"Io Mircea mare voievod si domn singur stapanitor a toata tara Ungrovlahiei si al partilor

de peste munti inca si spre partile tataresti si herteg al Amlasului si Fagarasului si domn al
Banatului Severinului si de amandoua partile peste toata Podunavia, inca pana la Marea
cea Mare…."

MIRCEA CEL BĂTRÂN

Mircea cel Bătrân (n. 1355 - d. ianuarie 1418), voievod al Ţării Româneşti între
septembrie 1386 - noiembrie 1394 sau mai 1395; ianuarie 1397 - ianuarie 1418) a fost unul
dintre cei mai importanţi conducători ai
Ţării Româneşti şi una dintre marile
personalitati politice ale trecutului nostru
istoric. El este fiul lui Radu I voievod si al
doamnei Calinica, descendenta a unei familii
de boieri de tara, având ca frate pe Dan I pe
care îl şi secondează la tron până la moartea
acestuia în septembrie 1386 după care, în
actele oficiale apare ca „În Hristos
Dumnezeu, binecredinciosul şi de Hristos
iubitorul şi singur stăpânitorul, Io Mircea
mare voievod şi domn...“
Mircea cel Bătrân

Originea supranumelui de "cel Bătrân"

Numele lui însemna " Mircea cel Vechi" (din bătrâni, din trecut), însă odată cu evoluţia
limbii a ajuns să-şi piardă sensul iniţial, deoarece numele în sine s-a păstrat neschimbat.
Supranumele "cel Bătrân" presupune, în general, în limbajul de cancelarie medieval primul
domnitor cunoscut cu acest nume.

Tara Românească în timpul domniei lui Mircea cel Bătrân

Graniţele Valahiei s-au schimbat constant de-a lungul istoriei, însă în timpul domniei
lui Mircea Ţara Româneascăa ajuns la întinderea teritorială maximă din Evul Mediu: de la Olt
în nord la Dunăre în sud şi de la Porţile de Fier
în vest până la ţinuturile de nord ale Deltei si
la Marea Neagra Marea Neagră în est.
In actele de cancelarie, domnitorul se
numea cu dreapta mandrie "Io Mircea mare
voievod si domn singur stapanitor a toata tara
Ungrovlahiei si al partilor de peste munti inca
si spre partile tataresti si herteg al Amlasului
si Fagarasului si domn al Banatului
Severinului si de amandoua partile peste toata
Podunavia, inca pana la Marea cea Mare…."
Ţările Române in sec. XIII-XIV
Mircea a întărit puterea statului şi a organizat ţara administrativ încât să încurajeze
creşterea economică şi să crească veniturile statului. Domnia sa a marcat o epoca de

1
dezvoltare economica, de prosperitate, de bunastare. Vrednic gospodar al tarii, Mircea s-a
ingrijit de activitatea mestesugarilor, de schimburile comerciale, a batut mai multe emisiuni
monetare Astfel, când a ajuns să bată monede de argint, acestea au ajuns să circule şi în afara
graniţelor (un fapt care nu era neobişnuit la acea vreme,
deoarece valoarea monedelor rezida chiar în materialul
acestora; circulaţia externă însă vorbeşte despre cantitatea de
monedă pe care a avut resursele să o emită). S-a preocupat de
exploatarea bogatiilor subsolului

Ducat de argint cu efigia voievodului Mircea cel Bătrân, emis între anii 1396-1418
Mircea a dat privilegii comerciale negustorilor polonezi şi lituanieni şi le-a înnoit pe
cele existente pentru populaţia Braşovului. Astfel a putut creşte puterea armatei: a ridicat
fortificaţii pe Dunăre şi a întărit "marea armată" formată, probabil, din orăşeni şi ţărani, liberi
sau nu. Mircea a avut o contribuţie însemnată şi în privinţa bisericii, intemeind câteva dintre
cele mai importante mănăstiri.

Alianţe politice, militare şi economice

A luat masuri de limitare a puterii feudalilor, extinzand sistemul de obligatii datorate
domniei de marii puteri. A marit capacitatea de aparare a tarii prin intarirea si extinderea
fortificatiilor dunarene, prin crearea baniei Severinului.
În timp ce organiza ţara, Mircea a fondat şi alianţe solide pentru a-şi mări şansele de a
păstra independenţa ţării. Prin intermediul lui Petru I, domnul Moldovei, a reuşit în 1389 o
alianţă cu Vladislav al II-lea al Poloniei. Tratatul a fost înnoit în 1404 şi 1410. A păstrat relaţii
strânse cu Sigismund de Luxemburg, regele Ungariei, relaţii bazate pe interesul reciproc în
lupta împotriva extinderii Imperiului Otoman.
A intretinut relatii bune cu Moldova lui Alexandru cel Bun. Inca din prima parte a
domniei, Mircea cel Batran a eliberat Dobrogea, alungand pe genovezii stabiliti la gurile
Dunarii.

Conflictul cu Imperiul Otoman

Mircea a intrat în conflict cu Imperiul Otoman datorită intervenţiilor sale în sprijinul
popoarelor creştine din sudul Dunării. În 1394, Baiazid I (zis şi "Ildârâm", "Fulgerul") a trecut
Dunărea în fruntea a 40.000 de oameni de arme, o forţă impresionantă pentru acele vremuri.
Mircea bazându-se doar pe o forţă de 10.000 oameni, neputându-se opune într-o lupta deschisă
a ales o tactică de hărţuire. În ziua de 10 octombrie 1394, armata Ţării Româneşti înfrânge
avangarda otomană într-un loc mlăştinos şi împădurit, numit Rovine. Bătălia chiar dacă nu
este decisivă, căci Mircea cel Bătrân, după o luptă dată în Argeş, se retrage în Transilvania,
strategia militară abordată precum şi tactica retragerii îi aduce o oarecare faimă între
conducătorii acelei vremi.
Cu ajutorul lui Sigismund de Luxemburg, Mircea cel Bătrân înfrânge şi alungă de pe tron pe
Vlad I Uzurpatorul, protejat de Poarta Otomană în urma evenimentelor militare din 1394. În
1396 Mircea, în calitate de principe creştin vasal regelui maghiar, participă la cruciada anti-
otomana iniţiată de o parte a capetelor încoronate şi o parte a nobilimii occidentale şi condusă
teoretic de regele maghiar. După câteva succese minore, cruciada s-a încheiat lamentabil cu
dezastrul de la Nicopole din 25 septembrie când oastea valahă, formată din cavalerie uşoară,
nefiind invitată să ia parte la şarja cavaleriei grele, se retrage fară a intra în luptă.

2
Anul următor, 1397, pe
râul Ialomiţa, precum şi în
1400, Mircea cel Bătrân
zdrobeşte categoric două
incursiuni otomane ce se
întorceau peste Dunăre
din expediţii de jaf în
Transilvania.

Bătălia de la Nicopole, înfăţişată într-o cronică a timpului, locul unde

Baiazid l-a zdrobit pe Sigismund de Luxemburg.
Înfrângerea sultanului Baiazid I de către Timur Lenk (Tamerlane sau Timur cel
Schiop) la Ankara în vara lui 1402 a deschis perioadă de anarhie în Imperiul Otoman, ca
urmare Mircea a organizat împreună cu împăratul maghiar o campanie impotriva turcilor. În
1404 Mircea a reuşit să se impună din nou drept conducător peste Dobrogea. Mai mult, el a
luat parte la lupta pentru tronul imperiului otoman şi l-a ajutat pe Musa să devină sultan
(pentru o perioadă scurtă).
Mircea cel Bătrân, "cel mai viteaz şi mai capabil domn creştin", asa cum a fost numit
de catre istoricul german Leunclavius, a domnit peste Valahia timp de 32 de ani. Pe lângă
succesele militare, Mircea a fost un iubitor de artă, lăsând în urma sa numeroase monumente,
precum Mănăstirea Cozia, construită după modelul Bisericii Krusevac din Serbia.

Sfârşitul domniei
Spre sfârşitul domniei, Mircea semnează un tratat cu Imperiul Otoman, care recunoştea
libertatea Valahiei, în schimbul unui
tribut anual de 3.000 de piese de aur (o
sumă mica pentru acea perioadă). Mircea
cel Batrân a încetat din viata la 31
ianuarie 1418, fiind înmormântat la
ctitoria sa de la Cozia, la 4 februarie
acelasi an, lăsând ţara fiului său Mihail I
un voievod cu darul beţiei dar bun şi
neînfricat om de arme. Reuşind să
împiedice în mod eficient expansiunea
otomană în nordul Dunării, Mircea cel
Bătrân devine o figură proeminentă a
luptei creştinilor din Balcani.

Evenimente

1386, sept. 23 - 1418, ian. 31. Domnia lui Mircea cel Batran, fiul lui Radu I, in timpul caruia
Tara Romaneasca cunoaste o importanta dezvoltare economica (mineritul, mestesugurile si
comertul), politica (sporirea prestigiului Tarii Romanesti si a influentei in sud-estul european),

3
marirea teritoriului, imbunatatirea organizarii militare, consolidarea liniei Dunarii, construirea
de cetati s.a.
Remarcabil comandant militar si om politic, el s-a aflat in bune relatii cu Ungaria,
Polonia si Moldova, a repurtat victorii asupra turcilor si a intervenit, dupa 1402, in luptele
pentru succesiune din Imperiul otoman.
1388, mai 18. Se termina zidirea bisericii mari a manastirii Cozia ( jud. Valcea ), importanta
ctitorie a lui Mircea cel Batran. De plan triconc, cu o savanta decoratie a fatadelor, Cozia va fi
principalul model al arhitecturii religioase din Tara Romaneasca vreme de 4 secole.
1388 (iarna) - 1389. Mircea cel Batran, sustinut de contingente dobrogene, invinge si alunga
din Dobrogea pe turcii condusi de marele vizir Ali-Pasa si infrange apoi la Dunare o oaste
trimisa de sultan sa prade tara. Domnul roman a unit Dobrogea, inclusiv Silistra, cu Tara
Romaneasca.
1390 - 1391. Campania turceasca in nordul Dunarii. Oastea Tarii Romanesti, condusa de
Mircea cel Batran, impreuna cu Sracimir, tarul izgonit din Vidin, infrange pe turcii navalitori,
care pradasera cumplit, ii alunga din tara si recucereste Vidinul, unde Sracimir va fi reinstalat
(pana la 1396).
1393 Mircea cel Batran reconstruieste cetatea Turnu aproape de (Turnu Magurele) pe nucleul
vechii cetati din epoca romano-bizantina.
1393, iul. 17. Turcii otomani cuceresc taratul de Tarnovo, stapanit de Ivan Sisman, pe care il
transforma in pasalac. Posesiunile lui Mircea cel Batran din sudul Dunarii intra in stapanirea
Imperiului otoman, care devine pe linia Dunarii , vecin cu Tara Romaneasca.