev, Leonid, l-am gasit la Chişinău. În 1961 Leonid avea 12
ani. În acel moment de impas, acasă, la Baraboi, era doar cu mama. Surorile mai mari, Ala
şi Veronica, îşi făceau studiile la Chişinău. El îşi aminteşte că, după înmormântarea tatălui
său, împreună cu familia a plecat din sat, să locuiască la Chişinău. Din câte işi aminteşte,
Leonid spune ca tatăl nu-i permitea să faca soŃii şi că era bun. El mai Ńine minte că, în
iarna în care a fost înmormântat tata, în sat nu era zăpadă, ci mult noroi… După 1961, fiul
preotului nu s-a mai întors la Baraboi decât acum doi ani.

Etnologul Grigore Botezatu este din Baraboi. Mai mulŃi ani la rând el a cercetat cazul
asasinării preotului şi al dascălului din sat. El îşi aminteşte că, in 1961, pe lângă cartea
“Crima in numele crucii”, scrisă de Pavel Meniuc la comanda Comitetul Central al
Comsomolului şi filmul “Pristuplenia vo imea Boga”, au fost scrise şi numeroase articole
prin ziarul «Pravda» care pe atunci se edita în milioane de exemplare şi era răspândit pe
întreg teritoriul URSS. “În acele articole se spunea că preotul şi dascălul erau băuŃi.
Autopsia, însă, arătase că dascălul nu avea gram de alcool în sânge. Mai mult decât atât,
în acele pagini se spune că majoritatea celor care s-au adunat la biserică era în stare de
ebrietate. Oare de cât alcool era nevoie pentru cei 1500 de oameni, adunaŃi la biserică.
Asta ar însemna că mama venea bată la biserică, de mână cu copilul său?”, se întreabă
Grigore Botezatu.

Etnologul mai spune că, prin moartea preotului, se planifica şi închiderea bisericii.

“Asta făcea parte din campania antireligioasă, ateistă, antinaŃională, criminală şi

sângeroasă a comuniştilor. Acesta a fost cel mai răsunător caz cu un sfârşit atât de tragic.
JustiŃia de pe atunci dădea vina pe fetele bisericesti, pe crestini, pe betie si pe ritualurile
religioase. Totul se facea cu un singur scop: ca să îndepărteze oamenii de ritualurile
religiase pentru că biserica era în opoziŃie comuniştilor”, afirmă Grigore Botezatu.

Anastasia NANI (după Ziarul de Gardă)

125
 Capitolul III.
III Mitropolia Basarabiei
III.4. Patriarhul României şi războiul secret pentru Basarabia
Dincolo de straiele monahale Patriarhul României a fost
promotorul unei adevărate "geopolitici a ortodoxiei" româneşti. Foarte
puŃină lume a cunoscut activitatea tainică, lupta dusă de Patriarh
pentru România, pe un teren dintre cele mai primejdioase. Terenul de
confruntare geopolitică cu Rusia. Statul român, captat după 1989 de
personaje aflate în subordinea Moscovei, în frunte cu Ion Iliescu şi-a
trădat atribuŃiile. DiplomaŃia Bisericii a dus un război lung şi dificil pe
aliniamente vaste. Întâlnirea Patriarhului Teoctist cu Papa Ioan Paul al
II lea, cel mai antisovietic luptător al lumii occidentale nu a fost
întâmplătoare. După cum nici vizita Papei în România nu a fost
întâmplătoare. Din dealul Patriarhiei s-a dus o luptă îndârjită de
neatârnare faŃă de Marele Frate de la Răsărit.
Unul dintre miturile fondatoare ale Marii Rusii încă din vremea Imperiul Ńarist acredita
ideea primatului Moscovei, promovându-se conceptul "Moscova - a treia Romă" şi "Rusia -
continuatoarea Imperiului Bizantin". Pentru Ńarul Petru I dar şi pentru următorii Ńari ai Rusiei
Constantinopolul era un obiectiv suprem, un simbol al puterii laice şi un obiectiv pur politic.
Statul Rus şi Biserica Ortodoxă Rusă (care după Reforma lui Petru I devenise
subordonată statului) şi-au unit eforturile şi interesele fel astfel că, Basarabia a devenit o
jertfă "firească" în calea expansiunii ruse.
Smulsă cu forŃa din trupul Principatului Moldova, Basarabia a devenit, după 1812, o
colonie şi sub aspect spiritual regimul Ńarist urmărind în principal distrugerea culturii
naŃionale româneşti concentrată în jurul bisericilor iar Biserica Ortodoxă Rusă a aplicat în
beneficiul Imperiului Rus strategii bine gândite de deznaŃionalizare şi rusificare a
băştinaşilor români.
Paradoxal, politica antireligioasă a regimului sovietic şi folosirea acestei politici cu
scopul deznaŃionalizării românilor din Basarabia s-a acordat perfect cu politica Patriarhiei
Ruse în perioada sovietică care a rămas fidelă autocraŃiei statale, rămânând o unealtă
eficientă în promovarea imperialismului sovietic (rus).
După destrămarea Blocului sovietic, în 1989 Patriarhiei Moscovei a făcut eforturi
serioase de prevenire a apropierii fostelor Mitropolii ale Chişinăului şi CernăuŃilor de
Patriarhia Română. Mişcarea de renaştere naŃională din Basarabia a izvorât din bisericile
şi mănăstirile din Basarabia, adevărate centre naŃionale de cultură. În cazul Mitropoliei
Basarabiei, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române nu a recunoscut niciodată
desfiinŃarea ei.
Începând cu primăvara anului 1992 este lansată şi vehiculată paradigma "românizării"
şi "unificării cu România" se declanşează Războiul pe Nistru, iar în plan bisericesc,
incidentele sângeroase de pe Nistru îşi găsesc un corespondent ecleziastic. Moscova
ripostează pe toate planurile.
"Drumul Crucii"
În martie 1992 Liga StudenŃilor din Universitatea Bucureşti iniŃiază împreună cu tinerii
din Basarabia o acŃiune de amploare intitulată "Drumul Crucii" care are drept scop
resuscitarea unei mişcări naŃionale pentru România, în vechile hotare. Sute de mii de
oameni întâmpină tinerii care au dus în spate, de la Chişinău la Bucureşti, o cruce
binecuvântată de Patriarhul Teoctist, pe treptele Patriarhiei.
Patriarhul Teoctist a iniŃiat imediat după această acŃiune de răsunet dialogul cu
Biserica Ortodoxă Rusă pentru repararea nedreptăŃii cauzate, pe plan bisericesc şi
canonic, de pactul Ribbentrop - Molotov în urma căruia Basarabia în mod forŃat a trecut
sub jurisdicŃia Patriarhiei Moscovei. IniŃiativa Patriarhului, lansată pe data de 9 aprilie 1992
a fost interpretată de către partea rusă, ca un amestec în jurisdicŃia sa, Patriarhia
Moscovei, coordonând acŃiunile violente ale reprezentanŃilor Mitropoliei Moldovei împotriva
"trădătorilor" şi "schismaticilor" români.
126
 Capitolul III.
III Mitropolia Basarabiei
La 14 septembrie 1992, Adunarea Eparhială de reconstituire a Mitropoliei Autonome a
Basarabiei adoptă hotărârea de a reactiva Mitropolia de până la ocupaŃia sovietică şi alege
pe P.S. Petru ca LocŃiitor de Mitropolit, iar la 19 decembrie acelaşi an, Patriarhia Română
a recunoscut oficial printr-un Act Patriarhal şi Sinodal reactivarea acestei formaŃiuni
bisericeşti sub jurisdicŃia sa.
Conflictul direct cu Moscova
Patriarhul Moscovei a calificat actul de reactivare ca "... ingerinŃă anticanonică în
problemele interne ale Bisericii Ortodoxe din Moldova, care este parte a Patriarhiei
Moscovei şi care se bucură de independenŃă în administraŃia sa internă...", acuză
Patriarhia Română de încălcarea unor canoane bisericeşti şi în final adresează un
ultimatum lui Teoctist: "Dacă apelul nostru nu va produce nici un fel de reacŃie, vom
înŃelege acest lucru ca pe începutul unei noi schisme care va distruge relaŃiile dintre cele
două Biserici şi care va afecta serios unitatea Ortodoxiei, precum şi relaŃiile dintre cele
două naŃiuni." Această ameninŃare a fost urmată de ruperea relaŃiilor dintre cele două
Biserici Ortodoxe.
Paralel cu implicarea forŃelor de ordine în probleme religioase, membrii mitropoliei pro-
moscovite au organizat în mai multe rânduri atacurile directe împotriva preoŃilor şi a
mirenilor din cadrul mitropoliei Basarabiei. La 19 iulie 1993, o dispoziŃie adresată
comisarilor secŃiilor de poliŃie îi obliga pe aceştia să ia măsuri împotriva celor care au
trecut de sub jurisdicŃia Patriarhiei Moscovei sub ascultarea canonică a Patriarhiei
Române
R. Moldova Mitropolia Basarabiei nu este recunoscută de stat şi de aceea toate
acŃiunile ei sunt ilegale şi cad sub urmărire penală. În viziunea Sinodului Bisericii Ortodoxe
din R. Moldova, desfăşurat în 1997, recunoaşterea Mitropoliei Basarabiei de către stat va
contribui la "încurajarea unor tendinŃe cu efect distrugător; agravarea conflictului de
identitate etnică "români - neromâni"; etc. în data de 17 octombrie 2001, problema
patrimoniului bisericesc a fost serios examinată la Marea Adunare a Clericilor Ortodocşi
din R. Moldova, la care au participat cca. o mie de preoŃi ai Mitropoliei subordonate
Moscovei şi preşedintele statului V. Voronin. La această Adunare s-a ridicat problema
Mitropoliei Basarabiei. Pentru a calma spiritele, V. Voronin a promis că în timpul
mandatului său preşedinŃial nu va permite înregistrarea acestei structuri bisericeşti
"schismatice".
Mitropolia Basarabiei s-a judecat 14 ani cu statul moldovenesc şi şi-a câştigat dreptul
la existenŃă cu ajutorul CEDO. AcŃiunile ostile ale Mitropoliei Moldovei coordonată de
Moscova, nu au putut împiedica dezvoltarea Mitropoliei Basarabiei, care în 1999 avea în
componenŃa sa peste 100 de comunităŃi. Contrar eforturilor şi aşteptărilor mitropoliei pro-
moscovite, Mitropolia Basarabiei este astăzi a doua Biserică ca număr în Republica
Moldova.
Jertfa Patriarhului
Toate acestea s-au datorat Patriarhului Teoctist, iar pentru orice cunoscător al
dedesubturilor acestui război tainic purtat cu molohul rus este o evidenŃă la nivelul
riscurilor asumate de Teoctist. De altfel, Moscova nu a stat degeaba şi a orchestrat pe
parcursul întregii bătălii cu Patriarhul României o campanie profesionistă de anihilare
publică a lui Teoctist. Toate atacurile şi alegaŃiile mincinoase, vituperarea la adresa
Patriarhului au avut suport şi coordonare de la Kremlin. Războiul nu se va opri, însă
moartea Patriarhului va lăsa fără comandant frontul de est. Dumnezeu să ne ajute!
Sursa: Curentul

127
Capitolul III.
III Mitropolia Basarabiei

128
 Bonus
«ÎnfrÂnt nu esti atunci cÂnd sÂngeri,

nici ochii cÂnd În lacrimi łi-s.

AdevĂratele infrÂngeri,

sunt renunłĂrile la vis.»

..Indemn la lupta - Radu Gyr

«Cu privire la Europa Sud-Estica, partea sovietica accentueaza

interesul pe care-l manifesta fata de Basarabia. Partea
germana isi declara dezinteresul politic total fata de aceste
teritorii. Acest protocol va fi considerat de ambele parti ca
strict secret.» ...Protocolul aditional secret sovieto-german,
semnat de Molotov si Ribbentrop, Moscova, 23 august 1939

«Durere!... si-i profunda cand Romania plange

Cu frunte-nfasurata de doliu la mormant;

Durerea-i pretutindeni, durerea se rasfrange

In valea si Carpatul ce-i romanesc pamant.»

...Mihai Eminescu

«Prutul esta ni disparti

Prutul esta n-are moarte?

Dar ne-om pune noi candva

Şi cu gura l-on seca»

...cantec popular

«Basarabia e pamant romanesc. E pamintul lui Stefan cel Mare.

Imi pare rau, eu sunt mai savant ca Stefan cel Mare. Dar, pe
linga el, eu sunt un maturator. Si n-am eu dreptul sa renunt
la pamantul asta.Daca-mi scoateti ochii, se gaseste vreun
roman sa ma duca la mancare, la culcare si sa-mi dea sa
mananc.Si nici atunci nu recunosc ca Basarabia e ruseasca.»

...Petre Tutea

«Poporul, ochi 'n lacrimi, jura in ceasul sânt

C' o Românie una esista pe pamânt

Si au facut Credinta, Vointa lor cea tare

Din doua tari mici, slabe, o Românie mare». (Mihai Eminescu)

«A rosti numele Basarabia e una cu a protesta contra

dominatiei rusesti. Numele Basarab si Basarabeni exista cu
129
mult inaintea vremii in care acest pamant devenise romanesc;
acest nume singur este o istorie intreaga.»

...Mihai Eminescu

Iar la 10 iulie 1917, la Marasesti, preotul Alexei Mateevici se

adresa confratilor de dincolo de Prut prin versurile poeziei
intitulate Basarabenilor: "Sa stiti: de nu veti ridica / Din
sânul vostru un proroc / In voi viata va seca. / Zadarnic
soarta veti ruga / Caci scosi veti fi atunci din joc / Si-ti
ramânea farâ de noroc."

Aşa-i românul
Asa-i romanul cand se veseleste,
Ca si stejarul cand inmugureste.
Asa-i romanul cand este iubit,
Ca si stejarul cand e inverzit.
Tara-i manoasa si in fericire
Poate oricine sa traiasca-n ea.
Si-a mea mama ce o am pe lume
E tot ce am, mai scump in ea.
Traiasca tara, patria mama,
Traiasca toate, cate sunt in ea.
Traiasca toate, cu mic cu mare,
Si a mea mama, ce o iubesc tare.
O rugaciune, catre ceruri zboara,
O rugaciune, catre Dumnezeu,
Ma rog acuma pentru a mea tara,
Si pentru tine, sfant poporul meu.
Ma rog acuma pentru a mea tara,
Si pentru tine, sfant poporul meu
Hora Unirii
Hai să dăm mână cu mână
Cei cu inima română,
Să-nvârtim hora frăŃiei
Pe pământul României!
Iarba rea din holde piară!
Piară duşmănia-n Ńară!
Între noi să nu mai fie
Decât flori şi armonie!
Măi muntene, măi vecine
Vina să te prinzi cu mine
Şi la viaŃă cu unire
Şi la moarte cu-nfrăŃire!
Unde-i unul nu-i putere
La nevoi şi la durere
Unde-s doi puterea creşte
Şi duşmanul nu sporeşte!
Amândoi suntem de-o mamă
De-o faptură şi de-o samă,
Ca doi brazi într-o tulpină
Ca doi ochi într-o lumină.
Amândoi avem un nume,
Amândoi o soartă-n lume.
Eu Ńi-s frate, tu mi-eşti frate,
În noi doi un suflet bate!
Vin' la Milcov cu grăbire
Să-l secăm dintr-o sorbire,
Ca să treacă drumul mare
Peste-a noastre vechi hotare,
Şi să vadă sfântul soare

130
 Într-o zi de sărbătoare
Hora noastră cea frăŃească
Pe câmpia românească!

HAI SĂ-NTINDEM HORA MARE

Hai sa-ntindem hora mare, mai aici si mai colea,
Mai aproape de hotare, pâna-n Basarabia.
Noi suntem ai Romaniei, noi suntem si frati uniti,
Si pe câmp de batalie vom lupta nebiruiti.
Nu ne-spaimânteaza moartea, noi suntem nemuritori,
Moartea-i sfânta daca soarta, ne va-ncorona cu flori.
Pentru un picurel de sânge, nu ne vom inspaimânta,
Fratii nostrii ne vor plânge, tara nu ne va uita.
Asa este tot românul, de când este pe pamânt,
A luptat pentru credinta si pentru pamântul sfânt.
A luptat pentru unire si pentru pamântul sfânt

"DEŞTEAPTÃ-TE ROMÂNE!"

Versurile imnului naŃional aparŃin lui Andrei Mureşanu (1816-1863), poet de factură romantică,
ziarist, traducător, un adevărat tribun al epocii marcate de RevoluŃia de la 1848.
Muzica a fost compusă de Anton Pann (1796-1854), poet şi etnograf, om de mare cultură, cântăreŃ
şi autor de manuale de muzică.

Deşteaptă-te, române, din somnul cel de moarte,

În care te-adânciră barbarii de tirani
Acum ori niciodată croieşte-Ńi altă soarte,
La care să se-nchine şi cruzii tăi duşmani.
Acum ori niciodată să dăm dovezi în lume
Că-n aste mâni mai curge un sânge de roman,
Şi că-n a noastre piepturi păstrăm cu fală-un nume
Triumfător în lupte, un nume de Traian.
ÎnalŃă-Ńi lata frunte şi caută-n giur de tine,
Cum stau ca brazi în munte voinici sute de mii;
Un glas el mai aşteaptă şi sar ca lupi în stâne,
Bătrâni, bărbaŃi, juni, tineri, din munŃi şi din câmpii.
PriviŃi, măreŃe umbre, Mihai, Ştefan, Corvine,
Româna naŃiune, ai voştri strănepoŃi,
Cu braŃele armate, cu focul vostru-n vine,
"ViaŃa-n libertate ori moarte" strigă toŃi.
Pre voi vă nimiciră a pizmei răutate
Şi oarba neunire la Milcov şi CarpaŃi
Dar noi, pătrunşi la suflet de sfânta libertate,
Jurăm că vom da mâna, să fim pururea fraŃi.
O mamă văduvită de la Mihai cel Mare
Pretinde de la fii-şi azi mânã d-ajutori,
Şi blastămă cu lacrămi în ochi pe orişicare,
În astfel de pericul s-ar face vânzători.
De fulgere să piară, de trăsnet şi pucioasă,
Oricare s-ar retrage din gloriosul loc,
Când patria sau mama, cu inima duioasă,
Va cere ca să trecem prin sabie şi foc.
N-ajunge iataganul barbarei semilune,
A cărui plăgi fatale şi azi le mai simŃim;

131
Acum se vâră cnuta în vetrele străbune,
Dar martor ne de Domnul că vii nu o primim.
N-ajunge despotismul cu-ntreaga lui orbie,
Al cărui jug de seculi ca vitele-l purtăm;
Acum se-ncearcă cruzii, cu oarba lor trufie,
Să ne răpească limba, dar morŃi numai o dăm.
Români din patru unghiuri, acum ori niciodată
UniŃi-vă în cuget, uniŃi-vă-n simŃiri.
StrigaŃi în lumea largă că Dunărea-i furată
Prin intrigă şi silă, viclene uneltiri.
Preoăi, cu crucea-n frunte căci oastea e creştină,
Deviza-i libertate şi scopul ei preasfânt.
Murim mai bine-n luptă, cu glorie deplină,
Decât să fim sclavi iarăşi în vechiul nost'pământ.

132
 Cuvânt de încheiere
Şi iată că, m-am suit pe-o roată şi v-am spus povestea toată.
De fapt nu e toată, fiindcă se poate de adăugat mult mai multe lucruri. Totuşi, am reuşit
să culeg, după părerea mea, cam ce este mai important din toată „povestea” aceasta. Cu
părere de rău „istorioara” mea nu are şi un happy end. Adevărul este că lucrurile nu sunt
nicidecum simple. Pentru că, la urma urmei, indiferent cum le-am defini şi le-am recepta,
evenimentele, faptele, acŃiunile, creaŃiile istorice etc. sunt indisolubil legate de viaŃa
omului, a oamenilor şi a colectivităŃilor umane. A te interesa de istorie nu ai cum să nu te
interesezi şi de om. Dar omul trăieşte, acŃionează, creează în timp şi spaŃiu. Investigarea
omului, în mod firesc, presupune deci raportarea nu numai la omul de „aici şi de acum”, ci
la omul de pretutindeni şi de când exista el, precum şi, pe cât posibil, la omul viitor. A
cunoaşte omul, în sens generic, înseamnă de fapt a cunoaşte prezentul, trecutul şi viitorul
său, adică tocmai istoria sa.
Una din lozincile istoriografilor/ideologilor comunişti era că "cine stăpâneşte trecutul va
stăpâni şi viitorul"(termenul a stăpâni indică foarte sugestiv nivelul "înalt" al democraŃiei şi
libertăŃilor comuniste, n.a.). Nici un observator atent nu poate să nu ajungă la concluzia că
istoria noastră a constituit principalul cap de pod în îngenuncherea românilor, un popor
nesupus, mereu cârtitor, călăuzindu-se mai mult după propriul interes decât după lege şi
ordine, tradiŃionalist şi conservator, greu de educat şi de instruit, dar cu atât mai uşor de
manipulat din cauza rămăşiŃelor mentale gentilice. Cu toate că a avut vecini mai mult ori
mai puŃin ostili, răul şi l-a făcut/şi-l face mai întotdeauna singur.
Probabil că prof. francez Jacques Julliard are dreptate afirmând că noi, Românii,
continuăm să suferim din cauza incapacităŃii de a ne privi trecutul în faŃă , o acuză gravă,
trecută neobservată, dar din fericire valabilă doar pentru "rinocerii" şi "dinozaurii" epocii de
aur, aflaŃi, bineînŃeles, în aceleaşi posturi, cei ce se opun cu îndărătnicie publicării în
totalitate a documentelor istorice relevante, mai ales recente, şi chiar a operelor integrale
ale înaintaşilor, cazul cel mai elocvent fiind acela al poetului naŃional. Mentalitate
deficitară, păguboasă, privând de adevăr, care, se ştie, este temeiul libertăŃii, generaŃii
întregi. Din cât se cunoaşte, a omite e sinonim cu a minŃi şi nimeni nu poate folosi, fără
grave consecinŃe în timp, minciuna în educaŃie. Oricine percepe aici un semn al neputinŃei
de a recunoaşte bărbăteşte nişte păcate, de care, mai devreme sau mai târziu, fiecare
cetăŃean se va lovi, căci lipsa unei judecăŃi drepte şi cinstite cu noi înşine ne-a afectat şi
ne afectează ca un blestem. Spovedania este un însemn al puterii şi o garanŃie a
îndreptării, iar ascunderea, tăinuirea celor vădite, stigmat al slăbiciunii.
Neamul românesc al zilelor noastre încă nu s-a deşteptat pe deplin, mai ales românii
basarabeni. Ceea ce este foarte grav pentru existenŃa poporului şi supravieŃuirea lui. Îl
calcă ruşii şi proruşii cum le este placul, dar puŃini sunt acei care au curajul de-al apăra
(chiar foarte puŃini), acest biet popor. Iată de ce românul basarabean trebuie să se
deştepte. Poporul este acela care trebuie să facă legea şi să conducă în folosul său, ci nu
cei de la guvernare, care prin minciună au ajuns acolo unde sunt. Preotul Alexei Mateevici,
cel care a scris frumoasa odă dedicată limbii române, adevărat a zis la 1917: "Să ştiti: de
nu veŃi ridica / Din sânul vostru un proroc / În voi viaŃa va seca. / Zădarnic soarta
veŃi ruga / Căci scoşi veŃi fi atunci din joc / Şi-Ńi rămânea farâ de noroc."
Până la urmă va veni şi „începul sfârşitului”.

Deşteaptă-te române!

133
134
 Bibliografie
• www.curentul.ro
• http://www.e-referate.ro
• www.flux.md
• www.garda.com.md
• www.gid-romania.com
• www.goecities.com
• http://groups.google.com/group/alt.fan.countries.romania, date preluate din:

• Mitropolia Basarabiei, legalitate deplină, publicat de AP Flux la 14 martie 2007

• Florin Serbanescu - Mitropolia Basarabiei, in Magazin Istoric, nr 2 si 3 din 2002
• A. Nour, Basarabia nr.1/1992 pag. 82.
• G. Brătianu, ,,TradiŃia istorică despre întemeierea statelor româneşti", Bucureşti 1980,
pag.170.
• A. Boldur, Teritoriul Moldovei faŃă de principatele..., ,,Patrimoniu" nr.4 1991, pag. 14.
• S. MehedinŃi, Fruntaria României spre răsărit, ,,Neamul Românesc", Chişinău nr.
1/1991, pag. 6.
• I.S. Nistor, ,,Istoria românilor din Transnistria", Bucureşti 1995.
• E. Lozovan, Românii orientali de la Nistru la Vladivostok, ,,Neamul Românesc, pag.
31, nr. 1/1991.
• I. Nistor, ,,Basarabia" nr.10/1990.
• N. Iorga, ,,Istoria românilor pentru poporul românesc", Chişinău 1992, pag.103
• A. Boldur, ,,Istoria Basarabiei", Bucureşti 1992, pag. 177.
• D. Poştarencu, Cetatea Thighina, ,,Patrimoniu" nr.2/1991, pag.22, Chişinău.
• E.Şt. Holban, Figuri basarabene, ,,Basarabia" nr.1,3, /1992;nr.12/1991
• A. Crihan, Basarabia nr. 10/1991, pag.69.
• ,,Istoria României în date", Chişinău 1992,pag. 138.
• N. Iorga, Românii de peste Nistru, ,,Basarabia", nr. 11/1992.
• E. Lozovan, Românii orientali..., ,,Neamul Românesc", nr.1/1991, pag.32.
• E.Şt. Holban, Figuri basarabene, ,,Basarabia", nr.1/1992.
• Şt. Ciobanu, Cultura românească în Basarabia, Chişinău 1992, pag.23.
• M. Iacobescu, Din istoria Bucovinei, Bucureşti 1993, pag.35.
• N. Iorga, Românii de peste Nistru, ,,Basarabia", nr.11/1992, pag.89.
• A. RaŃiu, Avertismentul, ,,Neamul Românesc", nr. 1/1991, pag.29.
• D.A. Lăzărescu, ,,Imaginea României prin călători", Bucureşti 1986, vol. II, pag. 102.
• N. Iorga, ,,Istoria românilor prin călători", Bucureşti 1981,
• Al. Matcovski, ,,Basarabia", nr.5/1990.
• Şt.Holban,Prin veacurile învolburate...,în'Basarabia' nr.5/1992
• F.Bichir, ,,Baricada",nr.178,pag.6
• A.Nour,în ,,Basarabia" nr.1/1991,pag82
• C.Botoran,M.Retegan, 1918-Făurirea României Mari, Bucureşti.1993,pag.48
• A.Chiriac, Mic dicŃionar al membrilor Sfatului Tării, Patrimoniu nr.4/1991, pag.77
• Şt.Bulat, ŞedinŃele Sfatului Tării, Patrimoniu, nr.2/1991,pag.140
• D.Timonu, în Basarabia nr.12/1992,pag.198
• M.Bruhis, Rusia,România,Basarabia, Chişinău ,1992,pag.343
• L.Lari, Labirintul basarabean, în Îndemn la înălŃare în istorie, Chişinău 1990, pag.185
• V.Mândricanu, în Nistru nr.2/1990,pag.69
• N.Dabija, în Literatura şi Arta, Chişinău nr.22/1996
• I.Datcu, Basarabia nr.11-12,an1993,pag.191
135
 • A.Văratec, Dezintegrarea Basarabiei la 1940, Revista Istorică nr.1-2/1992, pag.154
• Pactul Molotov-Ribbentrop ,pag.82,Chişinău1992
• O.Verenca, RealităŃi economice în guvernământul Transnistriei, Revista Istorică, nr.1-
2/1992,pag.137
• R.Toma, Nordul poetic, Flacăra, aprilie 1997,pag.6
• N.Negru, Îndemn la înălŃare în istorie, Chişinău 1990,
• V.Trebici, Ucraina şi minoritatea etnică românească, România Liberă 29.03.1997
• M.Mărgărit, ,,Luceafărul"-Odessa, nr.19/1992
• Moldova Suverană nr. 119/1994
• E.Nirca, Basarabia nr.10/1992,pag.205

• www.jurnalul.ro
• www.literaturasiarta.md
• www.miscarea.net
• www.mitropoliabasarabiei.ro
• www.monitorulneamt.ro
• www.romfest.org
• http://www.stireazilei.com/surse/evenimentul-zilei/
• www.unibuc.ro
• www.ziua.ro

• www.ro.wikipedia.org, datele din enciclopedia on line sunt preluate din:

• Die Enzyklopädie des Europäischen Ostens, Mark A. Gabinskij: de „Moldawisch”
(Moldoveneşte)
• Dyer 1999, 2005: The Romanian Dialect of Moldova: A Study in Language and
Politics (Studies in Linguistics and Semiotics), Lewiston, NY: Edwin Mellen Press
• Eremia, Ion. Falsificarea istoriei sau "Fenomenul Stati" în Republica Moldova,
editura Cartdidact, Chişinău, 2003 ISBN 9975-932-48-8
• Lenore A. Grenoble: Language Policy in the Soviet Union (Springer 2003), ISBN
1402012985; p. 89–93.
• Valeria GuŃu-Romalo: EvoluŃia limbii române în Republica Moldova, în: Adriana
Grecu: Unitatea limbii române cu privire specială la Basarabia şi Bucovina, Editura
Academică, Bucuresti 2004, ISBN 973-270985-5; p. 33–48
• Klaus Heitmann: Das Moldauische im Zeichen von Glasnost' und Perestrojka, în:
Wolfgang Dahmen (editor): Romanistisches Kolloquium V, Fink-Verlag, München
1991, ISBN 3-7705-2674-0
• Klaus Heitmann: Rumänisch: Moldauisch, în: Günther Holtus (editor): Lexikon der
romanischen Linguistik, Bd. 3, Niemeyer-Verlag, Tübingen 1989, ISBN 3-484-50234-
7; p. 508–521
• Удлер Р. Я., 1976 - „Диалецтное членение молдавского Языка”, I-II, Кишинёв
• Gogin G., 1989: „Limba moldovenească vorbită”, Chişinău
• ComarniŃchi V.A., 1959: „Expresiile dialectale «mai delicat», «mai pi cultură», «mai
în politică», «în politică». Limba şi literatura moldovenească 2”, 72-73
• TurculeŃ A., 1994: „Limba română în Basarabia”, Limba română 5-6, 38-39

• Grenoble, Lenore A (2003) Language Policy in the Soviet Union, Springer Science
and Business Media, ISBN 1402012985
• Grigore Ureche. LetopiseŃul Ńărâi Moldovei, de când s-au descălecat Ńara şi de cursul
anilor şi de viiaŃa domnilor carea scrie de la Dragoş Vodă până la Aron Vodă
• Miron Costin. De neamul moldovenilor
• Dimitrie Cantemir. Descriptio Moldaviae

136
• M. Bărbulescu, D. Deletant, K. Hitchins, S. Papacostea, P. Teodor - Istoria României.
Ed. Corint, 2004, ISBN 973-653-514-2
• Heitmann, K., 1989, Moldauisch. In Holtus, G., Metzeltin, M. and Schmitt, C. (eds), Lexicon
der Romanschinen Linguistik, Tübingen, vol 3. 508-21.
• Lidia Colesnic-Codreanca. Limba Română în Basarabia. Studiu sociolingvistic pe baza
materialelor de arhivă (1812–1918) Chişinău, Editura Museum, 2003.
• Mitropolia Basarabiei, legalitate deplină, publicat de AP Flux la 14 martie 2007
• Situl Mitropoliei Basarabiei. InformaŃii legale. Structura
• Florin Serbanescu - Mitropolia Basarabiei, in Magazin Istoric, nr 2 si 3 din 2002

• Enciclopedia Cugetarea,(1940), Lucian Predescu

• Istoria Românilor din cele mai vechi timpuri până astăzi,(1975), Constantin C.
Giurescu şi Dinu C. Giurescu

• C. Daicoviciu, Dacica Studii si articole privind istoria veche a pamîntului românesc,

Bibliotheca Mvsei Napocensis, Cluj, 1969

• Istoria României. Compendiu, 1974,

• Protase, Problema continuitatii în Dacia în lumina arheologiei si numismaticii, 1966,

• A.Tudor, "Romanizarea Munteniei" , 1974

• Pârvan, Dacia, 1972, Bucuresti

• Haralambie Mihaescu, Limba latina în provinciile dunarene ale Imperiului roman

Bucuresti, 1960

• Ioan I. Russu, Etnogeneza românilor, Editura ŞtiinŃifică şi Enciclopedică, 1981

• Enciclopedia Cugetarea (1940) de Lucian Predescu

• Philippide Alexandru, Originea Romînilor, vol. I-II, Iaşi, 1923-1927.

• Unirea Basarabiei cu Patria Mama, Pr. Prof. Dr. Cesar Vasiliu
• Drăganu Nicolae, Românii în veacurile IX-XIV pe baza toponimiei şi a onomasticii,
Bucureşti, 1933.
• Lupaş Ioan, Voevodatul Transilvaniei în sec. XII şi XIII, în: Academia Română.
Memoriile SecŃiunii Istorice, Seria III, Tom. XVIII, Bucureşti, 1936-1937.
• Makkai Ladislas, Histoire de Transylvanie, Paris, 1946.
• Klein Karl Kurt, Transsylvanica. Gesammelte Abhandlungen und Aufsätze zur
Sprach- und Siedlungsforschung der Deutschen in Siebenbürgen, München, 1963.
• Györffy György, Az Árpad-kori Magyarország történeti földrajza, vol. I-III, Budapest,
1963-1987.
• Giurescu C. Constantin, Transilvania în istoria poporului român, Bucureşti, 1967.
• Popa Radu, łara Maramureşului în veacul al XIV-lea, Bucureşti, 1970.
• Göckenjahn Hansgerd, Hilfsvölker und Grenzwächter im mittelalterlichen Ungarn,
Wiesbaden 1972.
• Pascu Ştefan, Voievodatul Transilvaniei, vol. I-II, Cluj-Napoca, 1972-1979.
• Moga Ioan, Scrieri istorice 1926-1946 (editat de M. Dan şi A. RăduŃiu), Cluj, 1973.
• Nägler Thomas, Aşezarea saşilor în Transilvania, Bucureşti, 1981.
• Horedt Kurt, Siebenbürgen in spätrömischer Zeit, Bukarest, 1982.
• Horedt Kurt, Siebenbürgen im Frühmittelalter, Bonn, 1986.
• Popa Radu, La începuturile evului mediu românesc. łara HaŃegului, Bucureşti, 1988.

137
• Armbruster Adolf, Der Donau-Karpatenraum in den Mittel- und Westeuropäischen
Quellen des 10.-16. Jahrhunderts. Eine historiographische Imagologie, Köln, Wien,
1990.
• Pop Ioan-Aurel, InstituŃii medievale româneşti. Adunările cneziale şi nobiliare
(boiereşti) din Transilvania în secolele XIV-XVI, Cluj-Napoca, 1991.
• Papacostea Şerban, Românii în secolul al XIII-lea. Între cruciată şi Imperiul Mongol,
Bucureşti, 1993.
• Pop Ioan-Aurel, ObservaŃii privitoare la structura etnică şi confesională a Ungariei şi
Transilvaniei medievale (secolele IX-XIV), în: Istoria României. Pagini Transilvane
(Coord. Dan Berindei), Cluj-Napoca, 1994, p. 9-44.
• Pop Ioan-Aurel, Românii şi maghiarii în secolele IX-XIV. Geneza statului medieval în
Transilvania. Cluj-Napoca, 1996.
• Pop Ioan-Aurel, Voievodatul Transilvaniei şi PărŃile Vestice în sec. XII-XVI, în: O
istorie a Românilor (coordonatori: Stephen-Fischer-GalaŃi, Dinu C. Giurescu, Ioan-
Aurel Pop), Cluj-Napoca, 1998, p. 75-128.
• Lukács Antal, łara Făgăraşului în Evul Mediu. Secolele XIII-XVI, Bucureşti, 1999.
• Madgearu Alexandru, Românii în opera Notarului Anonim, Cluj-Napoca, 2001.
• Sălăgean Tudor, Transilvania în a doua jumătate a secolului al XIII-lea. Afirmarea
regimului congregaŃional, Cluj-Napoca, 2003.
• Sălăgean Tudor, Melinda Mitu (coord.), Principele Ştefan Bocskai şi epoca sa, Cluj-
Napoca, 2006.
• Ştefan Meteş, Emigrări româneşti din Transilvania în secolele XIII-XX. Bucureşti,
1971
• David Prodan, Transilvania şi iar Transilvania. ConsideraŃii istorice. Bucureşti, 1992
• Continuitatea spiritului românesc în Basarabia, Iaşi, Tipografia "Neamul românesc",
1918

138
139